11/Volumul 46

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

138

L 175/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 31 martie 2005, Comisia a anunțat, printr-un aviz („avizul de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură („tuburi și țevi obținute fără sudură”), din fier sau din oțel („definiția extinsă”), originare din Croația, România, Rusia și Ucraina, și deschiderea a două reexaminări intermediare a drepturilor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau oțel nealiat („definiția originală”), originare, printre altele, din Rusia și România și din Croația și Ucraina.

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei reclamații depuse la 14 februarie 2005 de Comitetul de protecție a industriei tuburilor din oțel obținute fără sudură din Uniunea Europeană (denumit în continuare „reclamantul”), în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, în cazul de față, mai mult de 50 %, din producția comunitară totală de tuburi și țevi care corespund definiției extinse. Reclamația conținea elemente de probă cu privire la existența dumpingului pentru produsele în cauză și a prejudiciului important rezultat. Elementele de probă respective au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Reexaminările intermediare au fost deschise de Comisie, din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, pentru a permite o eventuală modificare sau abrogare a măsurilor antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 2320/97 al Consiliului (3) și Regulamentul (CE) nr. 348/2000 al Consiliului (4) privind importurile anumitor tuburi și țevi care corespund definiției originale a produselor, provenind, printre altele, din Croația, România, Rusia și Ucraina („măsurile definitive”). În cazul în care trebuie să fie adoptate măsuri pe baza definiției extinse a produsului, poate fi necesară o modificare sau o abrogare a măsurilor definitive, datorită faptului că produsele care intră sub incidența măsurilor stabilite prin Regulamentele (CE) nr. 2320/97 și (CE) nr. 348/2000 corespund acestei definiții extinse.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 2320/97 a instituit drepturi antidumping la importurile anumitor tuburi și țevi fără sudură care corespund definiției originale a produsului, originare, printre altele, din România și Rusia. Prin Deciziile 97/790/CE (5) și 2000/70/CE (6) ale Comisiei, au fost acceptate angajamentele oferite, printre altele, de exportatorii români și ruși. Prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2004 al Consiliului (7) s-a decis ca măsurile în vigoare aplicabile importurilor care corespund definiției originale a produsului, originare din România și din Rusia, să nu mai fie aplicate, ca măsură de precauție față de comportamentul anticoncurențial al anumitor producători comunitari în trecut (a se vedea considerentul 9 și următoarele din regulamentul menționat anterior). Considerentul 20 din același regulament a confirmat faptul că reexaminarea intermediară și reexaminarea în temeiul expirării măsurilor, inițiate printr-un aviz de deschidere în noiembrie 2002 (8), vor continua până când vor fi disponibile noi constatări care să permită evaluarea situației pentru viitor, pe baza unor date noi, neafectate în nici un fel de comportamentul anticoncurențial.

(5)

În urma unei reexaminări efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin Regulamentul (CE) nr. 258/2005 (9) Consiliul a modificat măsurile definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 348/2000, a abrogat posibilitatea de scutire de drepturi prevăzută la articolul 2 din același regulament și a impus un drept antidumping de 38,8 % la importurile care corespund definiției originale a produsului, originare din Croația, și un drept antidumping de 64,1 % la importurile care corespund definiției originale a produsului, originare din Ucraina, cu excepția importurilor de la Dnepropetrovsk Tube Works („DTW”), pentru care se aplică un drept antidumping de 51,9 %.

(6)

Prin Decizia 2005/133/CE (10), Comisia a suspendat parțial măsurile definitive pentru o perioadă de nouă luni, din 18 februarie 2005. Această suspendare parțială a fost prelungită pentru o perioadă suplimentară de un an prin Regulamentul (CE) nr. 1866/2005 al Consiliului (11). De atunci, drepturile în vigoare sunt cele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 348/2000, și anume 23 % pentru Croația și 38,5 % pentru Ucraina.

(7)

Ținând cont de necesitatea examinării mai aprofundate a anumitor aspecte din anchetă și datorită corelării cu reexaminarea intermediară și cu reexaminarea în temeiul expirării măsurilor menționate la secțiunea 1.2 de mai sus, s-a decis continuarea anchetei fără instituirea unor măsuri provizorii.

(8)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori croați, români, ruși și ucraineni, importatorii/comercianții, utilizatorii, furnizorii și asociațiile despre care se știa că sunt interesate, reprezentanții țărilor exportatoare în cauză, precum și producătorii comunitari reclamanți și alți producători comunitari cunoscuți despre deschiderea procedurii. Comisia a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(9)

Ținând cont de numărul mare de producători-exportatori ruși și ucraineni citați în reclamație, de numărul mare de importatori comunitari ai produsului în cauză și de numărul mare al producătorilor comunitari care susțin reclamația, avizul de deschidere a prevăzut posibilitatea de a recurge la eșantionare pentru determinarea eventualului dumping și prejudiciu, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(10)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă este sau nu necesar să recurgă la eșantionare și, după caz, să determine componența eșantionului, toți producătorii-exportatori ruși și ucraineni și toți importatorii și producătorii comunitari au fost invitați să se prezinte și să furnizeze, astfel cum s-a precizat în avizul de deschidere, informații de bază privind activitățile lor referitoare la produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă (de la 1 ianuarie 2004 la 31 decembrie 2004).

(11)

După examinarea informațiilor transmise de producătorii-exportatori ruși și ucraineni și dat fiind faptul că în Rusia și Ucraina majoritatea societăților aparțin unor grupuri mari de producători, s-a decis că pentru aceste cele două țări nu este necesară eșantionarea.

(12)

În ceea ce privește producătorii comunitari, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, Comisia a ales un eșantion, pe baza celui mai ridicat volum reprezentativ al producției și vânzărilor industriei comunitare, astfel încât ancheta să poată fi efectuată în mod rezonabil, ținând cont de timpul disponibil. Pe baza răspunsurilor primite de la producătorii comunitari, Comisia a reținut cinci societăți situate în patru state membre. Deoarece unul dintre producătorii comunitari din eșantionul inițial nu a cooperat, acesta a fost înlocuit de un alt producător comunitar. În termeni de volum al producției, cele cinci societăți care compun eșantionul reprezintă 49 % din producția comunitară totală. Părțile interesate au fost consultate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu au ridicat nici o obiecție. În plus, ceilalți producători comunitari au fost invitați să furnizeze anumite date generale pentru a determina eventualul prejudiciu. Având în vedere numărul mic de răspunsuri primite de la importatori, s-a decis că nu este necesară eșantionarea importatorilor.

(13)

Pentru a permite producătorilor-exportatori ucraineni care doresc să prezinte o cerere de statut de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață sau de tratament individual, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori ucraineni despre care se știa că sunt interesați. Trei grupuri de producători-exportatori și societățile lor de legătură au prezentat o cerere de statut de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață sau de tratament individual, în cazul în care nu îndeplinesc condițiile necesare pentru prima opțiune.

(14)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților despre care se știa că sunt interesate, precum și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere. Comisia a primit răspunsuri de la trei producători-exportatori români și de la două societăți de legătură ale acestora, de la două grupuri de producători-exportatori ruși și cinci societăți de legătură ale acestora, dintre care trei situate în Comunitate, precum și de la trei grupuri de producători-exportatori ucraineni și societățile de legătură ale acestora. De asemenea, cinci producători comunitari au trimis răspunsurile lor. Cu toate că la formularul de eșantionare au răspuns șase importatori, doar trei dintre aceștia au cooperat, trimițând un răspuns complet la chestionar. Un alt importator a acceptat o vizită de verificare în localurile sale, deși nu a răspuns la chestionar.

(15)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare, în scopul determinării dumpingului, a prejudiciului generat și a interesului Comunității. Comisia a procedat la o verificare la fața locului în localurile următoarelor societăți:

(16)

Ancheta cu privire la dumping și la prejudiciu a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2004 și 31 decembrie 2004 (denumită, în continuare, „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor utile pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(17)

„Produsul în cauză” este constituit din anumite tuburi și țevi obținute fără sudură („tuburi și țevi obținute fără sudură”), din fier sau din oțel, cu secțiune circulară, având un diametru exterior de maximum 406,4 mm și o valoare de echivalent carbon mai mică sau egală cu 0,86, în conformitate cu formula și analizele chimice ale Institutului Internațional de Sudură (IIS). Produsul în cauză este încadrat în prezent la codurile NC ex 7304 10 10, ex 7304 10 30, ex 7304 21 00, ex 7304 29 11, ex 7304 31 80, ex 7304 39 58, ex 7304 39 92, ex 7304 39 93, ex 7304 51 89, ex 7304 59 92 și ex 7304 59 93 (12) (codurile TARIC 7304101020, 7304103020, 7304210020, 7304291120, 7304318030, 7304395830, 7304399230, 7304399320, 7304518930, 7304599230 și 7304599320).

(18)

Produsul în cauză este utilizat într-o mare varietate de aplicații: conducte pentru transportul lichidelor, piloni pentru construcții, țevi de gaz, țevi pentru boilere și tuburi de sondare pentru industria petrolieră (denumite „tuburi OCTG” – oil country tubular goods) utilizate pentru forare, extracție și tubare.

(19)

Tuburile și țevile obținute fără sudură pot fi livrate utilizatorului în diferite forme. De exemplu, pot fi galvanizate, filetate sau semifinite (fără tratament termic), pot avea extremități speciale sau secțiuni diferite, pot fi tăiate la dimensiune sau nu. Nu există o dimensiune standard generalizată, ceea ce explică faptul că majoritatea tuburilor și țevilor obținute fără sudură sunt fabricate în conformitate cu cerințele clientului. Tuburile și țevile obținute fără sudură sunt racordate între ele, în mod normal, prin sudură. Totuși, în anumite cazuri speciale, pot fi conectate prin propriile fileturi sau pot fi utilizate singure, rămânând însă sudabile. Ancheta a arătat că toate tuburile și țevile obținute fără sudură prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și termice și au aceleași utilizări de bază.

(20)

Definiția produsului, reținută pentru prezenta procedură, a fost contestată de anumite părți interesate. Pe de o parte, anumite părți au susținut că anumite tipuri de produse incluse în descrierea produsului prezintă caracteristici mecanice și chimice de bază diferite (a se vedea considerentele 21-26). Pe de altă parte, mai multe părți au contestat utilizarea criteriului de sudabilitate și a valorii de echivalent carbon, care sunt corelate (a se vedea considerentele 27-36). În plus, o parte a solicitat ca așa-numitele tuburi și țevi obținute fără sudură „certificate să fie excluse din sfera de aplicare a definiției (a se vedea considerentul 37).”

(21)

S-a afirmat că anumite tipuri de produse incluse în descrierea produsului, mai exact tuburile OCTG și țevile de gaz, prezintă caracteristici mecanice și chimice de bază diferite și au utilizări finale diferite; prin urmare, acestea nu sunt interschimbabile.

(22)

Astfel cum este definit, „produsul” constă în diferite tipuri de produse. Cu toate acestea, se va considera că tipurile de produse aparținând diferitelor segmente (inclusiv baza gamei și vârful gamei) constituie un singur produs, cât timp nu există o demarcare clară între diferitele segmente, adică cât timp segmentele alăturate se suprapun sau intră în concurență. Acesta este cazul în cadrul prezentei proceduri, deoarece s-au adus dovezi că tuburile din oțel aliat și din oțel nealiat care fac obiectul anchetei pot avea aceleași utilizări finale și că nu există nici o demarcare clară în cadrul categoriilor de tuburi din oțel aliat și, respectiv, nealiat.

(23)

Referitor la tuburile OCTG și țevile de gaz, ancheta a arătat că acestea prezintă, printre altele, caracteristici chimice comparabile cu celelalte tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură, deoarece se situează sub valoarea de echivalent carbon de 0,86. În plus, acestea prezintă și alte caracteristici de bază identice cu cele ale celorlalte tipuri de produse, cum ar fi diametrul exterior sau grosimea peretelui.

(24)

În ceea ce privește utilizările finale ale tuburilor OCTG și ale țevilor de gaz, anumiți producători-exportatori au afirmat că tuburile OCTG și țevile de gaz sunt utilizate pentru aplicații diferite și nu sunt interschimbabile cu celelalte tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură. Din acest punct de vedere, s-a constatat că tuburile OCTG netede clasificate în prezent la codul NC 7304 21 00 și utilizate în sectorul construcțiilor sunt interschimbabile cu alte tuburi din oțel nealiat clasificate în prezent la codul NC 7304 39 58. Există astfel cel puțin o suprapunere parțială, în ceea ce privește utilizarea finală a diferitelor tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură.

(25)

Pe baza celor de mai sus, argumentul conform căruia tuburile OCTG și țevile de gaz, pe de o parte, și celelalte tuburi și țevi obținute fără sudură, pe de altă parte, nu ar fi interschimbabile este respins.

(26)

Un alt producător-exportator a afirmat că valoarea de echivalent carbon nu este o caracteristică chimică a produsului, deoarece aceasta nu este direct legată de compoziția chimică a unui tub sau a unei țevi obținută fără sudură, ci este o funcție a acesteia. Deși este adevărat că valoarea de echivalent carbon este rezultatul unei formule, formula este direct legată de compoziția chimică a produsului și permite compararea diferitelor nuanțe de oțel din punct de vedere al sudabilității. Valoarea de echivalent carbon nu este legată de nici o caracteristică mecanică sau tehnică a oțelului și depinde exclusiv de compoziția chimică a acestuia. Pe această bază, s-a considerat că valoarea de echivalent carbon este o caracteristică chimică a produsului, iar argumentul adus a fost respins.

(27)

Anumite părți au argumentat că criteriul sudabilității nu este în sine o proprietate pertinentă a produsului în cauză, deoarece o parte semnificativă a produselor care corespund definiției produsului (tuburi filetate și tuburi OCTG) nu vor fi niciodată sudate. Utilizând sudabilitatea drept criteriu, produse diferite ar fi considerate în mod artificial ca un singur produs.

(28)

Mai întâi, ar trebui precizat că sudabilitatea este o caracteristică chimică și tehnică comună tuturor tuburilor și țevilor obținute fără sudură (deoarece ea depinde de compoziția chimică a oțelului). Cum majoritatea tuburilor și țevilor obținute fără sudură sunt conectate între ele prin sudură, este vorba de o caracteristică esențială pentru definirea produsului. În al doilea rând, în ceea ce privește tuburile filetate și tuburile OCTG, care în general nu se sudează între ele, ancheta a arătat că acestea rămân totuși sudabile și prezintă, așadar, și această caracteristică chimică și tehnică de bază. În plus, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tuburile și țevile obținute fără sudură filetate sau filetabile sau tuburile OCTG să fie transformate în tuburi și țevi obținute fără sudură sudabile prin simpla schimbare a categoriei. În special în ceea ce privește tuburile OCTG, se pare că același tub poate fi clasificat în două categorii diferite (și la două coduri NC diferite), în funcție doar de utilizarea finală a acestora, de exemplu, dacă este utilizat de sectorul construcțiilor sau de industria extractivă a petrolului. În sfârșit, s-a stabilit că anumite produse importate din țările vizate, care au fost clasificate ca tuburi OCTG, nu au fost utilizate de sectorul petrolier sau al gazului.

(29)

Un exportator a susținut că, în conformitate cu normele europene, o singură nuanță de oțel este potrivită pentru tuburi filetabile și că aceste produse pot fi distinse astfel de celelalte tuburi și țevi obținute fără sudură. Totuși, analiza diferitelor norme existente, în special pentru tuburile OCTG, a arătat că tuburile filetabile pot fi fabricate utilizând mai multe nuanțe de oțel diferite.

