21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/1

1.1

Prezentul aviz aduce argumente în favoarea ideii că o cale eficientă de consolidare a parteneriatelor cu societatea civilă în vederea realizării Strategiei pentru regiunea Mării Baltice o reprezintă punerea în aplicare a principiului parteneriatului, așa cum este acesta prezentat în Codul de conduită în materie de parteneriat al Comisiei.

1.2

Codul de conduită în materie de parteneriat se bucură de sprijinul Parlamentului European, al Comitetului Regiunilor și al CESE, dar nu este încă susținut de Consiliu. Aceasta rămâne în continuare o provocare substanțială pentru aderenții la principiul parteneriatului.

1.3

CESE recunoaște absența unui sprijin politic deplin pentru Codul de conduită în materie de parteneriat în rândul statelor membre din regiunea baltică și acceptă că trebuie întărită cultura parteneriatului.

1.4

CESE recomandă ca Strategia privind regiunea Mării Baltice să adopte în mod neoficial procesul avut în vedere în Codul de conduită și să-l aplice în contextul evoluției și implementării în curs a acestei strategii.

1.5

Regiunea Mării Baltice dispune de o bază suficientă de experiență și competență organizatorică pentru a-și putea asuma un rol consolidat de monitorizare, avut în vedere în cadrul Codului de conduită.

1.6

Strategia pentru regiunea Mării Baltice ar putea lua exemplul Strategiei pentru regiunea Dunării, înființând un Forum al societății civile din regiunea baltică. CESE a jucat un rol central în înființarea Forumului societății civile din regiunea Dunării și stă la dispoziție pentru a juca un rol de coordonare similar în regiunea baltică.

2.1

Conceptul de macroregiune a intrat pentru prima oară în vocabularul UE în 2007, ca parte a dezbaterii politice privind formele adecvate de guvernanță teritorială. Ulterior s-au adoptat strategii de cooperare macroregională pentru regiunea Mării Baltice (2009) și regiunea Dunării (2011).

2.2

Strategia pentru regiunea Mării Baltice, ca primă tentativă de cooperare la nivel macroregional, a reprezentat inițial un proiect-pilot pentru acest nou model de cooperare regională. În centrul ei se află viziunea simplă că, într-o regiune precum cea a Mării Baltice, probleme grave, precum siguranța maritimă, poluarea mediului și posibilitatea de acces, nu pot fi abordate și depășite decât printr-o cooperare eficientă. În plus, geografia precisă a unei macroregiuni poate varia în funcție de definiția și natura problemei care necesită o rezolvare. Un fost comisar însărcinat cu politica regională a exprimat succint această idee afirmând că o strategie macroregională este definită „pe baza provocărilor și oportunităților transnaționale care necesită o acțiune colectivă”.

2.3

Strategia pentru regiunea Mării Baltice are trei obiective principale: să salveze marea, să conecteze regiunea și să sporească prosperitatea. Pentru a realiza aceste deziderate, statele membre și Comisia s-au pus de acord asupra unui plan de acțiune cu 15 domenii prioritare și circa 80 de proiecte emblematice.

2.4

Strategia pentru regiunea Mării Baltice s valorificat nivelul existent de cooperare în regiune și este în curs de desfășurare de patru ani. Ea a generat o strânsă cooperare între țările și regiunile participante. A fost pusă în practică guvernanța pe mai multe niveluri pentru a coordona eforturile autorităților naționale și regionale de îmbunătățire a siguranței maritime și de a reduce nivelurile de eutrofizare în Marea Baltică. UE a organizat anual Forumuri ale societății civile în contextul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, începând de la instituirea acesteia în 2009.

2.5

Performanța economică a regiunii nu a fost redusă prin aplicarea strategiei. Regiunea Mării Baltice s-a redresat în 2010 mai rapid decât alte părți ale Uniunii Europene și a păstrat rate de creștere substanțiale în 2011. În 2012, rata de creștere a scăzut până la 1,5 %, fiind în continuare mult superioară mediei pe UE. Perspectiva pe 2013 rămâne neclară, însă regiunea ar trebui în continuare să aibă performanțe mai ridicate decât restul zonelor europene, conform Forumului pentru dezvoltare baltică.

3.1

CESE și-a exprimat de mult timp opinia că, pentru eficiența generală a politicii de coeziune a UE, este necesar un parteneriat veritabil. Parteneriatul este un instrument de dezvoltare economică și socială durabilă. El este consacrat în cadrul mecanismului de aplicare a politicii de coeziune și enunțat formal în articolul 11 din regulamentul general.

