1)

Anexa III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014, precum și anexa la Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014, trebuie interpretate în sensul că deținătorul unui deșeu susceptibil de a fi încadrat fie sub coduri aferente unor deșeuri periculoase, fie sub coduri aferente unor deșeuri nepericuloase, dar a cărui compoziție nu este cunoscută de la început trebuie, în vederea acestei clasificări, să determine compoziția respectivă și să caute substanțele periculoase care se pot găsi în mod rezonabil în compoziția acestuia pentru a stabili dacă respectivul deșeu prezintă proprietăți periculoase și, în acest scop, poate utiliza eșantionări, analize chimice și teste prevăzute de Regulamentul nr. 440/2008 al Comisiei din 30 mai 2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) sau orice altă eșantionare, analiză chimică și test recunoscute la nivel internațional.

2)

Principiul precauției trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care, după o evaluare a riscurilor cât mai completă posibil ținând cont de împrejurările speciale ale cazului în speță, deținătorul unui deșeu susceptibil de a fi încadrat fie sub coduri aferente unor deșeuri periculoase, fie sub coduri aferente unor deșeuri nepericuloase este în imposibilitatea practică de a determina prezența de substanțe periculoase sau de a evalua proprietățile periculoase prezentate de deșeul menționat, acesta din urmă trebuie clasificat ca deșeu periculos.