(30)

Pe baza considerentelor de mai sus, sudabilitatea tuburilor și țevilor obținute fără sudură este considerată un criteriu pertinent pentru definirea produsului. Prin urmare, argumentul conform căruia definiția propusă a produsului duce la regruparea artificială a unor produse diferite este respins.

(31)

S-a afirmat că valoarea de echivalent carbon nu este un criteriu care să permită definirea produsului, deoarece acesta nu permite determinarea sudabilității diferitelor tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură.

(32)

Ancheta a arătat că valoarea de echivalent carbon este un indicator direct legat atât de compoziția chimică a oțelului, cât și de sudabilitatea acestuia. O valoare de echivalent carbon ridicată înseamnă nu doar că oțelul conține mai mult carbon și/sau aliaj, dar și că oțelul poate fi mai dificil de sudat. Pe de altă parte, o valoare de echivalent carbon mai scăzută indică faptul că oțelul conține mai puțin carbon și/sau aliaje și, prin urmare, poate fi mai ușor de sudat. Cu alte cuvinte, valori de echivalent carbon diferite impun condiții de sudură diferite. Un oțel cu o valoare de echivalent carbon de 0,86 necesită deja condiții de sudură speciale și nu mai poate fi sudat în mod normal. Astfel, fiind un indicator de sudabilitate, valoarea de echivalent carbon este un criteriu pertinent pentru definirea produsului.

(33)

Un producător-exportator a susținut că valoarea de echivalent carbon nu este decât una dintre numeroasele caracteristici chimice, tehnice și mecanice ale oțelului și, prin urmare, nu poate fi utilizată singură pentru definirea produsului. Trebuie menționat, în acest sens, că valoarea de echivalent carbon este considerată un criteriu pertinent pentru definirea produsului. În plus, astfel cum reiese din definiția produsului, valoarea de echivalent carbon nu este singurul criteriu utilizat. În sfârșit, dar nu mai puțin important, compararea diferitelor tipuri de produse s-a făcut pe o bază mai detaliată, ținând cont de diversele caracteristici ale produsului (de exemplu, dimensiunile și tratamentul termic).

(34)

Mai multe părți interesate au mai susținut că valoarea de echivalent carbon de 0,86 a fost fixată în mod arbitrar, deoarece limita pentru o sudură ușoară este inferioară valorii de 0,86. Totuși, valoarea de echivalent carbon de 0,86 nu are nici o legătură cu facilitatea cu care se efectuează sudura. În fapt, industria comunitară care a înaintat plângerea a susținut și a adus dovezi care demonstrează că nivelul considerat reprezintă valoarea de echivalent carbon maxim pentru un oțel nealiat care poate fi utilizat pentru tuburi și țevi obținute fără sudură, în conformitate cu normele europene.

(35)

Prin urmare, s-a concluzionat că atât utilizarea valorii de echivalent carbon, cât și stabilirea valorii limită de 0,86 acoperă o gamă de produse care pot fi considerate ca un singur produs, chiar dacă exclud din definiție, de exemplu, oțelul inoxidabil sau tuburile pentru rulmenți cu bile, care au o valoare de echivalent carbon mai mare de 0,86.

(36)

Pe baza considerentelor prezentate anterior, valoarea de echivalent carbon este menținută în definiția produsului în cauză, astfel cum a fost propusă de reclamant.

(37)

Unul dintre importatorii din Comunitate a susținut că tuburile și țevile obținute fără sudură denumite „certificate” nu răspund definiției produsului. Aceste tuburi și țevi obținute fără sudură sunt produse în conformitate cu o procedură certificată aprobată de Ministerul italian al Lucrărilor Publice și sunt utilizate la lucrări de consolidare în cadrul proiectelor de construcții din Italia. Totuși, s-a stabilit că toate tipurile produsului în cauză, inclusiv tuburile și țevile obținute fără sudură certificate, prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și au aceleași utilizări finale. Nu a fost descoperit nici un element de probă (și întreprinderea în cauză nu a adus nici un element de probă) care să ducă la concluzia că aceste tuburi certificate ar fi un produs diferit și care ar trebui să fie astfel exclus din sfera de aplicare a măsurilor. Această afirmație a fost, prin urmare, respinsă.

(38)

Pe baza considerentelor prezentate anterior, s-a decis că toate tuburile și țevile obținute fără sudură, oricare ar fi diferitele tipuri de produs posibile, constituie un singur produs, în sensul prezentei proceduri, deoarece prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și au aceleași utilizări finale.

(39)

Produsul exportat spre Comunitate din Croația, România, Rusia și Ucraina, produsul fabricat și vândut pe piețele interne din aceste țări și produsul fabricat și vândut în Comunitate de producătorii comunitari s-au dovedit a avea aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale; prin urmare, acestea pot fi considerate ca produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(40)

Metodologia generală expusă în continuare a fost aplicată tuturor producătorilor-exportatori croați, români și ruși, precum și producătorilor-exportatori ucraineni care au cooperat și cărora le-a fost acordat statutul de societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață. Concluziile referitoare la dumping pentru fiecare țară exportatoare în cauză nu descriu, prin urmare, decât situația specifică a fiecărei țari exportatoare.

(41)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi, pentru fiecare producător-exportator care a cooperat, dacă vânzările sale interne ale produsului în cauză sunt reprezentative, adică dacă volumul total al acestora reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export spre Comunitate. Comisia a identificat ulterior tipurile produsului în cauză vândute pe piața internă de societățile care au avut vânzări interne globale reprezentative și care sunt identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export spre Comunitate.

(42)

Pentru fiecare tip vândut pe piața internă de producătorii-exportatori și considerat direct comparabil cu tipul produsului în cauză vândut la export spre Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne sunt suficient de reprezentative, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs în cauză au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor interne realizate pentru respectivul tip, pe parcursul perioadei de anchetă, s-a ridicat la cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor tipului de produs în cauză comparabil exportat spre Comunitate.

(43)

Ulterior s-a examinat dacă vânzările interne în cantități reprezentative ale fiecărui tip al produsului în cauză pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, stabilindu-se proporția vânzărilor profitabile ale tipului respectiv realizate pe piața internă spre clienți independenți.

(44)

Atunci când volumul vânzărilor tipului de produs în cauză efectuate la un preț net egal sau superior costului de producție calculat au reprezentat peste 80 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv, iar prețul mediu ponderat al acestui tip a fost egal sau superior costului de producție, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului intern real, calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale tipului în cauză efectuate pe parcursul perioadei de anchetă, indiferent dacă vânzările respective au fost profitabile sau nu. Atunci când volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de produs au reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor acestui tip sau când prețul mediu ponderat al acestui tip a fost inferior costului de producție, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului intern real, calculat ca medie ponderată doar a vânzărilor profitabile ale acestui tip, în cazul în care vânzările respective au reprezentat 10 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor tipului respectiv. Atunci când volumul vânzărilor profitabile ale unui tip al produsului dat au reprezentat mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor, s-a considerat că acest tip a fost vândut în cantități insuficiente pentru ca prețul intern să constituie o bază adecvată pentru stabilirea valorii normale.

(45)

Atunci când prețurile interne ale unui tip de produs dat vândut de un producător-exportator nu au putut fi utilizate pentru stabilirea valorii normale, a trebuit să se aplice o altă metodă. Comisia a utilizat valoarea normală construită. În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a adăugat un procent rezonabil corespunzător costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale, precum și o marjă de profit rezonabilă la costurile de producție ale tipurilor exportate, suportate de producătorul-exportator, după caz, după ajustare. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, procentele pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale și pentru marja de profit au fost stabilite pe baza costurilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale medii și a marjei de profit medii practicate în cursul operațiunilor comerciale normale cu același produs.

(46)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat spre clienți independenți din Comunitate, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie plătite.

(47)

Atunci când vânzarea la export a fost efectuată prin intermediul unui importator de legătură, prețul de export a fost construit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețului la care produsele importate au fost revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, după ajustarea cu ansamblul cheltuielilor suportate între import și revânzare și majorarea cu o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale și pentru marja de profit. În acest sens, au fost utilizate costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale ale importatorului de legătură. Marja de profit a fost stabilită pe baza informațiilor disponibile de la importatorii independenți care au cooperat.

(48)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate la nivelul franco fabrică. În scopul unei comparații echitabile, s-a ținut cont în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost acordate ajustări adecvate în toate cazurile în care acestea s-au dovedit rezonabile, precise și susținute prin elemente de probă verificate.

(49)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, pentru fiecare producător-exportator, valoarea normală medie ponderată a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pe tip de produs.

(50)

Pentru producătorii-exportatori care s-au dovedit a fi societăți de legătură, a fost calculată o marjă de dumping medie ponderată, în conformitate cu practica obișnuită a Comisiei în cazul producătorilor-exportatori de legătură.

(51)

Pentru societățile care nu au cooperat, a fost stabilită o marjă de dumping reziduală, pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(52)

Singurul producător croat, Mechel Željezara Ltd., a intrat în lichidare în toamna anului 2004. În locul său, a fost creată o nouă entitate juridică, denumită Valjaonica Cijevi Sisak d.o.o. („VCS”) de către Fundația Croată pentru Privatizare, un organism guvernamental responsabil de procesul de privatizare din Croația.

(53)

VCS a informat Comisia că nu poate coopera la prezenta anchetă, deoarece predecesorul său legal a încetat în mod oficial să existe, iar producția de tuburi și țevi obținute fără sudură a fost oprită în iulie 2004. Societatea a declarat că nu este autorizată să divulge informații comerciale, contabile sau industriale deținute de foștii proprietari. Astfel, întrucât nu a fost posibil să se determine marja de dumping pe baza informațiilor proprii ale societății, aceasta a fost calculată pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(54)

În conformitate cu informațiile transmise, se pare că VCS a oprit producția de tuburi și țevi obținute fără sudură în iunie 2005. Societatea poate prezenta o cerere de reexaminare intermediară, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(55)

În absența altor informații, valoarea normală a fost calculată pe baza datelor disponibile, adică a informațiilor din reclamație.

(56)

Prețul de export a fost calculat pe baza datelor Eurostat pentru perioada de anchetă.

(57)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, au fost făcute unele ajustări la prețul de export, pentru cheltuielile de transport și de asigurare și pentru comisioane, pe baza informațiilor din reclamație.

(58)

Marja de dumping, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(59)

Deoarece VCS este singurul producător din Croația al produsului în cauză, marja reziduală de dumping a fost stabilită la același nivel.

(60)

Au fost primite răspunsuri la chestionar de la trei producători-exportatori, doi dintre aceștia fiind în legătură cu importatorii produsului în cauză din Comunitate.

(61)

Pentru cei trei producători-exportatori reținuți în eșantion, vânzările produsului similar au fost considerate reprezentative, în conformitate cu metoda descrisă la considerentul 41. Pentru majoritatea tipurilor de produse, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețurilor plătite sau care trebuie plătite, în cursul operațiunilor comerciale normale, de către clienți independenți din România. Totuși, pentru câteva tipuri de produse, vânzările interne au fost insuficiente pentru a fi considerate reprezentative sau nu au fost realizate prin operațiuni comerciale normale; prin urmare, valoarea normală a fost construită în conformitate cu metoda descrisă la considerentul 45.

(62)

Majoritatea vânzărilor la export în Comunitate realizate de un producător-exportator pe parcursul perioadei de anchetă aveau ca destinație doi importatori de legătură. Prețul de export a fost, prin urmare, stabilit în conformitate cu metoda descrisă la considerentul 46.

(63)

Acest exportator a contestat calculul efectuat de Comisie și a estimat că marja de profit utilizată este excesivă. Din punctul său de vedere, marja de profit medie calculată pe baza cifrelor furnizate de cei trei importatori independenți din Comunitate care au cooperat nu este reprezentativă, deoarece el nu a vândut niciodată produse societăților respective. Acesta a mai afirmat că cele trei societăți sunt mai mari decât importatorii cărora le vinde el produse, că pe parcursul ultimei anchete a fost utilizată o marjă de profit mai redusă și că marja de profit reală a celor doi importatori de legătură este inferioară marjei medii utilizate de Comisie.

(64)

Din acest punct de vedere, ar trebui precizat că instituțiile practică în mod constant utilizarea marjei medii ponderate a importatorilor independenți, atunci când este cazul, pentru ajustarea prevăzută la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Faptul că exportatorul își vinde efectiv produsele acestor societăți nu are nici o legătură cu modul de calcul al marjei de profit rezonabile, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În plus, nu a fost furnizat nici un element care să permită determinarea modului în care dimensiunea importatorilor influențează marja lor de profit. În cele din urmă, din cauza relațiilor dintre exportatori și importatorii lor de legătură, profiturile acestora din urmă nu pot fi utilizate ca bază sau ca referință în acest context, deoarece nivelul profiturilor unui importator de legătură depinde de prețul de transfer între părțile de legătură. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(65)

O parte substanțială a vânzărilor la export ale unui alt producător-exportator în Comunitate avea ca destinație două societăți, dintre care una este în legătură cu exportatorul, iar cealaltă a intrat în legătură cu el pe parcursul perioadei de anchetă. Acest exportator nu a cooperat la anchetă și, prin urmare, prețul său de revânzare spre clienți independenți din Comunitate nu a fost comunicat Comisiei. Singurele prețuri de export disponibile pentru operațiunile respective cu importatorul aflat în legătură cu exportatorul pe parcursul perioadei de anchetă au fost prețurile convenite între exportator și importatorul său de legătură. S-a stabilit că aceste prețuri sunt echivalente cu prețurile în condiții normale de concurență. Într-adevăr, compararea prețurilor între perioada pe parcursul căreia cele două societăți erau în legătură și perioada pe parcursul căreia acestea nu mai erau în legătură nu a evidențiat diferențe semnificative ale prețurilor unitare facturate. În plus, prețurile facturate acestui importator de legătură au fost comparate cu cele facturate unor clienți independenți din CE și s-a constatat că acestea sunt similare. Prețul de export a fost stabilit, prin urmare, pentru operațiunile respective, pe baza prețului de vânzare al producătorului-exportator român către societatea sa de legătură.

(66)

În ceea ce privește operațiunile cu cealaltă societate de legătură care a cooperat la anchetă, s-a descoperit că produsul în cauză era transformat de societatea de legătură înainte de a fi revândut în Comunitate. În acest caz, nu era posibil să se stabilească un preț de revânzare al produsului în cauză spre un client independent din Comunitate. Cu toate acestea, suficiente elemente de probă au permis să se concluzioneze că prețul de transfer între producătorul-exportator român și societatea sa de legătură din Comunitate poate fi considerat ca echivalent al unui preț în condiții normale de concurență, cu condiția realizării unei ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază, în temeiul stadiului comercial pentru aceste vânzări de către fabricantul de echipament originar (OEM). În fapt, a fost efectuată o comparație între prețurile facturate pentru toate modelele față de importatorul de legătură și față de importatori independenți. Astfel, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului de transfer.

(67)

Ancheta a arătat că vânzările la export ale celui de-al treilea producător-exportator au fost efectuate direct spre clienți independenți din Comunitate. Prețul de export a fost, prin urmare, stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie plătite pentru produsul în cauză vândut la export primului client independent din Comunitate, astfel cum se arată la considerentul 46.

