21.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 341/59

1.1

Fluxurile necontrolate de deșeuri în general și a deșeurilor de plastic în particular reprezintă o problemă gravă, întrucât ele ajung deseori în mediu, fie în depozite de deșeuri nereglementate, fie în mediul marin. Deși deșeurile de plastic din mediu constituie o problemă la scară mondială, soluțiile sunt, evident, de natură locală, cu abordări specifice în funcție de condițiile și capacitățile locale.

1.2

Cartea verde privind strategia europeană în materie de deșeuri de plastic cuprinde un spectru larg de date statistice obținute de la Agenția Europeană de Mediu (AEM) și Eurostat, precum și trimiteri la alte publicații, cărți, rapoarte științifice etc. Pentru a ușura înțelegerea și utilizarea acestor date în vederea formulării unor concluzii cu privire la tratarea adecvată a fluxurilor de deșeurilor de plastic, CESE recomandă ca aceste date să fie împărțite pe categorii și analizate.

1.3

În ceea ce privește mediile acvatice și mediul marin, deșeurile de plastic constituie marea majoritate a poluanților flotanți vizibili. Această problemă este agravată de degradarea materialelor plastice, acestea devenind invizibile și ajungând în lanțul alimentar. Este de o importanță crucială să se îmbunătățească acuratețea analizelor fluxurilor de materiale și deșeuri care conțin plastic, inclusiv a analizelor cu privire la modurile în care aceste deșeuri pătrund în mediul marin. Încălcarea normelor în vigoare privind depozitarea deșeurilor nu ar trebui tolerată. Prezența deșeurilor din plastic în mediul marin este inacceptabilă.

1.4

CESE apreciază în mod deosebit inițiativele organizate de diferite grupuri de interes pentru atenuarea acestei probleme grave. Este posibil ca UE să propună o inițiativă internațională pentru a organiza curățarea celor mai grave acumulări de deșeuri de plastic plutitoare din oceane. UE ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a împiedica deșeurile de plastic originare din Europa să ajungă în mare și ar trebui să analizeze posibilitatea utilizării programelor de asistență pentru dezvoltare în vederea promovării și sprijinirii unor practici mai sustenabile de gestionare a deșeurilor în țările în curs de dezvoltare și, în special, în vederea reducerii procesului de acumulare a deșeurilor de plastic din aceste țări în oceane.

1.5

Ținând seama de ierarhia deșeurilor, ar trebui să se depună eforturi pentru a se asigura în primul rând scăderea cantității de plastic generat. Anumite utilizări ale plasticului ar putea fi interzise dacă există soluții mai ecologice și fezabile.

1.6

Comitetul atrage, de asemenea, atenția asupra faptului că una dintre condițiile esențiale pentru succesul operațiunilor de reciclare constă în identificarea și trierea fluxurilor de deșeuri atât la sursă, unde sunt generate, cât și după ce sunt colectate. CESE consideră că, pentru identificarea și diseminarea celor mai bune practici, este nevoie de o mai bună imagine de ansamblu asupra întregului proces de colectare a deșeurilor menajere. Comitetul invită Comisia să analizeze dacă impactul diferitelor sisteme pentru colectarea deșeurilor nu este diferit, mai ales în ceea ce privește dispersarea deșeurilor plastic în mediu.

1.7

Comitetul înțelege că cele trei acte legislative esențiale care au ca obiect deșeurile (Directiva-cadru privind deșeurile, Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice) nu au fost puse corect în aplicare în întreaga UE. Prin urmare, CESE pledează în favoarea aplicării acestor acte și, dacă este nevoie, a actualizării lor. Consecințele neintenționate trebuie evaluate în mod corespunzător, iar eventualele lacune juridice identificate ar trebui remediate în urma unei analize aprofundate realizate de experți a datelor și proceselor suficiente și relevante. Eforturile depuse în vederea eficientizării proceselor de valorificare și reciclare în general ar trebui să contribuie inclusiv la rezolvarea problemelor legate de deșeurile de plastic prezentate în Cartea verde.

