5.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/41

—

Anularea Deciziei C(2008) 764 final a Comisiei Europene din 27 februarie 2008 de stabilire a cuantumului definitiv al penalității cu titlu cominatoriu aplicate Microsoft Corporation prin Decizia C(2005) 4420 final a Comisiei;

—

în subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului penalității cu titlu cominatoriu aplicate;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Comisia a săvârșit o eroare, întrucât a aplicat Microsoft o penalitate cu titlu cominatoriu în vederea obligării acesteia să aplice condiții de preț „rezonabile”, fără a menționa în prealabil care ar fi condițiile de preț care, în opinia Comisiei, ar avea un caracter „rezonabil” astfel încât să permită Microsoft să aibă cunoștință de demersurile care trebuie efectuate pentru a evita aplicarea unei asemenea penalități.

2)

Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a încălcat articolul 253 CE întrucât a concluzionat că tarifele publicate, adoptate de Microsoft, nu erau rezonabile și erau contrare deciziei din 2004, fără a ține seama că i) aceste tarife publicate erau destinate în mod expres facilitării negocierilor între Microsoft și titularii de licențe potențiali și că ii) în cadrul consultării cu Comisia, Microsoft a creat un mecanism prin care mandatarul ar trebui să revizuiască tarifele propuse de Microsoft dacă niciunul dintre titularii de licențe potențiali nu a încheiat un acord care era practic identic cu mecanismul instituit de Comisie în cauza NDC Health/IMS Health: măsuri provizorii („IMS Health”) (3). De asemenea, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât i) nu a acordat importanța necesară faptului că aceste tarife publicate au fost instituite de Microsoft la o valoare mai mică decât cea a tarifelor pe care un expert extern a stabilit-o ca fiind rezonabilă, ii) nu a acordat importanța necesară faptului că niciun titular de licențe potențial nu a încheiat un acord cu Microsoft și iii) nu a luat în considerare faptul că titularii de licențe „no patent” au obținut de asemenea dreptul de a utiliza brevetele Microsoft.

3)

Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât a solicitat Microsoft să dovedească faptul că secretele de afaceri ale acesteia aveau caracter inovator conform unui criteriu riguros de brevetabilitate, pentru a justifica impunerea redevențelor pentru o licență având ca obiect asemenea secrete de afaceri. De asemenea, Comisia a încălcat articolul 253 CE întrucât nu a ținut seama de numeroasele argumente invocate de Microsoft pe baza rapoartelor întocmite de experți în domeniul proprietății intelectuale care au criticat abordarea Comisiei.

4)

Comisia a încălcat articolul 233 CE întrucât nu a luat în considerare măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii în cauza T-201/04 (4) astfel încât Comisia și-a întemeiat rapoartele de analiză întocmite de către mandatar pe baza unor documente obținute prin intermediul competențelor de investigație pe care Tribunalul de Primă Instanță le-a declarat nelegale.

5)

Comisia a refuzat dreptul Microsoft de a fi audiată, întrucât nu i-a acordat posibilitatea să își facă cunoscute opiniile după sfârșitul perioadei de referință pentru care Microsoft a fost amendată, în sensul că nu a permis Microsoft să își exprime punctul de vedere asupra tuturor aspectelor pertinente ale cauzei.

6)

Cuantumul penalității cu titlu cominatoriu este excesiv și disproporționat. Printre altele, Comisia nu a luat în mod corect în considerare faptul că decizia atacată concluzionează numai că redevențele pretins stabilite de Microsoft în temeiul unei licențe specifice (licența „no patent”) nu au fost rezonabile și, prin urmare, nu critică i) nici redevențele pretins stabilite de Microsoft pentru toate drepturile sale intelectuale incluse în întregime în informațiile privind interoperabilitatea pe care Microsoft trebuie să le dezvăluie potrivit articolului 5 din decizia din 2004 și ii) nici caracterul complet și acuratețea informațiilor privind interoperabilitatea.