20.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 264/77

Raportor:

domnul Paulo BARROS VALE

1.1.

Dacă armele reprezintă întotdeauna un subiect controversat, evenimentele tragice din Europa conduc la o discuție și mai aprinsă pe marginea acestei teme. Cu toate acestea, evaluarea revizuirii directivei trebuie privită neapărat dintr-o perspectivă mai calmă și obiectivă, analizând în mod echilibrat aspectele legate de siguranță și de piață, iar chestiunea esențială, aceea de combatere a terorismului și a criminalității organizate, trebuie lăsată pentru alte discuții, mai adecvate gravității sale.

1.2.

Conform documentului Study on Firearms  (1) (Studiu privind armele de foc) al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate, numărul estimativ al armelor existente în 2007 a fost de 875 de milioane. Dintre acestea, doar 3 % se aflau în posesia forțelor de ordine și 23 % în posesia armatelor. Într-o industrie de această dimensiune, legiuitorul are responsabilitatea de a găsi și de a impune mijloacele capabile să diminueze pericolul latent pe care îl reprezintă deținerea unui număr atât de ridicat de arme.

1.3.

CESE sprijină adoptarea prezentei directive, care clarifică definițiile, introduce cerințe noi și norme mai coerente privind marcarea și distrugerea armelor, însă dorește, de asemenea, să sugereze unele măsuri care ar putea contribui la creșterea securității cetățenilor.

1.4.

Spre deosebire de alte sectoare, în care Uniunea Europeană a legiferat mult, acest lucru nu se întâmplă în industria armamentului, unde normele impuse se limitează la ceea ce ar fi posibil din punctul de vedere al siguranței și al urmăririi armamentului și persoanelor implicate în infracțiuni. Prin urmare, trebuie să ne asumăm cu hotărâre obiectivele pe care dorim să le atingem într-un domeniu atât de sensibil precum siguranța.

1.5.

În ceea ce privește importanța trasabilității nu numai a armelor, ci și a munițiilor, CESE susține că, pe termen mediu și lung, ar trebui examinată posibilitatea ca industria să fie determinată să evolueze, astfel încât să marcheze proiectilele în mod indelebil și într-un loc care nu se distruge odată cu utilizarea. Dacă acest lucru va fi posibil din punct de vedere tehnic, aceste date, precum și cele referitoare la arme, puse la dispoziție în baze de date interoperabile de către autorități, ar contribui semnificativ la îmbunătățirea eficienței anchetelor de poliție. Aceste baze de date nu ar trebui să constea doar în simple registre naționale, ci ar trebui să se constituie într-o bază de date care să acopere întreg nivelul european și să fie alimentată și accesibilă de către autoritățile din fiecare stat membru.

1.6.

CESE este de părere că Europa ar putea examina posibilitatea de a urma exemplul Australiei și al Regatului Unit în ce privește programele lor de achiziționare de arme, retrăgând astfel din circulație mii de arme. Chiar dacă nu s-a dovedit că există o relație directă între numărul de arme aflate în circulație și numărul de delicte, probabilitatea statistică de comitere a crimelor, de producere a accidentelor și de ajungere a armelor în mâini criminale ar putea fi redusă prin reducerea numărului de arme.

1.7.

Evoluția tehnologică a imprimării 3D este o sursă de pericol, întrucât permite producerea de arme la fel de letale ca și celelalte, fără nicio posibilitate de control sau trasabilitate. În plus, aceste arme sunt produse în mare măsură din materiale care nu pot fi detectate de sistemele de siguranță tradiționale. Acest subiect trebuie inclus de urgență pe agenda de siguranță a țărilor, astfel încât, de comun acord, să se poată lua măsuri în scopul prevenirii proliferării armelor letale fără niciun fel de control.

2.1.

În contextul preocupării semnificative pentru siguranță, Comisia propune modificarea Directivei 91/477/CEE (2), modificată prin Directiva 2008/51/CE (3), privind controlul achiziționării și deținerii de arme.

2.2.