1.8

În fine, CESE evidențiază rolul tot mai important pe care consumatorii îl pot juca și este de acord cu afirmațiile Cărții verzi privitoare la sporirea capacității lor de a ști ce cumpără: „Consumatorii informați pot juca un rol decisiv în promovarea unor modele de producție mai sustenabile pentru plastic și produsele din plastic, facilitând totodată o utilizare mai eficientă a resurselor. Vizând comportamentul consumatorilor, informațiile clare, simple și concise ar putea permite informarea consumatorilor cu privire la conținutul de plastic al unui produs și aditivii/coloranții potențial periculoși pe care-i conține […]. Informații complete privind tipul de plastic utilizat și posibilitățile de reciclare ar putea fi furnizate consumatorului, depășind cadrele existente, pentru a-i permite să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când cumpără un produs din plastic.”

1.9

Numeroase părți interesate au fost implicate în agenda UE privind deșeurile și deșeurile de plastic. Acestea au propus inițiative pentru reducerea deșeurilor de plastic și pentru reutilizarea la maximum a acestor resurse valoroase. Cunoștințele și expertiza lor pot constitui punctul de plecare al unui proces relativ rapid de tranziție spre eliminarea treptată a practicii de depozitare a deșeurilor de plastic. Societatea civilă joacă un rol-cheie în stimularea aplicării temeinice a măsurilor și a schimbării comportamentale.

2.1

Scopul Cărții verzi este de a lansa o amplă dezbatere pe marginea posibilelor răspunsuri la provocările de politică publică pe care le presupun deșeurile de plastic, care în prezent nu sunt abordate în mod explicit în legislația UE în materie de deșeuri.

2.2

Caracteristicile intrinseci ale plasticului creează o serie de probleme specifice din punctul de vedere al gestionării deșeurilor:

2.3

Indiferent de dificultățile întâmpinate în prezent, o mai bună gestionare a deșeurilor de plastic aduce cu sine și noi posibilități. Deși, de regulă, materialele termoplastice sunt pe deplin reciclabile, doar o mică parte din deșeurile de plastic sunt efectiv reciclate în momentul de față.

2.4

O reciclare îmbunătățită va contribui la obiectivele stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor (1), precum și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a importurilor de materii prime și combustibili fosili. Dacă sunt bine concepute, măsurile de reciclare a materialelor plastice ar putea, de asemenea, să îmbunătățească competitivitatea și să conducă la crearea de noi activități economice și locuri de muncă.

2.5

Cartea verde, care aparent are la bază o abordare bazată pe analiza ciclului de viață (ACV), ar trebui să contribuie la reevaluarea riscurilor pe care le presupun pentru mediu și sănătatea umană materialele plastice din produse când acestea devin deșeuri.

2.6

De asemenea, Cartea verde ar trebui să contribuie la stimularea integrării efectelor pe care le au materialele plastice de-a lungul ciclului de viață, de la extracția materiilor prime până la sfârșitul ciclului de viață, în costurile produselor din plastic.

3.1

CESE consideră că este nevoie de o imagine de ansamblu îmbunătățită asupra întregului proces de colectare a deșeurilor menajere, pentru a se identifica elementele care reprezintă efectiv cele mai bune practici, precum și abordările care ar corespunde cel mai bine diferitor niveluri ale PIB-ului, tipuri de climă, suprafețe de sol disponibile etc. Cele mai bune practici ar trebui adaptate la situația specifică fiecărui stat membru și fiecărei regiuni în parte, iar apoi ar trebui diseminate.

3.2

Fluxurile necontrolate de deșeuri în general și a deșeurilor de plastic în particular reprezintă o problemă gravă, întrucât ele ajung deseori în mediu, fie în depozite de deșeuri nereglementate, în sol (de exemplu, din cauza utilizării foliilor din plastic în agricultură) fie în mediul marin. Deși deșeurile de plastic din mediu reprezintă o problemă la scară mondială, soluțiile sunt, evident, de natură locală, dar, în esență ar trebui aplicate în întreaga UE.

3.3

Ar trebui să înțelegem importanța materialelor plastice în viața noastră de zi cu zi. Nu plasticul în sine reprezintă o problemă, ci modul greșit în care gestionăm plasticul, inclusiv deșeurile de plastic. Măsurile adoptate ar trebui să abordeze în primul rând acest aspect, întrucât prevenirea și reducerea treptată a deșeurilor este un principiu de bază al sustenabilității.

