(1)

Directiva 98/83/CE a Consiliului (4) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial (5). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2)

Directiva 98/83/CE a stabilit cadrul juridic pentru a proteja sănătatea umană împotriva efectelor adverse ale contaminării apei destinate consumului uman, prin asigurarea calității ei de apă sanogenă și curată. Prezenta directivă ar trebui să urmărească același obiectiv și ar trebui să îmbunătățească accesul tuturor la o astfel de apă în Uniune. În acest scop, este necesar să se definească la nivelul Uniunii cerințele minime pe care ar trebui să le îndeplinească apa cu această destinație. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că apa destinată consumului uman nu conține microorganisme, paraziți sau orice alte substanțe care, prin numărul sau concentrația lor, constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană, precum și că aceasta îndeplinește condițiile minime menționate.

(3)

Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive apele minerale naturale și apele care sunt produse medicinale, având în vedere faptul că astfel de tipuri de apă sunt reglementate de Directivele 2009/54/CE (6) și, respectiv, 2001/83/CE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Cu toate acestea, Directiva 2009/54/CE are drept obiect atât apele minerale naturale, cât și apele de izvor, și doar prima dintre aceste două categorii ar trebui exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive. În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2009/54/CE, apele de izvor ar trebui să respecte prezenta directivă, iar în ceea ce privește cerințele microbiologice, apele de izvor ar trebui să respecte Directiva 2009/54/CE. În cazul apei destinate consumului uman și îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării sau utilizate pentru producerea, prepararea sau tratarea alimentelor, apa ar trebui, din principiu, să respecte în continuare prezenta directivă până la punctul de conformitate, și anume robinetul, punct după care ar trebui să fie considerată aliment, dacă este destinată ingerării de către oameni sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că va avea o astfel de utilizare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

În plus, operatorii din sectorul alimentar care au propria lor sursă de apă, pe care o utilizează în scopuri specifice activității lor comerciale, ar trebui să poată fi exceptați de la aplicarea prezentei directive cu condiția ca aceștia să respecte obligațiile relevante, în special cele referitoare la principiile analizei riscurilor și punctelor de control critice, precum și măsurile de remediere întreprinse în temeiul legislației relevante a Uniunii în materie de produse alimentare. Operatorii din sectorul alimentar care au propria lor sursă de apă și acționează ca furnizori de apă ar trebui să respecte prezenta directivă în aceeași măsură ca orice alt furnizor de apă.

(4)

În urma finalizării inițiativei cetățenești europene privind dreptul la apă (denumită în continuare „inițiativa Right2Water”), Comisia a lansat o consultare publică la nivelul întregii Uniuni și a efectuat o evaluare a Directivei 98/83/CE în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT). Din acest exercițiu a rezultat că anumite dispoziții ale directivei menționate trebuie să fie actualizate. Au fost identificate patru domenii în care s-ar putea face îmbunătățiri, și anume lista parametrilor valorici bazați pe calitate, recurgerea limitată la o abordare bazată pe riscuri, dispozițiile imprecise privind informarea consumatorilor și disparitățile dintre sistemele de aprobare pentru materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman și implicațiile acestor disparități pentru sănătatea umană. În plus, inițiativa Right2Water a identificat drept o problemă distinctă faptul că o parte a populației, în special grupurile marginalizate, nu are acces la apa destinată consumului uman, iar asigurarea unui astfel de acces reprezintă un angajament asumat în cadrul obiectivului nr. 6 dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) din Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă.

Un ultim aspect identificat este lipsa generalizată a conștientizării în privința problemei pierderilor de apă, care sunt cauzate de investițiile insuficiente în întreținerea și reînnoirea infrastructurii de aprovizionare cu apă, după cum se arată și în Raportul special nr. 12/2017 al Curții de Conturi Europene din 5 iulie 2017 intitulat „Punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă: calitatea apei și accesul la aceasta s-au îmbunătățit în Bulgaria, Ungaria și România, dar este în continuare nevoie de investiții substanțiale”.

(5)

În 2017, Biroul regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a efectuat o examinare detaliată a listei parametrilor și parametrilor valorici prevăzută în Directiva 98/83/CE, pentru a stabili dacă este necesar ca lista respectivă să fie adaptată în funcție de progresele științifice și tehnice. Potrivit rezultatelor examinării respective, patogenii intestinali și Legionella ar trebui controlați și ar trebui adăugați șase parametri chimici sau grupuri de parametri. În cazul a patru dintre cei șase parametri sau grupuri de parametri noi, ar trebui stabiliți, având în vedere alte avize științifice recente și principiul precauției, parametri valorici mai stricți decât cei propuși de OMS, dar totuși fezabili. În cazul unuia dintre parametrii noi, numărul substanțelor reprezentative ar trebui să fie redus, iar valoarea adaptată. În cazul cromului, valoarea este în continuare în curs de examinare de către OMS și, prin urmare, ar trebui să se aplice o perioadă de tranziție de 15 ani înainte ca valoarea să devină mai strictă. În plus, OMS a recomandat ca trei perturbatori endocrini reprezentativi să poată fi considerați ca fiind elemente de referință, în vederea evaluării prezenței perturbatorilor endocrini reprezentativi și a eficacității tratării lor atunci când este necesar, cu valori de 0,1 μg/l pentru bisfenol A, de 0,3 μg/l pentru nonilfenol și de 1 ng/l pentru beta-estradiol.

Cu toate acestea, pe baza unui aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 2015, s-a decis ca unul dintre respectivii trei compuși, bisfenolul A, să fie adăugat în prezenta directivă cu un parametru valoric bazat pe criterii de sănătate de 2,5 μg/l. În plus, nonilfenolul și beta-estradiolul ar trebui adăugați pe lista de supraveghere care urmează să fie întocmită de Comisie în temeiul prezentei directive.

(6)

În cazul plumbului, OMS a recomandat menținerea actualului parametru valoric, dar a indicat că nivelul concentrațiilor ar trebui să fie cât mai scăzut posibil din punct de vedere practic. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă păstrarea valorii actuale de 10 μg/l timp de 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Cel mai târziu până la sfârșitul acestei perioade de tranziție, parametrul valoric în cazul plumbului ar trebui să fie de 5 μg/l. În plus, având în vedere că conductele de plumb existente în locuințe și clădiri reprezintă o problemă persistentă iar statele membre nu au întotdeauna autoritatea necesară pentru a impune înlocuirea conductelor respective, valoarea de 5 μg/l ar trebui să rămână indicativă în ceea ce privește obligațiile legate de sistemele de distribuție casnică. Cu toate acestea, pentru ca toate materialele noi care intră în contact cu apa destinată consumului uman să fie autorizate în conformitate cu prezenta directivă, indiferent dacă acestea urmează să fie utilizate în sisteme de aprovizionare sau în sisteme de distribuție casnică, valoarea de 5 μg/l ar trebui să se aplice la robinet.

