11/Volumul 29

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 150/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În ianuarie 1997, prin Regulamentul (CE) nr. 119/97 (2), Consiliul a instituit drepturi antidumping definitive privind importurile de mecanisme de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză și Malaezia.

(2)

În septembrie 2000, în urma începerii unei reexaminări în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului („regulament de bază”), Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 2100/2000 (3), a modificat drepturile antidumping definitive privind importurile de mecanisme de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză.

(3)

În ianuarie 2002, Comisia a inițiat o reexaminare, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de mecanisme de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză (4). Nu s-a primit nici o cerere de reexaminare în ceea privește măsurile aplicabile Malaeziei, care, prin urmare, au expirat în ianuarie 2002.

(4)

La 18 mai 2001, Comisia a anunțat, printr-un aviz („aviz de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (5), inițierea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de mecanisme de îndosariat cu inele originare din India și din Indonezia.

(5)

Procedura a fost deschisă în urma unei reclamații depuse la 3 aprilie 2001 de către următorii producători comunitari: Koloman Handler GmbH (Koloman), Austria și Krause Ringbuchtechnik GmbH & Co. KG (Krause), Germania (reclamanții), reprezentând un procent major (în acest caz aproximativ 90 %) din producția comunitară de mecanisme de îndosariat cu inele. Reclamația conținea elemente de probă privind existența dumpingului produsului menționat și prejudiciului important determinat de acesta. Aceste elemente de probă au fost considerate a fi suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(6)

Inițierea unei proceduri antisubvenții paralelă privind importurile aceluiași produs originar din aceleași țări s-a anunțat într-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (6) la aceeași dată.

(7)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori, exportatorii și importatorii cunoscuți ca fiind interesați, reprezentanții țărilor exportatoare în cauză, reclamanții și toți ceilalți producători comunitari cunoscuți, precum și utilizatorii deschiderii procedurii. Comisia a dat părților interesate posibilitatea de a face cunoscut punctul lor de vedere în scris și de a cere să fie audiați în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(8)

Un producător-exportator din fiecare țară în cauză și-a făcut cunoscut punctul de vedere în scris. Au fost audiate toate părțile care au făcut cererea în termenul menționat anterior și care au dovedit că existau motive speciale pentru a fi audiate.

(9)

Comisia a adresat un chestionar tuturor părților cunoscute ca fiind interesate și tuturor societăților care s-au făcut cunoscute în termenele precizate în avizul de deschidere. S-au primit răspunsuri de la unul din cei doi producători comunitari reclamanți, de la un producător-exportator din India și de la exportatorul său în legătură din afara Comunității, precum și de la un utilizator și doi importatori independenți în Comunitate. Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea nivelului de dumping, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității. Aceasta a procedat la o verificare pe loc la următoarele societăți:

(a)   Producător comunitar

(b)   Producător-exportator în India

(c)   Exportator în legătură din afara Comunității (Hong Kong)

(d)   Importatori independenți

(e)   Utilizator

(10)

Ancheta privind antidumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2000 și 31 martie 2001 (perioada de anchetă). Pentru examinarea tendințelor utile în scopul evaluării prejudiciului, Comisia a analizat datele cu privire la perioada de la 1 ianuarie 1998 la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada în cauză”).

(11)

Anumite aspecte cu privire la prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Comunității trebuie să fie aprofundate și, ținând cont, în special, de restructurarea în curs a reclamanților, nu s-a instituit nici o măsură antidumping provizorie privind mecanismele de îndosariat cu inele originare din India și din Indonezia.

(12)

Toate părțile au fost informate cu privire la decizia de a nu institui măsuri provizorii. Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare în scopul concluziilor definitive. S-au efectuat verificări suplimentare în special în spațiile și incintele unui utilizator și a doi importatori independenți de mecanisme de îndosariat cu inele în Comunitate.

