20.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 264/19

Raportor:

doamna Christa SCHWENG

Coraportor:

domnul Panagiotis GKOFAS

2.1.

CESE este convins că integrarea este o necesitate pentru societățile noastre, dacă dorim să menținem coeziunea socială.

2.2.

În opinia CESE, pentru a se acționa eficient și a se restabili încrederea în valorile societăților noastre, trebuie puse în aplicare imediat atât un sistem european comun de azil, cât și o reformă profundă a Regulamentului Dublin și un plan european privind migrația.

2.3.

CESE subliniază faptul că integrarea este un proces bidirecțional. Cele mai bune practici în politicile de integrare nu îi vizează numai pe refugiați, ci îi includ și pe localnici. O astfel de abordare este esențială pentru acceptarea măsurilor de integrare. Mijloacele de comunicare în masă, autoritățile locale, sindicatele, organizațiile patronale și ONG-urile joacă un rol important în acest proces. Pentru a crea un climat pozitiv față de refugiați în țările de destinație – în special într-o perioadă în care se preconizează o creștere economică redusă, iar în unele țări există tensiuni pe piața muncii – ar trebui furnizate măsuri de integrare și investiții sociale atât pentru populația locală, cât și pentru refugiați, care să acopere nevoile specifice ale fiecărui grup-țintă.

2.4.

În acele cazuri în care o decizie pozitivă cu privire la acordarea de azil este probabilă, ar trebui oferite cursuri de limbă la scurt timp după înregistrare. Aceste cursuri ar trebui să includă, de asemenea, informații de bază privind valorile, culturile și procesele, precum și o identificare a competențelor și calificărilor. Cedefop ar putea contribui la dezvoltarea de metode pentru identificarea competențelor dobândite în țara de origine.

2.5.

CESE recomandă acordarea unei atenții deosebite minorilor, în special celor neînsoțiți, care sunt adesea traumatizați și au nevoie de sprijin socio-pedagogic. Trebuie să se asigure o integrare rapidă în sistemul școlar sau orientare cu privire la oportunitățile de formare profesională.

2.6.

CESE subliniază faptul că refugiații trebuie să aibă acces la informații cu privire la drepturile și obligațiile existente în societatea gazdă, în general, precum și la piața muncii, în mod special. Refugiații trebuie să fie tratați în mod egal cu localnicii pe piața muncii, cu scopul de a preveni concurența neloială, precum și dumpingul social și dumpingul salarial.

2.7.

CESE reafirmă aprecierea față de solidaritatea demonstrată de diverse segmente ale societății civile, sindicate, organizații patronale, persoane fizice și întreprinderi, în special microîntreprinderi și IMM-uri cu obiect de activitate în domeniul meșteșugurilor și artizanatului, care au acordat asistență în mod voluntar solicitanților de azil. CESE subliniază importanța protejării și sprijinirii acestor angajamente individuale prin stimulente adecvate, în special în timpul urgențelor umanitare, promovând solidaritatea în cadrul societății civile.

2.8.

CESE subliniază necesitatea ca UE să bazeze răspunsul său imediat la situație pe solidaritate și distribuirea echitabilă a răspunderii și a costurilor, astfel cum se prevede la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

2.9.

Statele membre, autoritățile competente ale UE, inclusiv în țările „de tranzit”, ar trebui să coopereze cu organizațiile societății civile în monitorizarea, actualizarea informațiilor referitoare la date și în activitățile de coordonare, pentru a dispune de o politică de azil a UE comună și cu o eficacitate sporită. Ar trebui elaborate sisteme statistice comune, armonizate și actualizate, astfel încât să se poată defini opțiunile de politică ale UE și ale statelor membre.

2.10.