Această modificare se încadrează în Agenda europeană privind securitatea, prezentată la 28 aprilie 2015, cu scopul de a asigura un răspuns eficace și coordonat la nivel european în fața amenințărilor la adresa siguranței. În Agenda europeană privind securitatea, diferențele dintre legislațiile naționale au fost identificate drept obstacole în calea eficacității controalelor și a cooperării organelor de poliție din statele membre; totodată, în acest document se solicită revizuirea legislației privind armele de foc și a normelor privind dezactivarea armelor.

2.3.

Obiectivul directivei este acela de a facilita funcționarea pieței interne a armelor de foc, garantând siguranța cetățenilor și stabilind normele ce trebuie adoptate pe parcursul întregului ciclu de viață al armelor de foc, de la fabricarea până la distrugerea acestora.

2.4.

Directiva stabilește cerințele minime pe care trebuie să le impună fiecare stat membru în ceea ce privește achiziționarea, deținerea și transferul de arme de diferite categorii, inclusiv cele destinate activităților de vânătoare și tir sportiv.

2.5.

Ca bază pentru revizuirea actualului cadru juridic, s-au realizat trei studii referitoare la caracterul adecvat al legislației în vigoare, concluzionându-se că este pertinent să se adopte norme minime la nivelul UE referitoare la traficul ilicit de arme și să se revizuiască directiva în vigoare, cu următoarele obiective:

2.6.

Comisia s-a consultat cu părțile interesate (reprezentanți ai asociațiilor europene de producători de arme de foc și muniție pentru uz civil, comercianți de arme pentru uz civil, vânători, colecționari, ONG-uri, instituții de cercetare etc.). Statele membre și ONG-urile au fost de acord în ceea ce privește utilitatea actualei directive pentru împiedicarea deturnării armelor de foc către piața ilicită, în timp ce actorii din sectorul privat s-au arătat îngrijorați de modificarea categoriilor de arme de foc și de impactul acesteia asupra întreprinderilor mici și mijlocii.

2.7.

În conformitate cu cele susținute de toate părțile interesate consultate de Comisie, reactivarea armelor dezactivate reprezintă o sursă importantă de arme folosite în scopuri infracționale, iar armonizarea normelor de dezactivare pentru combaterea acestei practici este considerată drept prioritară.

2.8.

Necesitatea schimbului de informații între statele membre, armonizarea definițiilor și definirea unor standarde minime pentru orientările referitoare la dezactivarea armelor reprezintă puncte de convergență pentru părțile interesate consultate.

3.1.

Clarificările propuse în momentul de față îmbunătățesc semnificativ directiva anterioară și, ca atare, sunt primite favorabil de CESE. Prezentele propuneri nu au ca scop interzicerea armelor de foc, ci armonizarea normelor aplicate în ceea ce privește achiziționarea și deținerea de arme pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora, precum și reglementarea pieței și garantarea siguranței.

Cu toate acestea, CESE, după consultarea părților interesate, inclusiv a poliției, industriei, comerțului, utilizatorilor, colecționarilor și a ONG-urilor preocupate de securitatea cetățenilor, consideră că legislația pe această temă trebuie să fie mai ambițioasă în ceea ce privește problemele de siguranță care încă persistă. Comisia nu trebuie să legifereze doar ca o reacție imediată la evenimentele teroriste recente, ci trebuie să facă acest lucru cu scopul de a soluționa problema siguranței armelor de foc legale.

3.2.

Au fost efectuate diferite studii cu privire la controlul armelor. În timp ce unele dintre acestea arată că restricțiile privind armele reduc violența (4), accidentele (5) și sinuciderile (6), altele susțin că, dacă se permite cetățenilor care nu au cazier judiciar sau probleme de sănătate mintală să dețină arme, numărul infracțiunilor violente scade, iar impactul asupra înmulțirii cazurilor de suicid sau accidentelor nu este unul semnificativ (7).

3.2.1.

Cazul Australiei este paradigmatic în ceea ce privește controlul armelor. După ce un bărbat a intrat într-o cafenea, a asasinat 35 de persoane și a rănit alte 23 cu două arme, Australia a inițiat, în 1997, una dintre cele mai importante reforme din istorie în ceea ce privește normele referitoare la utilizarea și deținerea armelor de foc, cu efecte vizibile asupra reducerii morților provocate de utilizarea armelor de foc. Au fost interzise unele tipuri de arme, a fost introdusă obligația de a prezenta un motiv legitim pentru deținerea unei arme (care nu poate fi doar autoapărarea) și s-a finanțat un program de cumpărare a armelor de către stat. Această inițiativă a dus la retragerea din circulație a aproape 700 000 de arme și, în combinație cu noile restricții impuse, a scăzut semnificativ procentul de omucideri comise cu arme de foc (8).