3.4

Pentru a ușura înțelegerea și utilizarea spectrului larg de date statistice prezentate în Cartea verde, recomandăm ca acestea să fie împărțite pe categorii într-un mod care să permită compararea datelor și identificarea tendințelor, astfel încât să se poată propune diferite posibile moduri de soluționare a problemei.

3.5

În acest sens, trebuie să se facă o distincție între materialele termoplastice – adică materialele plastice care constituie miezul problemei prin aceea că ele ajung în mediu în ciuda faptului că sunt reciclabile și reutilizabile – și materialele termorigide (rășini), care sunt produse în cantități mult mai mici, sunt utilizate la fabricarea anumitor echipamente tehnice și sunt fie complet nereciclabile, fie foarte greu de reciclat în prezent.

3.6

Majoritatea materialelor plastice sunt ideale pentru a fi utilizate drept combustibili, însă incinerarea nu este cea mai bună soluție pentru PVC. Arderea materialelor plastice împreună cu alte deșeuri ar putea să reprezinte, în multe cazuri, soluția optimă pentru a se evita utilizarea petrolului sau a gazului pentru combustie. Analiza bazată pe ciclul de viață ar putea oferi răspunsul la aceste întrebări, însă comunicarea Comisiei cuprinde puține referiri la o astfel de analiză.

3.7

Obiectul Cărții verzi ar trebui să îl constituie în primul rând materialele termoplastice, mai ales foliile din plastic (materiale tehnice și de ambalaj pe bază de PE, PP și PVC) și recipientele pentru băuturi (mai ales din PET), a căror utilizare a cunoscut recent o creștere vertiginoasă la scară mondială, ele înlocuind în mare parte sticla și staniul, și care prezintă un risc la adresa mediului marin în cazul în care eliminarea lor este necontrolată.

3.8

Fibrele sintetice (PE, PP și poliamidele) care provin din diferite produse industriale și de consum textile și netextile, precum și materialele sintetice spongioase utilizate în compoziția anumitor ambalaje și articole de tapiserie pot, de asemenea, să ajungă în mediu, întrucât produsele textile uzate nu sunt colectate. Această componentă a deșeurilor nu este menționată în comunicare.

3.9

În ceea ce privește poluarea marină, deșeurile de plastic constituie marea majoritate a poluanților flotanți vizibili, precum și a particulelor invizibile. Aceasta este o problemă pentru fauna marină, inclusiv pentru păsări, mamifere (delfini, balene), broaște țestoase și alte animale. Totuși, densitatea scăzută a plasticului ar putea în același timp să faciliteze măsurile de curățare.

3.10

Din aceste motive, în opinia Comitetului este de o importanță crucială să se îmbunătățească acuratețea analizelor fluxurilor de materiale și deșeuri care conțin plastic, inclusiv a analizelor cu privire la modurile în care aceste deșeuri pătrund în mediul marin. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție principalelor fluxuri de materiale și adoptării unor soluții progresive, abordându-se mai întâi fluxurile cele mai importante.

3.11

Pe uscat există două surse principale de deșeuri marine:

O altă sursă importantă o reprezintă eliminarea iresponsabilă (intenționată sau din neglijență) a deșeurilor provenite de la nave și de la plasele de pescuit pierdute. Din păcate, până în prezent nu a fost prezentată nicio analiză care să faciliteze desprinderea unor concluzii fiabile.

3.12

Comitetul subliniază că, dat fiind caracterul global al acestei probleme în mediul marin, tot la nivel mondial trebuie adoptate și puse în aplicare și măsurile de remediere. Comitetul recomandă să se adopte toate măsurile necesare pentru ca din UE să nu se exporte deșeuri de niciun tip în alte regiuni ale lumii în vederea depozitării (în măsura în care există astfel de situații). Dacă deșeurile pot fi reutilizate, ele nu mai sunt deșeuri și ar trebui tratate drept o sursă utilă de materii prime.

