02/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31997R0515

---

L 082/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 515/97 AL CONSILIULUI

din 13 martie 1997

privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 43 și 235,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (1), în special articolul 8 alineatul (3) din regulamentul menționat,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (4),

întrucât combaterea fraudei în cadrul uniunii vamale și politicii agricole comune impune o strânsă colaborare între autoritățile administrative competente din fiecare stat membru pentru aplicarea dispozițiilor adoptate în cele două domenii în cauză; întrucât impune, de asemenea, și o colaborare corespunzătoare între aceste autorități naționale și Comisie, care asigură aplicarea tratatului și a dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia; întrucât colaborarea eficientă în acest domeniu consolidează în special protecția intereselor financiare ale Comunității;

întrucât este necesar să se stabilească norme în conformitate cu care autoritățile administrative ale statelor membre să își acorde sprijin reciproc și să coopereze cu Comisia pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a legislației vamale și agricole și protecția juridică a intereselor financiare ale Comunității, în special prin prevenirea și investigarea încălcărilor regulamentelor în cauză și prin investigarea tuturor operațiunilor care contravin sau par să contravină acestor regulamente;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1468/81 al Consiliului din 19 mai 1981 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea din urmă și Comisie pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a legii în domeniile vamal și agricol (5) a stabilit, în acest domeniu, o strânsă cooperare între autoritățile administrative din statele membre și între autoritățile în cauză și Comisie; întrucât acest sistem s-a dovedit a fi eficient;

întrucât este totuși necesar, având în vedere experiența dobândită, să se înlocuiască Regulamentul (CEE) nr. 1468/81 în întregime, cu scopul de a consolida cooperarea atât între autoritățile administrative ale statelor membre responsabile de aplicarea dispozițiilor adoptate în domeniul uniunii vamale și al politicii agricole comune, cât și dintre aceste autorități și Comisie; întrucât, în acest sens, este necesar să se stabilească noi norme la nivel comunitar;

întrucât introducerea dispozițiilor comunitare privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și colaborarea acestora cu Comisia în vederea garantării unei aplicări corespunzătoare a legislației vamale și agricole nu aduce atingere aplicării Convenției din 1967 privind asistența reciprocă între administrațiile vamale în domenii care rămân în competența exclusivă a statelor membre; întrucât aceste dispoziții comunitare nu aduc atingere aplicării în statele membre a normelor privind cooperarea judiciară în materie penală;

întrucât, de asemenea, normele comunitare generale de stabilire a unui sistem de asistență reciprocă și cooperare între autoritățile administrative ale statelor membre și între acestea și Comisie nu se aplică în cazul în care se suprapun cu cele reglementate prin regulamente specifice, cu excepția cazului în care normele generale îmbunătățesc sau consolidează cooperarea administrativă; întrucât, în special, aplicarea sistemului de informare vamală nu afectează în nici un fel obligațiile statelor membre de a furniza informații Comisiei, stabilite, inter alia, în conformitate cu regulamentele (CEE, Euratom) nr. 1552/89 (6) și (CEE) nr. 595/91 (7) sau utilizarea consacrată a fișelor de informare cu privire la fraudă care difuzează informații de interes pentru Comunitate;

întrucât o mai bună cooperare între statele membre necesită coordonarea anchetelor și a altor activități desfășurate de serviciile competente; întrucât, prin urmare, este indispensabil ca statele membre să transmită Comisiei mai multe informații detaliate privind astfel de activități;

întrucât Comisia trebuie să se asigure că operatorii economici beneficiază de tratament egal și că aplicarea sistemului de asistență administrativă reciprocă de către statele membre nu duce la discriminări între operatorii economici din diferite state membre;

întrucât este necesar ca obligațiile statelor membre să fie definite în conformitate cu sistemul de asistență administrativă reciprocă cu privire la cazurile în care reprezentanți ai administrațiilor naționale ale statelor membre desfășoară anchete privind aplicarea legislației din domeniile vamal și agricol la cererea sau cu autorizarea autorităților judiciare;

întrucât este necesară definirea atribuțiilor reprezentanților la nivel național care desfășoară anchete în alte state membre; întrucât este necesar să existe dispoziții privind prezența, dacă este cazul, a reprezentanților Comisiei la desfășurarea anchetelor naționale privind asistența administrativă reciprocă, precum și definirea atribuțiilor acestora;

întrucât, pentru buna funcționare a cooperării administrative, Comisia trebuie să fie informată cu privire la schimbul de informații dintre statele membre și țările terțe în cazurile care prezintă un interes special pentru Comunitate;

întrucât, în vederea asigurării unui flux de informații rapid și sistematic către Comisie, se impune instituirea la nivel comunitar a unui sistem de informare vamală computerizat; întrucât, în acest context, datele importante privind fraudele și neregulile din domeniile vamal și agricol se stochează într-o bază de date centralizată accesibilă statelor membre, asigurându-se în același timp respectarea confidențialității informațiilor transmise, în special a datelor personale; întrucât, dată fiind importanța deosebită acordată, în mod justificat, acestui subiect, este necesar să existe norme clare și transparente pentru protejarea libertăților individuale;

întrucât autoritățile vamale aplică zilnic atât dispoziții comunitare, cât și dispoziții necomunitare; întrucât, prin urmare, este de dorit să existe o infrastructură unică pentru aplicarea acestor dispoziții;

întrucât informațiile transmise se pot referi la persoane fizice și, prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să aplice, în domeniul său de reglementare, principiile de protecție a persoanelor cu privire la prelucrarea, automată sau nu, a datelor personale; întrucât aceste principii, astfel cum sunt enunțate în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (8), se specifică și se adaugă în prezentul regulament, în conformitate cu termenii și condițiile din directiva în cauză; întrucât, în așteptarea aplicării măsurilor naționale de transpunere a directivei în cauză, anumite state membre care nu au norme de protecție privind transmiterea neautomată a datelor cu caracter personal trebuie să fie scutite de aplicarea dispozițiilor prezentului regulament privind schimburile neautomate de date;

întrucât, pentru a lua parte la sistemul de informare vamală, este necesar ca statele membre și Comisia să adopte legislația privind drepturile și libertățile individuale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal; întrucât, în așteptarea aplicării măsurilor naționale de transpunere a Directivei 95/46/CE, este important ca statele membre și Comisia să asigure un grad de protecție pe baza principiilor enunțate în directiva în cauză;

întrucât pentru a asigura o protecție suficientă a drepturilor persoanelor în cauză, este necesar să existe garanția unei supravegheri independente a prelucrării datelor cu caracter personal în Sistemul de Informare Vamală, atât la nivel de stat membru, cât și la nivelul Comisiei;

întrucât Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, trebuie să faciliteze instalarea și administrarea sistemelor computerizate din statele membre;

întrucât Comisia trebuie să fie informată cu privire la procedurile judiciare și administrative de sancționare a încălcărilor dispozițiilor legislației vamale sau agricole;

întrucât, în scopul aplicării anumitor dispoziții ale prezentului regulament, al înlesnirii instalării și funcționării Sistemului de Informare Vamală și al analizării eventualelor probleme legate de dezvoltarea cooperării administrative prevăzute în prezentul regulament, este necesară înființarea unui comitet;

întrucât dispozițiile prezentului regulament se referă atât la aplicarea normelor politicii agricole comune, cât și a legislației vamale; întrucât sistemul instituit în conformitate cu prezentul regulament constituie o entitate comunitară unitară; întrucât, deoarece dispozițiile specifice ale tratatului în materie vamală nu conferă Comunității competența de a institui un astfel de sistem, este necesară invocarea articolului 235,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament stabilește condițiile în care autoritățile administrative responsabile de aplicarea legislației vamale și agricole în statele membre trebuie să colaboreze între ele și cu Comisia pentru a asigura respectarea dispozițiilor legislației în cauză în cadrul unui sistem comunitar.