Pentru succesul durabil al integrării refugiaților sunt necesare eforturi sporite în ceea ce privește investițiile pentru a stimula creșterea economică și crearea de locuri de muncă prin intermediul Planului Juncker. Ar trebui furnizate atât populației locale, cât și refugiaților investiții suplimentare în măsurile de integrare și investiții sociale, care să acopere nevoile specifice ale fiecărui grup-țintă. CESE a remarcat efectele pozitive potențiale ale unei taxe pe tranzacțiile financiare pentru finanțele publice, prin asigurarea unei contribuții mai echitabile din partea sectorului financiar. Ca urmare a unor circumstanțe excepționale și în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, costurile suplimentare generate de adăpostirea refugiaților nu ar trebui, după o examinare temeinică, să fie incluse în calculul deficitelor publice ale statelor membre. Investițiile în măsuri de integrare sunt costisitoare pe termen scurt și mediu, dar ar trebui să fie văzute ca o investiție în oameni, care va aduce beneficii pe termen lung. În cazul în care integrarea va avea succes, ea va duce la coeziune socială, creștere economică și crearea de locuri de muncă. Resursele financiare ale Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), precum și cele ale Fondului social european (FSE) ar trebui așadar suplimentate, după caz, în special în acele state membre care și-au depășit cotele de refugiați, în scopul unei mai bune cofinanțări a măsurilor de integrare a refugiaților.

3.1.

Conflictele din Orientul Mijlociu au provocat un aflux de refugiați fără precedent în Europa. Persoane din țările devastate de război s-au amestecat cu persoane care au dorit să își părăsească țările din motive economice. Toate țările europene au semnat Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, care garantează drepturi de bază pentru refugiați, cu scopul de a proteja acest grup vulnerabil. Având în vedere numărul mare de persoane și pentru conformitatea cu Convenția de la Geneva și cu principiile generale ale drepturilor omului, este important să se facă o distincție clară între migranții economici și refugiați, adică persoane care au primit un statut de protecție (în special azil sau protecție subsidiară).

3.2.

Cu toate că este de înțeles, din punct de vedere individual, că persoanele își părăsesc țara pentru a găsi condiții economice mai bune în străinătate, situația actuală și climatul social în majoritatea statelor membre impun o distincție clară: migranții economici trebuie să se întoarcă în țările lor de origine, atunci când solicitarea lor de a beneficia de statutul de protecție s-a întemeiat pe motive nejustificate. Planul de acțiune al UE privind returnarea, precum și manualul privind returnarea ar trebui să fie respectate de către statele membre în acele cazuri în care cererea de protecție internațională a fost refuzată.

3.3.

Acest lucru necesită un sistem european comun de azil cu protecție eficientă la frontierele externe, înregistrarea corespunzătoare la așa-numitele „puncte de trecere” („hotspots”), prelucrarea rapidă a cererilor de azil și, în cazul în care nu se recunoaște statutul de protecție internațională atunci când este refuzată o solicitare de azil, întoarcerea în țara de origine sau într-o țară terță cu care a fost încheiat un acord de readmisie. Ar putea fi, de asemenea, semnificativ și eficient să se stabilească puncte de trecere în țările terțe care se învecinează cu UE și care au acorduri cu privire la politica de migrație pentru înregistrare și solicitarea de azil.

3.4.

Evenimentele care au avut loc în a doua jumătate a anului 2015 au arătat că resortisanții din țări terțe vin adesea în Europa cu false așteptări și imagini idealizate ale vieții în UE, care le sunt de obicei furnizate de traficanți. În fața realității, reacția acestor resortisanți din țări terțe este dezamăgirea și, în unele cazuri, returnarea voluntară. În cadrul unui program voluntar de returnare, aceste persoane ar putea contribui la prezentarea unei imagini mai realiste a vieții europene pentru cetățenii din țările lor de origine, ceea ce ar putea împiedica alte persoane să se angajeze în călătoria periculoasă spre Europa.

3.5.

În afară de necesitatea de a face ca sistemul european comun de azil să devină complet operațional, de a stabili o distribuire durabilă și echitabilă a responsabilităților și costurilor și de a reduce presiunea asupra sistemului de azil actual, va fi necesar să se adopte rapid o nouă abordare europeană în materie de migrație, precum și o reformă profundă a Regulamentului Dublin, care să permită să se facă față provocărilor pe termen scurt și pe termen lung, astfel cum a anunțat președintele Juncker pentru primul trimestru din 2016. CESE își va exprima punctul de vedere pe această temă într-un aviz separat.