3.2.2.

Programul australian de cumpărare a armelor a pornit de la ideea că disponibilitatea pe scară largă a armelor permite ca impulsurile asasine ale unui individ să fie transformate mai ușor într-un asasinat în masă.

3.2.3.

În mod asemănător Australiei, și după ce au fost asasinate la întâmplare 15 persoane, iar alte 15 au fost rănite, și în Regatul Unit au fost interzise unele tipuri de arme, a fost introdusă obligativitatea înregistrării proprietarilor și a fost finanțat un program de cumpărare a armelor. Aceste măsuri nu au avut același efect ca în Australia în ce privește numărul de decese cauzate de arme de foc (9).

3.2.4.

Ultimul studiu amplu privind controlul armelor, publicat în februarie 2016, a analizat 130 de alte studii efectuate în 10 de țări diferite, între 1950 și 2014 (10). Autorii consideră că, deși datele existente nu demonstrează că legile restrictive reduc violența, ele sugerează că, în unele țări, există o legătură între punerea în aplicare a legilor care restricționează accesul la diferite tipuri de arme și reducerea numărului de victime mortale ale armelor de foc. Impunerea unor legi care restricționează condițiile de achiziționare a armelor de foc (de exemplu, prin verificarea antecedentelor) sau accesul la arme (de exemplu, referitoare la păstrarea lor) duce la o scădere a omuciderilor și accidentelor fatale în rândul copiilor.

3.3.

Având în vedere aceste exemple și studii, CESE susține că trebuie urmate norme stricte cu privire la obținerea permiselor de utilizare și deținere a armelor, la achiziționarea de arme și muniții, la interzicerea unor tipuri de arme și chiar cu privire la adoptarea de programe de cumpărare a armelor de către statele membre, în vederea distrugerii acestora.

4.1.

Inițiativa respectă principiile subsidiarității și proporționalității. O directivă reprezintă forma adecvată, dat fiind că există dubii că statele membre ar fi pregătite să accepte un regulament.

4.2.

Directiva de față modifică o serie de articole ale directivei anterioare, clarificând și introducând noi cerințe care îmbunătățesc semnificativ dispozițiile anterioare și, ca atare, sunt primite favorabil de către CESE.

4.3.

CESE sprijină introducerea obligativității efectuării de evaluări medicale de sănătate fizică și mintală, care ar trebui să corespundă unui anumit nivel calitativ și unor exigențe minime la nivel european, pentru emiterea sau reînnoirea permiselor de utilizare și deținere a armelor, această practică fiind deja adoptată în unele state membre. Cu toate acestea, directiva ar putea impune și cerințe referitoare la frecvența activităților de formare în ceea ce privește mânuirea armelor de foc și cerințe privind depozitarea sigură (mai ales obligația de a depozita armele în lăzi speciale, așa cum este cazul deja în câteva state membre) și transportul în siguranță al armelor și al componentelor acestora.

4.4.

Uniunea Europeană a fost capabilă să adopte documente legislative în numeroase domenii. Este paradigmatic cazul industriei auto, care a fost obligată să răspundă exigențelor în materie de siguranță (a pasagerilor și a mediului înconjurător) prin investiții semnificative în cercetare și dezvoltare. Conceptele sunt extinse și în ceea ce privește marcarea armelor și a componentelor. CESE sugerează ca, pe termen mediu și lung, să se meargă puțin mai departe cu marcarea proiectilelor, propunând să se evalueze posibilitățile de a face ca industria producătoare să efectueze o marcare indelebilă, într-un loc care nu se distruge odată cu utilizarea, de exemplu în interiorul muniției, pentru a permite astfel trasabilitatea completă. În mod normal, nu arma, ci proiectilul este cel care rămâne în urmă în cazul unei infracțiuni, iar aceste marcaje pot reprezenta o sursă importantă de informații în anchetele poliției.

4.5.