(2)   Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică în cazul în care se suprapun cu dispozițiile specifice din alte reglementări privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și colaborarea dintre acestea și Comisie referitoare la aplicarea legislației vamale și agricole.

Articolul 2

(1)   În sensul prezentului regulament:

—

„legislație vamală” reprezintă ansamblul dispozițiilor comunitare și al dispozițiilor adoptate pentru aplicarea legislației comunitare care reglementează importul, exportul, tranzitul și depozitarea mărfurilor ce fac obiectul schimburilor dintre statele membre și țările terțe, precum și al schimburilor dintre statele membre în cazul mărfurilor care nu au statut comunitar în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din tratat sau care, în vederea dobândirii statutului comunitar, fac obiectul controalelor sau anchetelor suplimentare;

—	„legislație agricolă” reprezintă ansamblul dispozițiilor adoptate în conformitate cu politica agricolă comună și al normelor specifice adoptate cu privire la mărfurilor obținute în urma prelucrării produselor agricole;

—	„autoritatea solicitantă” reprezintă autoritatea competentă dintr-un stat membru care depune o cerere de asistență;

—	„autoritatea solicitată” reprezintă autoritatea competentă dintr-un stat membru către care se transmite o cerere de asistență;

—

„anchetă administrativă” reprezintă toate controalele, verificările și alte acțiuni desfășurate de personalul autorităților administrative menționate la articolul 1 alineatul (1) în exercitarea funcțiilor lor pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a legislației vamale și agricole și, după caz, pentru a stabili neregulile ivite în desfășurarea operațiunilor ce par a încălca dispozițiile legislației în cauză, cu excepția acțiunilor desfășurate la cererea sau sub controlul direct al unei autorități judiciare; expresia „anchetă administrativă” se referă, de asemenea, la misiunile comunitare menționate la articolul 20;

—

„date cu caracter personal” reprezintă orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; este considerată identificabilă o persoană ce poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin trimiterea la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice legate de identitatea sa fizică, psihologică, psihică, economică, culturală sau socială.

(2)   Fiecare stat membru comunică atât celorlalte state membre, cât și Comisiei o listă a autorităților competente pe care le-a desemnat în vederea aplicării prezentului regulament.

În sensul prezentului regulament, expresia „autoritate competentă” se referă la autoritățile desemnate în conformitate cu paragraful precedent.

Articolul 3

În cazul în care, ca răspuns la o cerere de asistență administrativă sau în urma unei comunicări făcute în temeiul prezentului regulament, autoritățile naționale decid să întreprindă o acțiune ce implică măsuri care pot fi puse în aplicare numai cu autorizarea sau la cererea unei autorități judiciare, atunci se comunică, în cadrul cooperării administrative prevăzute în prezentul regulament:

—	toate informațiile referitoare la aplicarea legislației vamale și agricole sau cel puțin

—	elementele principale ale dosarului, necesare în vederea opririi desfășurării unei practici frauduloase.

Cu toate acestea, toate comunicările de acest fel trebuie să aibă autorizarea prealabilă a autorității judiciare, în cazul în care legislația internă prevede o astfel de autorizare.

TITLUL I

ASISTENȚA LA CERERE

Articolul 4

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată îi transmite acesteia toate informațiile care îi pot permite asigurarea respectării dispozițiilor legislației vamale sau agricole, în special cele referitoare la:

—	aplicarea drepturilor vamale și a taxelor cu efect echivalent, precum și a taxelor agricole și a altor impuneri prevăzute în cadrul politicii agricole comune sau al regimurilor speciale aplicabile anumitor mărfuri obținute în urma transformării produselor agricole;

—	operațiuni ce fac parte din sistemul de finanțare practicat de către Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă.

(2)   Pentru a obține informațiile solicitate, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă sesizată de aceasta procedează la fel ca în cazurile în care acționează pe cont propriu ori la cererea unei alte autorități din țara sa.

Articolul 5

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată îi furnizează acesteia toate atestările, documentele sau copiile certificate pentru conformitate ale documentelor pe care le deține sau pe care le obține în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (2), referitoare la operațiunile reglementate de legislația vamală sau agricolă.

Articolul 6

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată notifică destinatarul sau asigură notificarea acestuia cu privire la toate actele sau deciziile autorităților administrative care se referă la aplicarea legislației vamale sau agricole, cu respectarea legislației în vigoare în statul membru în care autoritatea solicitată își are sediul.

(2)   Cererile de notificare, în care se menționează obiectul actului sau al deciziei ce urmează să fie comunicate, sunt însoțite de traducerea în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care își are sediul autoritatea solicitată, fără a se aduce atingere dreptului acesteia din urmă de a renunța la comunicarea traducerii în cauză.

Articolul 7

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată va exercita, pe cât posibil, o supraveghere specială sau va stabili exercitarea unei supravegheri speciale în sfera sa de acțiune, cu privire la:

(a)	persoanele despre care există motive întemeiate să se creadă că încalcă legislația vamală sau agricolă, în special cu privire la deplasările acestora;

(b)	locurile în care sunt depozitate mărfurile în astfel de condiții încât există motive întemeiate să se creadă că mărfurile în cauză sunt destinate unor operațiuni ce contravin legislației vamale sau agricole;

(c)	circulația mărfurilor semnalate ca putând face obiectul unor încălcări ale legislației vamale sau agricole;

(d)	mijloacele de transport despre care există motive întemeiate să se creadă că sunt folosite la efectuarea unor operațiuni ce încalcă legislația vamală sau agricolă.

Articolul 8

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată îi pune acesteia la dispoziție toate informațiile pe care le deține sau pe care le-a obținut în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), în special rapoarte sau alte documente ori copii certificate pentru conformitate sau extrase, cu privire la operațiunile constatate ori planificate ce constituie sau pot constitui, conform autorității solicitante, încălcări ale legislației vamale sau agricole sau, dacă este cazul, cu privire la rezultatele unei supravegheri speciale desfășurate în temeiul articolului 7.

Cu toate acestea, transmiterea documentelor originale și a obiectelor se face numai dacă acest lucru nu contravine legislației în vigoare în statul membru în care își are sediul autoritatea solicitată.

Articolul 9

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată desfășoară anchete administrative corespunzătoare cu privire la operațiunile ce constituie sau pot constitui, conform autorității solicitante, încălcări ale legislației vamale ori agricole sau dispune desfășurarea unor astfel de anchete.

Autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă sesizată de aceasta desfășoară anchetele administrative la fel ca în cazurile în care acționează pe seama sa ori la cererea unei alte autorități din țara sa.

Autoritatea solicitată comunică autorității solicitante rezultatele anchetelor administrative.

(2)   Prin înțelegere între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată, unii funcționari, desemnați de către autoritatea solicitantă, pot fi prezenți la anchetele administrative menționate la alineatul (1).

Anchetele administrative se efectuează întotdeauna de către personalul autorității solicitate. Personalul autorității solicitante nu își poate asuma din proprie inițiativă atribuțiile de control pe care le are personalul autorității solicitate. Cu toate acestea, personalul autorității solicitante are acces în aceleași clădiri și la aceleași documente ca și personalul autorității solicitate, prin intermediul acestuia și numai în scopul pentru care se desfășoară ancheta administrativă în curs.

În măsura în care dispozițiile interne în materie de procedură penală prevăd că anumite acțiuni sunt de competența numai a anumitor funcționari, desemnați în mod special de legislația internă, personalul autorității solicitante nu va lua parte la aceste acțiuni. În niciun caz, personalul autorității solicitante nu participă, în special, la percheziții sau la interogarea formală a persoanelor conform legii penale. Cu toate acestea, personalul autorității solicitante are acces la informațiile astfel obținute în conformitate cu condițiile stabilite în articolul 3.