3.6.

În rezoluția sa privind refugiații, adoptată în decembrie 2015, CESE a subliniat că „situația actuală impune UE să dezvolte coridoare umanitare sigure pentru refugiații din țările afectate de războaie și amenințate de terorism, împreună cu țările în care sunt cei mai mulți refugiați”. CESE reafirmă faptul că procesul de înregistrare ar trebui să aibă loc încă de pe acum în afara UE.

3.7.

Războiul, schimbările climatice și lipsa perspectivelor în țările terțe pot crea un flux continuu și chiar crescut de refugiați și migranți. Limitarea factorilor de stimulare a migrației, în general, este o provocare la nivel mondial. Cu toate acestea, prezentul aviz este dedicat exclusiv integrării persoanelor cărora li s-a acordat statut de protecție sau celor care solicită acest statut.

4.1.

Președinția neerlandeză a solicitat desprinderea unor lecții în materie de integrare din crizele anterioare care au generat mișcări mari de refugiați. CESE a ajuns la concluzia că actuala criză a refugiaților nu este comparabilă cu cele anterioare, în primul rând dat fiind numărul de persoane care sunt în mișcare – peste 900 000 de migranți au trecut granițele UE prin Grecia în anul 2015 – și, în al doilea rând, dată fiind rapiditatea evoluției, ceea ce duce la creșterea incertitudinii în rândul populației locale. Analizând, de exemplu, cazul Austriei, unde la începutul anilor ’90 au venit aproximativ 90 000 de refugiați, care fugeau de războiul din fosta Iugoslavie, se pot vedea destul de clar diferențele: persoanele din Bosnia aveau de obicei rude în Austria sau lucraseră deja acolo. Calificările obținute în țara de origine aveau o valoare imediată pentru întreprinderile austriece, iar femeile erau obișnuite să participe pe deplin pe piața forței de muncă. În consecință, veniturile familiale și mobilitatea familiilor au crescut, ceea ce a împiedicat crearea de zone delimitate și a favorizat o mixitate socială mai bună în școli și pe piața muncii.

4.2.

Experiența situației din anii ’90 nu este întru totul comparabilă cu situația actuală. Persoanele care sosesc în prezent provin din medii mai diferite, unele dintre ele având diplome universitare care pot fi comparate cu cele europene, altele o educație care s-ar putea să nu fie imediat utilizabilă în Europa, în timp ce alte persoane au un nivel foarte limitat de educație, iar multe dintre femei nu au participat niciodată la piața forței de muncă. Mai mult decât atât, persoanele din țările de destinație, care suferă încă de pe urma crizei economice, tind să fie mai degrabă rezervate față de persoanele străine care concurează pe piața muncii.

5.1.

Potrivit Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), nu există un consens cu privire la definirea integrării imigranților în contextul țărilor dezvoltate și nu există o definiție formală în acest sens în dreptul internațional privind refugiații. Înțelegerea amplă a integrării ca fiind procesuală, individuală și bidirecțională stă la baza multor încercări ale guvernelor și mediului academic de a defini ceea ce pare a fi integrarea sau o societate integrată.

5.2.

„La baza definiției UNHCR se află conceptul de integrare ca proces bidirecțional, iar acest lucru se întemeiază pe «adaptarea» uneia dintre părți și «primirea» de cealaltă. Totuși, aceasta nu impune refugiatului să renunțe la identitatea sa culturală și, prin urmare, integrarea este diferită de asimilare” (1). Această definiție corespunde opiniei CESE (2).

5.3.

CESE a subliniat necesitatea de a relaționa integrarea cu valorile și principiile definite în Tratat, cu Carta drepturilor fundamentale, cu Convenția europeană a drepturilor omului, cu Agenda Europa 2020, precum și cu politicile de ocupare a forței de muncă și cu agenda socială. Această referință este esențială pentru CESE, având în vedere existența unei crize a valorilor în anumite sectoare sociale și politice din Europa. Integrarea și coeziunea economică și socială sunt cele două fațete ale aceleiași chestiuni (3). Asigurarea unor condiții și perspective decente de viață pentru toți va favoriza acceptarea măsurilor de integrare.

