15/Volumul 18

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

229

L 376/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (3) a fost modificată substanțial în repetate rânduri (4). Din motive de claritate și de raționalitate, directiva respectivă ar trebui codificată.

(2)

Există mari neconcordanțe între legislațiile în vigoare în statele membre în materie de publicitate înșelătoare. Întrucât publicitatea depășește frontierele statelor membre, are un efect direct asupra bunei funcționări a pieței interne.

(3)

Publicitatea înșelătoare și comparativă ilegală poate duce la denaturarea concurenței în cadrul pieței interne.

(4)

Publicitatea, indiferent dacă determină sau nu încheierea unui contract, afectează situația economică a consumatorilor și a comercianților.

(5)

Diferențele între legislația statelor membre privind publicitatea înșelătoare împiedică realizarea de campanii publicitare în afara granițelor naționale, afectând prin aceasta libera circulație a mărfurilor și a prestării de servicii.

(6)

Realizarea pieței interne presupune o gamă largă de posibilități de alegere. Deoarece comercianții și consumatorii pot și trebuie să beneficieze cât mai mult posibil de piața internă și de faptul că publicitatea este un mijloc foarte important pentru crearea unor debușeuri reale pentru toate bunurile și serviciile, pe întreg teritoriul comunitar, dispozițiile de fond care reglementează forma și conținutul publicității comparative ar trebui să fie uniforme, iar condițiile pentru utilizarea publicității comparative în statele membre ar trebui armonizate. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, aceasta va contribui la scoaterea în evidență, de o manieră obiectivă, a calității diferitelor produse comparabile. De asemenea, publicitatea comparativă poate stimula concurența între furnizorii de bunuri și servicii, în beneficiul consumatorului.

(7)

Ar trebui să se stabilească criterii minime și obiective pentru a determina dacă publicitatea este înșelătoare sau nu.

(8)

Publicitatea comparativă, atunci când compară caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative, și nu este înșelătoare, poate reprezenta un mijloc legitim de informare a consumatorilor, în avantajul acestora. Este preferabilă elaborarea unui concept larg de publicitate comparativă care să includă toate formele din acest tip de publicitate.

(9)

Condițiile publicității comparative permise, în ceea ce privește comparația, trebuie stabilite în vederea determinării acelor practici legate de publicitatea comparativă care pot denatura concurența, pot fi în detrimentul concurenților și pot avea un efect negativ asupra alegerii consumatorului. Respectivele condiții pentru publicitatea permisă trebuie să includă criterii de comparație obiectivă a caracteristicilor bunurilor și serviciilor.

(10)

Convențiile internaționale privind dreptul de autor, precum și dispozițiile legislației naționale privind responsabilitatea contractuală și extracontractuală se aplică atunci când în publicitatea comparativă se fac trimiteri la sau se reproduc rezultatele testelor comparative efectuate de terți.

(11)

Condițiile publicității comparative ar trebui să fie cumulative și respectate în totalitatea lor. În conformitate cu tratatul, alegerea formei și a metodelor de punere în aplicare a respectivelor condiții rămâne la latitudinea statelor membre, în măsura în care această formă și respectivele metode nu sunt deja stabilite de prezenta directivă.

(12)

Respectivele condiții ar trebui să includă, în special, luarea în considerare a dispozițiilor care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (5), în special articolul 13, precum și a altor dispoziții comunitare adoptate în domeniul agricol.

(13)

Articolul 5 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (6) conferă drepturi exclusive titularului mărcii înregistrate, inclusiv dreptul de a interzice tuturor terților folosirea, în activitatea comercială, a unui semn care este identic sau similar cu marca corespunzătoare unor produse sau servicii identice sau, după caz, chiar altor produse.

(14)

Cu toate acestea, în scopul de a face ca publicitatea comparativă să fie eficientă, identificarea produselor sau serviciilor unui concurent poate fi indispensabilă, făcând referire la o marcă sau denumire comercială al căror titular este acesta din urmă.

(15)

O astfel de utilizare a mărcii sau a denumirii comerciale sau a altor mărci distinctive aparținând altui concurent nu încalcă acest drept exclusiv, în cazurile în care este conformă cu condițiile stabilite de prezenta directivă, scopul urmărit fiind doar desemnarea acestora și, prin urmare, evidențierea în mod obiectiv a diferențelor.

(16)

Persoanele sau organizațiile despre care se consideră, în baza legislației naționale, că ar avea un interes legitim cu privire la acest subiect ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o acțiune împotriva publicității înșelătoare și comparative ilegale, fie în fața unei instanțe judecătorești, fie a unei autorități administrative care are competența de a decide cu privire la reclamații sau de a iniția procedura juridică corespunzătoare.

(17)

Instanțele sau autoritățile administrative ar trebui să aibă competența de a dispune sau de a obține încetarea publicității înșelătoare și comparative ilegale. În anumite cazuri, este preferabilă interzicerea publicității înșelătoare și comparative ilegale, chiar înaintea aducerii acesteia la cunoștința publicului. Cu toate acestea, acest lucru nu implică sub nici o formă obligativitatea statelor membre de a institui norme care să prevadă controlul prealabil sistematic al publicității.

(18)

Controlul voluntar exercitat de organismele autonome pentru eliminarea publicității înșelătoare și comparative ilegale poate evita recurgerea la proceduri administrative sau juridice și, în consecință, ar trebui încurajat.