Articolul 10

Prin înțelegere între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în modul stabilit de aceasta din urmă, funcționarii mandatați în mod corespunzător de către autoritatea solicitantă pot obține, de la birourile în care își desfășoară activitatea autoritățile administrative ale statului membru în care își are sediul autoritatea solicitată, informații cu privire la aplicarea legislației vamale sau agricole de care are nevoie autoritatea solicitantă și care reies din documentele la care au acces funcționarii birourilor respective. Aceștia din urmă sunt autorizați să facă copii ale documentelor în cauză.

Articolul 11

Funcționarii autorității solicitante prezenți într-un alt stat membru în conformitate cu articolele 9 și 10 trebuie să poată prezenta, în orice moment, o autorizație scrisă prin care să facă dovada identității lor și a calității oficiale pe care o dețin.

Articolul 12

Constatările, atestările, informațiile, documentele, copiile certificate pentru conformitate și toate informațiile obținute de personalul autorității solicitate și comunicate autorității solicitante pe parcursul asistenței prevăzute la articolele 4-11 pot fi invocate ca probe de către organismele competente ale statelor membre ale autorității solicitante.

TITLUL II

ASISTENȚA SPONTANĂ

Articolul 13

Autoritățile competente din fiecare stat membru oferă asistență autorităților competente din celelalte state membre fără o cerere prealabilă din partea acestora din urmă, în conformitate cu articolele 14 și 15.

Articolul 14

În cazul în care consideră acest lucru util pentru asigurarea respectării legislației vamale sau agricole, autoritățile competente din fiecare stat membru:

(a)	exercită, pe cât posibil, sau asigură exercitarea supravegherii speciale descrise la articolul 7;

(b)

comunică autorităților competente ale celorlalte state membre în cauză toate informațiile pe care le dețin, în special rapoarte și alte documente sau copii certificate pentru conformitate ori extrase, cu privire la operațiunile ce constituie sau care, potrivit acestor autorități, pot constitui încălcări ale legislației vamale sau agricole.

Articolul 15

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru trimit de îndată autorităților competente ale celorlalte state membre în cauză toate informațiile relevante cu privire la operațiunile ce constituie sau care, potrivit acestor autorități, pot constitui încălcări ale legislației vamale sau agricole, în special informații privind bunurile ce fac obiectul operațiunilor în cauză, precum și noile mijloace și metode de desfășurare a acestor operațiuni.

Articolul 16

Informațiile obținute de personalul unui stat membru și comunicate altui stat membru pe parcursul acordării asistenței spontane prevăzute la articolele 13-15 pot fi invocate drept probe de către autoritățile competente ale statului membru care primește informațiile în cauză.

TITLUL III

RELAȚIILE CU COMISIA

Articolul 17

(1)   Autoritățile competente din fiecare stat membru comunică Comisiei, de îndată ce intră în posesia acestora:

(a)

toate informațiile pe care le consideră utile cu privire la: — mărfurile care au făcut sau se presupune că fac obiectul unor operațiuni ce încalcă legislația vamală sau agricolă; — metodele sau practicile folosite sau care se presupune că au fost folosite la încălcarea legislației vamale sau agricole; — cererile de asistență, acțiunile întreprinse și informațiile transmise în conformitate cu articolele 4-16, care pot duce la descoperirea unor tendințe de fraudă în domeniile vamal și agricol.

(b)	toate informațiile privind deficiențele și lipsurile din legislațiile vamală și agricolă care reies sau pot fi deduse din aplicarea legislației în cauză.

(2)   Comisia comunică autorităților competente din fiecare stat membru toate informațiile care le pot permite să asigure respectarea legislației vamale sau agricole, de îndată ce intră în posesia acestora.

Articolul 18

(1)   În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru constată existența unor operațiuni care constituie sau pot constitui încălcări ale legislației vamale sau agricole și prezintă o importanță deosebită la nivel comunitar, în special:

—	dacă acestea au sau ar putea avea ramificații în alte state membre sau

—	dacă autoritățile menționate anterior consideră că este posibil ca operațiuni similare să se fi desfășurat și în alte state membre,

acestea transmit Comisiei în cel mai scurt timp, fie din proprie inițiativă, fie la cererea motivată a Comisiei, toate informațiile corespunzătoare necesare pentru stabilirea faptelor, sub formă de documente sau copii ale acestora ori extrase din acestea, după caz, astfel încât Comisia să poată coordona măsurile luate de statele membre.

Comisia transmite aceste informații autorităților competente din celelalte state membre.

(2)   În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru invocă alineatul (1), ele nu sunt obligate să comunice autorităților competente din celelalte state membre interesate informațiile prevăzute la articolul 14 litera (b) și la articolul 15.

(3)   La cererea motivată a Comisiei, autoritățile competente ale statului membru acționează în conformitate cu dispozițiile articolelor 4-8.

(4)   În cazul în care Comisia consideră că, în unul sau în mai multe state membre, s-au comis nereguli, aceasta informează statul membru sau statele membre interesate cu privire la aceasta, iar statul sau statele în cauză efectuează, în cel mai scurt timp, o anchetă la care pot fi prezenți funcționari ai Comisiei, în condițiile enunțate la articolul 9 alineatul (2) și la articolul 11 din prezentul regulament.

Statul membru sau statele membre în cauză comunică în cel mai scurt timp Comisiei concluziile anchetei.

(5)   Funcționarii Comisiei pot strânge informațiile specificate la articolul 10 în condițiile prevăzute în acesta și de comun acord.

(6)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului la informare și la control pe care Comisia îl deține în temeiul altor reglementări în vigoare.

TITLUL IV

RELAȚIILE CU ȚĂRILE TERȚE

Articolul 19

În cazul în care țara terță în cauză a luat măsuri juridice pentru a oferi asistența necesară pentru strângerea tuturor probelor privind caracterul ilegal al operațiunilor ce par a constitui încălcări ale legislației vamale sau agricole sau pentru a stabili amploarea operațiunilor despre care s-a constatat că încalcă legislația în cauză, informațiile obținute în conformitate cu prezentul regulament pot fi comunicate țării terțe în cauză, în cadrul unei acțiuni concertate, cu acordul autorităților competente care furnizează informațiile, în conformitate cu dispozițiile interne referitoare la transferul datelor cu caracter personal către țările terțe.

Informațiile sunt comunicate fie de către Comisie, fie către de statele membre, în cadrul unei acțiuni concertate, astfel cum se prevede în primul paragraf; în oricare dintre aceste două cazuri, în țara terță în cauză se iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura un grad de protecție echivalent cu cel prevăzut la articolul 45 alineatele (1) și (2).

Articolul 20

(1)   În îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, Comisia poate, în condițiile prevăzute la articolul 19, să desfășoare misiuni de cooperare administrativă și anchete administrative la nivel comunitar în țările terțe, în strânsă coordonare și colaborare cu autoritățile competente din statele membre.

(2)   Misiunile comunitare desfășurate în țările terțe menționate la alineatul (1) au loc în următoarele condiții:

(a)	pot fi întreprinse la inițiativa Comisiei, pe baza informațiilor furnizate de Parlamentul European sau la cererea unuia sau a mai multor state membre, după caz;

(b)	la misiuni pot participa funcționari ai Comisiei desemnați în acest scop, precum și funcționari desemnați în acest scop de către statul membru sau statele membre în cauză;

(c)	cu acordul Comisiei și al statelor membre în cauză și în interesul Comunității, pot fi, de asemenea, efectuate de către funcționari ai unui stat membru, în special în baza unui acord de asistență bilateral cu o țară terță; în acest caz, Comisia este informată cu privire la rezultatele misiunii;

(d)	cheltuielile aferente misiunii sunt suportate de către Comisie.