5.4.

Principiile fundamentale comune ale politicii de integrare a imigranților (2004) și instrumentul de punere în aplicare a acestora, „O agendă comună pentru integrare” (2005), formează baza pe care este formulată integrarea migranților în UE și consideră că integrarea cuprinde următoarele aspecte:

5.5.

Deși aceste principii nu fac nicio distincție între integrarea migranților și a refugiaților, CESE consideră că ele constituie o bază și pentru integrarea acestora din urmă. Cu toate acestea, din cauza numărului mare de persoane care sosesc în Europa, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura formarea lingvistică, locuințe și integrarea pe piața muncii.

5.6.

Pentru a crea un climat pozitiv față de refugiați în țările de destinație – în special într-o perioadă în care se preconizează o creștere economică redusă, iar în unele țări există tensiuni pe piața muncii – ar trebui furnizate măsuri de integrare și investiții sociale atât pentru populația locală, cât și pentru refugiați, care să acopere nevoile specifice ale fiecărui grup-țintă. Importanța conectării și a includerii obiectivelor sociale în contextul integrării a fost afirmată de către CESE (4).

5.7.

CESE este convins că integrarea refugiaților este o necesitate absolută pentru societățile noastre, dacă vrem să menținem coeziunea socială. Lipsa integrării poate duce la apariția unor societăți paralele, care pot destabiliza țările gazdă. Prin urmare, este în interesul nostru să începem măsurile de integrare dintr-un stadiu foarte timpuriu. Mijloacele de comunicare în masă ar trebui încurajate să recunoască importanța integrării și rolul pe care îl joacă în crearea unui climat politic și societal pozitiv.

5.8.

Evoluțiile demografice din majoritatea țărilor europene arată o scădere a populației în vârstă de muncă. În vederea menținerii durabilității sistemelor noastre sociale pentru generațiile viitoare, integrarea pe piața muncii a întregii forțe de muncă, indiferent de gen, capacitate fizică, vârstă, religie, orientare sexuală sau origine (etnică) trebuie să devină o prioritate. Investițiile în măsuri de integrare sunt costisitoare pe termen scurt și mediu, însă ar trebui să fie văzute ca o investiție în oameni, care va aduce beneficii pe termen lung. Dacă integrarea va avea succes, ea va duce la coeziune socială, creștere economică și crearea de locuri de muncă.

5.9.

Nivelul local joacă un rol decisiv în integrare, întrucât este locul unde persoanele conviețuiesc și unde lipsa de integrare devine vizibilă mai întâi. Comunitățile ar trebui să primească sfaturi și îndrumări cu privire la măsurile de integrare care funcționează bine, cum ar fi faptul de a-i invita pe refugiați să participe la asociații voluntare locale (sindicate, ONG-uri, pompieri sau cluburi sportive etc.).

5.10.

Site-ul Comisiei Europene privind integrarea (5) cuprinde numeroase informații privind exemple de acțiuni de integrare. Utilizarea filtrelor de căutare permite găsirea unor exemple de bune practici, de exemplu în funcție de țară, domeniul integrării sau grupul-țintă. Acest site web ar trebui să fie promovat și mai bine pentru a servi drept inspirație pentru statele membre, autoritățile locale, ONG-urile și partenerii sociali în legătură cu activitățile lor de integrare.

5.11.

Pe baza unei propuneri din partea CESE, a fost deja instituită o colaborare structurată între organizațiile societății civile, CESE și Comisia Europeană, prin intermediul Forumului european privind migrația, care se ocupă de toate problemele legate de migrație, azil și integrare. În plus, ar putea fi util să se extindă mandatul comitetului consultativ privind libera circulație a persoanelor, pentru a include și integrarea refugiaților, întrucât acesta este organismul prin intermediul căruia guvernele discută și fac schimb de idei cu partenerii sociali. Acest comitet ar putea oferi un prilej suplimentar pentru schimbul de bune practici.