3.13

Comitetul atrage, de asemenea, atenția asupra faptului că una dintre condițiile esențiale pentru succesul operațiunilor de reciclare constă în identificarea și trierea fluxurilor de deșeuri atât la sursă, unde sunt generate, cât și după ce ele sunt colectate. Ar trebui introduse noi tehnologii de triere, prin care să se poată separa metalele, materialele plastice și fibrele de celuloză prezente, de exemplu, în fluxul de deșeuri menajere mixte. De asemenea, Comitetul subliniază că, deși aceste tehnologii sunt costisitoare sub aspect energetic, nu încape îndoială că merită să se investească în continuare în dezvoltarea lor.

3.14

Numeroase părți interesate au fost implicate în agenda UE privind deșeurile și deșeurile de plastic. Acestea au propus inițiative pentru reducerea deșeurilor de plastic și pentru reutilizarea la maximum a acestor resurse valoroase. Cunoștințele și expertiza lor pot constitui baza unui proces relativ rapid de tranziție spre eliminarea treptată a practicii de depozitare a deșeurilor de plastic. Astfel de inițiative ar trebui să fie sprijinite corespunzător.

4.1.1

Poate fi abordată în mod corespunzător problema plasticului prin cadrul legislativ actual? Actuala directivă-cadru privind deșeurile impune reciclarea a 50 % din deșeurile menajere (în greutate), creând astfel implicit o infrastructură pentru colectarea separată a deșeurilor. Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje furnizează cadrul juridic pentru extinderea răspunderii fabricantului, ca și Directiva DEEE (Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice) în cazul materialelor plastice din astfel de produse. Comitetul înțelege că aceste trei acte legislative nu au fost puse corect în aplicare în întreaga UE. Prin urmare, CESE pledează în favoarea aplicării și actualizării lor în funcție de necesități. Consecințele neintenționate trebuie evaluate în mod corespunzător, iar eventualele lacune juridice identificate ar trebui remediate în urma unei analize aprofundate realizate de experți a datelor și proceselor suficiente și relevante.

4.1.2

Cum pot fi cel mai bine concepute măsurile de promovare a unei reciclări mai intense a plasticului? Nu ar mai fi necesară decât stabilirea adecvată a obiectivelor în aceste directive. Totuși, acest lucru presupune respectarea echilibrului dintre obiectivul reciclării și utilizarea energiei, atât pentru a se evita situația în care consumatorul trebuie să suporte cheltuieli colosale, cât și pentru a se evita diminuarea eficienței de mediu. De exemplu, în timp ce reciclarea a două tipuri de materiale plastice larg răspândite, PE și PET, este și accesibilă din punct de vedere economic, și eficientă din punctul de vedere al mediului, reciclarea materialelor plastice mai puțin comune ar necesita transporturi costisitoare spre puținele locuri în care sunt situate instalații specializate, dată fiind cererea scăzută de reciclare în aceste cazuri. De asemenea, transportul pe distanțe lungi ar face ca reciclarea să fie mai puțin eficientă din punct de vedere ecologic decât valorificarea energetică. Problema constă în obținerea unui flux constant la o calitate constantă și într-un volum constant. În acest sens, ar putea fi utile liniile directoare privind ACV.

4.1.3

Ar conduce aplicarea integrală și efectivă a cerințelor de tratare a deșeurilor prevăzute în legislația actuală privind depozitele de deșeuri la o reducere suficientă a nivelului actual de depozitare a deșeurilor? O problemă aparte o reprezintă conflictul dintre scopul reducerii la sursă a deșeurilor de ambalaje pe greutate și cerința unei reciclări mai intense. Acest lucru de datorează faptului că eforturile depuse în vederea reducerii greutății, cu menținerea efectelor de barieră necesare, presupun utilizarea unor ambalaje formate din mai multe straturi compuse din diferite materiale plastice, care sunt practic nereciclabile. Ar trebui să se utilizeze conceptul de „proiectare pentru reciclare”, în loc să se încerce reducerea greutății. Legislația cu privire la acest aspect ar trebui modificată, rămânând însă cât mai simplă cu putință.