(3)   Comisia informează statele membre și Parlamentul European cu privire la rezultatele misiunilor desfășurate în temeiul prezentului articol.

Articolul 21

(1)   Constatările efectuate și informațiile obținute în cadrul misiunilor comunitare menționate la articolul 20 din prezentul regulament, în special documentele transmise de către autoritățile competente din țările terțe în cauză, sunt tratate în conformitate cu articolul 45 din prezentul regulament.

(2)   Articolul 12 se aplică mutatis mutandis constatărilor și informațiilor menționate în alineatul (1).

(3)   Comisia eliberează autorităților competente din statele membre, la solicitarea acestora, documentele originale sau copiile certificate pentru conformitate ale acestora, spre a le servi în scopurile prevăzute la articolul 12.

Articolul 22

Statele membre informează Comisia cu privire la informațiile care, în cadrul asistenței administrative reciproce, au făcut obiectul schimburilor de informații cu țările terțe, în cazul în care, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), acest lucru prezintă o importanță deosebită pentru buna funcționare a legislației vamale sau agricole în temeiul prezentului regulament și dacă informațiile respective se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

TITLUL V

SISTEMUL DE INFORMARE VAMALĂ

Capitolul 1

Instituirea unui sistem de informare vamală

Articolul 23

(1)   Se instituie un sistem de informare computerizat, „Sistemul de informare vamală”, denumit în continuare „SIV”, care îndeplinește cerințele autorităților administrative responsabile de aplicarea legislației vamale sau agricole, precum și cele ale Comisiei.

(2)   Obiectivul SIV, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, este acela de a asista prevenirea, cercetarea și urmărirea operațiunilor care reprezintă o încălcare a legislației vamale sau agricole prin sporirea eficienței procedurilor de cooperare și control ale autorităților competente menționate în prezentul regulament, cu ajutorul unei difuzări mai rapide a informațiilor.

(3)   În îndeplinirea atribuțiilor lor, autoritățile vamale ale statelor membre pot folosi infrastructura materială a SIV, în cadrul cooperării vamale menționate la articolul K.1 alineatul (8) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În acest caz, administrarea tehnică a infrastructurii în cauză este asigurată de către Comisie.

(4)   Operațiunile privind aplicarea legislației agricole care necesită introducerea informațiilor în SIV sunt stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43 alineatul (2).

(5)   Schimbul de informații prevăzut la articolele 17 și 18 nu este reglementat de dispozițiile prezentului titlu.

(6)   Statele membre și Comisia, denumite în continuare „parteneri SIV”, participă la SIV în condițiile prevăzute în prezentul titlu.

Capitolul 2

Funcționarea și utilizarea SIV

Articolul 24

SIV constă într-o bază de date centralizată, ce poate fi accesată de la terminale aflate în fiecare stat membru și la Comisie. SIV conține exclusiv date, inclusiv date cu caracter personal, necesare pentru îndeplinirea obiectivului său, prevăzut la articolul 23 alineatul (2), date grupate în următoarele categorii:

(a)

mărfuri;

(b)	mijloace de transport;

(c)	întreprinderi;

(d)

persoane;

(e)	tendințe de fraudă;

(f)	competențe disponibile.

Articolul 25

Elementele ce urmează a fi incluse în SIV, corespunzătoare fiecăreia dintre categoriile (a)(f) prevăzute la articolul 24, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2), dacă acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivului sistemului. În categoriile (e) și (f) de la articolul 24 nu se pot introduce, în nici un caz, date cu caracter personal. În categoriile (a)- (d) din articolul 24, elementele referitoare la datele cu caracter personal care se pot introduce cuprind cel mult următoarele:

(a)	numele, numele dinaintea căsătoriei, prenumele și pseudonime sau nume asumate;

(b)	data și locul nașterii;

(c)	naționalitatea;

(d)

sexul;

(e)	toate semnele particulare obiective și permanente;

(f)	motivele introducerii datelor;

(g)	acțiunile propuse;

(h)	un cod de avertizare indicând că persoana a purtat armă, a folosit violența sau a scăpat de sub supravegherea autorităților;

(i)	numărul de înmatriculare al mijlocului de transport.

În niciunul dintre cazuri nu se introduc datele cu caracter personal referitoare la originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat și nici datele referitoare la starea de sănătate și la viața sexuală a persoanei.

Articolul 26

La aplicarea SIV în cazul datelor cu caracter personal se respectă următoarele principii:

(a)	colectarea datelor, precum și toate celelalte operațiuni privind prelucrarea acestora se efectuează în mod loial și legal;

(b)	datele se colectează în scopurile definite la articolul 23 alineatul (2) și nu se prelucrează ulterior într-o manieră incompatibilă cu aceste scopuri;

(c)	datele trebuie să fie corespunzătoare, relevante și să nu depășească limitele scopurilor pentru care sunt prelucrate;

(d)	datele trebuie să fie exacte și, dacă este necesar, actualizate;

(e)	datele se păstrează într-o formă ce permite identificarea persoanelor în cauză pentru o perioadă ce nu trebuie să depășească perioada necesară îndeplinirii obiectivelor urmărite.

Articolul 27

(1)   Datele din categoriile (a)-(d) de la articolul 24 se introduc în SIV numai în scopul ținerii sub observație și al raportării, al supravegherii discrete sau al verificărilor specifice.

(2)   În sensul acțiunilor menționate la alineatul (1), datele cu caracter personal din oricare dintre categoriile (a)-(d) de la articolul 24 pot fi incluse în SIV numai dacă există indicii obiective, întemeiate în special pe activități ilegale anterioare, care sugerează că persoana în cauză a comis, comite sau urmează să comită acțiuni ce reprezintă încălcări ale legislației vamale sau agricole și care au o importanță deosebită la nivel comunitar.

Articolul 28

(1)   În cazul în care se întreprind acțiunile menționate la articolul 27 alineatul (1), se pot colecta și transmite partenerului SIV care a propus aceste acțiuni următoarele informații, total sau parțial:

(a)	faptul că mărfurile, mijloacele de transport, întreprinderea sau persoana în cauză au fost localizate;

(b)	locul, ora și motivul verificării;

(c)	ruta și destinația călătoriei;

(d)	persoanele care însoțesc persoana în cauză sau pasagerii mijlocului de transport folosit;

(e)	mijlocul de transport folosit;

(f)	obiectele transportate;

(g)	împrejurările în care au fost găsite mărfurile, mijlocul de transport, întreprinderea sau persoana.

În cazul în care aceste informații se colectează pe parcursul unei supravegheri discrete, este necesar să se ia măsuri pentru a se asigura că nu se compromite secretul naturii supravegherii.

(2)   În cadrul verificărilor specifice menționate la articolul 27 alineatul (1), persoanele, mijloacele de transport și obiectele pot fi percheziționate în limita permisă și în conformitate cu legile, regulamentele și procedurile statului membru în care are loc percheziția. Dacă verificările specifice nu sunt admise de legislația internă a unui stat membru, acestea vor fi transformate automat de statul membru în cauză în acțiuni de ținere sub observație și raportare sau supraveghere discretă.

Articolul 29

(1)   Accesul direct la datele din SIV este rezervat exclusiv autorităților naționale desemnate de fiecare stat membru și departamentelor desemnate de Comisie. Aceste autorități naționale sunt administrațiile vamale, dar pot fi și alte autorități abilitate, în conformitate cu legile, regulamentele și procedurile statului membru în cauză, să acționeze în vederea îndeplinirii obiectivului menționat la articolul 23 alineatul (2).

(2)   Fiecare stat membru trimite Comisiei o listă a autorităților competente desemnate care au acces direct la SIV, specificând pentru fiecare autoritate datele la care aceasta are acces și obiectivele aferente.

Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. De asemenea, Comisia informează toate statele membre cu privire la detaliile corespunzătoare referitoare la serviciile Comisiei abilitate să acceseze SIV.

Lista autorităților naționale și a serviciilor Comisiei astfel desemnate se publică de către Comisie, pentru informare, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2), Consiliul, pronunțându-se la propunerea Comisiei, poate decide să permită accesul la SIV al unor organizații internaționale sau regionale, cu condiția ca, dacă acest lucru este relevant, să se încheie în același timp un protocol cu aceste organizații, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Convenția dintre statele membre ale Comunității privind utilizarea tehnologiei informației în domeniul vamal. La adoptarea acestei decizii se ține seama, în special, de orice înțelegere existentă, la nivel bilateral sau comunitar, precum și de gradul de relevanță al nivelului de protecție a datelor.

Articolul 30

(1)   Partenerii SIV pot utiliza datele obținute din SIV numai pentru îndeplinirea obiectivului menționat în articolul 23 alineatul (2); cu toate acestea, ei le pot folosi în scopuri administrative sau în alte scopuri cu autorizarea prealabilă a partenerului SIV care a introdus datele în sistem și sub rezerva condițiilor impuse de acesta sau, după caz, de Comisie, dacă aceasta le-a introdus în sistem. Aceste utilizări diferite trebuie să fie în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru care dorește să le folosească și, după caz, cu dispozițiile corespunzătoare ce se aplică Comisiei în acest caz și trebuie să țină seama de principiile enunțate în anexă.

(2)   Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (4) din prezentul articol și nici articolului 29 alineatul (3), datele obținute din SIV nu pot fi folosite decât de autoritățile naționale din fiecare stat membru și de serviciile abilitate desemnate de Comisie pentru a acționa în vederea îndeplinirii obiectivului menționat la articolul 23 alineatul (2) în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile care se aplică în acest caz.

(3)   Fiecare stat membru trimite Comisiei o listă a autorităților menționate la alineatul (2).

Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. De asemenea, Comisia informează toate statele membre cu privire la detaliile corespunzătoare referitoare la serviciile Comisiei abilitate să acceseze SIV.

Lista autorităților sau serviciilor astfel desemnate se publică de către Comisie, pentru informare, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(4)   Datele obținute din SIV pot, cu autorizarea prealabilă a statului membru care le-a inclus în sistem și în condițiile impuse de acesta, să fie comunicate și altor autorități naționale decât cele menționate la alineatul (2), unor țări terțe și unor organizații internaționale sau regionale, spre a fi folosite de către acestea. Fiecare stat membru ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea acestor date atunci când ele sunt transmise sau furnizate unor servicii situate în afara teritoriului său.

În cazul în care Comisia a introdus datele în sistem, dispozițiile menționate la primul paragraf se aplică mutatis mutandis Comisiei.

Articolul 31

(1)   Introducerea datelor în SIV este reglementată de actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru care furnizează datele și, după caz, de dispozițiile corespunzătoare care se aplică Comisiei în acest sens, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede dispoziții mai riguroase.

(2)   Prelucrarea datelor obținute din SIV, inclusiv folosirea lor sau desfășurarea oricărei acțiuni prevăzute la articolul 27 alineatul (1) și propuse de partenerul SIV care a furnizat datele, este reglementată de actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru care prelucrează sau folosește datele în cauză și de dispozițiile corespunzătoare ce se aplică Comisiei în acest sens, cu excepția cazului în care prezentul regulament stabilește dispoziții mai stricte.

Capitolul 3

Modificarea datelor

Articolul 32

(1)   Numai partenerul SIV care a furnizat datele are dreptul de a modifica, a completa, a corecta sau a șterge datele pe care le-a introdus în SIV.

(2)   Dacă un partener SIV care a furnizat date constată că datele pe care le-a introdus sunt în realitate inexacte sau că au fost introduse ori sunt stocate într-un mod care contravine prezentului regulament ori dacă o astfel de informație i se aduce la cunoștință, acesta modifică, completează, corectează sau șterge datele, după caz, și notifică ceilalți parteneri SIV cu privire la aceasta.

(3)   Dacă un partener SIV are dovezi care arată că un element al datelor este în realitate incorect sau că a fost introdus și este stocat în SIV într-un mod care contravine prezentului regulament, acesta notifică, în cel mai scurt timp posibil, partenerul SIV care a furnizat datele în cauză. Acesta din urmă verifică datele în cauză și, dacă este necesar, corectează sau șterge fără întârziere elementul în cauză. Partenerul SIV care a furnizat datele trebuie să notifice celorlalți parteneri toate corecțiile sau ștergerile efectuate.

(4)   Dacă, la introducerea datelor în SIV, un partener SIV observă că raportul său este în contradicție cu un raport anterior în ceea ce privește conținutul sau acțiunea propusă, acesta notifică de îndată partenerul care a redactat raportul anterior. Cei doi parteneri se străduiesc apoi să rezolve problema. În cazul unui dezacord, primul raport rămâne valabil, dar părțile din noul raport care nu intră în conflict sunt incluse în sistem.

(5)   Sub rezerva celorlalte dispoziții din prezentul regulament, dacă într-un stat membru un tribunal sau o altă autoritate desemnată în acest scop în acel stat membru ia decizia definitivă de a modifica, completa, corecta sau șterge datele din SIV, partenerii SIV iau și ei măsurile corespunzătoare.

În cazul unui conflict între aceste decizii ale tribunalelor sau ale altor autorități desemnate în acest scop, inclusiv cele menționate la articolul 36 privind corectarea sau ștergerea datelor, statul membru care a introdus datele în cauză trebuie să le șteargă din sistem.

Dispozițiile din primul paragraf se aplică mutatis mutandis în cazul în care o decizie a Comisiei privind datele din SIV este declarată nulă de către Curtea de Justiție.

Capitolul 4

Păstrarea datelor

Articolul 33

(1)   Datele introduse în SIV se păstrează numai pentru perioada necesară atingerii scopului pentru care au fost introduse. Necesitatea păstrării datelor se revizuiește cel puțin o dată pe an de către partenerul SIV care le-a furnizat.

(2)   Partenerul SIV care a furnizat datele poate hotărî, în perioada de revizuire, să le păstreze până la următoarea revizuire dacă acest lucru este necesar pentru îndeplinirea scopului pentru care au fost introduse. Fără a se aduce atingere articolului 36, dacă nu s-a luat nicio decizie privind păstrarea datelor, acestea sunt transferate automat în partea din SIV la care accesul este limitat în conformitate cu alineatul (4).

(3)   În cazul în care se preconizează transferul unor date păstrate în SIV, în conformitate cu dispozițiile alineatului (2), SIV informează automat, cu o lună înainte, partenerul SIV care a furnizat datele în cauză.

(4)   Datele transferate în conformitate cu alineatul (2) sunt păstrate în SIV timp de un an, dar, fără a se aduce atingere articolului 36, nu mai pot fi accesate decât de către un reprezentant al comitetului menționat la articolul 43, în aplicarea liniuțelor a șaptea, a opta și a noua din alineatul (4) și a alineatului (5), sau de către autoritățile de supraveghere menționate la articolul 37. Pe parcursul acestei perioade, datele pot fi consultate numai în scopul verificării exactității și legalității lor. Ulterior, datele se șterg.