(7)

Pentru a veni în întâmpinarea îngrijorării sporite din rândul publicului cu privire la efectele compușilor emergenți, cum ar fi perturbatorii endocrini, produsele farmaceutice și microplasticele, asupra sănătății umane în urma utilizării apei destinate consumului uman și pentru a aborda noii compuși emergenți din lanțul de aprovizionare, în prezenta directivă ar trebui să se introducă un mecanism bazat pe liste de supraveghere. Mecanismul bazat pe liste de supraveghere va face posibilă formularea unui răspuns pentru îngrijorările în creștere, într-un mod dinamic și flexibil. De asemenea, acesta va permite exploatarea noilor cunoștințe privind relevanța pentru sănătatea umană a compușilor emergenți respectivi și a noilor cunoștințe despre cele mai adecvate abordări și metodologii de monitorizare. Acest mecanism bazat pe liste de supraveghere aplicabil apei destinate consumului uman reprezintă o parte din răspunsul la diferite politici relevante la nivelul Uniunii, așa cum este prevăzut în Comunicarea Comisiei din 11 martie 2019 intitulată „Abordarea strategică a Uniunii Europene privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului”, în Comunicarea Comisiei din 7 noiembrie 2018 intitulată „Spre un cadru european mai cuprinzător privind perturbatorii endocrini” și în Concluziile Consiliului din 26 iunie 2019 intitulate „Către o strategie durabilă a Uniunii privind politica în materie de substanțe chimice”.

(8)

OMS a recomandat, de asemenea, ca trei parametri valorici să devină mai puțin stricți, iar cinci parametri să fie eliminați din lista parametrilor și a parametrilor valorici prevăzută în Directiva 98/83/CE. Cu toate acestea, nu toate modificările respective sunt considerate necesare, întrucât abordarea bazată pe riscuri introdusă prin Directiva (UE) 2015/1787 a Comisiei (9) permite furnizorilor de apă să elimine un parametru din lista parametrilor, urmând ca acesta să fie monitorizat în anumite condiții. Se aplică deja tehnicile de tratare necesare pentru a asigura conformitatea cu acești parametri valorici.

(9)

Parametrii valorici prevăzuți în prezenta directivă se bazează pe cunoștințele științifice disponibile și pe principiul precauției și sunt selectați pentru a garanta că apa destinată consumului uman poate fi consumată în condiții de siguranță pe întreaga durată a vieții, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a sănătății.

(10)

Ar trebui să se atingă un nivel de echilibru pentru a fi prevenite atât riscurile microbiologice, cât și cele chimice și, în acest scop și din perspectiva unei viitoare revizuiri a parametrilor valorici, stabilirea parametrilor valorici aplicabili apei destinate consumului uman ar trebui să se bazeze pe considerente de sănătate publică și pe o metodă de evaluare a riscurilor.

(11)

Parametrii indicatori nu au niciun efect direct asupra sănătății publice. Ei sunt totuși importanți pentru determinarea modului de funcționare a instalațiilor de producție și distribuție a apei destinate consumului uman, precum și pentru evaluarea calității apei. Astfel de parametri pot contribui la identificarea deficiențelor din procesul de tratare a apei și au un rol important în îmbunătățirea și menținerea încrederii consumatorilor în calitatea apei. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că astfel de parametri sunt monitorizați de statele membre.

(12)

În cazurile în care acest lucru este necesar pentru a proteja sănătatea umană pe teritoriile lor, statele membre ar trebui să aibă obligația de a stabili valori pentru parametrii suplimentari care nu figurează în anexa I, pe baza principiului precauției.

(13)

O apă sigură destinată consumului uman presupune nu numai absența microorganismelor și a substanțelor dăunătoare, ci și prezența anumitor cantități de minerale naturale și de elemente esențiale, ținând seama de faptul că pe termen lung consumul de apă demineralizată sau de apă foarte săracă în elemente esențiale, cum ar fi calciul și magneziul, poate pune în pericol sănătatea umană. De asemenea, o anumită cantitate din astfel de minerale este extrem de importantă pentru a garanta faptul că apa destinată consumului uman nu este nici agresivă, nici corozivă și pentru a îmbunătăți gustul unei astfel de ape. Ar putea fi avute în vedere concentrații minime din astfel de minerale în apa dedurizată sau demineralizată în funcție de condițiile locale.

(14)

Planificarea preventivă în domeniul siguranței și elementele bazate pe riscuri au fost avute în vedere numai într-o măsură limitată în Directiva 98/83/CE. Primele elemente ale unei abordări bazate pe riscuri au fost introduse în 2015 în Directiva (UE) 2015/1787, permițând statelor membre să acorde derogări de la programele lor de monitorizare instituite, cu condiția să se efectueze evaluări de risc credibile, care s-ar putea baza pe Orientările OMS privind calitatea apei potabile (denumite în continuare „Orientările OMS”). Orientările OMS, care instituie așa-numita abordare bazată pe conceptul de planificare în domeniul siguranței apei (Water Safety Plan), inclusiv în cazul comunităților mici, împreună cu standardul EN 15975-2 privind securitatea aprovizionării cu apă potabilă, sunt principii recunoscute la nivel internațional care stau la baza producției și distribuției apei destinate consumului uman, precum și a monitorizării și analizei parametrilor unei astfel de ape. Aceste prime elemente ale unei abordări bazate pe riscuri ar trebui să fie menținute în prezenta directivă.

(15)

Pentru a se asigura că elementele unei abordări bazate pe riscuri introduse în Directiva (UE) 2015/1787 nu se limitează la aspectele legate de monitorizare, pentru a concentra timpul și resursele asupra riscurilor relevante și asupra măsurilor care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor și care intervin la sursă și pentru a evita efectuarea de analize și depunerea de eforturi pe subiecte irelevante, este adecvat să se introducă o abordare bazată pe riscuri completă în ceea ce privește siguranța apei, care să acopere întregul lanț de aprovizionare, de la bazinul hidrografic până la punctul de conformitate, trecând prin captare, tratare, înmagazinare și distribuție. Această abordare ar trebui să se bazeze pe cunoștințele dobândite și pe acțiunile întreprinse în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și ar trebui să țină seama, cu mai multă eficacitate, de impactul pe care îl au schimbările climatice asupra resurselor de apă. Abordarea bazată pe riscuri menționată ar trebui să fie alcătuită din trei componente. Primul este identificarea pericolelor asociate bazinelor hidrografice aferente punctelor de captare (denumită în continuare „evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor care vizează bazinele hidrografice aferente punctelor de captare a apei destinate consumului uman”), efectuată în conformitate cu orientările OMS și cu Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei. Al doilea este posibilitatea ca furnizorul de apă să adapteze monitorizarea la riscurile principale și să ia măsurile necesare pentru gestionarea riscurilor identificate în lanțul de aprovizionare de la captarea, tratarea, înmagazinarea și distribuția apei (denumită în continuare „evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare”). Al treilea este o evaluare a riscurilor potențiale care decurg din sistemele de distribuție casnică, precum Legionella sau plumbul (denumită în continuare „evaluarea riscurilor care vizează sistemele de distribuție casnică”), cu un accent deosebit pe spațiile prioritare. Aceste evaluări ar trebui revizuite periodic, între altele drept răspuns la amenințările reprezentate de evenimente meteorologice extreme legate de climă, la modificări cunoscute ale activității umane în zona de captare ori la incidente având legătură cu sursa. Abordarea bazată pe riscuri ar trebui să asigure un schimb continuu de informații între autoritățile competente și furnizorii de apă.