4.1.4

O altă abordare utilă ar putea consta în stimularea, de exemplu, prin premii sau alte tipuri de sprijin, a soluțiilor inovatoare la probleme specifice legate de ambalaje; de pildă, un recipient din material laminat pentru lapte sau suc, care să fie reciclabil în totalitate și în mod economic, ar putea câștiga un premiu de piață (și ar putea chiar să fie disponibil).

4.1.5

Ce măsuri ar fi adecvate și eficiente pentru a promova reutilizarea și valorificarea plasticului în raport cu depozitarea? Un element foarte important îl reprezintă respectarea riguroasă și efectivă a cerințelor de tratare a deșeurilor din actuala legislație privind depozitele de deșeuri: aplicarea consecventă a normelor reprezintă o condiție absolut necesară atât pentru creșterea ratei de reciclare, cât și pentru eliminarea controlată în mod corespunzător a deșeurilor de plastic. Evident, eliminarea treptată a practicilor de depozitare a deșeurilor de plastic ar conduce la îmbunătățirea valorificării și a reciclării; totuși, o condiție în acest sens o constituie dezvoltarea infrastructurii corespunzătoare.

4.1.6

Ce alte măsuri ar putea să se ia pentru îmbunătățirea poziției valorificării deșeurilor de plastic în ierarhia deșeurilor? Interzicerea efectivă a depozitelor de deșeuri sau impozitarea prohibitivă a siturilor va conduce doar la expansiunea masivă a valorificării energetice a deșeurilor mixte, inclusiv a materialelor plastice. Eliminarea treptată a practicii de depozitare a deșeurilor de plastic trebuie gestionată prudent, pentru a se asigura că rezultatul nu va fi o simplă incinerare extensivă. Totuși, incinerarea este preferabilă depozitării deșeurilor, mai ales depozitării ilegale necontrolate.

4.1.7

Dacă se dorește ca un impozit pe valorificarea energetică să aibă efectele scontate, acesta trebuie conceput cu mare atenție și analizat dintr-o perspectivă mai amplă; cu alte cuvinte, trebuie să se analizeze impactul asupra fluxurilor alternative și, de exemplu, asupra posibilei utilizări a unei componente de hidrocarbură aproape pure din materialele plastice poliolefinice pentru fabricarea de combustibili alternativi lichizi.

4.1.8

Ar trebui promovată în Europa colectarea casnică separată a tuturor deșeurilor de plastic în combinație cu diferite regimuri de taxare în funcție de cantitatea de deșeuri generată („pay as you throw”) pentru deșeurile reziduale? Separarea materialelor plastice de alte fluxuri de materiale este de dorit și trebuie stabilite sancțiuni menite să descurajeze relele practici, dar nu trebuie să subestimăm dificultățile pe care le presupune acest proces. Printre acestea se numără problemele economice și de mediu fundamentale care îngreunează reciclarea plasticului, și anume transportul complex al unor cantități mari (chiar dacă ușoare) pe distanțe lungi. Dacă există riscul ca beneficiile reciclării să fie mai mici decât costurile transportului, în situațiile în care cantitățile de plastic care poate fi separat sunt mici, se pot face excepții de la regula colectării separate a deșeurilor impusă fiecărui producător de deșeuri.

4.1.9

Sunt necesare obiective specifice de reciclare a deșeurilor de plastic pentru a crește nivelul de reciclare a acestui tip de deșeuri? Deși ar fi posibilă includerea unui obiectiv specific în Directiva-cadru privind deșeurile, o astfel de măsură ar fi oportună după evaluarea eficacității prezentei directive.

4.1.10

Este necesar să se ia măsuri pentru a se evita reciclarea neconformă sau depozitarea deșeurilor de plastic reciclabile exportate în țări terțe? Deșeurile de plastic destinate reciclării au devenit o marfă comercializată la nivel mondial. Depozitarea deșeurilor în țări terțe este foarte improbabilă, întrucât entitățile externe nu vor cumpăra deșeuri de plastic în acest scop. Costurile transportului ambalajelor din plastic sunt foarte ridicate, ceea ce înseamnă că orice export de deșeuri în vederea depozitării este improbabil. Definirea noțiunii de „reciclare necorespunzătoare standardelor” este extrem de dificilă; același lucru este valabil și în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a reglementărilor corespunzătoare, astfel că măsurile de control în acest sens sunt mai mult sau mai puțin inaplicabile și ușor de eludat.