(19)

Cu toate că determinarea sarcinii probei relevă de domeniul legislației naționale, este oportun ca instanțele și autoritățile administrative să aibă autoritatea de a solicita comercianților prezentarea de probe cu privire la acuratețea afirmațiilor de fapt.

(20)

Reglementarea publicității comparative este necesară pentru buna funcționare a pieței interne. Astfel, este necesară o acțiune la nivel comunitar. Adoptarea unei directive este instrumentul corespunzător pentru că aceasta stabilește principii generale uniforme, permițând, în același timp, ca statele membre să aleagă forma și metodele corespunzătoare pentru atingerea respectivelor obiective. Aceasta este în conformitate cu principiul subsidiarității.

(21)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea în dreptul național a directivelor menționate în anexa I partea B,

(a)

„publicitate” înseamnă orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liberale în scopul promovării furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligații;

(b)

„publicitate înșelătoare” înseamnă orice publicitate care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează sau care iau contact cu aceasta și care, datorită caracterului înșelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din aceste motive, aduce atingere sau poate aduce atingere unui concurent;

(c)

„publicitate comparativă” înseamnă orice publicitate care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de acesta;

(d)

„comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală și orice persoană care acționează în numele sau pe seama unui comerciant;

(e)

„responsabil de cod” înseamnă orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianți, responsabilă cu formularea și revizuirea unui cod de conduită și/sau cu monitorizarea conformității cu codul de către cei care și-au luat angajamentul de a-l respecta.

(a)

caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt disponibilitatea, natura, modul de execuție, compoziția, metoda și data fabricației sau prestării, dacă acestea corespund scopului, destinația, cantitatea, parametrii tehnico-funcționali, originea geografică sau comercială sau rezultatele așteptate ca urmare a utilizării lor sau rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra bunurilor sau serviciilor;

(b)

prețul sau modul de calcul al prețului și condițiile în care se distribuie bunurile sau se prestează serviciile;

(c)

natura, atribuțiile și drepturile persoanei care își face publicitate, cum ar fi identitatea și activele sale, calificările și deținerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală sau premiile și distincțiile sale.

(a)

nu este înșelătoare în sensul articolului 2 litera (b), articolului 3 și articolului 8 alineatul (1) din prezenta directivă sau al articolelor 6 și 7 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (7);

(b)

compară bunuri sau servicii care răspund acelorași nevoi sau sunt destinate acelorași scopuri;

(c)

compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative ale respectivelor bunuri sau servicii, care pot include și prețul;

(d)

nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activități sau situația unui concurent;

(e)

în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeași denumire;

(f)

nu profită în mod neloial de reputația unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;

(g)

nu prezintă bunuri sau servicii ca imitații sau reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă sau o denumire comercială protejată;

(h)

nu creează confuzie între comercianți, între persoana care își face publicitate și un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale persoanei care își face publicitate și cele ale unui concurent.

(a)

introduce acțiune în justiție împotriva acestui tip de publicitate

sau

(b)

aduce acest tip de publicitate în fața unei autorități administrative competente fie să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze procedurile juridice corespunzătoare.

(a)

dacă respectivele mijloace juridice pot fi îndreptate separat sau comun împotriva unui număr de comercianți din același sector economic

și

(b)

dacă respectivele mijloace juridice pot fi îndreptate împotriva responsabilului unui cod în cazul în care respectivul cod promovează nerespectarea cerințelor legale.

(a)

să dispună încetarea sau să inițieze acțiuni în justiție corespunzătoare pentru un ordin de încetare a publicității înșelătoare sau a publicității comparative ilegale

sau

(b)

în cazul în care publicitatea înșelătoare sau publicitatea comparativă ilegală nu a fost încă adusă la cunoștința publicului, dar acest lucru este iminent, să hotărască interzicerea acesteia sau să inițieze acțiunile în justiție necesare pentru un ordin de interzicere a unei asemenea publicități.

(a)

să solicite publicarea respectivei hotărâri, în întregime sau parțial, și într-o formă pe care o consideră adecvată;

(b)

să solicite, de asemenea, publicarea unei declarații rectificative.

(a)

să aibă o componență care să nu pună sub semnul întrebării caracterul său imparțial;

(b)

să aibă competențe adecvate, în cazul în care decid asupra reclamațiilor, pentru a monitoriza și a pune în aplicare în mod eficient respectarea deciziilor lor;

(c)

să își motiveze, în principiu, deciziile.

(a)

să solicite persoanei care își face publicitate prezentarea dovezilor privind acuratețea afirmațiilor de fapt conținute în reclamă, în cazul în care, având în vedere interesele legitime ale persoanei care își face publicitate și ale oricărei alte părți implicate în proceduri, o asemenea cerință este întemeiată pe baza împrejurărilor din cazul respectiv și, în cazul publicității comparative, să solicite persoanei care își face publicitate să prezinte aceste dovezi într-o perioadă scurtă de timp

și

(b)

să considere afirmațiile de fapt ca fiind inexacte, în cazul în care dovezile solicitate în conformitate cu litera (a) nu sunt prezentate sau sunt considerate insuficiente de către instanță sau autoritatea administrativă.