Principiul subsidiarității

Principiul subsidiarității este definit în articolul 5(3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acesta urmărește să se asigure că deciziile sunt luate la nivelul cel mai apropiat posibil de cetățean și că se efectuează verificări constante pentru a stabili dacă acțiunile la nivelul Uniunii Europene (UE) sunt justificate în lumina posibilităților disponibile la nivel național, regional sau local.

Concret, acest principiu prevede că UE nu acționează (cu excepția domeniilor care țin de jurisdicția sa exclusivă) decât dacă o astfel de acțiune este mai eficientă decât o acțiune întreprinsă la nivel național, regional sau local.

Principiul subsidiarității este strâns legat de principiul proporționalității, potrivit căruia orice acțiune întreprinsă de UE nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele tratatelor. Un alt principiu înrudit, principiul atribuirii competențelor, stabilește că orice domenii de politică neconvenite explicit în tratate de către toate statele membre ale UE rămân de competența acestora.

Există două protocoale relevante anexate Tratatului de la Lisabona:

• Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale, care încurajează implicarea parlamentelor naționale în activitățile UE și impune transmiterea promptă către acestea a documentelor și propunerilor UE, pentru a le putea examina înainte de luarea unei hotărâri de către Consiliul Uniunii Europene;
• Protocolul nr. 2, care impune Comisiei Europene să țină cont de dimensiunea regională și locală a tuturor proiectelor de acte legislative și să prezinte o fișă detaliată privind modul în care se respectă principiul subsidiarității. Protocolul le permite parlamentelor naționale să obiecteze la o propunere pe motiv că aceasta încalcă principiul. Ca urmare a obiecției, propunerea trebuie reevaluată și poate fi menținută, modificată sau retrasă de către Comisie sau blocată de către Parlamentul European sau de către Consiliu.

În cazul unei încălcări a principiului subsidiarității, Comitetul European al Regiunilor sau statele membre pot sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la un act adoptat.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Consiliul Uniunii Europene;
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
• Repartizarea competențelor;
• Comisia Europeană;
• Comitetul European al Regiunilor;
• Parlamentul European;
• Uniunea Europeană;
• Acte legislative;
• Statele membre;
• Parlamentele naționale și luarea deciziilor la nivelul UE;
• Principiul atribuirii competențelor;
• Principiul proporționalității;
• Tratate;
• Principiul subsidiarității (sinteză);
• Tratatul de la Lisabona (sinteză);
• Tratatul privind Uniunea Europeană (sinteză);
• Principiul subsidiarității (Parlamentul European).