(68)

Acest producător-exportator a cerut ca partea vânzărilor produsului în cauză spre Comunitate să fie exclusă de la calculul dumpingului, pe motiv că producția anumitor modele de tuburi și țevi obținute fără sudură a fost oprită la un moment dat pe parcursul perioadei de anchetă. Totuși, astfel cum s-a explicat anterior, este o practică constantă a instituțiilor de a ține cont, în mod normal, la calculul prețului de export mediu ponderat de toate vânzările produsului în cauză spre părți de legătură. Ar trebui precizat, de asemenea, că vânzările tipurilor respective ale produsului în cauză pe parcursul perioadei de anchetă au fost efectuate în volume importante și, în plus, s-a observat că instalațiile de producție pentru aceste tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură nu au fost demontate și că acestea ar putea fi repuse în funcțiune în viitor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(69)

Au fost efectuate ajustări, după caz, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, sub formă de reduceri pentru diferențe de cantități, cheltuieli de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și costuri accesorii, costul creditului, comisioane și diferențe de nivel comercial.

(70)

Un producător-exportator a solicitat ajustări pentru diferențe de nivel comercial, pentru cheltuieli logistice suplimentare care s-a pretins a fi fost suportate pentru vânzările interne, nu și pentru vânzările la export și pentru diferențe de cantități. Totuși, exportatorul nu a furnizat nici o dovadă în sprijinul cererii sale, iar ancheta nu a stabilit că aceasta ar fi justificată. Prin urmare, acestea au fost respinse. Cererea de ajustare pentru diferențe de cantități a fost parțial respinsă, în măsura în care suma respectivă nu a putut fi justificată nici prin dovezile colectate la fața locului, nici prin informațiile furnizate de producătorul-exportator în răspunsul său la chestionar.

(71)

Un alt producător-exportator a solicitat ajustări pentru diferențe de inflație, conversii ale monedelor, diferențe de nivel comercial și diferențe pentru costurile de desfacere indirecte.

(72)

În ceea ce privește cererea de ajustare pentru inflație, ar trebui precizat că rata inflației în România s-a situat la un nivel de 10,8 % pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce este departe de un nivel de hiperinflație. Deoarece nu s-a stabilit că ar fi fost afectată comparabilitatea prețurilor, cererea a fost respinsă. Exportatorul a contestat această concluzie și a reiterat cererea sa de ajustare. Totuși, nu a fost adus nici un nou argument sau element de probă care să pună la îndoială concluzia inițială și a fost confirmată respingerea cererii. Ar trebui precizat, de asemenea, că a fost luată în considerare posibilitatea unei evaluări trimestriale, însă exportatorul a refuzat această propunere.

(73)

În ceea ce privește conversia monedelor, producătorul-exportator a solicitat să beneficieze de o perioadă de 60 de zile pentru a reflecta mișcările cursului de schimb, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază. S-a constatat că aceste dispoziții nu pot fi aplicate în acest caz, deoarece s-a observat că pe parcursul perioadei de anchetă nu s-a produs nici o mișcare durabilă a cursurilor de schimb în cauză, ci doar fluctuații de mică amplitudine. Prin urmare, această cerere a trebuit să fie respinsă și conversia monedelor a avut loc în toate cazurile, în funcție de cursul existent la data facturării, astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază.

(74)

În ceea ce privește cererea de ajustare pentru diferențele de nivel comercial, ancheta a arătat că, pentru anumite categorii de clienți pentru care a fost înaintată cererea, au existat diferențe constante și distincte ale funcțiilor și ale prețurilor în stadiul invocat de producătorul-exportator. Cererea a fost, prin urmare, acceptată cu privire la categoriile de clienți pentru care diferențele au putut fi stabilite și doar parțial acceptată cu privire la categoriile de clienți pentru care diferența s-a dovedit a fi mai mică decât afirma producătorul-exportator. În acest ultim caz, calculul ajustării s-a bazat pe dovezile colectate de la punctele de lucru ale producătorului-exportator.

(75)

Cererea de ajustare pentru diferența de costuri de desfacere indirecte a fost considerată ca având aceleași obiective cu ajustările acordate pentru diferențele de nivel comercial și a fost, prin urmare, respinsă.

(76)

În plus, ca urmare a comentariilor primite de la anumiți exportatori, mai multe greșeli de scriere au fost corectate și marjele de dumping au fost recalculate în mod corespunzător.

(77)

Compararea valorii normale cu prețul de export a evidențiat existența unui dumping. Marjele de dumping, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(78)

Deoarece nivelul de cooperare s-a dovedit ridicat (peste 80 % din exporturile produsului în cauză din România spre Comunitate) și deoarece nimic nu sugerează că vreun producător-exportator s-a abținut de la cooperare în mod deliberat, marja de dumping reziduală aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din România a fost stabilită la același nivel cu cel stabilit pentru producătorul-exportator S.C. T.M.K. Artrom S.A., care a cooperat, adică 17,8 %.

(79)

Au fost primite răspunsuri la chestionar de la două grupuri de producători-exportatori, primul fiind format din patru producători și cinci societăți de legătură („TMK Group”), iar celălalt din doi producători („Pervouralsky și Chelyabinsk”).

(80)

Răspunsurile la chestionar primite atât de la cei patru producători, cât și de la cele cinci societăți de legătură sunt în mare măsură incomplete și incoerente și, cu excepția a două societăți de legătură, au fost primite după expirarea termenului stabilit.

(81)

Verificările efectuate la fața locului la doi dintre cei patru producători și la o societate de legătură din Rusia au evidențiat noi lacune în răspunsurile la chestionar. În ceea ce privește cei doi producători verificați, nu a fost posibilă stabilirea nici unei valori normale fiabile și nici a unui preț de export fiabil, datorită faptului că listele, atât pentru vânzările interne, cât și pentru vânzările la export, prezentau lacune grave; valorile și cantitățile nu corespundeau cu cele din facturi, iar numerele de control al produsului („NCP”) s-au dovedit incorecte. În plus, nu au putut fi obținute nici un fel de date fiabile privind costurile de producție.

(82)

Dată fiind cooperarea complet nesatisfăcătoare a celor doi producători vizitați, răspunsurile la chestionar, vizibil insuficiente, furnizate de ceilalți doi producători din grup, și în special faptul că un producător nu a furnizat nici o listă de vânzări, precum și faptul că nici un răspuns nu a fost furnizat în termenele impuse la cererile scrise de informații suplimentare ale Comisiei, s-a decis să nu se mai efectueze nici o vizită de verificare la ceilalți doi producători din grup.

(83)

Doar doi din cei trei importatori de legătură au furnizat un răspuns mai complet la chestionar și doar unul dintre răspunsurile respective putea fi verificat, lista de revânzări a celuilalt importator de legătură prezentând grave lacune. Prin urmare, s-a constatat că nici importatorii de legătură nu au cooperat decât parțial și în mod clar nesatisfăcător.

(84)

TMK Group a susținut că nu poate coopera într-un mod satisfăcător, din cauza alegerii NCP care, din punctul său de vedere, era inadecvată din cauza gamei de producție foarte diversificate a celor patru producători. Ar trebui totuși precizat că clasificarea produsului în cauză în structura NCP propusă nu a ridicat nici o problemă producătorilor comunitari sau altor producători-exportatori, dintre care unii produc, de asemenea, o mare varietate de tuburi și țevi obținute fără sudură. Această cererea a fost, prin urmare, respinsă.

(85)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a estimat că marja de dumping pentru TMK Group nu putea fi stabilită pe baza datelor comunicate de acesta. Prin urmare, marja de dumping a fost stabilită pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(86)

În prezentul caz, s-a observat că informațiile referitoare la valoarea normală stabilită pentru Pervouralsky și Chelyabinsk constituie datele disponibile cele mai adecvate, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În fapt, aceste informații par să reflecte cel mai bine situația pieței ruse.

(87)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, prețul gazului utilizat pentru calculul costului de producție, astfel cum este indicat în reclamație, a fost ajustat în același mod ca și pentru cei doi producători care au cooperat, astfel cum se explică în continuare la considerentele 94-99, într-un mod care să reflecte prețurile pieței de gaz pe parcursul perioadei de anchetă.

(88)

Prețul de export a fost calculat pe baza datelor Eurostat pentru perioada de anchetă, diminuate cu cantitățile și valorile obținute de la cei doi producători care au cooperat, menționați la considerentul 91.

(89)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, au fost efectuate ajustări la prețul de export, pentru cheltuielile de transport și de asigurare și pentru comisioane, pe baza informațiilor din reclamație.

(90)

Compararea valorii normale cu prețul de export a evidențiat existența unui dumping. Marja de dumping, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(91)

Pe parcursul perioadei de anchetă, Chelyabinsk și Pervouralsky constituiau entități juridice distincte; de la sfârșitul anului 2004, aceste două societăți sunt în legătură, deoarece Chelyabinsk deține majoritatea acțiunilor de la Pervouralsky și o controlează în mod direct. Astfel, trebuie impus un singur drept pentru grup.

(92)

Pentru cei doi producători-exportatori, vânzările interne ale produsului sunt reprezentative, în sensul considerentului 41. În conformitate cu metodologia descrisă la considerentele 42-45, valorile normale au fost calculate, în funcție de tipul produsului exportat, pe baza prețurilor de vânzare ale tuturor vânzărilor, pe baza prețurilor de vânzare doar a vânzărilor profitabile sau sub forma valorilor normale construite.

(93)

S-a constatat că alocarea costurilor societății pentru anumite tipuri individuale de produs nu reflectă nici variația mare a prețurilor interne de vânzare, nici factorii importanți ai costurilor. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată fiabilă. Astfel, au fost utilizate datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest caz, trebuie calculat un profit pentru ansamblul grupului, pe baza tuturor vânzărilor produsului în cauză, și care să fie ulterior utilizat pentru determinarea valorilor normale.

(94)

În ceea ce privește costurile de fabricație și, în special, costurile energetice, s-a constatat pe parcursul anchetei că prețul energiei electrice plătit de cele două societăți reflectă în mod rezonabil costurile efective de producție a energiei electrice achiziționate. Acest fapt a fost confirmat, în prezentul caz, de faptul că prețurile energiei electrice au fost conforme cu prețurile pieței internaționale, în comparație cu țări precum Norvegia sau Canada, care utilizează și hidroelectricitatea. Cu toate acestea, în ceea ce privește prețul gazului, nu s-a putut ajunge la o concluzie similară. În realitate, s-a constatat că prețul gazului plătit de cele două societăți nu reflectă în mod rezonabil costurile gazului.

(95)

Pe baza datelor extrase din raportul anual 2004 al furnizorului rus de gaz OAO Gazprom, s-a stabilit că prețul gazului achitat de cei doi producători ruși pe piața internă este sensibil inferior prețului de export mediu al Rusiei, atât spre Europa Occidentală, cât și spre Europa de Est. Același raport precizează: „Grupul Gazprom este obligat să furnizeze gaz natural consumatorilor ruși la prețuri stabilite de Serviciul Federal de Prețuri. În prezent, aceste prețuri sunt net inferioare prețurilor internaționale ale gazului natural”. Raportul mai precizează: „OAO Gazprom și Federația Rusă încearcă să optimizeze reglementarea prețurilor cu ridicata ale gazului”. De altfel, cei doi producători ruși au plătit un preț net inferior celui plătit de producătorii români și de producătorii comunitari.

(96)

Ținând cont de cele menționate anterior, s-a considerat că prețurile gazului achitate de cei doi producători ruși de tuburi și țevi obținute fără sudură pe parcursul perioadei de anchetă nu pot reflecta în mod rezonabil costurile aferente producției și distribuției gazului.

(97)

Prin urmare, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, costurile gazului ale cei doi producători-exportatori ruși au fost ajustate pentru a reflecta prețurile de piață ale gazului pe parcursul perioadei de anchetă, stabilite pe baza prețului gazului exportat spre țările din Europa Occidentală, cu excepția cheltuielilor de transport și a accizelor.

(98)

Cei doi producători au afirmat că erau corect înscrise costurile gazului în documentele lor contabile și că nu se justifică o ajustare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În acest sens, nu se contestă faptul că societățile au înregistrat corect în propria contabilitate prețurile pe care le-au plătit furnizorului de gaz. Cu toate acestea, ajustarea se justifică prin faptul că prețul gazului achiziționat nu reflectă în mod rezonabil costul de producție și de distribuție al acestuia.

(99)

Cei doi producători au mai afirmat că nu s-a dovedit că prețurile facturate de Gazprom utilizatorilor industriali sunt inferioare nivelurilor care ar permite acoperirea costurilor. Cu toate acestea, mai multe surse accesibile publicului confirmă abordarea Comisiei, în special documentul intitulat „The Economic Survey of the Russian Federation, 2004” publicat de OCDE în iulie 2004.

(100)

Deoarece toate vânzările la export spre Comunitate au fost efectuate direct spre clienți independenți, prețurile de export au fost, prin urmare, stabilite astfel în conformitate cu dispozițiile din considerentul 46.

(101)

Au fost efectuate ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, pentru costurile de transport, de manipulare, de încărcare, de ambalare și alte costuri accesorii și comisioane.

(102)

Compararea valorii normale cu prețul de export a evidențiat existența unui dumping. Marja de dumping, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(103)

Deoarece societățile menționate la considerentul 91 realizează toate vânzările de export ale Rusiei spre Comunitate, marja de dumping reziduală a fost stabilită la același nivel cu cel stabilit pentru grupul de producători-exportatori care nu au cooperat, adică 35,8 %.

(104)

În momentul deschiderii prezentei anchete, Ucrainei i se aplica articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În conformitate cu acest articol, în cazul anchetelor antidumping referitoare la importurile originare din Ucraina, valoarea normală se determină în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul respectiv pentru producătorii pentru care s-a constatat că îndeplinesc criteriile enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(105)

Pe scurt și doar din motive de claritate, aceste criterii, pe care societățile solicitante trebuie să demonstreze că le îndeplinesc, sunt rezumate în continuare:

(106)

Trei grupuri de producători-exportatori ucraineni au introdus o cerere de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au răspuns la chestionarul adresat în acest sens producătorilor-exportatori.

(107)

Comisia a cercetat și a verificat în spațiile acestor societăți toate informațiile furnizate în formularele de cerere și considerate necesare.

(108)

Ancheta a arătat că cele trei grupuri de producători-exportatori menționați anterior îndeplinesc ansamblul criteriilor impuse; acestora li s-a acordat statutul de societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(109)

Industria comunitară a avut ocazia de a-și prezenta comentariile și a afirmat că unele dintre cele cinci criterii stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu sunt îndeplinite de toți producătorii-exportatori. Mai exact, industria comunitară a afirmat că (i) statul poate recâștiga controlul asupra anumitor producători-exportatori privatizați; (ii) statul intervine în deciziile cotidiene ale acestora; (iii) legile și reglementările în vigoare în Ucraina pe parcursul perioadei de anchetă în domeniul muncii, al falimentului și al proprietății nu garantează condițiile normale ale unei economii de piață; (iv) intervenția statului afectează prețurile de vânzare la export și costurile medii de producție. S-a ținut cont în mod corespunzător de comentariile industriei comunitare.

(110)

Cu toate acestea, comentariile respective nu aduc elemente de probă suficiente privind neîndeplinirea vreunuia dintre cele cinci criterii enumerate anterior, pe baza cărora au fost analizate cererile de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață introduse de producătorii-exportatori ucraineni, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În fapt, ancheta a arătat că statul nu intervine într-o manieră semnificativă în procesul decizional al societăților în cauză.