(13)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se recomande instituirea de drepturi antidumping definitive. De asemenea, un termen le-a fost acordat pentru ca acestea să își poată formula observațiile în urma acestei notificări. Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(14)

Produsele în cauză sunt anumite mecanisme de îndosariat cu inele (denumite în continuare „produse în cauză”). În prezent acestea sunt clasificabile sub codul NC ex 8305 10 00. Clasoarele cu pârghie, care intră sub incidența aceluiași cod NC, nu sunt incluse în domeniul de aplicare al acestei anchete.

(15)

Mecanismele de îndosariat cu inele se compun din două plăci dreptunghiulare sau sârmă din oțel, incluzând cel puțin patru semiinele din sârmă de oțel, totul fiind susținut de o placă de acoperire din oțel. Se deschide trăgând semiinelele sau cu ajutorul unui mic dispozitiv din oțel fixat pe mecanism. Inelele se pot prezenta sub diferite forme, cel mai frecvente fiind cel în formă de cerc, de dreptunghi și de D.

(16)

Acestea sunt utilizate pentru a clasifica diferite tipuri de documente sau hârtii. Ele sunt folosite, în special, de către fabricanții de dispozitive de îndosariat cu inele, de manuale informatice sau tehnice, de albume pentru fotografii și timbre, de cataloage și de broșuri.

(17)

Mai multe sute de modele diferite de mecanisme de îndosariat cu inele s-au vândut în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Modelele variază în funcție de dimensiune, formă și număr de inele, dimensiunea plăcii de susținere și sistemul de deschidere a inelelor (prin tragerea inelelor sau cu ajutorul unui dispozitiv de deschidere). În lipsa unei diferențe precise între modelele gamei de mecanisme de îndosariat cu inele și în măsura în care acestea prezintă toate aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și pot, în anumite serii, să fie interschimbabile, Comisia a stabilit că toate mecanismele de îndosariat cu inele constituie un produs unic în scopul prezentei proceduri.

(18)

Comisia a constatat că mecanismele de îndosariat cu inele produse și vândute pe piața internă în India și cele exportate către Comunitate provenite din India prezentau aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și erau destinate acelorași aplicații.

(19)

De asemenea, Comisia a stabilit că nu era nici o diferență de caracteristici fizice și tehnice esențiale și de uzuri între mecanismele de îndosariat cu inele importate din India în Comunitate și cele produse de către industria comunitară și vândute pe piața Comunității.

(20)

În lipsa cooperării din partea vreunui producător indonezian, Comisia s-a bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În această privință și în lipsa altor informații disponibile pentru această țară, Comisia a considerat necesar să utilizeze informațiile prezentate în reclamație, potrivit cărora mecanismele de îndosariat cu inele produse și vândute în Indonezia sau exportate către Comunitate și cele produse de către producătorii comunitari reclamanți și vândute pe piața Comunității erau similare.

(21)

Prin urmare, s-a concluzionat că mecanismele de îndosariat cu inele produse și vândute pe piața Comunității de către industria comunitară, cele originare din India și Indonezia exportate către Comunitate și cele produse și vândute pe piața internă în India și în Indonezia erau toate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(22)

În timpul perioadei de anchetă, produsul în cauză era supus unui drept vamal clasic de 2,7 % în 2000 și 2001. În cadrul regimului SGP (Sistemul de preferințe generalizate), produsul în cauză importat din India și din Indonezia a beneficiat de o reducere de 100 % din dreptul vamal convențional de plătit în 2000 și 2001. Prin urmare, în 2000 și 2001 s-a aplicat un drept vamal zero.

(23)

O societate a răspuns la chestionarul pentru producătorii-exportatori. De asemenea, o societate din afara Comunității în legătură cu acest producător-exportator a răspuns la chestionar. Pe baza datelor de import comunicate de către Eurostat, acest producător-exportator a reprezentat totalitatea exporturilor indiene către Comunitate.

(24)

Pentru a stabili valoarea normală, mai întâi s-a determinat dacă vânzările totale pe piața internă de mecanisme de îndosariat cu inele ale unicului producător-exportator indian care a cooperat erau reprezentative în raport cu totalitatea vânzărilor sale la export către Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările pe piața internă nu au fost considerate reprezentative în cazul în care volumul total al vânzărilor pe piața internă ale producătorului-exportator era mai mic de 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export către Comunitate.