În ceea ce privește bazele de date privind armele de foc, CESE sprijină noua formulare care extinde aria de atribuții a registrelor până la distrugerea armei de foc. Acest lucru reprezintă un beneficiu și un instrument important pentru control și anchetă. Comisia ar trebui să sprijine autoritățile astfel încât aceste registre să fie puse la dispoziție în timp real în toate statele membre, facilitând strângerea probelor și permițând schimbul rapid și eficient de informații în ceea ce privește datele care conduc la identificarea și localizarea armelor de foc.

4.6.

În categoria armelor interzise sunt incluse și armele de foc semiautomate pentru uz civil, care „seamănă cu arme cu mecanisme automate”. Conceptul de „asemănător” nu pare să fie suficient de obiectiv, înainte trebuind să fie definite criterii clare în ceea ce privește „asemănările” pe baza cărora aceste arme sunt incluse în categoria armelor de foc interzise.

4.7.

Armele de alarmă și armele de semnalizare, armele de spectacol și armele acustice, precum și copiile de arme urmează să fie incluse în categoria C, categoria armelor de foc care fac obiectul declarării. Această includere este deja prevăzută în unele legislații naționale, însă CESE pune la îndoială pertinența unei astfel de măsuri, întrucât, pe lângă faptul că aceste arme nu sunt clasificate drept „arme de foc” în Protocolul ONU, în cazurile în care o astfel de legislație încă nu prevede acest lucru, obligativitatea declarației va cauza costuri administrative considerabile pentru un tip de arme care nu pare să prezinte un risc semnificativ pentru siguranța cetățenilor.

4.8.

Riscurile pentru siguranța cetățenilor în ceea ce privește aceste arme, dar și altele, de exemplu armele cu aer comprimat, ar trebui să facă obiectul unui studiu care să evalueze gradul lor de periculozitate și posibilitatea transformării lor în arme cu capacitate letală superioară. Acest studiu ar putea servi drept bază pentru impunerea de noi reglementări tehnice și legale referitoare la siguranța, transformarea, conversia, dezactivarea și distrugerea armelor.

4.9.

Într-o societate digitală trebuie să se aibă în vedere pericolul comerțului electronic în ceea ce privește tranzacțiile cu arme și muniții. Facebook și Instagram au anunțat restricții privind vânzarea de arme pe aceste rețele de socializare, interzicându-le utilizatorilor să anunțe sau să stabilească tranzacții de arme prin publicații, grupuri de discuție sau mesaje private. CESE susține că, în ciuda prevederilor conform cărora comerțul electronic cu anumite tipuri de arme și muniții le este permis armurierilor și comercianților de arme, tranzacțiile ar trebui să fie permise doar în prezența fizică a cumpărătorului, asigurându-se astfel un control strict din partea entităților competente.

4.10.

Inovațiile tehnologice au condus la proliferarea imprimantelor 3D. Sectorul armamentului a ținut pasul cu această tehnologie și în curând au apărut pe internet instrucțiuni și programe care permit imprimarea unei arme cu capacitate letală. Chiar și în absența oricărui tip de legislație care să reglementeze imprimarea armelor, această tehnologie reprezintă o amenințare reală, căreia încă nu i s-a acordat importanța suficientă. Statele ar trebui să se unească pentru a dezbate această problemă, pentru a monitoriza rețeaua sau chiar pentru a controla achiziționarea materialelor ce pot fi folosite pentru producerea acestui tip de arme și să ia în considerare în mod serios interzicerea producerii lor.

4.11.

Directiva prevede posibilitatea ca statele membre să acorde organismelor care au vocație culturală și istorică în domeniul armelor și sunt recunoscute ca atare autorizația de a deține în continuare în fondurile lor arme de foc din categoria A achiziționate înainte de intrarea în vigoare a directivei, cu condiția ca acestea să fie dezactivate. CESE se pronunță în favoarea unui regim special de aplicare a directivei în cazul colecțiilor din muzee, a căror activitate este recunoscută ca fiind pe deplin relevantă de către statele membre, cu condiția să nu fie periclitate securitatea sau ordinea publică. Un astfel de regim ar impune norme stricte cu privire la expunerea, înregistrarea, depozitarea și manipularea armelor, dar ar evita distrugerea armelor din categoria A cu valoare istorică semnificativă.