(111)

Din acest punct de vedere, trebuie amintit că, în conformitate cu practicile Comisiei, faptul că statul este parțial proprietar nu constituie în sine un motiv suficient pentru a considera că primul criteriu de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu este îndeplinit.

(112)

S-a constatat, de asemenea, că costurile principalelor mijloace de producție reflectă valorile pieței.

(113)

În ceea ce privește prețurile gazului și energiei electrice, s-a constatat că acestea sunt comparabile cu prețurile medii practicate în Ucraina, deși inferioare prețurilor în vigoare din Europa și de pe alte piețe. Cu toate acestea, nu s-a considerat ca aceasta reprezintă un motiv suficient pentru a concluziona că societățile vizate nu îndeplinesc criteriul 1, dat fiind faptul că gazul și energia electrică nu reprezintă decât o mică parte din costul de producție al tuburilor și țevilor obținute fără sudură și dat fiind faptul că aceste prețuri au fost ajustate la prețurile de piață în vederea calculării dumpingului, în măsura în care au fost considerate ca fiind denaturate (a se vedea considerentele 119-127).

(114)

De altfel, ancheta a arătat că legile în vigoare în Ucraina în materie de ocupare a forței de muncă și de condiții de muncă sunt conforme cu principiile unei economii de piață. Mai exact, s-a constatat că cele trei grupuri de producători-exportatori sunt libere să angajeze sau să concedieze personalul.

(115)

În același mod, nici unul dintre argumentele aduse de industria comunitară nu a pus sub semnul întrebării concluziile Comisiei, conform cărora legile în materie de faliment și de proprietate garantează condiții normale de economie de piață pentru cele trei grupuri de exportatori.

(116)

Astfel, nu există nici un motiv pentru care să nu se acorde statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață celor trei grupuri de producători-exportatori ucraineni. Comitetul consultativ a fost consultat și nu a contestat concluziile Comisiei.

(117)

Trei grupuri de producători-exportatori au răspuns la chestionar. Primul grup este format din doi producători și doi comercianți de legătură, al doilea grup este format dintr-un producător și doi comercianți de legătură, în timp ce ultimul producător-exportator nu avea nici o societate de legătură implicată în producția sau în vânzarea produsului în cauză.

(118)

Pentru cele trei grupuri de producători-exportatori, volumul total al vânzărilor produsului similar era reprezentativ, în sensul considerentului 41. Pentru o parte a tipurilor de produs, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor plătite sau care trebuia plătite, în cadrul unor operațiuni comerciale normale, de clienți independenți din Ucraina; pentru tipurile produsului pentru care vânzările interne erau insuficiente pentru a putea fi considerate reprezentative sau care nu au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, valoarea normală a fost construită, în conformitate cu metodologia descrisă la considerentul 45.

(119)

În ceea ce privește costurile de producție și, în special, costurile energiei electrice, s-a dovedit pe parcursul anchetei că prețurile plătite de cele trei grupuri de societăți erau reglementate de stat și semnificativ inferioare prețurilor internaționale.

(120)

Prețurile facturate celor trei grupuri de producători-exportatori de către furnizorii ucraineni de energie electrică deținuți de stat și/sau reglementați de stat au fost comparate cu prețurile practicate în România, precum și cu prețurile practicate în Comunitate pentru aceeași categorie generală a utilizatorilor de energie electrică. În toate cazurile, s-a observat că aceste prețuri sunt sensibil inferioare celor practicate în România și în Comunitate și s-a concluzionat, prin urmare, că prețurile energiei electrice plătite de exportatorii ucraineni nu reflectă în mod rezonabil costurile efective de producție și de vânzare a energiei electrice achiziționate.

(121)

Cei trei exportatori ucraineni care au cooperat au contestat aceste concluzii și au afirmat că costurile înregistrate în contabilitatea lor reflectă prețul efectiv plătit furnizorilor de energie electrică. Totuși, deoarece nici unul dintre argumentele avansate nu poate explica diferențele constatate în raport cu prețurile practicate în România și cu prețurile medii practicate în Comunitate, concluziile menționate anterior au fost confirmate.

(122)

A fost urmată aceeași abordare în ceea ce privește prețurile gazului. O comparație a prețurilor a arătat că prețul gazului facturat exportatorilor ucraineni de către furnizorii deținuți de stat și/sau reglementați de stat este de aproximativ jumătate din prețul practicat în România și sensibil inferior prețurilor medii facturate în Comunitate pentru gazul livrat aceleiași categorii generale de clienți.

(123)

Pe parcursul perioadei de anchetă, Ucraina a importat cea mai mare parte din gazul furnizat din Rusia. În raportul său anual din 2004, OAO Gazprom a indicat că: „atunci când furnizează (a furnizat) gaz către CSI, OAO Gazprom urmărește (a urmărit) realizarea obiectivului său strategic principal de a crea un mediu în care gazul rusesc să tranziteze fără obstacole spre Europa”. OAO Gazprom a continuat precizând că: „în cursul anului analizat, 84,9 % din volumul total al gazului furnizat Ucrainei […] a fost tratat ca plată pentru serviciile de tranzit”. Prețul de export al gazului furnizat de Rusia Ucrainei nu constituie, astfel, o bază adecvată de comparare pentru a determina dacă prețul gazului plătit de exportatorii ucraineni reflectă costurile asociate producției și vânzării gazului achiziționat, dat fiind faptul că acest preț de export ar fi putut fi influențat de un acord de barter.

(124)

De altfel, prețul plătit de producătorii exportatori ucraineni a fost comparat cu prețul mediu de export al Rusiei spre țările din Europa Occidentală și de Est, astfel cum s-a determinat anterior, precum și cu prețurile medii ale gazului din America de Nord, care au fost determinate cu ajutorul indicelui Henry Hub al Nymex pentru gaz. În cele două cazuri, prețul vizat s-a constatat a fi sensibil inferior.

(125)

Pe baza celor menționate anterior, s-a concluzionat că prețul gazului plătit de producătorii-exportatori ucraineni, aflat în legătură directă cu prețul de export declarat de OAO Gazprom pentru exporturile sale spre Ucraina și care s-a dovedit a fi probabil influențat de un acord de barter existent, nu reflectă în mod rezonabil costurile asociate producției și vânzării gazului achiziționat.

(126)

Încă o dată, cei trei exportatori ucraineni care au cooperat au contestat aceste concluzii și au afirmat că costurile înregistrate în contabilitatea lor reflectă prețul efectiv plătit furnizorilor de gaz. Cu toate acestea, argumentele avansate nu au permis revizuirea concluziilor anterioare, în măsura în care prețul gazului furnizat de Rusia Ucrainei a fost afectat în mod semnificativ de un acord în vigoare pe parcursul perioadei de anchetă referitor la tranzitul gazului prin Ucraina, astfel cum confirmă raportul anual din 2004 al „OAO Gazprom”.

(127)

Prin urmare, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, costurile producătorilor-exportatori ucraineni cu energia electrică și cu gazul au fost ajustate astfel încât să reflecte în mod rezonabil costurile asociate producerii și vânzării energiei electrice și a gazului pe parcursul perioadei de anchetă. Ajustarea s-a stabilit pe baza mediei prețurilor observate pe parcursul perioadei de anchetă în România, o țară cu economie de piață care importă, de asemenea, gaz din Rusia și care este situată la aproximativ aceeași distanță de zăcămintele de gaze rusești. Prețul mediu pentru România s-a bazat pe datele verificate adunate de la producătorii-exportatori români ai produsului în cauză. Ar trebui precizat că prețul mediu respectiv nu diferă semnificativ de prețul mediu de export al gazului determinat mai sus pentru Rusia.

(128)

Un exportator a afirmat că marja de profit utilizată pentru construirea valorii normale este diferită de profitul mediu realizat cu ocazia vânzărilor sale pe piața internă și că este prea ridicată. Obiecția respectivă a fost respinsă, deoarece profitul utilizat pentru construirea valorii normale este cel calculat în conformitate cu dispozițiile aplicabile, și anume, cu prima teză din articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. Cu alte cuvinte, marja de profit utilizată este egală cu marja de profit aferentă producției și vânzării, în cadrul operațiunilor comerciale normale, a produsului similar pe piața internă ucraineană. Aceasta a fost calculată pe baza informațiilor furnizate de societate în răspunsul său la chestionar și a putut fi verificată.

(129)

Două grupuri de producători-exportatori și-au realizat majoritatea vânzărilor la export prin intermediul unei societăți de legătură stabilite într-o țară terță. Prețul de export pentru aceste două grupuri de producători-exportatori a fost stabilit pe baza prețurilor de revânzare ale societății de legătură către primii clienți independenți din Comunitate, cu excepția câtorva tranzacții care corespund unor vânzări directe ale acestor producători-exportatori spre clienți independenți din Comunitate. În acest ultim caz, prețul de export a fost stabilit ca fiind prețul efectiv plătit sau care trebuie plătit pentru produs atunci când acesta este vândut la export de Ucraina spre Comunitate.

(130)

Un alt producător-exportator a efectuat toate vânzările sale spre clienți independenți din Comunitate. Prețul de export a fost, prin urmare, stabilit astfel cum este descris la considerentul 46, pe baza prețului efectiv plătit sau care trebuie plătit pentru produs, atunci când acesta este vândut la export de Ucraina spre Comunitate.

(131)

Au fost efectuate ajustări, atunci când acestea s-au justificat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, în temeiul rabaturilor, în temeiul cheltuielilor de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și ale costurilor accesorii, precum și al costului creditului și comisioanelor.

(132)

Pentru cele două grupuri de producători-exportatori care efectuează majoritatea vânzărilor prin intermediul comercianților de legătură, prețul de export a făcut obiectul unei ajustări în temeiul comisioanelor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, în cazurile în care vânzările au fost efectuate prin intermediul acestor comercianți de legătură, deoarece aceștia exercită funcții similare celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision. Nivelul comisionului a fost calculat pe baza dovezilor directe care atestă funcțiile respective. În acest context, s-a ținut cont la calcularea comisionului de costurile de desfacere, de cheltuielile administrative și de alte cheltuieli generale suportate de acești comercianții de legătură pentru vânzarea produsului în cauză produs de producătorii ucraineni, precum și de o marjă de profit rezonabilă. Aceasta din urmă a fost stabilită pe baza mediei ponderate a marjelor de profit realizate pentru vânzările produselor similare spre clienți independenți, astfel cum au fost acestea constatate pentru cei trei importatori independenți din Comunitate care au cooperat la anchetă și care au transmis informații care au fost verificate.

(133)

Cele două grupuri de exportatori au contestat calculul efectuat de Comisie și au afirmat că marja de profit utilizată pentru această ajustare este excesivă. Un grup de exportatori a afirmat că unul dintre importatorii independenți importă și revinde un singur tip de tuburi, tip care nu era vândut în Comunitate de exportatorul ucrainean. Mai mult, ambele grupuri de exportatori au estimat că marja de profit medie calculată pe baza datelor furnizate de cei trei importatori independenți din Comunitate care au cooperat nu este rezonabilă, din cauză că marja de profit medie ponderată astfel calculată este superioară profitului țintă al industriei comunitare.

(134)

În acest sens, ar trebui precizat că afirmația conform căreia marja de profit utilizată pentru efectuarea ajustării respective este superioară profitului țintă al industriei comunitare nu este pertinentă. Cele două marje de profit sunt stabilite într-un context diferit și sunt utilizate în scopuri diferite. În plus, aceasta nu dovedește că marja de profit utilizată nu este rezonabilă. În prezentul caz, trebuie amintit că marja de profit utilizată s-a bazat pe informații verificate transmise de societățile care au cooperat cu privire la perioada de anchetă. De altfel, nu a fost adusă nici o probă cu privire la modul în care tipurile de produse similare vândute de aceste societăți care au cooperat au influențat calculul marjei de profit. În aceste circumstanțe, ajustarea efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) pentru vânzările efectuate prin intermediul societăților de legătură a fost menținută.

(135)

În plus, ca urmare a comentariilor primite de la anumiți exportatori, mai multe greșeli de scriere au fost corectate și marjele de dumping au fost recalculate în mod corespunzător.

(136)

Compararea valorii normale cu prețul de export a evidențiat existența unui dumping. Marjele de dumping, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(137)

Deoarece nivelul de cooperare s-a dovedit ridicat (peste 80 % din exporturile produsului în cauză din Ucraina spre Comunitate) și deoarece nimic nu sugerează că vreun producător-exportator s-a abținut de la cooperare în mod deliberat, marja de dumping reziduală aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din Ucraina a fost stabilită la același nivel cu cea stabilită pentru producătorul-exportator CJSC Nikopol Steel Pipe Plant Yutist, care a cooperat, adică 25,7 %.

(138)

În cadrul Comunității, produsul în cauză este cunoscut a fi fabricat de opt producători în numele cărora a fost depusă reclamația. Acești producători sunt situați în Germania, Italia, Spania, Franța și Austria; ei reprezintă 62 % din producția comunitară, care s-a ridicat la 2 618 771 tone pe parcursul perioadei de anchetă.

(139)

În momentul deschiderii procedurii, mai existau alți doisprezece producători comunitari cunoscuți care nu s-au numărat printre reclamanți. Aceștia sunt situați în Regatul Unit, Polonia, Republica Cehă, Suedia, Italia și Slovacia. Au fost contactați și alți producători comunitari, necunoscuți în momentul deschiderii anchetei și situați în principal în noile state membre. Doar doi dintre producătorii respectivi au transmis informații de bază cu privire la producția și vânzările produsului similar pentru perioada examinată. Pe această bază, producția comunitară a produsului similar s-a ridicat la 2 618 771 tone pe parcursul perioadei de anchetă.

(140)

Următorii producători comunitari au susținut reclamația:

(141)

Cei șase producători comunitari reclamanți care au cooperat reprezintă 57 % din producția comunitară totală a produsului în cauză; aceștia constituie, prin urmare, industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(142)

Trebuie precizat că unul dintre producătorii comunitari reclamanți (Dalmine) este în legătură cu unul dintre producătorii exportatori români care a cooperat (Silcotub) și a importat produsul în cauză fabricat de acesta din urmă. S-a verificat dacă importurile respective reprezentau o parte limitată din volumul total al producției societății Dalmine și dacă acestea erau utilizate în principal pentru completarea propriei game de produse. Prin urmare, s-a concluzionat că această legătură nu era de natură să excludă producătorul comunitar menționat din definiția industriei comunitare.

(143)

Consumul comunitar a fost determinat pe baza volumelor vânzărilor pe piața comunitară ale celor cinci producători comunitari din eșantion și ale tuturor celorlalți producători din Comunitate care au furnizat informații în acest sens, precum și ale importurilor din toate țările terțe înregistrate, în conformitate cu Eurostat, la codurile NC în cauză.

(144)

Pe baza acestor date, s-a observat că, pe parcursul perioadei examinate, consumul a scăzut cu 8 % între 2001 și 2004, ajungând de la 2 149 024 tone la 1 985 361 tone. Consumul a scăzut mai întâi considerabil, cu 14 % între 2001 și 2002, și a rămas stabil în 2003, înainte de a crește din nou în 2004, ajungând în final la 1 985 361 tone. Consumul de tuburi și țevi obținute fără sudură este în legătură cu ciclul economic general și, în special, cu evoluția sectorului petrolier și al gazului. Creșterea consumului pe parcursul perioadei de anchetă se poate explica prin faptul că prețurile ridicate ale petrolului și gazului din 2004 au favorizat investițiile din sectoarele respective, majorând astfel cererea pentru anumite tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură.