3.2

Interpretarea articolului 11 de către statele membre a fost problematică, unele țări aderând doar în teorie la el, în vreme ce altele au adoptat pe deplin principiul parteneriatului. În aprilie 2012, Comisia a propus un cod de conduită în materie de parteneriat pentru aplicarea cadrului strategic comun, în încercarea de a institui un mecanism formal pentru participarea efectivă a tuturor părților implicate în politica de coeziune.

3.3

Propunerea de cod de conduită în materie de parteneriat a Comisiei conține o serie de cerințe minime care sunt necesare pentru obținerea unui parteneriat de calitate pentru aplicarea fondurilor, acordând totodată statelor membre, în continuare, o amplă flexibilitate privind modalitățile în care acestea organizează participarea diverșilor parteneri. Codul european de conduită în materie de parteneriat afirmă că „autoritățile publice, partenerii economici și sociali și organele reprezentante ale societății civile pot înființa, în domeniilor lor de intervenție specifice, platforme sau organizații-umbrelă pentru a facilita implicarea lor în parteneriat. Ele pot numi un reprezentant unic pentru a prezenta opiniile platformei sau organizației-umbrelă în cadrul parteneriatului. Printre principiile care trebuie avute în vedere în contextul numirii reprezentanților partenerilor se numără: competența, capacitatea de a participa în mod activ și un nivel de reprezentare adecvat”.

3.4

Propunerile Comisiei sunt sprijinite de Parlamentul European, de CESE și de Comitetul Regiunilor, însă Consiliul European a eliminat codul de conduită din setul de propuneri al Comisiei. Acest blocaj este regretabil și necesită o acțiune concertată din partea tuturor suporterilor principiului parteneriatului pentru a fi depășit.

3.5

Codul de conduită identifică trei categorii de parteneri care pot compune parteneriatul în cadrul politicii de coeziune.

3.6

Codul stabilește în același timp un set de principii pentru implicarea diverselor categorii de parteneri în pregătirea programelor, precum și pentru informațiile care trebuie să le fie furnizate cu privire la implicarea lor și în diferitele etape ale implementării. Potrivit Comisiei, partenerii ar trebui implicați în:

3.7

În ceea ce privește programele de pregătire, partenerii ar trebui implicați în:

3.7.1

Codul cuprinde totodată un set detaliat de principii privind normele care guvernează componența și guvernanța parteneriatelor și comitetelor de monitorizare.

3.7.2

Pentru ca multe dintre ONG-urile mai mici și dintre alte organizații ale societății civile să poată lua parte în mod eficient la acest nou proces de parteneriat, ar trebui să se aibă în vedere asigurarea unei asistențe tehnice și financiare adecvate pentru acestea.

3.8

Deși Strategia pentru regiunea Mării Baltice a rezultat în urma unei consultări a părților interesate de o anvergură fără precedent, se poate afirma că principiul parteneriatului, așa cum este prezentat în codul de conduită, lipsește în mare măsură din regiunea baltică. În unele state membre trebuie încă să se ajungă la adoptarea principiului parteneriatului de către nivelul politic.

3.9

Există mai multe organisme și organizații care își desfășoară cu succes activitățile pe teritoriul regiunii Mării Baltice, în cadrul lor fiind reprezentate din plin părțile interesate ale societății civile. Acestea ar putea constitui temeiul unui parteneriat baltic sau al unei organizații-umbrelă, în conformitate cu propunerea din codul de conduită. Nu este necesară duplicarea structurilor deja existente.

3.10

În ceea ce privește relațiile de cooperare cu Rusia, în același mod în care Strategia pentru regiunea Mării Baltice a influențat noua strategie privind Districtul federal de nord-vest, o nouă abordare în materie de parteneriat în rândul membrilor Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CSMB) ar putea avea efecte demonstrative similare.

3.11

Dacă s-ar putea obține un sprijin amplu pentru codul de conduită, acest lucru ar contribui la revigorarea sprijinului părților interesate față de Strategia Mării Baltice, chiar și în această perioadă dificilă și în cea care urmează. În același mod în care Strategia pentru regiunea Mării Baltice a fost considerată un proiect-pilot al cooperării macroregionale, punerea în practică a principiului parteneriatului ar putea fi un nou prim pas în regiunea baltică.

3.12

Anexa de mai jos prezintă acordul de guvernanță pe mai multe niveluri și parteneriat dintre Consiliu și Parlamentul European, care ar putea sta la baza actului delegat prin care se instituie un cod de conduită modificat în materie de parteneriat.