6.1.

Solicitanții de azil care sosesc în Europa după (în majoritatea cazurilor) o călătorie obositoare și adesea traumatizantă au nevoie în primul rând de un loc unde să stea și să se odihnească. Acest timp ar trebui să fie utilizat de autorități pentru a-i înregistra în mod corespunzător și pentru a face o primă evaluare a șanselor lor de a primi statutul de refugiat. În acest caz, măsurile de integrare ar trebui să înceapă de la un stadiu foarte timpuriu. Conform unor cercetări recente ale Organizației Mondiale a Sănătății, este nevoie de protecție medicală specială pentru refugiații care prezintă afecțiuni legate de stresul posttraumatic, deoarece acesta reprezintă adesea un obstacol major în calea integrării.

6.2.

Integrarea nu este posibilă fără a avea cel puțin cunoștințe de bază ale limbii din țara gazdă. Prin urmare, formarea lingvistică ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil, în timpul procedurii de azil. Aceasta presupune crearea unor noi structuri, precum și o mai bună interfață de gestiune pentru a face față numărului mare de solicitanți de azil. Cursurile de limbi străine ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru a informa solicitanții de azil despre valorile țării gazdă (de exemplu, tratamentul egal al femeilor și bărbaților, libertatea de exprimare, interzicerea violenței domestice) și cultura acesteia. Aceste cursuri pot fi, de asemenea, utilizate pentru a oferi solicitanților de azil orientări de bază privind diferitele aspecte referitoare la organizațiile, instituțiile și sursele de informații cărora li se pot adresa atunci când apar probleme. Solicitanții de azil provin adesea din culturi foarte diferite. Acțiunile care rezultă dintr-o lipsă de conștientizare a valorilor de bază, drepturilor și obligațiilor din țările gazdă pot dăuna integrării.

6.3.

Copiii refugiați ar trebui să meargă la școli cu copii localnici cât mai repede posibil și să primească sprijin în învățarea limbii naționale. O atenție deosebită trebuie acordată minorilor, în special celor neînsoțiți, care sunt adesea traumatizați. În cazul în care, din cauza vârstei lor, aceștia nu mai au voie să frecventeze școli, ar trebui să fie furnizate oferte adecvate special concepute pentru acest grup, cu scopul de a preveni frustrarea. Statele membre ar trebui să fie conștiente de nevoile speciale ale copiilor traumatizați și ale minorilor neînsoțiți și ar trebui să le ofere sprijin socio-pedagogic. (De exemplu, orașul Viena încearcă să plaseze copiii neînsoțiți în familii, pe baza unor cadre existente.)

6.4.

Identificarea timpurie și clasificarea certificatelor, a competențelor și a calificărilor sunt esențiale în ceea ce privește garantarea integrării rapide pe piața muncii. Competențele și calificările profesionale ale solicitantului de azil ar trebui să fie identificate încă de la începutul procedurii de azil, cu implicarea experților pe piața muncii. Aceste aspecte sunt indispensabile pentru promovarea limbii țintă, inițierea unui curs de formare, recunoașterea calificărilor profesionale, furnizarea calificărilor secundare necesare și obținerea efectivă a unor locuri de muncă adecvate. Cu toate acestea, identificarea aptitudinilor poate fi un proces foarte dificil. Mulți refugiați nu au nici măcar documentele lor personale cu ei, cu atât mai puțin atestate sau certificate care să ofere dovada nivelului lor de calificare. Diferite state membre (cum ar fi Germania, Austria) elaborează diverse metode pentru a testa aptitudinile și competențele. Cedefop ar putea oferi o platformă de învățare reciprocă și un schimb de bune practici în acest domeniu.

6.5.