Tabelul 1

(145)

Comisia a verificat dacă efectele importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură originare din Croația, Ucraina, România și Rusia ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(146)

Astfel cum s-a indicat mai sus, prezenta anchetă a arătat că marja de dumping medie stabilită pentru fiecare dintre cele patru țări în cauză este superioară pragului minim, astfel cum este definit acesta la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, și că volumul importurilor fiecăreia dintre țările în cauză nu este neglijabil, în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază (cotele lor de piață respective au fost stabilite la 1,3 % pentru Croația, 4,3 % pentru România, 4,6 % pentru Ucraina și 11,3 % pentru Rusia, pentru perioada de anchetă).

(147)

Volumele importurilor au crescut pentru toate țările în cauză, cu excepția Ucrainei, ale cărei importuri au rămas la un nivel ridicat pe parcursul perioadei examinate. Tendințele prețurilor de import sunt identice pentru toate țările în cauză, cu o subcotare importantă a prețurilor în raport cu industria comunitară. Nivelurile medii ale prețurilor importurilor din țările în cauză sunt, toate, sensibil inferioare nivelului prețurilor industriei comunitare. Prețurile importurilor din Croația, Ucraina și România se situează la aproximativ același nivel. Pentru Rusia, nivelurile prețurilor sunt sensibil inferioare; situația se toate explica totuși prin faptul că exporturile spre Comunitate privesc o gamă diferită de produse. Astfel cum s-a menționat mai sus, s-a stabilit că produsul în cauză importat din cele patru țări și produsul similar produs și vândut de industria comunitară prezintă aceleași caracteristici tehnice, fizice și chimice de bază și au aceleași utilizări finale. În plus, toate produsele au fost vândute prin intermediul acelorași circuite de distribuție acelorași clienți și au fost în mod clar în concurență unele cu altele.

(148)

Pe baza celor menționate anterior, s-a concluzionat că sunt îndeplinite toate condițiile care justifică o evaluare cumulativă a importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură originare din cele patru țări în cauză.

(149)

Anumiți producători-exportatori ucraineni și români au afirmat că, pentru analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, importurile din țara lor nu ar trebui să fie cumulate cu cele ale altor țări care fac obiectul anchetei, datorită faptului că tendințele volumelor importurilor sunt diferite. În acest sens, trebuie precizat că tendințele importurilor nu constituie decât unul dintre numeroșii parametri examinați în acest context. Faptul că nivelurile importurilor diferitelor țări nu sunt identice nu constituie un motiv suficient pentru a nu le cumula. În fapt, similitudinile dintre importurile din cele patru țări supuse anchetei sunt descrise la considerentul 147. Pe această bază și în absența oricărui nou indiciu referitor la lipsa concurenței, nu este posibil să distingă între efectele importurilor din cele patru țări numai pe baza tendințelor de volum menționate anterior. Dimpotrivă, similitudinile descrise anterior justifică o evaluare cumulativă.

(150)

În prezentul caz, s-a constatat că pentru ansamblul celor patru țări, inclusiv Ucraina și România, produsele importate, pe de o parte, și produsele fabricate în Comunitate, pe de altă parte, prezintă aceleași caracteristici fizice și/sau chimice de bază (a se vedea considerentul 39, în ceea ce privește produsul similar). Mai mult, importurile din fiecare din cele patru țări sunt semnificative, deoarece depășesc pragul minim stabilit la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. În acest sens, trebuie precizat că importurile din Ucraina și din România reprezintă o cotă de piață de peste 4,5 % și, respectiv, 4,3 %. În sfârșit și pe lângă argumentele deja prezentate, importurile din ansamblul celor patru țări s-au efectuat la prețuri semnificativ subcotate în raport cu prețurile industriei comunitare (între 22 % și 43 %), subcotarea prețurilor importurilor ucrainene și românești în raport cu industria comunitară atingând 36 % și, respectiv, 22 % (a se vedea cele ce urmează). Pe baza celor menționate anterior, s-a concluzionat că, în vederea analizei prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, sunt îndeplinite toate condițiile care justifică un cumul al importurilor din cele patru țări care fac obiectul anchetei. Cererea de a nu se folosi cumulul a fost, prin urmare, respinsă.

(151)

Volumul importurilor din cele patru țări a crescut, de la 304 268 tone în 2001 la 426 186 tone în perioada de anchetă. Cota de piață corespunzătoare a crescut de la 14,2 % în 2001 la 21,5 % în perioada de anchetă. Această evoluție trebuie să fie privită în contextul unui consum în scădere.

Tabelul 2

(152)

Între 2001 și perioada de anchetă, prețul mediu ponderat al importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură originare din cele patru țări a crescut cu 16 %, de la 433 EUR/tonă la 501 EUR/tonă. Între 2001 și 2002, mai întâi prețurile s-au diminuat ușor, cu 3 %, de la 433 EUR la 418 EUR. În 2003 acestea au scăzut din nou, până la 397 EUR, după care au crescut puternic, ajungând la 501 EUR, un nivel sensibil superior celui din 2001. Creșterea prețului pe parcursul perioadei de anchetă se poate explica în principal prin creșterea costului materiilor prime.

Tabelul 3

(153)

Pentru a determina subcotarea prețurilor, Comisia a analizat datele referitoare la perioada de anchetă. Prețurile de vânzare ale industriei comunitare examinate au fost prețurile practicate față de clienți independenți, ajustate acolo unde este cazul la nivelul franco fabrică, adică prețurile nete de orice reduceri și rabaturi, cheltuielile de transport în interiorul Comunității nefiind incluse. Prețurile diferitelor tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură definite în chestionare au fost comparate cu prețurile de vânzare practicate de exportatori, nete de orice rabaturi și ajustate, după caz, la nivelul CIF frontieră comunitară, ținând cont de drepturile antidumping și de costurile ulterioare importului.

(154)

Pentru calcularea marjei de subcotare medii ponderate, s-a ținut cont de prețurile de export ale producătorilor care au cooperat și de datele Eurostat. Pe parcursul perioadei de anchetă, marja de subcotare a fost stabilită la 43 % pentru Rusia, 36 % pentru Ucraina, 22 % pentru România și 26 % pentru Croația.

(155)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea incidenței importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare a implicat o evaluare a tuturor factorilor economici care au influențat situația industriei comunitare în perioada examinată.

(156)

Volumul producției a urmat o tendință similară tendinței consumului, deși diminuarea din anii 2002 și 2003 și reluarea creșterii în perioada de anchetă au fost mai puțin pronunțate, în termeni relativi, decât scăderea și reluarea creșterii consumului pe parcursul acelorași perioade. Între 2001 și 2002, producția a scăzut cu 21 %, de la 1 495 278 tone în 2001 la 1 174 414 tone în 2002. În 2003, volumul producției nu a mai atins decât trei sferturi din nivelul anului 2001. Cu toate acestea, ca urmare a îmbunătățirii cererii și ca urmare a investițiilor realizate în industria petrolieră și a gazului pe parcursul perioadei de anchetă, volumul producției a crescut din nou și a ajuns la 1 290 258 tone pe parcursul perioadei de anchetă.

Tabelul 4

(157)

Capacitatea de producție a fost stabilită pe baza capacităților nominale ale unităților de producție aparținând industriei comunitare, ținând cont de întreruperile în producție, precum și de faptul că, în anumite cazuri, o parte din capacitate a fost utilizată pentru alte produse fabricate pe aceleași linii de producție.

(158)

Capacitatea de producție de tuburi și țevi obținute fără sudură a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate. Totuși, rata de utilizare a capacității a scăzut cu 12 puncte procentuale, de la 87 % la 75 %, ca urmare a diminuării volumului producției. Creșterea utilizării capacității pe parcursul perioadei de anchetă este rezultatul creșterii volumului producției pe parcursul aceleiași perioade, în contextul unor capacități de producție stabile.

Tabelul 5

(159)

În ceea ce privește stocurile, cea mai mare parte a producției este realizată pentru a răspunde unor comenzi. Astfel, în condițiile în care s-a constatat o creștere a stocurilor cu 13 % pe parcursul perioadei examinate, s-a considerat că, în prezentul caz, stocurile nu constituie un indicator pertinent pentru aprecierea prejudiciului.

Tabelul 6

(160)

Între 2001 și perioada de anchetă, investițiile realizate pentru producția produsului similar au scăzut de la 66 852 644 euro la 26 101 700 euro și nu au fost realizate decât în scopul unic al conservării capacității de producție la nivelul actual al acesteia, și nu în scopul creșterii volumului producției.

Tabelul 7

(161)

S-a constatat că vânzările industriei comunitare spre clienți de legătură au fost efectuate la prețurile pieței; prin urmare, s-a ținut cont și de aceste vânzări pentru analiza vânzărilor și a cotelor de piață ale industriei comunitare.

(162)

Volumul vânzărilor de tuburi și țevi obținute fără sudură pe piața comunitară a scăzut de la 862 054 tone în 2001 la 725 145 tone în 2002, ceea ce înseamnă o scădere de 16 %, scăzând ulterior la 683 985 tone în 2003, adică un nivel extrem de scăzut al cererii pentru industria comunitară. Pe parcursul perioadei de anchetă, vânzările au crescut, ajungând la 729 555 tone, nivel care rămâne totuși sensibil inferior celui din 2001.

(163)

În timp ce volumul global al vânzărilor de tuburi și țevi obținute fără sudură pe piața comunitară a scăzut cu 15 % între 2001 și perioada de anchetă, consumul comunitar nu s-a diminuat decât cu 8 %, astfel încât industria comunitară a pierdut o cotă de piață echivalentă cu 3 puncte procentuale. În fapt, cota de piață s-a diminuat de la 40,1 % în 2001 la 36,7 % în perioada de anchetă.

Tabelul 8

(164)

Prețul de vânzare unitar mediu al industriei comunitare a crescut cu 10 % pe parcursul perioadei examinate, ca urmare a creșterii costurilor materiilor prime, care a avut un impact asupra ansamblului industriei.

(165)

După o creștere de 4 % a prețurilor medii, de la 672 euro în 2001 la 701 euro în 2002, prețurile au scăzut la nivelul limitei inferiore de 651 euro în 2003, după care au crescut din nou în mod considerabil pe parcursul perioadei de anchetă, ajungând la 736 euro.

(166)

Pentru producția tuburilor și țevilor obținute fără sudură, industria comunitară utilizează ca materii prime, în funcție de procesul de producție, fie fier vechi, fie blocuri și lingouri. Materiile prime constituie principalul determinant al costului de producție al tuburilor și țevilor obținute fără sudură și au un impact direct asupra evoluției prețului de vânzare. În timp ce, în 2001 și 2002, materiile prime au reprezentat 35 % din costul de producție total al tuburilor și țevilor obținute fără sudură din industria comunitară, acestea au ajuns la 38 % în 2003 și la 47 % pe parcursul perioadei de anchetă.

(167)

Într-adevăr, s-a observat că prețurile medii ale materiilor prime au crescut puternic în 2004, generând prețuri de vânzare mai ridicate pentru industria comunitară și prețuri de import mai ridicate.

Tabelul 9

(168)

Pe parcursul perioadei examinate, rentabilitatea medie ponderată a industriei comunitare, calculată în funcție de cifra de afaceri netă a scăzut mult, de la 3 % în 2001 la – 10 % pe parcursul perioadei de anchetă. Evoluția rentabilității nu urmează evoluția valorii vânzărilor. Rentabilitatea produsului în cauză a fost cu mult negativă în perioada de anchetă decât pe parcursul celor trei ani anteriori acesteia, în timp ce vânzările au crescut în perioada de anchetă, comparativ cu nivelurile înregistrate în 2002 și 2003. Această evoluție se explică prin faptul că această creștere a prețurilor materiilor prime nu s-a putut reflecta integral în prețurile de vânzare. În fapt, creșterea costurilor materiilor prime nu a putut fi repercutată asupra consumatorilor finali, din cauza nivelului scăzut al prețurilor importurilor din țările în cauză.

Tabelul 10

(169)

Pe parcursul perioadei de anchetă, industria comunitară a generat un flux de lichidități negativ de –16 735 140 euro. Lichiditățile industriei comunitare au atins un nivel cu mult negativ în 2003, după care situația s-a ameliorat puțin, fără a reveni însă la un nivel pozitiv. Fluxul de lichidități a trebuit să fie calculat pe baza profitului net înainte de impozitare pentru produsul vândut în interiorul, dar și în afara Comunității; în timp ce acesta a fost pozitiv în 2002 (26 milioane euro), în 2003 s-a transformat într-o pierdere netă importantă (– 86 milioane euro), ceea ce explică reducerea puternică a fluxului de lichidități între 2002 și 2003. Tendința fluxului de lichidități nu a urmat tendința rentabilității, deoarece amortizările, în mod tradițional ridicate pentru acest tip de industrie cu utilizare intensivă a capitalului, au scăzut de la 51 795 853 euro în 2002 la 48 276 850 euro în 2003, crescând din nou la 58 820 712 euro pe parcursul perioadei de anchetă. Totuși, fluxul de lichidități a rămas negativ pe parcursul perioadei de anchetă.

Tabelul 11

(170)

Randamentul activelor nete a fost calculat ca exprimând profitul net înainte de impozitare al produsului similar vândut în interiorul și în afara Comunității, ca procentaj din valoarea contabilă netă a activelor fixe alocate produsului similar vândut în interiorul și în afara Comunității. Evoluția negativă a acestui indicator după 2001 se explică, pe de o parte, prin scăderea investițiilor în produsul similar începând cu 2001 până în perioada de anchetă și, pe de altă parte, prin faptul că profitul înainte de impozitare al produsului similar vândut în interiorul și în afara Comunității, care era încă pozitiv în 2001 și 2002, a devenit negativ în 2003. Cu toate că s-a îmbunătățit pe parcursul perioadei de anchetă, comparativ cu 2003, randamentul activelor nete a fost de – 11 % în perioada de anchetă. Pentru calcularea acestui randament, profitul utilizat este cel realizat de industria comunitară atât pentru vânzările sale interne, cât și pentru vânzările la export, deoarece activele în cauză fiind utilizate pentru ambele canale de vânzare, este imposibilă alocarea lor separată.

Tabelul 12

(171)

Cu excepția unei societăți, industria comunitară nu a pretins și nu există nici un indiciu că aceasta ar fi întâmpinat probleme pentru mobilizarea capitalului pentru activitățile sale. S-a considerat, prin urmare, că industria comunitară, în ansamblul său, a fost capabilă să mobilizeze capital pentru activitățile sale pe întreaga perioada examinată.

(172)

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară s-a redus cu 13 % și costul salarial s-a redus cu 9 % pe parcursul perioadei examinate.

Tabelul 13

(173)

Calculată ca producție anuală pe salariat, productivitatea a atins în perioada de anchetă același nivel ca și în 2001, după o scădere în 2002 și 2003.

Tabelul 14

(174)

În timp ce consumul comunitar s-a redus cu 8 % între 2001 și perioada de anchetă, volumul vânzărilor industriei comunitare spre clienți independenți și de legătură a scăzut cu 15 %. Dimpotrivă, cota de piață a importurilor din cele patru țări în cauză a crescut cu 7,3 puncte procentuale. Astfel, vânzările industriei comunitare au scăzut mult mai mult decât cererea pe parcursul perioadei examinate.