4.1.11

Ar putea acțiunile voluntare, în special în rândul producătorilor și al comercianților cu amănuntul, să fie un instrument adecvat și eficient? Acțiunile voluntare, în special în rândul producătorilor și al comercianților cu amănuntul, ar putea fi un instrument adecvat și eficient pentru îmbunătățirea eficienței resurselor de-a lungul ciclului de viață a produselor din plastic, mai ales dacă există acorduri cu privire la utilizarea ambalajelor din plastic cu elemente (combinație de materiale, culoare etc.) care să faciliteze reciclarea.

4.2.1

Este posibil să se dezvolte sisteme de garanție și returnare sau de închiriere pentru anumite categorii de produse din plastic? Este necesar să ne concentrăm asupra comportamentului personal și voluntar al consumatorilor, fără a afecta furnizarea unor procese de colectare și reciclare mai punctuale, care în mare parte depind de disponibilitatea finanțării de către autoritățile locale, cu excepția cazului în care ele sunt cu adevărat profitabile din punct de vedere comercial pentru operatori. Întrucât aproape toate autoritățile, chiar și în Germania, se confruntă cu o lipsă de fonduri, ar fi logic să se propună soluții care să nu necesite subvenții ridicate, astfel încât să rămână fonduri suficiente pentru învățământ, sănătate, asistența socială sau menținerea ordinii publice.

4.2.2

Marja disponibilă pentru sistemele de returnare a garanției și alte sisteme similare este mică. Totuși, astfel de sisteme există deja în cadrul relațiilor dintre întreprinderi și nu necesită un sprijin special. Unul dintre domeniile în care s-ar putea utiliza acest tip de sisteme ar fi ambalajele de băuturi. Separarea deșeurilor cu garanție returnabilă de restul deșeurilor ar putea crea o anumită confuzie în rândurile consumatorilor, colectarea articolelor fără garanție returnabilă devenind astfel mai puțin eficace, iar trierea, mai puțin economică. Ca atare, este necesar ca punerea în aplicare a unor astfel de sisteme să fie însoțită de o bună informare, bazată pe analize fiabile.

4.2.3

Ce tip de informații considerați că ar fi necesare pentru le oferi consumatorilor posibilitatea de a contribui direct la utilizarea eficientă a resurselor în momentul în care aleg un produs din plastic? Implicarea directă a consumatorilor este departe de a fi ușoară. Pentru a schimba comportamentul consumatorilor în mod eficient, nu este suficientă sensibilizarea populației, ci, în primul rând, avem nevoie de produse și sisteme ușor de utilizat, care ușurează luarea deciziilor corecte de către consumatori, atât la achiziționarea unui produs, cât și la eliminarea deșeurilor. Sunt foarte relevante informațiile referitoare la gestionarea corectă a materialelor plastice la trierea deșeurilor menajere – adică etichetarea articolelor sau furnizarea unor instrucțiuni de triere. Informațiile obligatorii cu privire la conținutul chimic al deșeurilor reciclabile ar trebui să fie clare și inteligibile, astfel încât consumatorii să poată lua o decizie în cunoștință de cauză.

4.2.4

Cum ar putea fi puse informațiile privind conținutul chimic al plasticului la dispoziția tuturor actorilor din lanțul de reciclare a deșeurilor? Informațiile despre compoziția chimică a materialelor plastice sau a produselor din plastic sunt ușor accesibile până în momentul vânzării. Valoarea acestor informații pentru consumatori este discutabilă: ele ar putea fi utile doar dacă pot fi ușor parcurse și înțelese, fără ca acest lucru să impieteze asupra utilizării, în fabricarea materialelor plastice sau a altor ambalaje, a unor substanțe a căror siguranță a fost verificată pe baza unor studii de expunere și de impact (REACH).