(16)

În vederea reducerii potențialei sarcini administrative pentru furnizorii de apă care asigură în medie între 10 m3 și 100 m3 pe zi sau care deservesc între 50 și 500 de persoane, statele membre ar trebui să îi poată scuti pe furnizorii de apă respectivi de efectuarea unei evaluări a riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare, cu condiția realizării unei monitorizări periodice în conformitate cu prezenta directivă. Cu titlu de excepție, punerea în aplicare a abordării bazate pe riscuri ar trebui să fie adaptată la constrângerile specifice ale navelor maritime care desalinizează apa și transportă pasageri. Navele maritime aflate sub pavilionul Uniunii respectă cadrul internațional de reglementare atunci când navighează în apele internaționale. Ar trebui asigurat faptul că se acordă prioritate reglementărilor internaționale existente sau standardelor recunoscute la nivel internațional, precum programul de igienizare a navelor elaborat de către Serviciul de sănătate publică al Statelor Unite ale Americii, care sunt mai detaliate și mai stricte și se aplică navelor aflate în apele internaționale.

(17)

Evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor care vizează bazinele hidrografice aferente punctelor de captare ar trebui să urmeze o abordare holistică și să se concentreze pe reducerea nivelului de tratare necesar pentru producerea de apă destinată consumului uman, de exemplu prin reducerea presiunilor care provoacă poluarea sau un risc de poluare a corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman. În acest scop, statele membre ar trebui să caracterizeze bazinele hidrografice aferente punctelor de captare și să identifice pericolele și evenimentele periculoase care ar putea deteriora calitatea apei, de exemplu posibilele surse de poluare asociate bazinelor hidrografice respective.

Atunci când este necesar în vederea identificării pericolelor, statele membre ar trebui să monitorizeze poluanții pe care îi consideră relevanți, precum nitrații, pesticidele sau produsele farmaceutice identificate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE, sau din cauza prezenței lor naturale în zona de captare, precum în cazul arsenicului, sau pe baza informațiilor provenite de la furnizorii de apă, de exemplu în cazul unei creșteri bruște a concentrației unui anumit parametru în apa brută. În cazul în care apele de suprafață sunt utilizate pentru apa destinată consumului uman, statele membre ar trebui, în evaluarea riscurilor pe care o efectuează, să acorde o atenție deosebită microplasticelor și perturbatorilor endocrini, cum ar fi nonilfenolulul și beta-estradiolul, și ar trebui, dacă este necesar, să solicite furnizorilor de apă de asemenea să monitorizeze și, dacă e necesar, să aplice tratamente pentru astfel de parametri și pentru alți parametri incluși în lista de supraveghere dacă aceștia sunt considerați a fi un pericol potențial pentru sănătatea umană. Pe baza evaluării riscurilor care vizează bazinele hidrografice aferente punctelor de captare, ar trebui să se adopte măsuri de gestionare pentru a preveni sau pentru a ține sub control riscurile identificate cu scopul de a se asigura calitatea apei destinate consumului uman. Atunci când un stat membru constată, în urma identificării unor pericole și a unor evenimente periculoase, că un parametru nu este prezent în bazinele hidrografice aferente punctelor de captare, de exemplu, datorită faptului că substanța în cauză nu se regăsește niciodată în corpurile de apă subterană sau în corpurile de apă de suprafață, statul membru respectiv ar trebui să informeze furnizorii de apă vizați și ar trebui să le poată permite acestora să reducă frecvența monitorizării respectivului parametru sau să îl elimine din lista parametrilor care trebuie monitorizați, fără a efectua o evaluare a riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare.

(18)

Directiva 2000/60/CE impune statelor membre obligația de a identifica corpurile de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman, de a le monitoriza și de a lua măsurile necesare pentru a evita deteriorarea calității acestora, pentru a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru producerea de apă care este adecvată consumului uman. Pentru a se evita suprapunerea obligațiilor, statele membre ar trebui, atunci când identifică pericole și evenimente periculoase, să utilizeze rezultatele disponibile reprezentative ale monitorizărilor pentru bazinele hidrografice, obținute în conformitate cu articolele 7 și 8 din Directiva 2000/60/CE sau cu alte acte legislative relevante ale Uniunii. Cu toate acestea, în cazurile în care astfel de date de monitorizare nu sunt disponibile, ar putea fi pusă în aplicare o monitorizare a parametrilor, a substanțelor sau a poluanților relevanți pentru a sprijini caracterizarea bazinelor hidrografice și pentru a evalua riscurile potențiale. O astfel de monitorizare ar trebui să fie pusă în aplicare luând în considerare situațiile locale și sursele de poluare.

(19)

Parametrii valorici stabiliți în prezenta directivă în scopul evaluării calității apei destinate consumului uman trebuie respectați în punctul în care apa curge din robinetele folosite în mod normal pentru apa destinată consumului uman. Cu toate acestea, calitatea apei destinate consumului uman poate fi afectată de sistemele de distribuție casnică. OMS precizează că în Uniune Legionella reprezintă cel mai mare pericol pentru sănătate dintre toți patogenii cu transmisie acvatică. Aceasta este transmisă prin instalațiile de aprovizionare cu apă caldă prin inhalare, de exemplu în timpul dușului. Prin urmare, acest patogen este în mod clar legat de sistemele de distribuție casnică. Întrucât impunerea unei obligații unilaterale de a monitoriza toate spațiile private și publice pentru a depista prezența acestui agent patogen ar conduce la costuri nerezonabil de ridicate, o evaluare a riscurilor în sistemele de distribuție casnică este, prin urmare, o soluție mai adecvată pentru a aborda această problemă. În plus, potențialele riscuri generate de produsele și materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare în respectiva evaluare a riscurilor. Prin urmare, evaluarea riscurilor în sistemele de distribuție casnică ar trebui pună accent, între altele, asupra monitorizării spațiilor prioritare, astfel cum au fost identificate de statele membre (cum ar fi: spitale, instituții medicale, cămine pentru bătrâni, structuri de îngrijire a copiilor, școli, instituții educaționale, clădiri cu capacități de cazare, restaurante, baruri, centre sportive și comerciale, infrastructuri pentru petrecerea timpului liber, de agrement și expoziționale, unități penitenciare și campinguri), și o evaluare a riscurilor care decurg din sistemele de distribuție casnică și din produsele și materialele conexe. Pe baza evaluării riscurilor, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, printre altele, că au fost luate măsuri adecvate de control și gestionare, de exemplu în cazul unor epidemii, în conformitate cu orientările OMS, și că migrarea substanțelor potențial dăunătoare din produsele pentru construcții nu periclitează sănătatea umană.