(175)

Ținând cont de volumul și de prețurile importurilor din cele patru țări în cauză, influența amplorii marjei de dumping efective asupra industriei comunitare nu poate fi considerată neglijabilă.

(176)

Astfel cum demonstrează analiza indicatorilor de prejudiciu prezentați anterior, situația economică și financiară a industriei comunitare nu s-a ameliorat după instituirea măsurilor antidumping la importurile anumitor tipuri ale produsului în cauză din Rusia și România în 1997 și din Croația și Ucraina în februarie 2000. Indicatorii respectivi arată, de asemenea, că în continuare Comunitatea este într-o situație fragilă și vulnerabilă.

(177)

Analiza indicatorilor de prejudiciu a arătat că situația industriei comunitare s-a deteriorat semnificativ după 2001, atingând pragul inferior în 2003. Pe parcursul perioadei de anchetă, indicatorii au arătat o îmbunătățire în raport cu situația extrem de dificilă din 2003. Îmbunătățirea respectivă din perioada de anchetă se poate explica prin situația globală mai bună a pieței și, în special, printr-o cerere în creștere pentru tuburile și țevile obținute fără sudură provenind din industria petrolieră și a gazului. Totuși, industria comunitară este departe de a-și fi revenit la nivelul din 2001, adică dinainte de creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping. În acest sens, trebuie precizat că creșterea prețurilor de vânzare observată pe parcursul perioadei de anchetă nu a fost suficientă nici măcar pentru a reflecta complet creșterea costurilor materiilor prime, cu atât mai puțin pentru a îmbunătăți situația industriei comunitare.

(178)

Este adevărat că, la prima vedere, anumiți indicatori ai prejudiciului arată o situație stabilă (capacitatea de mobilizare a capitalului, ocuparea forței de muncă) sau chiar o evoluție pozitivă (prețurile medii de vânzare). Totuși, majoritatea celorlalți indicatori ai prejudiciului (de exemplu, rentabilitatea, investițiile, producția și volumul vânzărilor) au avut în mod clar o evoluție negativă pe parcursul perioadei examinate, deși s-au ameliorat ușor în perioada de anchetă comparativ cu anul anterior. Cu toate acestea, ameliorarea respectivă nu modifică situația, dat fiind faptul că indicatorii cei mai pertinenți rămân negativi.

(179)

În ceea ce privește evoluția pozitivă a prețurilor, creșterea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă nu poate fi atribuită unei îmbunătățiri a situației industriei comunitare, ci este mai degrabă o simplă consecință a creșterii prețurilor materiilor prime. În plus, factorii menționați anterior, care indică o stabilitate a situației, nu reflectă starea reală a industriei comunitare. În realitate, din cauza evoluției puternic negative a indicatorilor legați de profit, viabilitatea industriei este în pericol în cazul în care, pe termen mediu sau chiar scurt, situația nu este remediată.

(180)

După notificarea concluziilor definitive, anumiți producători-exportatori au afirmat că industria comunitară nu a suferit nici un prejudiciu important pe parcursul perioadei de anchetă. S-a susținut că datele disponibile publicului arată că industria comunitară se află într-o bună situație financiară și că vânzările și rentabilitatea acesteia au avut o tendință pozitivă pe parcursul perioadei de anchetă.

(181)

Trebuie precizat că anumiți producători comunitari au înregistrat efectiv rezultate financiare anuale pozitive în perioada de anchetă, că și-au mărit volumul vânzărilor și au realizat rezultate profitabile. Totuși, în timp ce situația financiară globală a anumitor producători comunitari a fost favorabilă pe parcursul perioadei de anchetă, analiza trebuie să fie fondată pe performanțele financiare ale industriei comunitare, în ceea ce privește producția și vânzările produsului similar pe piața comunitară. Deoarece produsul similar nu reprezintă totalitatea volumului producției industriei comunitare și nici a vânzărilor acesteia în Comunitate, s-a concluzionat că, în pofida unei bune performanțe globale a anumitor producători comunitari de tuburi și țevi obținute fără sudură, a existat un prejudiciu important și cu privire la produsul similar vândut în Comunitate.

(182)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(183)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză originare din țările în cauză au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. Ceilalți factori cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut cauza în același timp industriei comunitare un prejudiciu, au fost, de asemenea, examinați, astfel încât eventualul prejudiciu cauzat de factorii respectivi să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(184)

Importurile din cele patru țări în cauză au crescut pe parcursul perioadei examinate cu 40 %, în termeni de volum, și cu 7,3 puncte procentuale, în termeni de cotă de piață. În același timp, prețurile medii ale importurilor respective au fost cu 32 % mai mici decât prețurile medii ale industriei comunitare pe parcursul perioadei de anchetă. Creșterea prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping, constatată pentru perioada de anchetă, este doar consecința creșterii costurilor materiilor prime. Creșterea substanțială a volumului importurilor din cele patru țări în cauză și majorarea cotei de piață a acestora pe parcursul perioadei examinate, la prețuri net inferioare celor ale industriei comunitare, au coincis cu deteriorarea situației financiare globale a industriei comunitare pe parcursul aceleiași perioade.

(185)

Prețurile unitare ale industriei comunitare au crescut, de asemenea, pe parcursul perioadei examinate, cu până la 10 %. Cu toate acestea, aceste prețuri s-au depreciat și nu au putut acoperi nici măcar creșterea puternică a costurilor materiilor prime, astfel cum arată nivelul important al pierderilor suferite de industria comunitară.

(186)

Pe baza considerentelor de mai sus, se observă că importurile la prețuri scăzute din cele patru țări în cauză au avut un rol determinant în deteriorarea situației industriei comunitare, reflectată mai ales în evoluția insuficientă a prețurilor de vânzare, în scăderea producției, a volumelor vânzărilor și a cotelor de piață, în scăderea drastică a rentabilității și în diminuarea investițiilor.

(187)

Consumul comunitar s-a diminuat cu 8 % pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, scăderea consumului nu poate fi considerată, în sine, drept cauza situației prejudiciabile a industriei comunitare, deoarece vânzările acesteia au scăzut într-o mai mare măsură, în termeni relativi, decât consumul pe parcursul perioadei examinate (– 16 % și, respectiv, – 14 % între 2001 și sfârșitul perioadei de anchetă). De altfel, s-a demonstrat că importurile din țările în cauză au crescut pe parcursul perioadei examinate și că și-au însușit cotele de piață pierdute de industria comunitară. Din aceste motive, scăderea consumului nu poate fi considerată o cauză substanțială a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(188)

În conformitate cu Eurostat și cu informațiile colectate pe parcursul anchetei, principalele țări din care se importă tuburi și țevi obținute fără sudură sunt Japonia, Argentina și Statele Unite.

(189)

Importurile din Japonia s-au ridicat la 52 960 tone în 2001 și s-au redus cu 34 %, la 34 857 tone, pe parcursul perioadei examinate. Cota de piață a importurilor japoneze ale produsului în cauză s-a ridicat la 2,5 % în 2001, reducându-se la 1,8 % în perioada de anchetă. Importurile japoneze au fost efectuate la prețuri cel puțin duble față de cele ale industriei comunitare. Prin urmare, nu se poate considera că importurile din Japonia au avut un efect negativ asupra situației industriei comunitare.

(190)

Importurile din Argentina au crescut cu 52 %, de la 30 962 tone în 2001 la 46 918 tone în perioada de anchetă. Din 2001 până în perioada de anchetă, cota de piață a Argentinei s-a majorat cu un punct procentual, de la 1,4 % la 2,4 %. Pe întreaga perioadă examinată, prețurile importurilor din Argentina au rămas la un nivel cu mult superior prețurilor celor patru țări în cauză. Prețul CIF mediu pe tonă importată din Argentina a fost de 660 euro, comparativ cu 501 euro pentru cele patru țările în cauză. În cadrul analizei, s-a ținut cont de faptul că un producător comunitar este în legătură cu un producător-exportator stabilit în Argentina. S-a demonstrat totuși că tuburile și țevile obținute fără sudură importate de acest producător comunitar de la societatea sa de legătură din Argentina nu au fost, nici din punct de vedere al cantităților, nici din punct de vedere al prețurilor, un factor determinant al situației prejudiciabile a acestui producător comunitar și a industriei comunitare în ansamblu.

(191)

În ceea ce privește Statele Unite, statisticile Eurostat arată că cota de piață a importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură din această țară a crescut de la 0,6 % în 2001 la 1,8 % în perioada de anchetă. Prețurile de vânzare medii ale produselor americane se situau la începutul perioadei examinate la 2 414 euro pe tonă, adică aproape de patru ori mai mari decât cele ale industriei comunitare; ulterior acestea au scăzut puternic, cu 77 %, ajungând la 797 euro pe tonă în perioada de anchetă, depășind în continuare cu 8 % prețurile industriei comunitare în acel moment. Prin urmare, în pofida creșterii importurilor din Statele Unite, acestea nu pot fi considerate, ținând cont de nivelul prețurilor practicate, o cauză substanțială a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(192)

S-a afirmat că importurile din Argentina și din Statele Unite au crescut puternic din 2001, cota de piață combinată a acestora a depășit 4 % în perioada de anchetă și că prețurile americane au fost inferioare celor facturate de producătorii-exportatori din trei din cele patru țări în cauză.

(193)

Afirmația conform căreia prețurile americane au fost inferioare celor facturate de trei din cele patru țări în cauză nu a fost confirmată prin fapte. La modul general, tocmai din cauza nivelului ridicat al prețului, s-a concluzionat că aceste importuri nu pot fi considerate o cauză determinantă a prejudiciului.

(194)

Un producător-exportator a afirmat că activitățile industriei comunitare vizează în principal producția și vânzarea categoriilor de produs de vârf de gamă (tuburi OCTG) care intră în concurență cu importurile din Japonia, din Argentina și din Statele Unite. S-a argumentat că importurile din cele trei țări reprezentau împreună o creștere a cotei de piață de 1,5 puncte procentuale între 2001 și perioada de anchetă și că acestea au luat locul tuburilor și țevilor obținute fără sudură fabricate de industria comunitară, cu prioritate față de tuburile și țevile obținute fără sudură importate din Rusia și din Ucraina.

(195)

S-a constatat că, deși pune accent îndeosebi pe producția produselor de vârf de gamă, industria comunitară continuă să producă toate tipurile diferite de tuburi și țevi obținute fără sudură, inclusiv produsele de la baza gamei, în cantități substanțiale. În fapt, tuburile OCTG nu au reprezentat decât o mică parte a activităților industriei comunitare, 5 % din volumul total și 7 % din valoarea totală a vânzărilor produsului similar pe piața comunitară pe parcursul perioadei de anchetă. Creșterea cotei de piață combinată a Japoniei, Argentinei și Statelor Unite de 1,5 puncte procentuale, adică de la 4,5 % în 2001 la 6,0 % în perioada de anchetă, nu poate fi corelată, în cazul în care este necesar, decât într-o mică măsură cu pierderea mult mai pronunțată a cotei de piață a industriei comunitare pe parcursul aceleiași perioade, de la 40,1 % la 36,7 %. Prin urmare, trebuie să fie respinsă afirmația conform căreia importurile din aceste trei țări au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare.

(196)

Un producător-exportator a susținut că serviciile Comisiei au omis să ia în calcul impactul importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură din noile state membre. S-a afirmat că anterior se constatase că aceste importuri, în special cele din Slovacia, s-au efectuat către Comunitate la prețuri care fac obiectul unui dumping, prejudiciabile pentru industria comunitară. Aceste importuri au făcut obiectul unor drepturi antidumping, drepturi care au fost eliminate ca urmare a extinderii intervenite la mijlocul perioadei de anchetă. Acesta a mai declarat că importurile respective sunt cauza pierderii cotei de piață a industriei comunitare.

(197)

Cu toate acestea, trebuie precizat că volumul vânzărilor industriei comunitare și a altor producători europeni (inclusiv Slovacia) s-a redus cu aproximativ 133 000 și 112 000 de tone între 2001 și 2004, în timp ce, în aceeași perioadă, importurile din cele patru țări în cauză au crescut cu aproximativ 120 000 tone (13).

(198)

În ceea ce privește importurile din Slovacia înainte de extindere, nu se poate afirma că acestea au cauzat un prejudiciu industriei comunitare între 2001 și data extinderii (1 mai 2004), dat fiind faptul că acestea făceau obiectul unor drepturi antidumping care restabileau condiții echitabile de concurență cu cele ale industriei comunitare. Nu se consideră că un eventual efect al acestor vânzări în interiorul UE-25 de la 1 mai 2004 ar fi putut inversa concluziile referitoare la prejudiciu sau ar fi putut sau rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din cele patru țări în cauză și prejudiciul suferit de industria comunitară. În fapt, o analiză a importurilor produsului în cauză din Slovacia pe piața comunitară înainte și după extindere, efectuată pe baza datelor Eurostat, a arătat că, în anul aderării, aceste importuri către restul pieței comunitare (UE-24) au crescut cu 7 % sau cu 5 911 tone comparativ cu anul de dinaintea aderării. Această creștere a volumului este foarte redusă, comparativ cu evoluția importurilor originare din cele patru țări în cauză.

(199)

Pe baza celor prezentate anterior, s-a concluzionat că nu s-a redus cota de piață a industriei comunitare din cauza concurenței intracomunitare.

(200)

Prin urmare, se respinge argumentul conform căruia concurența intracomunitară poate explica pierderea cotei de piață a industriei comunitare.

(201)

Reacționând la notificarea concluziilor definitive, un producător-exportator a estimat că nu s-a ținut cont de caracterul ciclic al pieței oțelului, astfel cum impune articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(202)

În acest sens, trebuie precizat că producătorul-exportator respectiv nu a adus nici un element de probă în sprijinul afirmației sale, conform căreia caracterul ciclic al pieței oțelului ar fi la originea situației prejudiciabile a industriei comunitare. De altfel, trebuie menționat că acest caracter ciclic al pieței oțelului ar trebui să aibă un impact atât asupra industriei comunitare, cât și asupra producătorilor-exportatori. Prin urmare, un ciclu de depresiune a pieței tuburilor și țevilor obținute fără sudură care ar fi avut un impact negativ asupra stării industriei comunitare ar fi trebuit să aibă același impact asupra volumului importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură. Astfel, volumul importurilor din cele patru țări în cauză ar fi trebuit să se reducă. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat la considerentul 151, volumul cumulat al importurilor din cele patru țări în cauză a crescut în fiecare an din 2001 până în 2004. Prin urmare, nu se poate considera că la originea prejudiciului suferit de industria comunitară s-ar afla caracterul ciclic al pieței oțelului.

(203)

O societate a susținut că deprecierea valorii dolarului american în raport cu euro între 2001 și perioada de anchetă ar fi avut un impact asupra situației industriei comunitare, fără a aduce însă vreun element de probă care să demonstreze că aceste fluctuații ale cursului de schimb au avut efectiv o influență negativă asupra performanței industriei comunitare. În absența oricăror informații justificate care să arate că situația prejudiciabilă a industriei comunitare a fost influențată de o apreciere a euro în raport cu dolarul, s-a concluzionat că fluctuațiile cursului de schimb nu au afectat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și situația prejudiciabilă a industriei comunitare. În plus, analiza industriei comunitare s-a bazat pe performanța financiară a produsului similar vândut pe piața comunitară. Cum cea mai mare parte a vânzărilor produsului similar pe piața comunitară a fost facturată în euro, iar principalele costuri de producție sunt, de asemenea, denominate în principal în euro, fluctuațiile cursului de schimb n-au putut avea în nici un caz un impact major asupra situației prejudiciabile a industriei comunitare.