4.2.5

Cum pot fi abordate cel mai bine problemele generate de utilizarea microplasticului în produse sau procese industriale și a nanoparticulelor în plastic? Problema microparticulelor de plastic și a nanoparticulelor din materialele plastice impune o analiză a măsurii în care acestea – în cea mai mare parte constituenți inerți utilizați în concentrații reduse – pot pătrunde în mediu în cantități care constituie un risc. În realitate, există două probleme distincte: microparticulele de plastic sau, mai bine zis, reziduurile de plastic și nanoparticulele. Date fiind originea și efectele acestora, ele ar trebui tratate individual. Pe de altă parte, se cunosc prea puține detalii cu privire la efectele lor asupra mediului, la riscurile potențiale la adresa sănătății umane și la impactul lor asupra vieții marine. Gestionarea corectă a deșeurilor în general ar contribui la soluționarea în mare parte a acestei probleme. Reziduurile de plastic s-au înmulțit în decursul ultimilor 50 de ani și prezintă importanță în situația în care se demonstrează că prezintă riscuri la adresa sănătății umane și a mediului sau determină agravarea celor existente.

4.3.1

Ar trebui să abordeze politica în materie de proiectare a produselor obsolescența planificată a produselor din plastic și să vizeze creșterea gradului de reutilizare și proiectarea modulară în vederea reducerii deșeurilor de plastic? Deșeurile de plastic provenite din anumite produse sunt consecința obsolescenței cauzate de inovarea tehnică. În cazul altor produse – cadre de ferestre, componente de automobile, bunuri casnice, echipamente medicale, materiale de construcții, materiale de izolație electrică și termică, articole de încălțăminte și de îmbrăcăminte și multe alte articole – durabilitatea constituie un aspect esențial. Aceste produse nu sunt cauza unui procent însemnat din volumul total de deșeuri de plastic și în mod normal nu fac parte din deșeurile menajere. Măsurile politice adoptate pentru abordarea durabilității produselor nu ar avea niciun impact semnificativ asupra cantității deșeurilor, dar ar putea aduce atingere competitivității produselor din UE. Criteriile de proiectare ecologică nu vor afecta în general acest domeniu, întrucât ele privesc în primul rând performanța funcțională și eficiența de mediu a produsului de bază, și nu a componentelor sale din plastic.

4.3.2

Ar trebui să se introducă instrumente bazate pe piață pentru a reflecta cu mai multă precizie costurile de mediu ale plasticului (de la producție până la eliminarea finală)? Dată fiind marea diversitate a produselor, trebuie analizată în detaliu internalizarea factorilor externi în cazul componentelor din plastic ale produselor, precum și în cazul altor materii prime, evitându-se astfel, în practică, o povară administrativă excesivă, o competitivitate limitată și, în același timp, un tratament preferențial acordat importurilor. Analizele necesare ale ciclului de viață ar trebui aplicate tuturor materialelor care fac concurență materialelor plastice; de asemenea, ar trebui să se ia toate măsurile pentru ca produsele importate din țări terțe să facă, de asemenea, obiectul unor astfel de analize.

4.3.3

Cum poate fi abordată cel mai bine problema deșeurilor generate de produsele cu durată scurtă de viață și produsele de unică folosință? Problema deșeurilor generate de produsele cu durată scurtă de viață și produsele de unică folosință poate fi cel mai bine abordată prin colectarea separată după tipul de plastic și prin trierea corespunzătoare. Unele țări fac acest lucru cu succes, în timp ce altele nu, din cauza costurilor ridicate.

4.4.1

Pentru ce aplicații ar trebui să fie promovate materialele plastice biodegradabile? În prezent, este greu să se identifice un domeniu în care materialele plastice biodegradabile prezintă avantaje demonstrate fără efecte secundare. Materialele plastice biodegradabile sunt preferabile pentru aplicațiile în cazul cărora reciclarea este exclusă, ca, de exemplu, în cazul în care articolul din plastic este combinat cu deșeuri alimentare și de altă natură, destinate în primul rând compostării. În orice caz, trebuie să se ia toate măsurile pentru ca aceste materiale plastice să poată fie clar distinse și separate, astfel încât să se evite contaminarea proceselor de reciclare. Credibilitatea lor ecologică și economică ar trebui demonstrată pe baza unei analize a ciclului de viață înainte ca ele să fie oferite în vederea utilizării pe scară largă.