(25)

În lipsa vânzărilor interne reprezentative, a unor vânzări ale oricărui alt producător-exportator pe piața internă sau altor vânzări din aceeași categorie de produse de către producătorul-exportator, valoarea normală trebuie construită, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) al regulamentului de bază, bazându-se pe costul de producție, la care se adaugă costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale și profitul.

(26)

Costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale și profitul privind vânzările pe piața internă al produsului în cauză s-au adăugat la costul de producție al modelelor exportate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale declarate de către producătorul-exportator au fost adaptate, astfel încât să reflecte situațiile sale financiare verificate.

(27)

În urma informării cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa recomandarea instituirii de măsuri definitive, producătorul-exportator indian care a colaborat a susținut că, în lipsa vânzărilor interne reprezentative, propriile costuri de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale și profitul privind vânzările interne nu puteau fi folosite pentru stabilirea valorii normale și că marja de profit nu era rezonabilă în raport cu cea utilizată pentru calculul nivelului de eliminare a prejudiciului, utilizat în anchetele precedente și realizate în mod efectiv asupra vânzărilor la export.

(28)

În ceea ce privește costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale, argumentul avansat de către producătorul-exportator indian nu era sprijinit de elemente de probă care să arate că aceste cheltuieli ar fi fost foarte diferite în cazul în care vânzările interne ale societății ar fi fost mai mari de 5 % din exporturi. În consecință, argumentul a fost respins.

(29)

În ceea ce privește profitul, situația a fost examinată prin prisma noilor date obținute pentru piața internă indiană. Pe această nouă bază, s-a determinat că o marjă de profit rezonabilă, care nu excede profitul realizat în mod normal de către alți exportatori sau producători din vânzările din aceeași categorie generală de produse pe piața internă a țării de origine, respectiv India, nu ar trebui să depășească 5 %. Prin urmare, calculele au fost revăzute în consecință.

(30)

Toate vânzările la export către Comunitate au fost efectuate către importatori independenți în Comunitate și prețul la export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, cu referire la prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit.

(31)

În scopul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut cont, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(32)

Vânzările în Comunitate s-au efectuat prin intermediul unei societăți în legătură în Hong Kong. Această societate a procedat la o ajustare a prețurilor la export în Hong Kong, pentru a lua în considerare rolul său de negociator, deducând un comision al prețului la export.

(33)

Ajustări în temeiul diferențelor de costuri de transport, de asigurare, de ambalare și de credit au fost, de asemenea, operate în măsura în care erau aplicabile și justificate.

(34)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui model al produsului în cauză exportat către Comunitate a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat la nivelul franco fabrică pentru același model și la același stadiu comercial.

(35)

Comparația a arătat că exporturile de mecanisme de îndosariat cu inele efectuate de către producătorul-exportator care a cooperat în timpul perioadei de anchetă nu au făcut obiectul nici unei practici de dumping. Marja definitivă de dumping, exprimată în procente ale prețului la import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(36)

Având în vedere că producătorul-exportator care a cooperat a reprezentat toate exporturile indiene către Comunitate ale produsului în cauză, s-a decis să se stabilească marja reziduală de dumping la nivelul marjei de dumping stabilite pentru acesta din urmă, respectiv 0,0 %.

(37)

Singurul producător-exportator cunoscut în Indonezia și importatorul său în legătură nu au răspuns chestionarului. În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, această societate a fost în mod corespunzător informată că, în lipsa cooperării din partea sa, concluziile care o privesc se vor întemeia pe faptele disponibile. Cu toate acestea, societatea nu a cooperat la anchetă. În conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de bază, nici o vizită de verificare nu s-a efectuat în spațiile și incintele acestui producător-exportator.

(38)

Pe baza faptelor disponibile și în lipsa altor informații fiabile despre țară, s-a considerat necesar să se bazeze calculele pe informațiile prezentate în reclamație. În conformitate cu articolul 18 alineatul (5) din regulamentul de bază, aceste informații au fost verificate, în măsura posibilului, prin referință la cele ale altor surse independente.