(204)

Ținând cont de evoluția menționată anterior a volumelor, a prețurilor și a cotelor de piață ale importurilor originare din alte țări terțe, s-a concluzionat că prejudiciul important suferit de industria comunitară nu poate fi atribuit acestor importuri.

(205)

Doi producători-exportatori au susținut că scăderea rentabilității este rezultatul creșterii costurilor materiilor prime și că, prin urmare, nu poate fi legată de importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză. În fapt, costul fierului vechi sau al blocurilor, care sunt principalele materii prime pentru producția de tuburi și țevi obținute fără sudură, a crescut semnificativ pe parcursul perioadei examinate. Cei doi producători comunitari au demonstrat că, în ultimul trimestru din 2003 și în ultimul trimestru din perioada de anchetă, prețurile fierului vechi și al blocurilor au crescut cu 66 % și, respectiv, 77 %. Un producător comunitar a demonstrat că, pe ansamblul perioadei examinate, adică între 2001 și perioada de anchetă, prețul fierului vechi a ajuns mai mult decât dublu, crescând de la 99 euro pe tonă în 2001 la 253 euro pe tonă în perioada de anchetă. O evoluție similară a putut fi observată și în ceea ce privește prețul mediu al blocurilor.

(206)

Cu toate acestea, prejudiciul important suferit de industria comunitară nu se explică prin creșterea costurilor materiilor prime în sine, ci, astfel cum se explică la considerentul 168, prin faptul că industria comunitară nu a reușit să repercuteze această creștere a costurilor asupra consumatorilor. Într-adevăr, deoarece importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză au subcotat semnificativ prețurile industriei comunitare, aceasta din urmă nu și-a putut crește prețurile de vânzare într-o măsură care să reflecte în mod corespunzător creșterea costurilor materiilor prime.

(207)

După notificarea concluziilor definitive, un producător-exportator a estimat că este incorect să se afirme că rentabilitatea a scăzut pe parcursul perioadei de anchetă pentru că producătorii comunitari au fost incapabili, din cauza presiunii exercitate asupra prețului de importurile care fac obiectul unui dumping, să își crească propriile prețuri la niveluri care le-ar fi permis să acopere creșterea costurilor materiilor prime. În opinia societății respective, prețul materiilor prime (al fierului vechi) a crescut cu 15,8 % în perioada de anchetă. S-a argumentat că prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping au crescut mai mult decât costurile materiilor prime.

(208)

Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat mai sus, probele obținute pe parcursul anchetei au arătat că creșterea costurilor materiilor prime ale producătorilor comunitari pe parcursul perioadei de anchetă a fost semnificativ mai mare decât procentul presupus de 15,8 %. Pe baza informațiilor furnizate de anumiți producători comunitari, s-a mai observat că creșterea costurilor materiilor prime a depășit creșterea prețului mediu ponderat al tuburilor și țevilor obținute fără sudură din cele patru țări în cauză, pe întreaga perioadă examinată. Prin urmare, se menține argumentul conform căruia producătorii comunitari nu au putut crește propriile prețuri de vânzare și nu au putut face vânzările profitabile din cauza presiunii asupra prețului exercitate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(209)

Măsurile antidumping vizând produsele care răspund definiției originale în vigoare din 1997 pentru România și Rusia nu mai sunt aplicate din iulie 2004, ca măsură de prudență în raport cu un comportament anticoncurențial al anumitor producători comunitari în trecut.

(210)

Anumiți producători-exportatori și importatori au solicitat realizarea unei anchete pentru determinarea gradului în care cartelul format de anumiți producători europeni a putut avea un impact asupra performanței industriei comunitare în ansamblu.

(211)

În acest sens, s-a constatat că nu există nici o suprapunere în timp între durata încălcării măsurilor de către anumiți producători comunitari (din 1990 până în 1995 și, pentru anumite produse, până în 1999) și perioada examinată în prezenta procedură antidumping (din 2001 până în 2004). Mai mult, ancheta nu a evidențiat nici un element care să sugereze că prețurile industriei comunitare sau alți indicatori de prejudiciu au fost influențați prin vreun comportament anticoncurențial. Pe baza celor de mai sus și în absența oricăror informații sau indicații care să demonstreze contrariul, se poate concluziona că cartelul format de anumiți producători comunitari înainte de 2001 nu a avut nici un impact asupra situației prejudiciabile a industriei comunitare pe parcursul perioadei examinate.

(212)

După notificarea concluziilor definitive, un producător-exportator a afirmat că serviciile Comisiei au omis să examineze efectele potențiale ale revenirii industriei comunitare la condiții normale de concurență după încheierea comportamentului de cartel în 1999. S-a argumentat că suprapunerea în timp a comportamentului de cartel cu perioada care face obiectul prezentei proceduri nu este un factor pertinent și că serviciile Comisiei s-au înșelat în aprecierea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate și au încălcat dispozițiile articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(213)

În primul rând, trebuie subliniat că doar o mică parte a produsului în cauză, și anume tuburile OCTG (încadrate la codurile NC 7304210020 și NC 7304291120), a făcut obiectul procedurii de cartel. Pe parcursul perioadei de anchetă, volumul tuburilor OCTG vândute pe piața comunitară nu a reprezentat decât 5 % din volumul total al vânzărilor industriei comunitare.

(214)

În plus, termenul de doi ani care s-a scurs între încheierea comportamentului de cartel și începutul perioadei pentru care s-a încercat să se determine dacă există un prejudiciu este considerat suficient pentru a permite revenirea industriei comunitare la condiții normale de concurență. Oricum, situația pe parcursul perioadei de anchetă a fost prejudiciabilă.

(215)

Ținând cont de cele precizate anterior, se respinge această cerere.

(216)

Coincidența între, pe de o parte, creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză, creșterea cotei de piață a acestora și subcotarea prețurilor constatată și, pe de altă parte, deteriorarea evidentă a situației industriei comunitare permite să se concluzioneze că importurile care fac obiectul unui dumping sunt cauza prejudiciului important suferit de industria comunitară, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(217)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziilor privind dumpingul prejudiciabil, există motive imperioase pentru a concluziona că nu este în interesul Comunității să adopte măsuri în acest caz particular. În acest sens, trebuie să fie examinată incidența probabilă a instituirii sau neinstituirii măsurilor asupra tuturor părților afectate de prezenta procedură.

(218)

Situația prejudiciabilă în care se află industria comunitară rezultă din dificultățile de a concura importurile la preț scăzut care fac obiectul unui dumping.

(219)

Se consideră că instituirea măsurilor va permite industriei comunitare să-și crească volumul vânzărilor și cotele de piață, ceea ce va genera economii de scară mai importante și îi va permite să genereze nivelul de profit necesar pentru a justifica continuarea investițiilor în instalațiile de producție.

(220)

În absența unor măsuri, situația industriei comunitare va continua să se deterioreze. Aceasta nu va fi în măsură să investească în noi capacități de producție și să concureze în mod eficient importurile din țările terțe. Anumite societăți vor trebui să înceteze producția produsului similar și să își concedieze personal. Prin urmare, s-a concluzionat că instituirea măsurilor antidumping este conformă cu interesul industriei comunitare.

(221)

Un producător comunitar care nu se numără printre reclamanți și care este în legătură cu un producător-exportator din România a afirmat că producătorii comunitari lucrează deja la întreaga capacitate de producție și că, prin urmare, aceștia nu ar fi capabili să satisfacă cererea ridicată de tuburi și țevi obținute fără sudură de pe piața comunitară și din țările terțe. Societatea a estimat astfel că instituirea drepturilor va duce la o ofertă deficitară pe piața comunitară. Cu toate acestea, astfel cum s-a precizat mai sus, ancheta a arătat că, pe întreaga perioadă examinată, industria comunitară avea importante capacități de producție neutilizate, susceptibile a fi utilizate pentru producția produsului în cauză într-o manieră care să satisfacă cererea de tuburi și țevi obținute fără sudură de pe piața comunitară.

(222)

S-a mai susținut că instituirea măsurilor ar avea ca efect limitarea concurenței pe piața comunitară. Trebuie observat că, în afara producătorilor reclamanți, există, de asemenea, mai mulți alți producători importanți ai produsului în cauză în noile statele membre, astfel cum se precizează la considerentul 139. Numărul producătorilor din Comunitate este considerat suficient de mare pentru a garanta concurența pe această piață, chiar și în cazul instituirii măsurilor antidumping. În plus, astfel cum se precizează la considerentele 188-195, producătorii din alte țări terțe (de exemplu, Statele Unite) intră, de asemenea, în concurență cu industria comunitară, cu produse și prețuri similare. Astfel, se estimează că instituirea măsurilor nu va afecta oferta de tuburi și țevi obținute fără sudură și nici nu va limita concurența pe piața comunitară.

(223)

În ceea ce privește importatorii, doar trei importatori independenți au răspuns la chestionar. O vizită de verificare a fost efectuată ulterior la doi dintre aceștia. Un al patrulea importator independent a acceptat o vizită de verificare într-un stadiu ulterior al procedurii. Volumele produsului în cauză importate de acești patru importatori au reprezentat 8 % din importurile totale ale Comunității și 3 % din consumul comunitar.

(224)

Dat fiind faptul că majoritatea importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură în Comunitate se efectuează prin intermediul importatorilor care sunt în legătură cu producători-exportatori și că mai puțin de jumătate din importuri ajung pe piața comunitară prin intermediul unor importatori independenți, importurile celor patru importatori independenți pot fi considerate reprezentative pentru toți ceilalți importatori independenți.

(225)

Pentru unul dintre importatori, importurile produsului în cauză au reprezentat 22 % din importurile sale totale de tuburi și țevi obținute fără sudură, iar valoarea corespunzătoare a vânzărilor a reprezentat 3 % din cifra de afaceri totală a acestuia pe parcursul perioadei de anchetă. În timpul perioadei de anchetă, vânzările în cauză au fost foarte profitabile. Ținând cont de faptul că majoritatea furnizorilor acestei societăți sunt situați în Comunitate sau în țări care nu sunt afectate de instituirea drepturilor antidumping, impactul acestora nu poate fi considerat semnificativ.

(226)

Un al doilea importator, a cărui activitate principală constă în importul și transformarea tuburilor și țevilor obținute fără sudură, a importat toate aceste tuburi și țevi obținute fără sudură din țările în cauză, în special din Rusia. O mică parte din importurile respective a constat în așa-zisele „tuburi certificate”. Prin urmare, s-a considerat că instituirea drepturilor la importurile originare din Rusia va avea un impact negativ asupra activității globale și, în special, asupra rentabilității societății în cauză. Totuși, deoarece în prezent nu există, în afara importatorului respectiv, decât un singur alt furnizor de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate în Comunitate, este foarte probabil că o eventuală creștere a prețurilor, datorată instituirii unui drept antidumping pentru acest produs, va putea fi repercutată asupra consumatorului final. Mai mult, această societate va fi, de asemenea, în măsură să realizeze cel puțin o parte din achizițiile sale de la un furnizor local din Comunitate sau să înlocuiască o parte din achizițiile sale cu alte produse decât produsul în cauză.

(227)

Ceilalți doi importatori care au cooperat, al căror volum al importurilor a reprezentat, de asemenea, doar o mică parte din volumul total al importurilor produsului în cauză pe parcursul perioadei de anchetă, au estimat ei înșiși că nu vor fi afectați de instituirea drepturilor.

(228)

Din motivele de mai sus, se consideră că instituirea măsurilor antidumping va afecta diferit importatorii, în funcție de situația individuală a acestora. Astfel, se poate concluziona că instituirea măsurilor ar putea, într-adevăr, afecta negativ situația financiară a anumitor importatori. Totuși, în medie, această incidență nu ar trebui să aibă un impact financiar semnificativ asupra situației financiare globale a importatorilor.

(229)

Nici un utilizator al produsului în cauză nu a răspuns chestionarului trimis de Comisie. Totuși, ancheta a arătat că tuburile și țevile obținute fără sudură sunt utilizate în principal de societăți de construcții și societăți petroliere. Pe baza informațiilor disponibile, tuburile și țevile obținute fără sudură sunt componente ale unor proiecte mai importante (boilere, conducte, lucrări de construcții), reprezentând doar o parte limitată a acestora. prin urmare, s-a concluzionat că instituirea măsurilor antidumping pentru tuburile și țevile obținute fără sudură nu va avea, cel mai probabil, un impact semnificativ asupra costurilor utilizatorilor respectivi, ceea ce ar putea explica, de altfel, lipsa de cooperare a acestora la prezenta procedură.

(230)

Ținând cont de cele de mai sus și în absența oricărui alt element sau a oricărei alte reacții din partea organizațiilor de consumatori, s-a concluzionat că impactul măsurilor propuse asupra consumatorilor va fi, cel mai probabil, marginal.

(231)

Prin urmare, s-a ajuns concluzionat că nu există nici un motiv imperios referitor la interesul comunitar pentru a nu institui măsurile antidumping în cauză.

(232)

Se consideră oportună adoptarea măsurilor antidumping pentru a împiedica continuarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(233)

Măsurile trebuie să fie instituite la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri, fără a se depăși însă marja de dumping constatată. Pentru a calcula valoarea dreptului necesar pentru eliminarea efectelor dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei comunitare să-și acopere costurile de producție și să realizeze profitul înainte de impozitare care este rezonabil a fi obținut într-o industrie de acest tip din sectorul respectiv în condiții normale de concurență, adică în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, pentru vânzarea produsului similar în Comunitate. Ținând cont de rentabilitatea medie realizată de industria comunitară în 2001, s-a considerat că o marjă de profit de 3 % din cifra de afaceri este minimul pe care industria respectivă l-ar fi putut aștepta în absența dumpingului prejudiciabil. Majorarea necesară a prețului a fost determinată prin compararea prețului de import mediu ponderat, utilizat pentru stabilirea subcotării, cu prețul neprejudiciabil al produselor vândute de industria comunitară pe piața comunitară. Prețul neprejudiciabil a fost obținut prin ajustarea prețurilor de vânzare ale industriei comunitare, pentru a se ține cont de pierderile/profiturile reale din perioada de anchetă și adăugând marja de profit menționată anterior. Orice diferență rezultată din această comparație a fost ulterior exprimată ca procentaj din valoarea totală CIF la importuri.

(234)

Ținând cont de cele menționate anterior, se consideră că, în temeiul articolului 9 din regulamentul de bază, drepturile antidumping definitive la importurile produsului în cauză trebuie să fie instituite la nivelul celei mai scăzute marje (de dumping sau de prejudiciu), în conformitate cu regula dreptului minim.

(235)

Deoarece nivelurile de eliminare a prejudiciului sunt superioare marjelor de dumping stabilite, măsurile definitive trebuie să se bazeze pe cele din urmă. Marjele de dumping reziduale au fost stabilite, pentru fiecare țară, la nivelul societății cu cea mai ridicată marjă individuală.