4.4.2

Este necesar ca cerințele legale existente să fie mai stricte, făcându-se o distincție clară între materialele plastice compostabile în mod natural și cele biodegradabile tehnic? Astfel de probleme ar trebui discutate la nivel de experți, pe baza unor informații și date relevante. Cunoștințele pe această temă ar trebui îmbogățite.

4.4.3

Utilizarea plasticului oxodegradabil ar necesita vreun tip de intervenție în scopul protejării proceselor de reciclare? CESE nu are suficiente informații pentru a susține sau pentru a respinge utilizarea materialelor plastice oxodegradabile.

4.4.4

Cum ar trebui privite materialele bioplastice în contextul gestionării deșeurilor de plastic și al conservării resurselor? Dacă se dorește promovarea utilizării materialelor plastice biodegradabile, aceasta ar trebui să se bazeze pe o analiză aprofundată a ciclului de viață. Trebuie să se înțeleagă că „bio” nu înseamnă neapărat ceva nou (în trecut s-au utilizat, de exemplu, materiale plastice pe bază de cazeină), iar experiența din trecut trebuie să facă obiectul unei evaluări foarte critice. Materiale plastice bio nu sunt biodegradabile; biodegradabilitatea este o proprietate materială intrinsecă datorată structurii moleculare a polimerului.

4.5.1

Ce alte acțiuni decât cele descrise în prezenta Carte verde ar putea fi avute în vedere pentru a reduce deșeurile marine? La nivel internațional și european ar trebui verificate și completate analizele cu privire la modul în care ajung în mediul marin deșeurile de plastic – prin accidente sau prin procese sistemice. În funcție de concluziile desprinse, ar trebui să se ia în considerare posibilitatea interzicerii complete a eliminării deșeurilor – inclusiv de plastic – în mare. Se înțelege de la sine că, pentru a asigura o schimbare generală a atitudinii populației, este nevoie să se depună eforturi susținute pentru informarea și motivarea publicului – inclusiv prin curățarea plajelor și alte activități.

4.5.2

Cum poate stabilirea unui obiectiv cantitativ la nivelul întregii UE pentru deșeurile marine să ofere valoare adăugată măsurilor vizând o reducere globală a cantității de deșeuri de plastic? Stabilirea unor obiective cantitative pentru reducerea deșeurilor din oceane nu va aduce nicio contribuție la limitarea deșeurilor de plastic, deoarece acestea sunt de fapt deșeuri care nu au fost canalizate ca atare și care, din punct de vedere juridic, nu au fost niciodată considerate deșeuri. Obiectivul urmărit ar trebui să fie împiedicarea comportamentului inadecvat al oamenilor care aruncă deșeuri în locuri necorespunzătoare. În realitate, e vorba de stimularea cetățenilor la nivel național și, în primul rând, la nivel local - inclusiv când își petrec vacanța în altă parte; asumarea în comun a răspunderii și responsabilitatea merg mână în mână. Experiențele pozitive și bunele practici ar trebui diseminate.

4.5.3

Cum ar putea UE să promoveze mai eficient o acțiune internațională vizând îmbunătățirea gestionării deșeurilor de plastic la nivel mondial? În ceea ce privește propunerea unor posibile măsuri internaționale de gestionare a mediului marin și a coastelor, este necesar să realizăm o serie de studii în care să evaluăm situația acolo unde încă nu a fost evaluată și să propunem soluții la probleme pe măsură ce acestea sunt identificate în cadrul negocierilor bilaterale și multilaterale cu țările terțe și cu regiunile.

4.5.4

CESE apreciază în mod deosebit inițiativele organizate de diferite grupuri de interes pentru atenuarea acestei probleme grave. Este posibil ca UE să propună o inițiativă internațională pentru a organiza curățarea celor mai grave acumulări de deșeuri de plastic flotante din oceane. UE ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a împiedica deșeurile de plastic originare din Europa să ajungă în mare și ar trebui să analizeze posibilitatea utilizării programelor de asistență pentru dezvoltare în vederea promovării și sprijinirii unor practici mai sustenabile de gestionare a deșeurilor în țările în curs de dezvoltare și, în special, în vederea reducerii procesului de acumulare a deșeurilor de plastic din aceste țări în oceane.