Capitolul 5

Protecția datelor cu caracter personal

Articolul 34

(1)   Fiecare partener SIV care intenționează să obțină din sau să introducă în SIV date cu caracter personale adoptă, cel mai târziu la data aplicării prezentului regulament, legislația internă sau normele interne care se aplică Comisiei, garantând protecția drepturilor și libertăților persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

(2)   Partenerii SIV pot primi din sau pot introduce în SIV date cu caracter personal numai dacă dispozițiile privind asigurarea protecției acestui tip de date prevăzute la alineatul (1) au intrat în vigoare. De asemenea, fiecare stat membru desemnează în prealabil una sau mai multe autorități de supraveghere naționale în conformitate cu dispozițiile articolului 37.

(3)   Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor privind protecția datelor cu caracter personal din prezentul regulament, fiecare stat membru și Comisia vor considera SIV ca fiind un sistem de prelucrare a datelor cu caracter personal supus dispozițiilor alineatului (1) și dispozițiilor mai stricte din prezentul regulament.

Normele interne care se aplică Comisiei, în conformitate cu alineatul (1), se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 35

(1)   Sub rezerva articolului 30 alineatul (1), se interzice folosirea de către partenerii SIV a datelor cu caracter personal din SIV în alte scopuri decât obiectivul prevăzut la articolul 23 alineatul (2).

(2)   Datele pot fi reproduse numai din motive tehnice și numai dacă reproducerea este necesară pentru căutarea de informații efectuată de autoritățile menționate în articolul 29. Sub rezerva articolului 30 alineatul (1), datele personale introduse de alte state membre sau de Comisie nu pot fi copiate din SIV în alte fișiere de date de care sunt responsabile statele membre sau Comisia.

Articolul 36

(1)   Drepturile persoanelor cu privire la datele cu caracter personal din SIV, în special dreptul de acces al acestora, se aplică:

—	în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru în care sunt invocate aceste drepturi;

—	în conformitate cu normele interne care se aplică Comisiei, menționate la articolul 34 alineatul (1).

În cazul în care actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru în cauză prevăd acest lucru, autoritatea de supraveghere națională prevăzută la articolul 37 hotărăște dacă informațiile sunt comunicate și stabilește procedura de comunicare a acestora.

(2)   Un partener SIV care primește o cerere de acces la datele cu caracter personal poate refuza accesul în cazul în care comunicarea acestora poate aduce atingere prevenirii, cercetării și urmăririi operațiunilor ce încalcă legislația vamală sau agricolă. Statele membre pot refuza accesul în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile proprii cu privire la cazurile în care un astfel de refuz constituie o măsură necesară pentru protecția siguranței naționale, apărării, siguranței publice și drepturilor și libertăților altora. Comisia poate refuza accesul dacă acest refuz constituie o măsură necesară pentru apărarea drepturilor și libertăților celorlalți.

Accesul se refuză în toate situațiile în perioada în care se desfășoară acțiuni în scopul ținerii sub observație și raportării sau al supravegherii discrete.

(3)   Dacă datele cu caracter personal pentru care s-a depus o cerere de acces au fost furnizate de un alt partener SIV, accesul se acordă numai dacă partenerul care a furnizat datele a avut posibilitatea să își declare poziția.

(4)   Orice persoană poate, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile din fiecare stat membru sau cu normele interne care se aplică Comisiei, să determine fiecare partener SIV să corecteze sau să șteargă datele cu caracter personal care o privesc dacă datele în cauză sunt eronate sau dacă au fost introduse și sunt stocate în SIV într-un mod ce contravine obiectivului menționat la articolul 23 alineatul (2) ori dacă nu s-au respectat principiile prevăzute la articolul 26.

(5)   Pe teritoriul fiecărui stat membru orice persoană poate, în conformitate actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru în cauză, să intenteze o acțiune sau, după caz, să înainteze o plângere la instanțele sau autoritățile desemnate în acest scop, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile menționate, referitoare la datele cu caracter personal privind persoana în cauză introduse în SIV, în scopul de a:

(a)	corecta sau șterge datele cu caracter personal care sunt eronate;

(b)	determina corectarea sau ștergerea datelor cu caracter personal introduse sau stocate în SIV într-un mod care contravine prezentului regulament;

(c)	obține accesul la date cu caracter personal;

(d)	obține daune-interese în conformitate cu articolul 40 alineatul (2).

În ceea ce privește datele incluse de către Comisie, se poate introduce o acțiune înaintea Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 173 din tratat.

Statele membre și Comisia se angajează reciproc să aplice deciziile definitive luate de tribunale, de Curtea de Justiție sau de alte autorități desemnate în acest scop conform literelor (a), (b) și (c) din primul paragraf.

(6)   Referirile la „decizia definitivă” din prezentul articol și din articolul 32 alineatul (5) nu implică nicio obligație din partea statelor membre sau a Comisiei de a contesta decizia luată de un tribunal sau de altă autoritate desemnată în acest scop.

Capitolul 6

Supravegherea protecției datelor cu caracter personal

Articolul 37

(1)   Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități de supraveghere naționale responsabile cu protecția datelor cu caracter personal, care efectuează independent acțiunea de supraveghere a acestui tip de date incluse în SIV.

Autoritățile de supraveghere, în conformitate cu legislațiile interne corespunzătoare, efectuează acțiuni de supraveghere și verificare în mod independent, pentru a se asigura că prelucrarea și folosirea datelor din SIV nu încalcă drepturile persoanelor în cauză. În acest scop, autoritățile de supraveghere au acces la SIV.

(2)   Orice persoană poate cere oricărei autorități de supraveghere să verifice datele cu caracter personal referitoare la persoana în cauză aflate în SIV, precum și modul în care au fost folosite sau se folosesc datele respective. Acest drept este reglementat prin actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru în care este depusă cererea. Dacă datele au fost introduse de un alt stat membru sau de către Comisie, verificarea se face în strânsă colaborare cu autoritatea de supraveghere națională a statului membru sau cu autoritatea prevăzută la alineatul (4).

(3)   Comisia ia toate măsurile în cadrul serviciilor sale pentru a asigura supravegherea protecției datelor cu caracter personal de așa manieră încât să ofere garanții de un nivel echivalent cu cel ce reiese din alineatul (1).

(4)   Până la desemnarea autorității sau autorităților înființate pentru instituțiile și organismele comunitare, activitățile Comisiei privind normele de protecție a datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 34 alineatul (1), articolul 36 alineatul (1) și articolul 37 alineatul (3) se supun supravegherii Ombudsmanului prevăzut în articolul 138e din Tratatul de instituire a Comunității Europene în cadrul sarcinii alocate acestuia prin tratatul respectiv.

Capitolul 7

Securitatea SIV

Articolul 38

(1)   Toate măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru menținerea securității se iau:

(a)	de către statele membre și Comisie, fiecare în sfera sa de competență, cu privire la terminalele SIV aflate pe teritoriile statelor respective și în birourile Comisiei;

(b)	de către comitetul menționat la articolul 43 cu privire la SIV și la terminalele situate în aceleași localuri ca SIV și folosite în scopuri tehnice și pentru verificările prevăzute la alineatul (3).

(2)   Statele membre, Comisia și comitetul menționat la articolul 43 iau măsuri în special:

(a)	pentru a împiedica orice persoană neautorizată să acceseze instalațiile folosite la prelucrarea datelor;

(b)	pentru a împiedica citirea, copiere, modificarea sau ștergerea datelor sau a suportului de date de către persoane neautorizate;

(c)	pentru a împiedica introducerea neautorizată de date sau consultarea, modificarea ori ștergerea datelor de către o persoană neautorizată;

(d)	pentru a împiedica accesarea datelor din SIV de către o persoană neautorizată cu ajutorul echipamentelor de transmisie de date;

(e)	pentru a garanta că, în ceea ce privește folosirea SIV, persoanele autorizate au dreptul de a accesa numai datele pentru care au competența necesară;

(f)	pentru a garanta posibilitatea de a verifica și de a stabili autoritățile cărora le pot fi transmise datele cu ajutorul echipamentele de transmisie de date;

(g)	pentru a garanta posibilitatea de a verifica și de a stabili ex post facto datele care au fost introduse în SIV, momentul introducerii acestora și persoana care le-a introdus, precum și de a monitoriza interogarea;

(h)	pentru a împiedica citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor pe parcursul transmisiei datelor și al transportului suporturilor de date.