(236)

Drepturile care se aplică, exprimate ca procentaj din prețul CIF franco frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(237)

Nivelurile individuale ale drepturilor antidumping specifice fiecărei societăți, precizate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația societăților în cauză în momentul anchetei. Aceste niveluri ale drepturilor (în contradicție cu drepturile naționale aplicabile „tuturor celelalte societăți”) se aplică, astfel, exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză, produse de societățile și, deci, de persoanele juridice expres menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate, a cărei denumire nu este specific menționată în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv entitățile de legătură ale societăților expres menționate, nu pot beneficia de aceste niveluri ale drepturilor și sunt supuse drepturilor aplicabile „tuturor celelalte societăți”.

(238)

Orice cerere de aplicare a nivelurilor individuale ale drepturilor antidumping (de exemplu, ca urmare a modificării denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei (14) și trebuie să conțină toate informațiile pertinente, în special orice modificare a activităților societății în legătură cu producția, vânzările interne și exportul care rezultă din această schimbare a denumirii sau din crearea acestor noi entități de producție și vânzare. În cazul în care este necesar, se adoptă măsurile necesare, inclusiv printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale drepturilor. Pentru a garanta buna aplicare a dreptului antidumping, dreptul aplicabil la scară națională nu trebuie să fie aplicat doar exportatorilor care nu au cooperat, ci și societăților care nu au exportat produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă. Totuși, acestea din urmă sunt invitate, de îndată ce îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază, să prezinte o cerere de reexaminare, în conformitate cu acest articol, pentru ca situația lor individuală să poată fi examinată.

(239)

Identificarea valorii de echivalent carbon de autoritățile vamale la frontiera comunitară poate fi efectuată indirect, prin verificarea celor 11 coduri NC la care este înregistrat produsul în cauză. În perioada examinată, 99,9 % din totalul importurilor produsului în cauză au fost tuburi și țevi obținute fără sudură, având o valoare de echivalent carbon situată sub limita de 0,86. Prin urmare, s-a concluzionat că ansamblul tuburilor și țevilor obținute fără sudură importate din țările în cauză, încadrate la cele 11 coduri NC în cauză, ar trebui să fie considerate ca produs în cauză, cu excepția cazurilor foarte rare în care importatorul a fost în măsură să demonstreze că valoarea de echivalent carbon a bunurilor importate depășește valoarea de 0,86.

(240)

Un importator care importă în Comunitate așa-numitele „tuburi și țevi obținute fără sudură certificate” a solicitat ca societatea sa să fie scutită de drepturile antidumping. Cu toate acestea, societatea respectivă nu a precizat nici un motiv care să justifice acordarea unei astfel de scutiri individuale. Ar trebui precizat că importatorul respectiv a importat tuburi și țevi obținute fără sudură care fac obiectul unui dumping care a cauzat prejudicii industriei comunitare și că, prin urmare, nu există nici un motiv pentru a i se acorda o scutire individuală. Mai mult, s-a considerat că scutirea acestui importator de la plata drepturilor antidumping ar putea prezenta un risc important de eludare a măsurii. Într-adevăr, deoarece tuburile certificate pot fi utilizate pentru o serie întreagă de aplicații diferite, nu există suficiente garanții că importurile respective vor fi utilizate exclusiv pentru lucrări de construcții în Italia.

(241)

După notificarea concluziilor definitive, un importator a solicitat o suspendare parțială a drepturilor pentru o durată de nouă luni (reînnoibilă pentru o nouă perioadă de douăsprezece luni) pentru anumite importuri ale produsului în cauză, produse de producătorul-exportator rus TMK, încadrate la codul NC 7304 39 92 și certificate de Ministerul italian al Muncii pentru utilizarea în lucrările publice de construcții din Italia.

(242)

Importatorul respectiv a afirmat că o suspendare parțială se justifică din motive de interes comunitar, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază. Acest importator a arătat că, în absența acestei suspendări parțiale a măsurii, el va înceta să importe tuburi certificate și, în consecință, în Italia va rămâne o singură societate producătoare de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate, ceea ce ar constitui o situație de monopol.

(243)

Importatorul a afirmat că suspendarea parțială a măsurii nu ar cauza prejudicii pretinsului unic producător comunitar, al cărui volum de producție de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate nu acoperă decât două treimi din cererea anuală de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate din Italia. Importatorul a mai estimat că o suspendare parțială a măsurii ar putea fi controlată cu ușurință de vămile italiene printr-o simplă verificare a documentelor de certificare care trebuie prezentate la vamă la fiecare operațiune de import.

(244)

În ceea ce privește argumentul conform căruia suspendarea care nu este parțială a măsurii ar crea o situație de monopol pe piața comunitară, trebuie observat că, deși pe parcursul perioadei de anchetă existau doi producători italieni de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate, de la sfârșitul anului 2005 nu mai există decât o singură societate. Cu toate acestea, se poate demonstra că, pe parcursul perioadei de anchetă, importurile de tuburi certificate care fac obiectul unui dumping provenind din Rusia au subcotat prețurile tuburilor certificate produse de industria comunitară într-o asemenea măsură încât producătorii comunitari nu au mai putut concura cu aceste importuri care fac obiectul unui dumping și, în consecință, au fost nevoiți să-și reducă puternic producția proprie de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate. Dacă pe piața comunitară nu a mai rămas decât un singur producător comunitar de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate, aceasta este, în fapt, consecința importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia; astfel, se respinge argumentul conform căruia o suspendare parțială a drepturilor nu ar aduce nici un prejudiciu industriei comunitare. Dimpotrivă, instituirea drepturilor ar trebui să ducă la o creștere a concurenței și la reapariția pe piața comunitară a altor producători comunitari de tuburi certificate.

(245)

Deși este recunoscut faptul că ar putea fi efectuată monitorizarea unei suspendări parțiale, în principiu, de autoritățile vamale italiene, suspendarea parțială solicitată ar trebui, de asemenea, să fie respinsă, pe baza acelorași motive pentru care a fost respinsă cererea de scutire prezentată la considerentul 240. Acordarea unei suspendări parțiale a măsurii pentru un importator individual prezintă un risc ridicat de eludare a măsurii, deoarece tuburile și țevile obținute fără sudură certificate, importate de societatea respectivă ar putea fi utilizate și în alte scopuri, nu doar pentru lucrări de construcții în Italia.

(246)

Același importator a propus să fie acceptat un angajament al producătorului-exportator rus care îi este furnizor. Angajamentul ar stabili un plafon cantitativ pentru volumul importurilor scutite de drepturile antidumping. Importatorul a afirmat că, până la acest plafon cantitativ, importurile ar fi utilizate doar pentru lucrări publice de construcții în Italia. Prin urmare, aceste importuri nu ar putea cauza un prejudiciu industriei comunitare. De altfel, există o ofertă insuficientă de tuburi și țevi obținute fără sudură certificate în Comunitate. Cu toate acestea, ar trebui precizat că, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, doar producătorii exportatori înșiși pot propune angajamente, nu importatorii. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(247)

După ce au fost informați în mod corect despre faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande instituirea măsurilor antidumping definitive, majoritatea producătorilor-exportatori din țările vizate au oferit angajamente de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(248)

Cu toate acestea, produsul în cauză se caracterizează printr-un număr considerabil de tipuri de produse diferite, prezentând anumite caracteristici care nu sunt ușor identificabile în momentul importului. Prin urmare, virtual este imposibil să se stabilească prețuri minime pentru fiecare tip de produs, care să poată fi controlate în mod corespunzător de Comisie și de autoritățile vamale din statele membre în momentul importului. În afara de aceasta, produsul în cauză s-a caracterizat în ultimii ani printr-o volatilitate considerabilă a prețurilor și nu este adaptat pentru un angajament de prețuri fixe pentru o perioadă prelungită. Această volatilitate a prețurilor se explică prin volatilitatea prețurilor materiilor prime, și anume a blocurilor și lingourilor din oțel și a fierului vechi, care constituie componente esențiale, dar fluctuante, ale costului de producție. În cazul în care prețurile minime de import ar fi indexate în funcție de prețul uneia dintre materiile prime, ar trebui definită o formulă de indexare diferită pentru fiecare grupă de subprodus, ceea ce ar face ca determinarea parametrilor formulelor de indexare și monitorizarea angajamentelor să fie extrem de complexe.

(249)

În plus, se amintește că angajamentele au fost acceptate în trecut doar pentru anumite produse care corespund definiției produsului, reținută pentru prezenta anchetă. Pe baza principiului că prețurile pe grup de produs corespund aceleiași structuri a prețurilor în vigoare în Comunitate, aceste angajamente s-au dovedit foarte dificil de monitorizat de către Comisie sau nu au reușit să determine creșterea prețurilor la niveluri neprejudiciabile, care să permită restabilirea condițiilor de concurență echitabilă pe piața comunitară (15).

(250)

De altfel, într-un anumit număr de cazuri, clasificarea propusă a produsului nu a fost suficient de detaliată pentru a permite o monitorizare adecvată sau nivelul propus al prețurilor nu permitea eliminarea dumpingului prejudiciabil.

(251)

Având în vedere cele prezentate anterior, în special dificultățile ridicate de controlul diferitelor prețuri minime de import, se consideră că angajamentele sunt, în principiu, imposibil de pus în practică. Totuși, dată fiind viitoarea aderare a României la Comunitate, durata măsurilor va fi limitată în timp pentru țara respectivă. Astfel, riscul de eludare a prețurilor minime de import de către exportatorii români este limitat, la fel și eventualitatea unor modificări semnificative ale prețurilor. Prin urmare, prin Decizia 2006/441/CE a Comisiei (16) din 23 iunie 2006 de acceptare a angajamentelor oferite în cadrul procedurii antidumping privind importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau oțel, originare, printre altele, din România, Comisia a acceptat angajamentul propus de producătorii-exportatori români. Motivele care justifică acceptarea angajamentului sunt expuse în decizia menționată anterior. Comisia recunoaște că angajamentul oferit elimină efectele prejudiciabile ale dumpingului și limitează considerabil riscul de eludare.

(252)

Pentru a permite Comisiei și autorităților vamale să monitorizeze efectiv respectarea angajamentelor de către societăți, cu ocazia prezentării autorităților vamale competente a cererii de punere în liberă circulație, scutirea de dreptul antidumping este subordonată (i) prezentării unei facturi conforme, adică a unei facturi comerciale care să conțină cel puțin informațiile și declarația prevăzute în anexă; (ii) condiției ca mărfurile importate să fi fost fabricate, expediate și facturate direct de societățile în cauză primului client independent din Comunitate și (iii) condiției ca mărfurile declarate și prezentate autorităților vamale să corespundă exact descrierii din factura conformă. În cazul în care condițiile menționate anterior nu sunt îndeplinite, nivelul dreptului antidumping aplicabil va fi stabilit în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.

(253)

În cazul în care, în temeiul articolului 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia își retrage acceptarea privind un angajament, ca urmare a unei încălcări a acestuia cu privire la tranzacțiile specifice și declară neconforme facturile corespunzătoare, apare o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație referitoare la aceste tranzacții.

(254)

Importatorii trebuie să știe că o datorie vamală poate să apară, în temeiul unui risc comercial normal, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, astfel cum s-a precizat la considerentele 252 și 253, chiar dacă un angajament propus de producătorul de la care achiziționează în mod direct sau indirect a fost acceptat de Comisie.

(255)

În temeiul articolului 14 alineatul (7) din regulamentul de bază, autoritățile vamale trebuie să informeze de îndată Comisia despre orice indiciu privind încălcarea unui angajament.

(256)

Din motivele indicate mai sus, ofertele de angajament propuse de producătorii-exportatori români au fost considerate acceptabile de către Comisie, iar societățile în cauză au fost informate cu privire la faptele, considerațiile și obligațiile esențiale pe baza cărora au fost acceptate angajamentele acestora. Dimpotrivă, din motivele menționate anterior, angajamentele oferite de producătorii-exportatori ruși și ucraineni nu sunt acceptabile.

(257)

Ar trebui precizat că, în cazul încălcării sau retragerii angajamentului sau în cazul retragerii acceptării angajamentului de către Comisie, dreptul antidumping se va aplica automat, în conformitate cu articolul 8 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

(258)

Se amintește că, astfel cum s-a menționat la considerentul 3, două reexaminări intermediare au fost inițiate de Comisie, din proprie inițiativă, pentru a permite o eventuală modificare sau abrogare a măsurilor antidumping definitive în vigoare privind importurile care corespund definiției originale a produsului provenind din Croația, România, Rusia și Ucraina.

(259)

Pe baza concluziilor prezentei anchete, trebuie impuse măsuri la importurile de tuburi și țevi obținute fără sudură, astfel cum sunt definite acestea la considerentul 17, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina. Deoarece produsul în cauză, astfel cum este definit acesta în secțiunea 2.1, se referă și la produsul supus măsurilor deja existente, continuarea aplicării măsurilor impuse pentru produsul care corespunde definiției originale prin Regulamentul (CE) nr. 2320/97 și Regulamentul (CE) nr. 348/2000 nu mai este oportună; prin urmare, aceste regulamente, astfel cum au fost modificate, trebuie să fie abrogate.

(260)

În paralel, ar trebui să fie încheiate cele două reexaminări intermediare menționate anterior, precum și reexaminarea intermediară și reexaminarea în temeiul expirării măsurilor inițiate în noiembrie 2002, la care se face trimitere în secțiunea 1.2.

(261)

În plus, Regulamentul (CE) nr. 1866/2005 de prelungire a suspendării parțiale a măsurilor aplicate produsului care corespunde definiției inițiale, originar din Croația și Ucraina, devine caduc ca urmare a abrogării Regulamentului (CE) nr. 348/2000,

—

mărfurile să fi fost produse, expediate și facturate direct de societățile respective primului client independent din Comunitate;

—

mărfurile să fie însoțite de o factură de conformitate, adică de o factură comercială care să conțină cel puțin informațiile și declarația prevăzute în anexă și

—

mărfurile declarate și prezentate autorităților vamale să corespundă exact descrierii din factura de conformitate.

—

de îndată ce s-a stabilit, în ceea ce privește importurile prevăzute la alineatul (1), că una sau mai multe din condițiile enumerate la alineatul (1) nu au fost îndeplinite sau

—

atunci când Comisia retrage acceptarea angajamentului, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, printr-un regulament sau printr-o decizie referitoare la tranzacții specifice și declară facturile corespunzătoare ca nefiind în conformitate cu angajamentul.

Comisia Europeană,

Direcția Generală Comerț,

B-1049 Bruxelles.

1.

titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFURILOR CARE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”;

2.

denumirea societății care emite factura comercială, menționată la articolul 1 din Decizia 2006/441/CE a Comisiei de acceptare a angajamentului;

3.

numărul facturii comerciale;

4.

data de emitere a facturii comerciale;

5.

codul adițional TARIC la care mărfurile de pe factură trebuie să fie vămuite la frontiera comunitară;

6.

descrierea exactă a mărfurilor, în special:

7.

descrierea condițiilor de vânzare, în special:

8.

denumirea societății care acționează ca importator în Comunitate, căreia îi este emisă factura de însoțire a mărfurilor reglementate de un angajament, direct de societate;

9.

numele reprezentantului societății care a emis factura și următoarea declarație, semnată de această persoană:

„Subsemnatul certific că vânzarea la export direct spre Comunitatea Europeană a mărfurilor acoperite de prezenta factură se efectuează în cadrul și în conformitate cu termenii angajamentului oferit de [SOCIETATE] și acceptat de Comisia Europeană prin Regulamentul 2006/441/CE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”