(20)

Dispozițiile Directivei 98/83/CE privind asigurarea calității tratării, a echipamentului și a materialelor nu au reușit să impună cerințe uniforme de igienă în ceea ce privește produsele care vin în contact cu apa destinată consumului uman. Drept urmare, sunt necesare aprobări ale produselor la nivel național, cerințele fiind diferite de la un stat membru la altul. Acest lucru face ca comercializarea produselor în întreaga Uniune să fie dificilă și costisitoare pentru producători și, este costisitoare și pentru statele membre. În plus, din punctul de vedere al consumatorilor și al furnizorilor de apă, este dificil să se știe dacă produsele îndeplinesc cerințele de sănătate. Stabilirea unor cerințe minime armonizate în prezenta directivă pentru materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman va contribui la atingerea unui nivel uniform de protecție a sănătății în întreaga Uniune, precum și la o mai bună funcționare a pieței interne. În plus, Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (11) stabilește un mecanism general de supraveghere a pieței la nivelul Uniunii pentru produse, cu scopul de a garanta că, pe piața Uniunii, se pun la dispoziție numai produse conforme, care îndeplinesc cerințele ce oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, cum ar fi sănătatea și siguranța în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și securitatea publică. Regulamentul menționat prevede că, în cazul în care se adoptă noi acte legislative de armonizare ale Uniunii, va fi necesar ca acestea să stipuleze dacă Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică, de asemenea, actelor legislative respective. Pentru a asigura posibilitatea luării unor măsuri adecvate de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele care nu fac încă obiectul Regulamentului (UE) 2019/1020, dar care ar fi afectate de prezenta directivă, este oportun să se prevadă că regulamentul menționat se aplică produselor respective.

(21)

Natura materialelor care intră în contact cu apa destinată consumului uman poate avea un impact asupra calității acestei ape prin migrarea substanțelor potențial dăunătoare, prin favorizarea creșterii microbiene sau prin influențarea mirosului, a culorii sau a gustului acestei ape. În urma evaluării Directivei 98/83/CE s-a constatat că dispozițiile privind asigurarea calității tratării, a echipamentului și a materialelor îngăduiau o flexibilitate juridică prea mare, care a generat, în întreaga Uniune, sisteme naționale diferite privind aprobarea materialelor care intră în contact cu apa destinată consumului uman. Prin urmare, este necesar să se stabilească cerințe minime de igienă mai specifice pentru materialele prevăzute a fi utilizate pentru captarea, tratarea, înmagazinarea sau distribuția apei destinate consumului uman în instalațiile noi sau în instalațiile existente, în cazul lucrărilor de reparații sau al reconstrucției, astfel încât să se asigure că aceste materiale nu pun în pericol sănătatea umană, în mod direct sau indirect, nu afectează în mod negativ culoarea, mirosul sau gustul apei, nu favorizează creșterea microbiană în apă și nu cauzează pătrunderea contaminanților în apă la niveluri mai ridicate decât este necesar ținând cont de scopul avut în vedere. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să prevadă cerințe specifice minime de igienă pentru materiale, stabilind metodologii de testare și acceptare a substanțelor inițiale, a compozițiilor și a constituenților, liste pozitive europene de substanțe inițiale, compoziții și constituenți, metode și proceduri pentru includerea unor substanțe inițiale, compoziții sau constituenți pe listele pozitive europene ori pentru revizuirea includerii acestora, precum și proceduri și metode pentru testarea și acceptarea materialelor finale utilizate într-un produs obținut din combinații ale substanțelor inițiale, compozițiilor sau constituenților de pe listele pozitive europene.

Pentru a nu împiedica inovarea, Comisia ar trebui să se asigure că astfel de proceduri sunt proporționale și nu creează sarcini inutile pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderi mici și mijlocii. În măsura posibilului, astfel de proceduri ar trebui să fie aliniate la legislația existentă a Uniunii în materie de produse, pentru a se evita o sarcină dublă, care să oblige operatorii economici să efectueze, pentru același produs, evaluări diferite ale conformității.

(22)

Listele pozitive europene sunt listele de substanțe inițiale, compoziții sau constituenți, în funcție de tipul de materiale, și anume materiale organice, pe bază de ciment, metalice, emailuri, ceramice, sau alte materii anorganice, autorizate să fie utilizate pentru fabricarea de materiale, și respectivele liste ar trebui să includă, acolo unde este cazul, condițiile pentru utilizarea acestora și limitele de migrare. În vederea includerii unei substanțe inițiale, a unei compoziții sau a unui constituent pe listele pozitive europene, ar trebui să fie obligatorie o evaluare a riscurilor care să vizeze substanța inițială, compoziția sau constituentul în sine, precum și impuritățile relevante și produsele de reacție și de degradare previzibile în cadrul utilizării prevăzute. Evaluarea riscurilor efectuată de solicitant sau de autoritatea națională ar trebui să includă riscurile în materie de sănătate care rezultă din migrarea potențială în cele mai defavorabile condiții de utilizare previzibile, precum și din toxicitate. Pe baza evaluării riscurilor, listele pozitive europene ar trebui să stabilească, dacă este necesar, specificații pentru substanța inițială, compoziție sau constituent și restricții de utilizare, restricții cantitative sau limite de migrare pentru substanța inițială, compoziție sau constituent, posibile impurități, precum și produse de reacție sau constituenți în vederea garantării siguranței materialului final care va fi utilizat în produsul care vine în contact cu apa destinată consumului uman.

În scopul elaborării primelor liste pozitive europene, listele pozitive naționale de substanțe inițiale, de compoziții și de constituenți sau alte dispoziții naționale, metodologiile care au dus la stabilirea unor astfel de liste și dispoziții naționale, precum și evaluările aferente ale riscurilor pentru fiecare dintre substanțele inițiale, compoziții și constituenți ar trebui puse la dispoziția Agenției Europene pentru Produse Chimice, înființată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (12) (denumită în continuare „ECHA”). Pe această bază, ECHA ar trebui să recomande Comisiei liste care să compileze astfel de informații. ECHA ar trebui să revizuiască substanțele, compozițiile și constituenții din cadrul primelor liste pozitive europene și să emită un aviz cu privire la aceștia într-un interval care să îi permită Comisiei să revizuiască listele în termen de 15 ani de la adoptare. În scopul actualizării listelor pozitive europene, ECHA ar trebui să emită avize cu privire la includerea sau eliminarea unor substanțe, compoziții sau constituenți.

