Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) este unul dintre tratatele primare ale
UE, alături de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Acesta constituie baza dreptului UE, stabilind scopul UE și guvernarea
instituțiilor centrale ale acesteia.
TUE are la bază Tratatul de la Maastricht, care a marcat o etapă nouă a
integrării europene, depășind obiectivul economic inițial (o piață comună).
Acesta a deschis calea integrării politice, cu tranziția de la Comunitatea
Economică Europeană (CEE) la Uniunea Europeană (UE).
Tratatul de la Maastricht a introdus mai multe schimbări semnificative în ceea
ce privește structura, instituțiile și luarea deciziilor, domeniile politice și
domeniul de aplicare ale acestei noi UE.
ASPECTE-CHEIE
Aspecte principale ale Tratatului de la Maastricht
stabilirea principiului subsidiarității și a principiului
proporționalității, pentru a asigura faptul că deciziile se iau la
un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean și că se limitează la ceea ce este
necesar pentru atingerea obiectivelor;
introducerea conceptului de cetățenie a UE în plus față de cetățenia națională.
Modificări aduse tratatului
Tratatul de la Maastricht a fost modificat ulterior de următoarele tratate:
Tratatul de la Amsterdam (1997) a extins competențele UE
prin instituirea unei politici comunitare a ocupării forței de muncă, prin
transferarea către comunități a unora dintre domeniile care făceau anterior
obiectul cooperării interguvernamentale în domeniul justiției și al afacerilor
interne, prin introducerea unor măsuri menite să apropie UE de cetățenii săi și
prin crearea posibilității unei cooperări mai strânse între anumite țări ale UE
(cooperare consolidată). De asemenea, acesta a extins procedura de codecizie și votul cu majoritate calificată și a simplificat și
renumerotat articolele din tratate.
Tratatul de la Nisa (2001) a abordat, în esență,
problemele instituționale legate de extindere care nu au fost rezolvate în 1997:
componența Comisiei, ponderea voturilor în cadrul Consiliului și extinderea
domeniilor votului cu majoritate calificată. Acesta a simplificat normele
privind utilizarea procedurii de cooperare consolidată și a eficientizat
sistemul judiciar;
Tratatul de la Lisabona (2007) a adus reforme ample.
Acesta a pus capăt Comunității Europene – Tratatul de instituire a Comunității
Europene fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”. De
asemenea, acesta a abolit fosta arhitectură a UE cu trei piloni și a
redistribuit competențele între UE și țările UE. În plus, s-au revizuit
modul în care funcționează instituțiile europene și procesul decizional, în
vederea adaptării la o UE extinsă, formată din 28 de state membre. Mai multe
politici interne și externe ale UE au fost reformate și ele, iar instituțiilor
li s-a acordat posibilitatea de a acționa în noi domenii de politică. S-a
consolidat în continuare dimensiunea democratică a UE;
TUE a fost modificat după 1992 prin diferitele tratate de
aderare, care au mărit, treptat, numărul țărilor UE de la 12 la 28.
DE CÂND SE APLICĂ VERSIUNEA ACTUALĂ A TRATATULUI?
Semnat la , Tratatul de la
Lisabona – care cuprinde TUE și TFUE – a intrat în vigoare la .
CONTEXT
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) își are originile în Tratatul de la
Maastricht, semnat la , iar
versiunea sa actuală, după numeroase modificări, rezultă din Tratatul de la
Lisabona (2007).