(39)

Valoarea normală a fost construită pe cinci modele diferite de mecanisme de îndosariat cu inele în Indonezia pe baza costurilor de producție sporite cu o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale și pentru profit.

(40)

Prețul de export a fost determinat pe baza prețului la primul cumpărător independent în Comunitate pentru fiecare din cele cinci modele. Pe baza informațiilor conținute în reclamație s-au operat modificări în temeiul costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale și al unui profit rezonabil.

(41)

Singurul producător-exportator cunoscut în Indonezia a susținut că valoarea normală stabilită pe baza reclamației nu era reprezentativă pentru valoarea sa normală veritabilă și că, în plus, în temeiul articolului 18 alineatul (5), Comisia era obligată să verifice aceste informații prin confruntare cu alte surse independente disponibile, cum ar fi listele de prețuri publicate, statisticile de import oficiale sau de alte surse de informații oficiale independente.

(42)

După cum s-a arătat, acest producător-exportator nu a furnizat nici o dată pentru stabilirea valorii normale. În măsura posibilului, alte surse de informații au fost cercetate și informațiile furnizate în reclamație au fost verificate prin consultarea Internetului, cifrele unui importator independent și datele Eurostat. În această privință, reclamația conținea cinci modele specifice cu diferite prețuri pentru valoarea normală și compara aceste prețuri cu prețurile de export corespunzătoare pentru aceleași modele. O comparație a fiecărei valori normale individuale sau a unei simple medii a valorilor normale conținute în reclamația și prețurile de export medii ponderate de la Eurostat nu ar fi permis să se ajungă la o concluzie pertinentă. Prin urmare, nu s-a obținut nici o altă dată cu privire la valoarea normală sau prețul de export care poate fi considerată ca fiind mai fiabilă decât cele care figurează în reclamație.

(43)

Pentru a permite o comparație echitabilă, după caz, s-au operat modificări pentru costurile de transport și de distribuire. De asemenea, au fost verificate modificările care se bazau pe informațiile conținute în reclamație.

(44)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valorile normale ale fiecărui model al produsului în cauză exportat către Comunitate au fost comparate cu prețul la export la nivelul franco fabrică pentru fiecare model comparabil.

(45)

Comparația a arătat existența unui dumping în ceea ce privește Indonezia. Marja de dumping, exprimată în procente ale prețului de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, pentru toți producătorii-exportatori, se stabilește după cum urmează:

(46)

Toți exportatorii: 144, 0 %.

(47)

În măsura în care un singur producător-exportator indian a cooperat la anchetă, și în care o singură întreprindere constituie industria comunitară, datele specifice privind aceste societăți au fost indexate sau înseriate din motive de confidențialitate, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(48)

S-a stabilit că, în afară de cei doi producători comunitari reclamanți, existau, de asemenea, locuri de producție în Italia și în Spania. Cu toate că întreprinderea italiană respectivă nu a furnizat date complete Comisiei, informațiile primite au confirmat că, în timpul perioadei de anchetă, aceasta a reprezentat aproximativ 10 % din producția totală comunitară. În ceea ce privește întreprinderea spaniolă care nu a furnizat date complete Comisiei, s-a constatat că, în 2001, a fabricat produsul în cauză în cantități neglijabile și în mare parte l-a importat dintr-una dintre țările în cauză. Prin urmare, s-a concluzionat că ar trebui considerată importator mai degrabă decât producător.

(49)

De asemenea, s-a constatat că o întreprindere din Regatul Unit fusese anterior implicată în producția unui anumit tip de mecanism de îndosariat cu inele. Această întreprindere a confirmat în scris că oprise fabricarea produsului în cauză în urmă cu câțiva ani. Nici un alt producător nu se cunoaște în Comunitate.