(23)

Pentru a facilita testarea uniformă a conformității produselor cu cerințele prezentei directive, Comisia ar trebui să solicite Comitetului European de Standardizare (CEN) să elaboreze standarde pentru testarea și evaluarea uniformă a produselor care intră în contact cu apa destinată consumului uman. Atunci când elaborează și actualizează listele pozitive europene, Comisia ar trebui să se asigure că toate actele sau mandatele de standardizare relevante pe care le adoptă în temeiul altor acte legislative ale Uniunii sunt în conformitate cu prezenta directivă.

(24)

În plus, în termen de cel mult nouă ani de la împlinirea termenului pentru transpunerea prezentei directive, funcționarea sistemului introdus prin prezenta directivă ar trebui revizuită pentru a se evalua dacă sănătatea umană este protejată pe întreg teritoriul Uniunii și dacă este protejată adecvat funcționarea pieței interne din punctul de vedere al produselor care intră în contact cu apa destinată consumului uman folosind materiale aprobate. În plus, ar trebui să fie evaluată necesitatea unei eventuale noi propuneri legislative cu privire la această chestiune, luând în special în considerare rezultatul evaluării Regulamentelor (CE) nr. 1935/2004 (13) și (UE) nr. 305/2011 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(25)

Produsele care intră în contact cu apa destinată consumului uman ar trebui să fie constituite dintr-un material sau dintr-o combinație de materiale aprobate în conformitate cu prezenta directivă. Cu toate acestea, prezenta directivă abordează doar aspectele sanitare și de igienă ale materialelor și ale substanțelor utilizate în produse din perspectiva impactului acestora asupra calității apei destinate consumului uman și normele de testare a conformității și de control al calității produselor finale. Aceasta nu abordează alte cerințe, cum ar fi normele privind modalitățile de exprimare a performanței produselor sau normele privind siguranța structurală, care pot fi reglementate de legislația de armonizare a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 305/2011 sau Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului (15), sau care decurg din aceste dispoziții. Coexistența aspectelor referitoare la riscurile în materie de sănătate și de igienă, armonizate în temeiul prezentei directive, și a aspectelor care vizează siguranța sau alte riscuri abordate în temeiul legislației de armonizare a Uniunii nu ar crea niciun conflict, cu condiția să nu existe suprapuneri în ceea ce privește riscurile acoperite de fiecare parte. Există un potențial conflict între Regulamentul (UE) nr. 305/2011 și prezenta directivă, având în vedere că în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 305/2011 este enumerată evitarea scurgerii de substanțe periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile ca una dintre cerințele de bază pentru lucrările de construcții. Cu toate acestea, această suprapunere nu se va materializa atât timp cât nu se emite un mandat de standardizare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 privind aspectele legate de sănătate și igienă ale produselor care intră în contact cu apa destinată consumului uman.

(26)

Este necesar să se asigure eficacitatea procesului de luare a deciziilor, de coordonare și de gestionare la nivelul Uniunii a aspectelor tehnice, științifice și administrative ale prezentei directive referitoare la materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman. ECHA ar trebui să îndeplinească sarcinile specificate în prezenta directivă cu privire la evaluarea substanțelor și a compozițiilor pentru materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman. În consecință, Comitetul pentru evaluarea riscurilor din cadrul ECHA, instituit în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, ar trebui să faciliteze, prin emiterea de avize, îndeplinirea anumitor sarcini conferite ECHA prin prezenta directivă.

(27)

În vederea obținerii unei ape care să fie adecvate consumului uman, ar putea fi utilizate, pentru tratarea apei brute, substanțe chimice de tratare și medii filtrante. Cu toate acestea, substanțele chimice de tratare și mediile filtrante pot prezenta riscuri din punctul de vedere al siguranței apei destinate consumului uman. Prin urmare, procedurile de tratare și de dezinfecție ale apei destinate consumului uman ar trebui să garanteze utilizarea unor substanțe chimice de tratare și a unor medii filtrante eficace, sigure și gestionate corespunzător pentru a fi evitate efectele adverse asupra sănătății consumatorilor. Prin urmare, substanțele chimice de tratare și mediile filtrante ar trebui să fie evaluate în ceea ce privește caracteristicile, cerințele de igienă și puritatea lor și, pentru a se evita riscurile pentru sănătatea umană, nu ar trebui să fie utilizate mai mult decât este necesar. Substanțele chimice de tratare și mediile filtrante nu ar trebui să favorizeze creșterea microbiană, cu excepția cazului în care aceasta este intenționată, de exemplu, pentru favorizarea denitrificării microbiene.

Statele membre ar trebui să garanteze asigurarea calității substanțelor chimice de tratare și a mediilor filtrante fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și prin utilizarea standardelor europene existente atunci când acestea sunt disponibile. Este esențial să se asigure faptul că fiecare produs, precum și recipientele cu reactivi chimici și mediile filtrante, care intră în contact cu apa destinată consumului uman și care, atunci când sunt introdus pe piață, prezintă marcaje ușor lizibile și indelebile prin care consumatorii, furnizorii de apă, instalatorii, autoritățile competente și autoritățile de reglementare sunt informate că articolul este adecvat pentru a fi utilizat în contact cu apa destinată consumului uman. În plus, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012, statele membre pot să restricționeze sau să interzică utilizarea produselor biocide în apa potabilă destinată aprovizionării publice, inclusiv în aprovizionarea individuală.

(28)

În scopul reducerii la minimum a prezenței potențiale a conținutului de plumb în apa destinată consumului uman, componentele din plumb din cadrul sistemelor de distribuție casnică pot fi înlocuite, în special în cazul lucrărilor de reparații sau de reconstrucție efectuate în instalațiile existente. Aceste componente ar trebui să fie înlocuite cu materiale care respectă cerințele minime pentru materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman, astfel cum sunt stabilite de prezenta directivă. Pentru a accelera procesul respectiv, statele membre ar trebui să ia în considerare și, după caz, să adopte măsuri de înlocuire a componentelor din plumb din sistemele de distribuție casnică existente, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere economic și tehnic.

(29)

Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că sunt instituite programe de monitorizare pentru a verifica dacă apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă. Cea mai mare parte a monitorizărilor care urmează să fie efectuate în scopul prezentei directive vor fi realizate de furnizorii de apă. Furnizorii de apă ar trebui să beneficieze de o anumită flexibilitate în ceea ce privește parametrii pe care îi monitorizează în scopul evaluării riscurilor și a gestionării riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare. Dacă un parametru nu este detectat, furnizorii de apă ar trebui să aibă posibilitatea de a diminua frecvența monitorizării sau de a înceta complet monitorizarea acelui parametru. Evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare ar trebui aplicate majorității parametrilor. Cu toate acestea, parametrii-cheie ar trebui să fie monitorizați cu o frecvență minimă definită. Prezenta directivă prevede în principal dispoziții cu privire la frecvența monitorizării în scopul verificărilor conformității, într-un număr limitat de dispoziții privind monitorizarea în scopuri operaționale. Este posibil să fie necesară o monitorizare suplimentară în scopuri operaționale pentru a asigura buna funcționare a tratării apei. O astfel de monitorizare suplimentară ar trebui să rămână la latitudinea furnizorilor de apă. În această privință, furnizorii de apă ar putea consulta orientările OMS și Manualul privind planificarea în domeniul siguranței apei.