Procedurile de azil iau adesea foarte mult timp, menținând solicitantul de azil într-o situație de incertitudine. Perioadele lungi de timp în care solicitantul de azil nu este în măsură să ducă o viață autonomă pot cauza instabilitate psihosocială, pierderea încrederii în sine și sindromul de dependență, ceea ce poate împiedica șansele de angajare, chiar și după recunoașterea ca refugiat. Copiii sunt și mai afectați, deoarece au nevoie de un mediu stabil. Prin urmare, CESE solicită statelor membre să ia decizii cât mai repede posibil în cadrul procedurilor de azil. Potrivit unui document al OCDE (6) privind sprijinul de integrare pentru solicitanții de azil, procedurile de azil din Grecia, Belgia și Danemarca sunt cele mai scurte, oferind în același timp cursuri de limbă și alte cursuri de formare profesională și pentru adulți.

6.6.

În ceea ce privește creșterea economică preconizată și situația de pe piața muncii, țările ar putea încerca măsuri de reducere a timpului de așteptare pentru accesul pe piața muncii. Germania și Ungaria au redus deja timpul de așteptare pentru accesul la locuri de muncă, iar Finlanda, Belgia si Luxemburg au luat unele măsuri în acest sens. Reglementările echitabile, transparente și rezonabile de acordare a accesului pe piața muncii pentru solicitanții de azil previn munca nedeclarată și îi fac pe aceștia mai bine acceptați de către localnici. În același timp, persoanele cu statut de protecție ar trebui să dispună de posibilitatea de a rămâne în țara gazdă, atunci când sunt integrate pe piața muncii și în societatea gazdă. Solicitanții de azil trebuie să fie conștienți de faptul că accesul lor la piața forței de muncă depinde de țara în care au solicitat azil. Din cauza lipsei de informații, unele persoane călătoresc în alte state membre în speranța să găsească acolo un loc de muncă. În realitate, ei ajung astfel într-o situație neregulamentară, care ar putea fi ușor evitată printr-o informare adecvată.

6.7.

Locuința este foarte importantă în ceea ce privește integrarea: centrele de primire satisfac nevoia imediată de avea un loc de odihnă (și, de multe ori, pentru o perioadă mult mai lungă decât a fost planificat), însă sejururile de durată mai lungă fac ca integrarea să fie mai dificilă. În Austria, a fost instituit proiectul „Kosmopolis” pentru locuințe private. Într-o zonă nou-construită, un anumit număr de apartamente sunt rezervate pentru refugiați care se află deja pe piața muncii. Pentru evitarea neînțelegerilor între refugiați și alte persoane care locuiesc acolo, a fost înființat un centru de informare în apropiere. În Portugalia, un protocol între municipalitatea Lisabona și ONG-uri portugheze a permis furnizarea de locuințe pentru refugiați și accesul la serviciile municipalității pentru formare, educație și integrare pe piața muncii (7).

6.8.

După o decizie pozitivă privind statutul de azil, refugiatul trebuie să găsească singur o locuință. Această perioadă este adesea foarte dificilă, deoarece sprijinul care a fost acordat inițial de către stat ia sfârșit, iar refugiatul trebuie să găsească un loc de muncă în același mod ca și cetățenii țării gazdă.

6.9.

Serviciile publice de ocupare a forței de muncă joacă un rol-cheie în acest cadru. În primul rând, acestea ar trebui să îndeplinească în mod activ rolul de facilitator al ocupării durabile a forței de muncă. Totodată, ele trebuie și să decidă cu privire la calificările suplimentare pe care refugiatul ar trebui să le dobândească pentru a avea succes pe piața muncii. Trebuie subliniat și luat în calcul faptul că, chiar și după al patrulea an de ședere, doar 25 % dintre refugiați sunt angajați și, chiar și până la al zecelea an, procentul este de numai 50 % (8). Ar putea fi încheiat un contract de integrare individuală cu fiecare refugiat, care să conțină acțiunile relevante care trebuie întreprinse (formare suplimentară, numărul de candidaturi etc.) pentru a se integra pe deplin pe piața muncii. CESE subliniază că refugiații trebuie să fie tratați în mod egal cu localnicii pe piața forței de muncă, cu scopul de a se preveni concurența neloială, precum și dumpingul social și dumpingul salarial. În cazul în care nu există nicio șansă de a găsi un loc de muncă pentru refugiat într-o perioadă de timp rezonabilă, i s-ar putea propune ca alternativă voluntariatul pentru munca în folosul comunității. Acesta ar putea sprijini dobândirea de competențe lingvistice suplimentare și l-ar ajuta pe refugiat să se integreze în societate.