(3)   În conformitate cu articolul 43, comitetul verifică dacă au fost autorizate căutările efectuate și dacă au fost efectuate de utilizatori autorizați. Se verifică cel puțin 1 % din totalul căutărilor efectuate. Se introduce în sistem o evidență a căutărilor și verificărilor în cauză, care servește numai pentru verificările menționate. Aceasta se șterge după șase luni.

Articolul 39

(1)   Fiecare stat membru desemnează un serviciu responsabil de măsurile de securitate prevăzute la articolul 38, referitoare la terminalele situate pe teritoriul său, de funcțiile de revizuire prevăzute la articolul 33 alineatele (1) și (2) și, în general, de aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament în măsura în care este necesar, în conformitate cu propriile legi, regulamente și proceduri.

(2)   Comisia desemnează serviciile sale care urmează să fie responsabile de măsurile prevăzute la alineatul (1).

Capitolul 8

Responsabilități și publicare

Articolul 40

(1)   Partenerul SIV care a introdus datele în sistem este responsabil de precizia, actualitatea și legalitatea acestor date. Fiecare stat membru sau, dacă este cazul, Comisia, este responsabil(ă) de respectarea dispozițiilor articolului 26 din prezentul regulament.

(2)   În conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile naționale sau cu dispozițiile comunitare, fiecare partener SIV poartă răspunderea pentru prejudiciile cauzate unei persoane prin utilizarea SIV din statul membru în cauză sau de la Comisie.

Acest lucru este valabil și în cazul în care prejudiciul a fost cauzat de partenerul SIV care a furnizat datele prin introducerea de date incorecte sau care contravin prezentului regulament.

(3)   Dacă partenerul SIV împotriva căruia s-a intentat o acțiune cu privire la date incorecte nu a furnizat aceste date, partenerii în cauză caută să ajungă la un acord cu privire la procentul eventual din sumele plătite drept despăgubire care se rambursează celuilalt partener de către partenerul care a furnizat datele. Sumele astfel convenite se rambursează la cerere.

Articolul 41

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene un anunț cu privire la aplicarea SIV.

TITLUL VI

PROTECȚIA DATELOR PE PARCURSUL SCHIMBULUI NEAUTOMAT DE DATE

Articolul 42

Dispozițiile care se aplică schimbului de date și prelucrării automate a datelor se aplică mutatis mutandis schimbului neautomat de date și prelucrării neautomate a datelor.

TITLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 43

(1)   Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul le adoptă la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în cadrul comitetului conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Dacă, la expirarea termenului de trei luni de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

(3)   Procedura prevăzută la alineatul (2) se aplică în special:

(a)	deciziilor privind elementele care urmează să fie incluse în SIV în conformitate cu articolul 25;

(b)	la stabilirea operațiunilor referitoare la aplicarea legislației agricole cu privire la informațiile care sunt introduse în sistem, conform articolului 23 alineatul (4).

(4)   Comitetul analizează toate problemele privind aplicarea prezentului regulament ce pot fi ridicate de președinte, la inițiativa acestuia sau la cererea unui reprezentant al unui stat membru, în special cu privire la:

—	funcționarea generală a acordurilor de asistență reciprocă prevăzute în prezentul regulament;

—	adoptarea modalităților practice de transmisie a informațiilor menționate la articolele 16 și 17;

—

informațiile transmise Comisiei în temeiul articolului 17 și 18, pentru a vedea dacă se poate afla ceva din acestea, pentru a hotărî cu privire la măsurile necesare în vederea opririi practicilor care sunt considerate că încalcă legislația vamală sau agricolă și, dacă este cazul, pentru a sugera modificări ale dispozițiilor comunitare existente sau proiecte de dispoziții suplimentare;

—	pregătire anchetelor realizate de statele membre și coordonate de Comisie și a misiunilor comunitare prevăzute în articolul 20;

—	măsurile luate în vederea protecției confidențialității informațiilor, în special a datelor personale, schimbate în conformitate cu prezentul regulament, altele decât cele prevăzute în titlul V;

—	aplicarea și funcționarea corespunzătoare a SIV și a tuturor măsurilor tehnice și operaționale necesare pentru a asigura securitatea sistemului;

—	necesitatea de a stoca informații în SIV;

—	măsurile luate în vederea protecției confidențialității informațiilor introduse în SIV în conformitate cu prezentul regulament, în special a datelor personale, și a asigurării aducerii la îndeplinire a obligațiilor celor responsabili de prelucrare;

—	măsurile adoptate în temeiul articolului 38 alineatul (2).

(5)   Comitetul examinează toate problemele referitoare la funcționarea SIV întâlnite de autoritățile de supraveghere menționate în articolul 37. În astfel de cazuri, comitetul se întrunește ad hoc cu reprezentanții numiți de fiecare stat membru din cadrul autorității sau autorităților sale de supraveghere. Mediatorul menționat în articolul 37 alineatul (4) sau reprezentantul său pot participa, la inițiativa proprie, în măsura în care consideră că acest lucru este compatibil cu îndatoririle sale, la întâlnirile comitetului întrunit ad hoc. Comitetul se întrunește ad hoc cel puțin o dată pe an.

(6)   În sensul prezentului articol comitetul are acces direct la datele din SIV și le poate folosi în mod direct.

Articolul 44

Fără a aduce atingere dispozițiilor din titlul V privind SIV, documentele prevăzute în prezentul regulament pot fi înlocuite prin informații computerizate redactate în orice formă în același scop.

Articolul 45

(1)   Indiferent de forma acestora, informațiile transmise în temeiul prezentului regulament, inclusiv datele stocate în SIV, sunt confidențiale. Ele au caracter de secret profesional și se bucură de protecția acordată de legislația internă a statului membru care le-a primit informațiilor cu acest caracter, precum și de dispozițiile corespunzătoare care se aplică autorităților comunitare.

În special, informațiile menționate la primul paragraf nu pot fi transmise altor persoane decât celor ale căror funcții, în statele membre sau în cadrul instituțiilor comunitare, impun cunoașterea sau utilizarea lor. De asemenea, acestea nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care statul membru sau Comisia, care le-a furnizat ori introdus în SIV, și-a exprimat în mod expres acordul, sub rezerva condițiilor stabilite de statul membru în cauză sau de Comisie și în măsura în care o astfel de transmitere sau utilizare nu este interzisă de dispozițiile în vigoare în statul membru în care se află autoritatea destinatară.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor titlului V privind SIV, informațiile referitoare la persoanele fizice și juridice se transmit în conformitate cu prezentul regulament numai în măsura în care este strict necesar în vederea prevenirii, investigării sau anchetării operațiunilor care încalcă legislația vamală sau agricolă.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu împiedică utilizarea informațiilor obținute în conformitate cu prezentul regulament în cadrul acțiunilor în instanță sau urmăririlor penale inițiate ulterior, ca urmare a încălcării legislației vamale sau agricole.

Autoritatea competentă care a furnizat informațiile în cauză este notificată fără întârziere cu privire la utilizarea în cauză a acestora.

(4)   În cazul în care Comisia este notificată de un stat membru cu privire la faptul că anchetele ulterioare au exonerat de implicarea în nereguli o persoană fizică sau juridică al cărei nume a fost transmis în conformitate cu prezentul regulament, Comisia notifică fără întârziere toate părțile cărora le-au fost transmise aceste date cu caracter personal pe baza prezentului regulament. Persoana în cauză nu va mai fi considerată ca fiind implicată în neregulile care au determinat notificarea inițială.