(30)

Abordarea bazată pe riscuri ar trebui să fie aplicată de toți furnizorii de apă, inclusiv de cei mici, întrucât evaluarea Directivei 98/83/CE a arătat existența unor deficiențe la nivelul punerii sale în aplicare de către furnizorii respectivi, care au fost provocate uneori de costul efectuării unor operațiuni de monitorizare inutile. Atunci când se aplică abordarea bazată pe riscuri, ar trebui ținut cont de preocupările legate de securitate.

(31)

În cazul nerespectării cerințelor prezentei directive, statul membru vizat ar trebui să investigheze imediat cauza și să se asigure că se întreprind măsurile de remediere necesare cât mai curând posibil pentru a restabili calitatea apei furnizate. În cazurile în care aprovizionarea cu apă reprezintă un pericol potențial pentru sănătatea umană, aprovizionarea cu acest tip de apă ar trebui interzisă sau utilizarea sa ar trebui să fie restricționată. În plus, în cazul nerespectării cerințelor minime pentru valorile parametrilor microbiologici și chimici, statele membre ar trebui să considere o astfel de nerespectare drept un pericol potențial pentru sănătatea umană, cu excepția cazului în care neconformitatea este considerată nesemnificativă. În cazurile în care sunt necesare măsuri de remediere pentru a restabili calitatea apei destinate consumului uman, în conformitate cu dispozițiile articolului 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar trebui să se acorde prioritate acțiunilor care soluționează problema la sursă.

(32)

Statele membre ar trebui să fie autorizate, în anumite condiții și în circumstanțe justificate corespunzător, să acorde în continuare derogări de la prezenta directivă și, în acest sens, este necesar să se instituie un cadru de reglementare adecvat pentru astfel de derogări, cu condiția ca acestea să nu reprezinte un pericol potențial pentru sănătatea umană și ca aprovizionarea cu apă destinată consumului uman în zona vizată să nu poată fi menținută prin niciun alt mijloc rezonabil. Respectivele derogări ar trebui să fie limitate la cazuri specifice. Derogările acordate de statele membre în temeiul Directivei 98/83/CE care sunt încă aplicabile la data la care se împlinește termenul pentru transpunerea prezentei directive ar trebui să se aplice în continuare până la sfârșitul perioadei de derogare și ar trebui să fie reînnoite în temeiul prezentei directive numai dacă o a doua derogare nu a fost încă acordată.

(33)

Comisia, în Comunicarea sa din 19 martie 2014 privind inițiativa cetățenească europeană intitulată „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!”, a invitat statele membre să asigure accesul la un nivel minim de aprovizionare cu apă pentru toți cetățenii, în conformitate cu recomandările OMS. Comisia s-a angajat, de asemenea, să continue să „îmbunătățească accesul la apă potabilă sigură […] pentru întreaga populație, prin intermediul politicilor de mediu”. Acest lucru este în acord cu ODD nr. 6 și cu ținta aferentă privind „accesul universal și echitabil la apă potabilă sigură și accesibilă pentru toți”. Pentru a aborda aspectele în materie de acces la apă legate de calitate și de disponibilitate, ca parte a răspunsului la inițiativa Right2Water, și pentru a contribui la punerea în aplicare a principiului 20 al Pilonului european al drepturilor sociale, care prevede că „orice persoană are dreptul de acces la servicii esențiale de bună calitate, inclusiv la apă”, statele membre ar trebui să soluționeze la nivel național problema accesului la apă, dispunând totodată de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește tipul exact de măsuri care urmează să fie puse în aplicare. Acest lucru ar trebui realizat prin acțiuni menite să îmbunătățească accesul la apa destinată consumului uman pentru toți, în special prin instalarea de echipamente de exterior și de interior în spațiile publice, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, precum și prin intermediul unor acțiuni menite să promoveze utilizarea apei de la robinet, de exemplu, prin încurajarea furnizării gratuite a apei destinate consumului uman în administrațiile publice și în clădirile publice sau, gratuit ori la un preț redus aferent serviciului, pentru clienții din restaurante, cantine și servicii de catering.

(34)

Uniunea și statele membre s-au angajat, în cadrul competențelor lor respective, să îndeplinească ODD, recunoscând totodată responsabilitatea principală a statelor membre în ceea ce privește urmărirea și revizuirea la nivel național, regional și global a nivelurilor de progres înregistrate în direcția obiectivelor respective. Unele ODD, precum și dreptul la apă nu intră sub incidența politicii de mediu a Uniunii sau a politicii sociale a Uniunii, care, prin natura ei, este limitată și complementară. Ținând seama de limitele competenței Uniunii, este totuși oportun să se garanteze că angajamentul neîntrerupt al statelor membre față de dreptul la apă este conform prezentei directive, respectându-se în același timp principiul subsidiarității. În acest sens, statele membre depun în prezent eforturi considerabile pentru a îmbunătăți accesul la apa destinată consumului uman. În plus, Protocolul privind apa și sănătatea la Convenția din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, sub egida Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) și a Biroului regional pentru Europa al OMS, la care multe state membre sunt de asemenea părți, urmărește protejarea sănătății umane printr-o mai bună gestionare a apei și prin reducerea bolilor legate de apă. Statele membre ar putea să utilizeze documentele de orientare elaborate în cadrul mandatului protocolului menționat pentru a evalua contextul politicilor și situația de referință în materie de acces la apă și pentru a defini acțiunile necesare în vederea îmbunătățirii unui acces echitabil pentru toți la apa destinată consumului uman.

(35)

Parlamentul European, în Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene Right2Water (17), a solicitat ca statele membre să acorde o atenție specială nevoilor grupurilor vulnerabile ale societății. Situația specifică a culturilor minoritare, cum ar fi romii și nomazii, indiferent dacă acestea sunt sau nu sedentare, în special lipsa accesului la apa destinată consumului uman, a fost, de asemenea, recunoscută în comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2014 intitulată „Raportul privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor” și în Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre. Ținând cont de acest context general, este oportun ca statele membre să acorde o atenție specială grupurilor vulnerabile și marginalizate, luând măsurile necesare pentru îmbunătățirea accesului la apa destinată consumului uman al acestor grupuri. Fără a se aduce atingere dreptului statelor membre de a defini grupurile respective, ar fi important ca astfel de grupuri să includă refugiații, comunitățile nomade, persoanele fără adăpost și culturile minoritare, cum ar fi romii și nomazii, indiferent dacă acestea sunt sau nu sedentare. Astfel de măsuri de îmbunătățire a accesului, lăsate la latitudinea statelor membre, ar putea include, de exemplu, furnizarea unor sisteme de aprovizionare alternative, precum dispozitivele individuale de tratare, furnizarea de apă cu ajutorul cisternelor, cum ar fi camioane și rezervoare, și asigurarea infrastructurii necesare pentru tabere.