6.10.

Un bun exemplu este cel al Germaniei, care a decis recent să introducă o carte de identitate specială pentru solicitanții de azil. După înregistrarea pentru prima dată, cardul devine mijlocul principal și obligatoriu de identificare, fiind legat de o bază de date centrală, care conține informații precum studiile și experiența profesională a persoanei în cauză.

6.11.

În rândul refugiaților, ca și în rândul populației locale, există persoane cu interese și competențe antreprenoriale. Acestea ar trebui să primească informații și îndrumări cu privire la modul în care să demareze o afacere și să devină angajatori.

6.12.

În Germania și în Slovacia au loc în prezent discuții privind modul în care refugiații cu calificări înalte în profesii cu deficit de competențe ar putea fi admiși pe piața muncii prin proceduri accelerate.

6.13.

Refugiații au nevoie de informații despre piața muncii, în general, dar și despre oportunitățile de formare profesională și locurile de muncă disponibile. Întrucât un număr ridicat de refugiați fac parte dintr-un grup de vârstă tipic persoanelor care studiază, având între 16 și 25 de ani, trebuie furnizate informații de bază sau cursuri de pregătire în diferite domenii profesionale înainte ca formarea să poată să înceapă. În Germania, Camerele de Comerț și Industrie au lansat inițiative pentru a ajuta cu plasarea, cum ar fi, de exemplu, interviurile fulger. Camerele de Comerț și Industrie din Germania sprijină întreprinderile pentru a oferi calificări și formare pentru refugiați prin intermediul proiectului „Angajament pentru formare”. De asemenea, acestea încearcă să atragă sponsori voluntari care să se ocupe de refugiați și de firme, oferind sfaturi ambelor părți. Camerele de Comerț și Industrie oferă, de asemenea, sprijin refugiaților care doresc să înființeze propria afacere.

6.14.

În Austria a demarat un proiect care își propune să plaseze tineri refugiați în locuri de ucenicie neocupate, cu sprijinul serviciului public de ocupare a forței de muncă și al consilierilor. O perioadă de stagiu poate preceda semnarea unui acord formal de ucenicie. De asemenea, compania federală feroviară din Austria (ÖBB) a inițiat proiectul „Diversitatea ca șansă” (Diversität als Chance), oferind locuri de ucenici unui număr de 50 de refugiați neînsoțiți, cu vârste între 15 și 17 ani.

6.15.

Pentru a facilita integrarea imigranților cu înaltă calificare, Camera Economică Federală austriacă a elaborat programul „Mentorat pentru migranți”, care a fost extins la refugiații cu înaltă calificare. Mentorii sunt persoane care sunt bine integrate pe piața muncii din Austria și care sprijină migranții pe parcursul căutării de locuri de muncă prin furnizarea de informații sau chiar accesul la propria rețea profesională. Acest program contribuie, de asemenea, la evitarea neînțelegerilor culturale.

6.16.

Într-o serie de state membre, așa-numiții „amici ai refugiaților” au grijă de refugiați. Aceștia se implică în mod voluntar într-o varietate de organizații și se întâlnesc periodic cu un refugiat, cu scopul de a stabili relații personale. Acest lucru este cu atât mai important cu cât un număr mare de refugiați sunt minori neînsoțiți, care și-au lăsat familiile în urmă. Acești „amici” ar putea, de asemenea, apăra cauza refugiaților, cu scopul de a îmbunătăți imaginea acestora în țara lor.

6.17.