Dacă datele personale referitoare la persoana în cauză se află în SIV, acestea vor fi eliminate din SIV.

Articolul 46

În sensul aplicării prezentului regulament, statele membre iau toate măsurile necesare pentru:

(a)	a asigura o coordonare eficientă, pe plan intern, între autoritățile administrative menționate în articolul 1 alineatul (1);

(b)	a stabili în cadrul relațiilor lor reciproce cooperarea directă necesară între autoritățile special autorizate în acest scop.

Articolul 47

Statele membre pot hotărî să stabilească, de comun acord, modalitățile corespunzătoare de asigurare a unei bune funcționări a asistenței reciproce prevăzute în prezentul regulament, în special pentru a evita apariția oricărei întreruperi în supravegherea persoanelor sau bunurilor, care ar putea prejudicia depistarea operațiunilor ce încalcă legislația vamală sau agricolă.

Articolul 48

(1)   Prezentul regulament nu obligă autoritățile administrative ale statelor membre să își acorde asistență reciprocă în cazul în care o astfel de asistență ar putea aduce prejudicii ordinii publice sau altor interese fundamentale, în special cu privire la protecția datelor, ale statului membru în care își au sediul.

(2)   În cazul unui refuz de acordare a asistenței trebuie să se prezinte motivele acestui refuz.

Comisia este informată în cel mai scurt timp cu privire la refuzul de acordare a asistenței și la motivele invocate în acest sens.

Articolul 49

Fără a aduce atingere dreptului Comisiei de a fi notificată în conformitate cu alte reglementări în vigoare, statele membre transmit Comisiei deciziile administrative sau judiciare ori elementele principale ale acestora referitoare la aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea legislației vamale sau agricole în cazurile care se află sub rezerva comunicărilor în conformitate cu articolele 17 și 18.

Articolul 50

Fără a aduce atingere cheltuielilor asociate funcționării SIV sau daunelor prevăzute la articolul 40, statele membre și Comisia renunță la orice pretenție de rambursare a cheltuielilor intervenite în conformitate cu prezentul regulament, cu excepția indemnizațiilor plătite experților, dacă este cazul.

Articolul 51

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării în statele membre a normelor privind procedura penală și asistența judiciară reciprocă în materie penală, inclusiv cele privind secretul cercetărilor judecătorești.

Articolul 52

(1)   Regulamentul (CEE) nr. 1468/81 se abrogă.

(2)   Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 53

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 13 martie 1998.

(2)   Cu toate acestea, articolul 42 nu se aplică în Danemarca, Irlanda, Suedia și Regatul Unit până în momentul în care vor exista norme comunitare aplicabile tuturor datelor reglementate prin prezentul regulament.

De la data la care normele menționate la primul paragraf se aplică în toate statele membre, articolul 42 se abrogă și derogarea prevăzută la primul paragraf nu mai produce efecte.

Dacă, după cinci ani, normele în cauză nu se pot încă aplica, Comisia pregătește un raport, însoțit, eventual, de propunerile pe care le consideră necesare.

Atâta timp cât cele patru state membre în cauză nu aplică dispozițiile articolului 42, statele membre și Comisia pot impune ca prelucrarea neautomată a datelor personale pe care acestea le pot comunica celor patru state membre menționate la primul paragraf să se facă în conformitate cu norme de protecție a datelor echivalente cu cele pe care le aplică statele membre și Comisia prelucrării neautomate a datelor.

---

(1)  JO L 94, 28.4.1970, p. 13. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2048/88 (JO L 185, 15.7.1988, p. 1).

(2)  JO C 56, 26.2.1993, p. 1; JO C 262, 28.9.1993, p. 8, și JO C 80, 17.3.1994, p. 12.

(3)  JO C 20, 24.1.1994, p. 85, și Avizul din 16 ianuarie 1997 (JO C 33, 3.2.1997).

(4)  JO C 161, 14.6.1993, p. 15.

(5)  JO L 144, 2.6.1981, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 945/87 (JO L 90, 2.4.1987, p. 3).

(6)  Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 155, 7.6.1989, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2729/94 (JO L 293, 12.11.1994, p. 5).

(7)  Regulamentul (CEE) nr. 595/91 al Consiliului din 4 martie 1991 privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării politicii agricole comune și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 283/72 (JO L 67, 14.3.1991, p. 11).

(8)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

---

ANEXĂ

COMUNICAREA DATELOR

[Articolul 30 alineatul (1)]

1.   Comunicarea către alte organisme publice

Comunicarea datelor către organismele publice trebuie să se permită numai dacă, într-un anumit caz:

(a)	există o obligație sau o autorizare legală clară sau cu autorizarea autorității de supraveghere sau

(b)

datele în cauză sunt esențiale pentru ca destinatarul să își îndeplinească îndatorirea legală, cu condiția ca obiectivul colectării sau prelucrării ce urmează să se efectueze de către destinatarul în cauză să nu fie incompatibil cu obiectivul inițial și să nu fie exclus prin obligațiile legale ale organismului care face comunicarea.

Comunicarea este permisă în mod excepțional dacă, într-un anumit caz:

(a)	comunicarea se face în mod sigur în interesul persoanei în cauză și acesta și-a exprimat acordul sau dacă circumstanțele permit să se presupună, fără echivoc, existența acordului său sau

(b)	comunicarea este necesară pentru prevenirea unui pericol grav și iminent.

2.   Comunicarea către persoanele particulare

Comunicarea datelor către persoanele particulare este permisă numai dacă, într-un anumit caz, există o obligație sau autorizare legală clară sau cu autorizarea autorității de supraveghere.

Comunicarea către persoanele particulare este permisă, în mod excepțional, dacă, într-un anumit caz:

(a)	comunicarea se face în mod sigur în interesul persoanei în cauză și acesta și-a exprimat acordul sau dacă circumstanțele permit să se presupună, fără echivoc, existența acordului său sau

(b)	comunicarea este necesară pentru prevenirea unui pericol grav și iminent.

3.   Comunicarea internațională

Comunicarea datelor către autoritățile străine este permisă numai dacă:

(a)	există dispoziții legale clare în conformitate cu dreptul intern sau internațional;

(b)	în absența unor astfel de dispoziții, dacă această comunicare este necesară pentru prevenirea unui pericol grav și iminent

și cu condiția să nu se aducă atingere reglementărilor interne privind protecția subiectului.

4.1.   Cereri de comunicare

Sub rezerva dispozițiilor specifice din legislația internă sau din acordurile internaționale, cererile de comunicare a datelor trebuie să prevadă indicații privind organismul sau persoana care le face, precum și motivul și obiectivul cererii.

4.2.   Condițiile de reglementare a comunicării

În măsura posibilului, calitatea datelor se verifică cel mai târziu înainte de comunicarea lor. În măsura posibilului, în toate comunicările de date se menționează deciziile judiciare, precum și deciziile de neîncepere a urmăririi, iar datele bazate pe avize sau pe aprecieri personale trebuie verificate la sursă înainte de a fi comunicate, indicându-se și gradul lor de credibilitate sau de exactitate.

În cazul în care se constată că datele nu mai sunt corecte și de actualitate, ele nu se comunică; dacă s-au comunicat date învechite sau incorecte, organismul care le-a comunicat îi informează, în măsura posibilului, pe toți destinatarii datelor cu privire la caracterul necorespunzător al acestora.

4.3.   Garanții privind comunicarea

Datele comunicate altor organisme, persoane particulare și autorități străine nu se utilizează în alte scopuri decât cele indicate în cererea de comunicare.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la paragrafele 1-4.2, folosirea datelor în alte scopuri decât cele indicate se face numai cu acordul organismului care le comunică.

---