(36)

Pentru a face consumatorii mai conștienți de consecințele consumului de apă, aceștia ar trebui să primească informații ușor accesibile, de exemplu pe facturi sau prin aplicații inteligente, privind volumul consumat anual, evoluția consumului, o comparație cu consumul mediu al gospodăriilor, dacă furnizorul de apă dispune de astfel de informații, precum și informații privind prețul pe litru al apei destinate consumului uman, permițând astfel o comparație cu prețul apei îmbuteliate.

(37)

Al șaptelea program de acțiune pentru mediu până în 2020, „O viață bună, în limitele planetei noastre” (18), prevede ca publicul să aibă acces la informații clare despre mediu la nivel național. Directiva 98/83/CE prevede numai accesul pasiv la informații, în sensul că statele membre trebuiau să se asigure doar că informațiile sunt disponibile. Prin urmare, dispozițiile respective ar trebui să fie înlocuite pentru a se garanta că sunt accesibile consumatorilor informații actualizate, online, într-un mod ușor de utilizat și personalizat. De asemenea, consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita accesul la aceste informații prin alte mijloace, pe baza unei cereri justificate.

(38)

Informațiile actualizate care trebuie furnizate în temeiul prezentei directive ar trebui să includă rezultatele programelor de monitorizare, informații privind tipurile de tratare a apei și de dezinfecție aplicate, informații privind depășirea parametrilor valorici relevanți pentru sănătatea umană, informații relevante privind evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare, recomandări privind modul în care se poate reduce consumul de apă și se pot evita riscurile pentru sănătate cauzate de stagnările de apă, dar și informații suplimentare care ar putea fi utile publicului, cum ar fi informații privind unii indicatori precum fier, duritate și minerale, care influențează adesea percepția consumatorilor privind apa de la robinet. În plus, ca răspuns la interesele consumatorilor privind chestiunile legate de apă, consumatorilor ar trebui să li se acorde acces, la cerere, la datele istorice disponibile în ceea ce privește rezultatele monitorizării și depășirile.

(39)

În ceea ce privește furnizorii de apă care furnizează cel puțin 10 000 m3 pe zi sau care deservesc cel puțin 50 000 de persoane, ar trebui să fie disponibile online pentru consumatori și informații suplimentare privind, printre altele, eficiența performanței, ratele de pierdere, structura proprietății și structura tarifară.

(40)

Scopul îmbunătățirii cunoștințelor în rândul consumatorilor în ceea ce privește informațiile relevante și al ameliorării transparenței ar trebui să fie creșterea încrederii cetățenilor în apa care le este furnizată, precum și în serviciile de aprovizionare cu apă și ar trebui să conducă la o utilizare sporită a apei de la robinet ca apă potabilă, ceea ce ar putea contribui la reducerea utilizării articolelor din plastic și la reducerea deșeurilor de plastic, precum și a emisiilor de gaze cu efect de seră și ar putea avea un impact pozitiv atât în materie de atenuare a schimbărilor climatice, cât și asupra mediului în ansamblu.

(41)

Odată cu îmbunătățirea tehnicilor de monitorizare, ratele de pierdere au devenit din ce în ce mai evidente. Pentru a se îmbunătăți eficiența infrastructurii de aprovizionare cu apă, inclusiv pentru a se evita supraexploatarea resurselor limitate de apă destinată consumului uman, nivelurile pierderilor de apă ar trebui să fie evaluate de către toate statele membre și să fie reduse dacă depășesc un anumit prag.

(42)

Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19) vizează garantarea dreptului de acces la informațiile despre mediu în statele membre, în conformitate cu Convenția din 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (20) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”). Convenția de la Aarhus cuprinde obligații ample, având legătură atât cu punerea la dispoziție a informațiilor despre mediu la cerere, cât și cu diseminarea activă a acestor informații. Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21) are, de asemenea, un domeniu de aplicare foarte larg, vizând schimbul de informații spațiale, inclusiv seturi de date privind diferite aspecte legate de mediu. Este important ca dispozițiile prezentei directive referitoare la accesul la informații și la mecanismele de schimb de date să completeze directivele respective și să nu creeze un regim juridic distinct. Prin urmare, dispozițiile prezentei directive privind informarea publicului și furnizarea de informații privind monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE.

(43)

Directiva 98/83/CE nu prevedea obligații de raportare pentru furnizorii de apă mici. Pentru a remedia acest lucru și a aborda necesitatea furnizării de informații privind punerea în aplicare și respectarea legislației, în prezenta directivă ar trebui introdus un nou sistem, prin care statele membre sunt obligate să creeze, să actualizeze și să pună la dispoziția Comisiei și a Agenției Europene de Mediu (denumită în continuare „AEM”) seturi de date care conțin numai date relevante, cum ar fi depășirile parametrilor valorici și incidentele care au o anumită importanță. Acest lucru ar trebui să asigure faptul că sarcina administrativă suportată de toate entitățile rămâne cât mai limitată posibil. Pentru a asigura că există o infrastructură adecvată pentru accesul publicului la informații și pentru raportarea și schimbul de date dintre autoritățile publice, statele membre ar trebui să stabilească specificațiile datelor pe baza Directivei 2007/2/CE și a actelor de punere în aplicare aferente.

(44)

Datele raportate de statele membre sunt nu doar necesare pentru controlul conformității, ci și esențiale pentru a permite Comisiei să monitorizeze și să evalueze prezenta directivă în raport cu obiectivele acesteia, pentru a contribui astfel la evaluările viitoare ale prezentei directive, efectuate în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22). În acest context, sunt necesare date relevante, care vor permite o mai bună evaluare a eficienței, eficacității, relevanței și valorii adăugate la nivelul Uniunii ale prezentei directive, de unde necesitatea asigurării existenței unor mecanisme de raportare adecvate, care să poată servi, de asemenea, drept indicatori pentru viitoarele evaluări ale prezentei directive.

(45)

În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive într-o anumită perioadă de timp de la data stabilită pentru transpunerea sa. Evaluarea respectivă ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată și pe datele colectate în cursul punerii în aplicare a prezentei directive, pe toate recomandările OMS disponibile, precum și pe datele științifice, analitice și epidemiologice relevante.

(46)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta directivă urmărește să promoveze principiile referitoare la asistența medicală, accesul la serviciile de interes economic general, protecția mediului și protecția consumatorului.

(47)

În vederea asigurării eficacității prezentei directive și a realizării obiectivului său de protecție a sănătății umane în contextul politicii de mediu a Uniunii, este necesar ca persoanele fizice sau juridice ori, după caz, organizațiile acestora înființate în mod corespunzător să se poată baza pe acest act în cadrul procedurilor judiciare și ca instanțele naționale să poată lua în considerare prezenta directivă ca pe un element al dreptului Uniunii, printre altele, pentru a controla deciziile unei autorități naționale, dacă este cazul. În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), sarcina de a asigura protecția jurisdicțională a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii revine instanțelor din statele membre. În plus, articolul 19 alineatul (1) din TUE impune statelor membre obligația de a prevedea căi de atac suficiente în vederea asigurării unei protecții jurisdicționale efective în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.