Partenerii sociali din unele state membre (de exemplu, Spania, Franța, Germania, Republica Cehă, Austria) au cerut guvernelor lor să acționeze în mod mai eficace în domeniul integrării refugiaților. În Spania, în politicile privind planul anual de ocupare a forței de muncă a fost introdusă o măsură suplimentară, care vizează în mod specific integrarea în muncă a refugiaților.

6.18.

Danemarca utilizează așa-numitul „model al scării” pentru integrarea refugiaților pe piața muncii: în prima etapă (patru până la opt săptămâni) sunt identificate competențele refugiatului individual și sunt furnizate lecții de limbă daneză. În a doua etapă (26-52 de săptămâni), cursantul este plasat într-o întreprindere (fără niciun cost pentru angajator) și primește lecții suplimentare de limbă daneză. Ulterior, refugiatul este pregătit să aibă un loc de muncă cu o subvenție salarială. Punerea în aplicare efectivă a unor astfel de modele ar trebui să favorizeze crearea de oportunități de locuri de muncă suplimentare și să prevină limitarea accesului localnicilor (fără efectul „uși turnante”).

6.19.

Pentru a garanta o concurență loială, condițiile de muncă, inclusiv salarizarea, trebuie să fie pe deplin respectate, indiferent de naționalitatea sau statutul unui lucrător (lex loci laboris). Statele membre trebuie să asigure măsuri și mecanisme eficiente și capacități administrative pentru a le pune în aplicare. Sindicatele susțin refugiații sau lucrătorii migranți fără documente în revendicarea drepturilor lor (École des solidarités – Belgia, UNDOK – Austria).

7.1.

CESE atrage atenția asupra faptului că orice măsuri vor trebui să fie finanțate în mod corespunzător pentru a avea un impact pozitiv de durată asupra societății noastre. Pentru succesul durabil al integrării refugiaților sunt necesare eforturi sporite în ceea ce privește investițiile pentru a stimula creșterea economică și crearea de locuri de muncă prin intermediul Planului Juncker. Ar trebui furnizate atât populației locale, cât și refugiaților, investiții suplimentare privind măsurile de integrare și investiții sociale, acoperind nevoile specifice ale fiecărui grup-țintă. CESE a remarcat efectele pozitive potențiale ale unei taxe pe tranzacțiile financiare pentru finanțele publice, prin asigurarea unei contribuții mai echitabile din partea sectorului financiar. Ca urmare a unor circumstanțe excepționale și în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, costurile suplimentare generate de adăpostirea refugiaților nu ar trebui, după o examinare temeinică, să fie incluse în calculul deficitelor publice ale statelor membre (9).

7.2.

Statele membre de primire inițială, precum Italia, Malta, Spania și Grecia, ar trebui să primească ajutoare economice directe pentru fiecare refugiat sau migrant, astfel încât să poată prelucra cererile de azil cu exactitate și rapiditate sau să dispună returnarea în cazul în care condițiile de acordare a statutului de refugiat nu sunt îndeplinite. Statele membre care își asumă responsabilitatea pentru integrarea refugiaților în societate dincolo de nivelul impus de principiul solidarității ar trebui la rândul lor să poată conta pe sprijinul financiar al UE.

7.3.

Resursele financiare ale Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) ar trebui suplimentate în scopul unei mai bune implicări a statelor membre în ceea ce privește finanțarea pentru integrarea refugiaților, în special pentru programele desfășurate de autoritățile locale și ONG-uri. Fondul social european ar trebui suplimentat în mod adecvat, pentru a furniza resurse suplimentare menite să faciliteze integrarea socială a refugiaților, egalitatea de gen, sprijinul pentru întreprinderi și integrarea refugiaților pe piața muncii, fapt care presupune dialogul și colaborarea cu partenerii sociali. În plus, Fondul european de dezvoltare regională ar trebui să ofere resurse suplimentare pentru zonele urbane care pun în aplicare dispozitivele necesare pentru primirea și integrarea refugiaților.

7.4.

Ar trebui să se exploreze posibilitățile de cooperare internațională privind finanțarea integrării refugiaților, cu cooperarea specială a UNHCR și a Organizației Internaționale pentru Migrație.