Acest lucru se aplică în special în cazul unei directive care are obiectivul de a proteja sănătatea umană de efectele negative ale oricărei contaminări a apei destinate consumului uman. În plus, în conformitate cu Convenția de la Aarhus, populația vizată ar trebui să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală. Prin Decizia (UE) 2018/881 a Consiliului (23), Comisiei i s-a solicitat să realizeze un studiu până la 30 septembrie 2019 și, dacă se va dovedi necesar ca urmare a studiului, să prezinte, până la 30 septembrie 2020, o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (24), pentru a răspunde constatărilor Comitetului pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus în cauza ACCC/C/2008/32. Comisia a prezentat studiul în termenul menționat și a afirmat, în Comunicarea sa din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european, că „va lua în calcul revizuirea Regulamentului Aarhus pentru îmbunătățirea accesului la căile de atac administrative și judiciare de la nivelul UE pentru cetățenii și ONG-urile care au îndoieli cu privire la legalitatea deciziilor care au efecte asupra mediului”. Este important ca Comisia să ia de asemenea măsuri pentru a îmbunătăți accesul la justiție al cetățenilor și al ONG-urilor în fața instanțelor naționale din toate statele membre.

(48)

În vederea adaptării prezentei directive la progresele științifice și tehnice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei cu privire la stabilirea unui prag pentru pierderi, determinarea procedurii de evaluare a conformității pentru produsele care intră în contact cu apa destinată consumului uman, instituirea unei proceduri pentru cererile prin care i se solicită ECHA să includă sau să elimine de pe listele pozitive europene substanțe inițiale, compoziții sau constituenți, stabilirea unui marcaj pentru produsele care intră în contact cu apa, adoptarea unei metodologii de măsurare a microplasticelor și modificarea anexei III, precum și a parametrului valoric pentru bisfenolul A din partea B din anexa I. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. În plus, delegarea competenței prevăzută în partea C nota 10 din anexa I la Directiva 98/83/CE, având drept obiect stabilirea frecvenței monitorizării și stabilirea metodelor de monitorizare pentru substanțele radioactive, a devenit caducă ca urmare a adoptării Directivei 2013/51/Euratom a Consiliului (25) și, prin urmare, ar trebui eliminată. Delegarea competenței prevăzută în partea A al doilea paragraf din anexa III la Directiva 98/83/CE, având drept obiect modificările aduse directivei, nu mai este necesară și ar trebui eliminată.

(49)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru adoptarea metodologiilor de testare și de acceptare a substanțelor inițiale, a compozițiilor și a constituenților, adoptarea listelor pozitive europene de substanțe inițiale, compoziții sau constituenți și adoptarea procedurilor și metodelor de testare și de acceptare pentru materialele finale obținute din substanțele inițiale, compozițiile și constituenții respectivi. Ar trebui de asemenea să fie conferite Comisiei și competențe de executare pentru adoptarea formatului și a modalităților de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de statele membre și compilate de AEM cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, precum și pentru instituirea și actualizarea unei liste de supraveghere. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (26).

(50)

Fără a aduce atingere Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (27), statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor interne adoptate în temeiul prezentei directive și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(51)

Pentru ca furnizorii de apă să dispună de un set complet de date atunci când încep să efectueze evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare, o perioadă de tranziție de trei ani ar trebui introdusă pentru noii parametri. Aceasta va permite statelor membre să realizeze identificarea pericolelor și a evenimentelor periculoase în cursul acelor primi trei ani de la data-limită prevăzută pentru transpunerea prezentei directive și să ofere furnizorilor de apă date cu privire la noii parametri, evitând astfel eventuale monitorizări inutile de către furnizorii de apă în cazul în care se constată, în urma primei identificări a pericolelor și a evenimentelor periculoase, că nu este necesar ca un parametru să fie monitorizat. Cu toate acestea, în cursul acelor trei ani inițiali, furnizorii de apă ar trebui să efectueze evaluarea riscurilor care vizează sistemul de aprovizionare sau să utilizeze evaluările de risc existente, efectuate deja în temeiul Directivei (UE) 2015/1787, pentru acei parametri care făceau parte din anexa I la Directiva 98/83/CE, având în vedere faptul că datele vor fi deja disponibile în ceea ce privește respectivii parametri atunci când prezenta directivă intră în vigoare.

(52)

Directiva 2013/51/Euratom stabilește măsuri specifice pentru monitorizarea substanțelor radioactive din apa destinată consumului uman. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să stabilească parametri valorici privind radioactivitatea.

(53)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume de a proteja sănătatea umană și de a îmbunătății accesul la apa destinată consumului uman, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci mai degrabă, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(54)

Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directivele anterioare. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.

(55)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa VI,

1.

„apă destinată consumului uman” înseamnă:

2.

„sistem de distribuție casnică” înseamnă conductele, fitingurile și dispozitivele instalate între robinetele care sunt folosite în mod normal pentru apa destinată consumului uman atât în spații publice, cât și în spații private și rețeaua de distribuție, dar numai dacă acestea nu constituie responsabilitatea furnizorului de apă, în calitatea acestuia de furnizor de apă, în temeiul dreptului intern aplicabil;

3.

„furnizor de apă” înseamnă o entitate care furnizează apă destinată consumului uman;

4.

„spații prioritare” înseamnă spații necasnice de mari dimensiuni, cu mulți utilizatori posibil expuși unor riscuri legate de apă, în special spațiile de mari dimensiuni de utilizare publică, astfel cum sunt identificate de statele membre;

5.

„întreprindere cu profil alimentar” înseamnă o întreprindere cu profil alimentar astfel cum este definită la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

6.

„operator în sectorul alimentar” înseamnă un operator în sectorul alimentar astfel cum este definit la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

7.

„pericol” înseamnă un agent biologic, chimic, fizic sau radiologic prezent în apă sau un alt aspect al stării apei susceptibil de a fi dăunător sănătății umane;

8.

„eveniment periculos” înseamnă un eveniment care introduce pericole sau care nu permite înlăturarea acestor pericole din sistemul de aprovizionare a apei destinate consumului uman;

9.

„risc” înseamnă combinația dintre probabilitatea unui eveniment periculos și gravitatea consecințelor în cazul în care pericolul și evenimentul periculos se materializează în sistemul de aprovizionare a apei destinate consumului uman;

10.

„substanță inițială” înseamnă o substanță care a fost adăugată în mod intenționat pentru producția unor materiale organice sau a unor mixturi pentru materiale pe bază de ciment;

11.

„compoziție” înseamnă compoziția chimică a unui metal, a unui e-mail, a unei ceramici sau a altui material anorganic.