(50)

Având în vedere cele de mai sus, producția reclamanților și a celuilalt producător din Comunitate stabilit în Italia constituie întreaga producție comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(51)

Unul dintre cei doi producători reclamanți (Krause) nu a răspuns chestionarului și s-a considerat că nu cooperează. Acest producător, chiar dacă susținea reclamația, nu a fost considerat, prin urmare, ca făcând parte din industria comunitară. În ceea ce îl privește pe celălalt producător (Koloman), s-a constatat nu numai că a fabricat produsul similar în Comunitate în timpul perioadei de anchetă, dar, de asemenea, a fabricat și piese ale acestui produs în Ungaria. În afara producției sale comunitare, Koloman a vândut produse ungurești în Comunitate și a utilizat, de asemenea, piese fabricate în Ungaria pentru producția sa în Comunitate. În plus, o parte suplimentară a producției producătorului comunitar care a cooperat a fost relocalizată la începutul anului 2000 prin relocalizarea anumitor mașini din Austria în Ungaria. Cu toate acestea, această societate a continuat să își exercite activitatea principală în Comunitate, menținându-și aici sediul social, depozitele, biroul de vânzări, producția unei cantități semnificative din gama produselor și un important know-how tehnic și comercial. Vinderea produselor importate servea la a completa gama sa de produse și, prin urmare, nu au afectat statutul de producător comunitar al Koloman. În ceea ce privește producția de piese în Ungaria și asamblarea ulterioară a acestora în produsul finit, ancheta a permis să se stabilească că aceste piese asamblate nu au reprezentat decât un procentaj minor al costului de producție al produselor finite și, prin urmare, al valorii adăugate. În consecință, aceste importuri nu afectează cu nimic statutul de producător al producătorului comunitar.

(52)

Ancheta a confirmat că unicul producător comunitar care a cooperat a reprezentat mai mult de 25 % din producția comunitară de mecanisme de îndosariat cu inele și, prin urmare, îndeplinește condițiile articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, s-a considerat că reprezintă industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază și este denumit în continuare „industrie comunitară”.

(53)

În noiembrie 2001, respectiv după sfârșitul perioadei de anchetă, producătorul comunitar care a cooperat, Koloman, a intrat în stare de faliment și, în urma unei proceduri de lichidare, a fost preluat de către o societate austriacă, a cărei companie-mamă, situată în Regatul Unit, a achiziționat, de asemenea, și filiala din Ungaria.

(54)

Achizitorii au confirmat Comisiei că ei continuau să susțină reclamația.

(55)

Consumul comunitar aparent a fost stabilit pe baza volumelor de vânzare ale industriei comunitare pe piața comunitară, vânzărilor altor producători comunitari pe piața comunitară, astfel cum sunt arătate în reclamație, modificate în mod corespunzător în ceea ce privește perioada de anchetă, informațiilor furnizate de către producătorul-exportator care a cooperat și cifrele comunicate de către Eurostat privind volumul importurilor. S-a ținut cont de faptul că respectivul cod NC 8305 10 00 include alte produse neacoperite de către prezenta procedură. Cu toate acestea, în ceea ce privește Indonezia, având în vedere lipsa de cooperare a exportatorilor indonezieni, cele mai bune informații disponibile au fost utilizate, respectiv datele Eurostat. În această privință, pe baza reclamației ca fiind cea mai bună probă disponibilă, toate importurile efectuate sub codul NC sus-menționat au fost considerate ca raportându-se la produsul în cauză. Exportatorul indonezian care nu a cooperat a arătat că exporturile sale către piața Comunității erau cu aproximativ 15 % mai mici decât volumele de import utilizate. Cu toate acestea, această afirmație nu a putut fi verificată și diferența se poate explica prin conversiunea statisticilor Eurostat, exprimate în tone, în unități. Pe această bază, consumul comunitar a crescut cu 5 % între 1998 și perioada de anchetă. Consumul a rămas relativ stabil între 1998 și 1999, iar ulterior a crescut până la sfârșitul perioadei de anchetă unde a ajuns la 348 milioane de unități.

(56)

Este necesar să se amintească faptul că procedura împotriva Indiei s-a încheiat. În consecință, numai importurile provenite din Indonezia sunt analizate ca importuri provenite din țara în cauză restantă.

(57)

Chiar dacă volumul importurilor originare din Indonezia a înregistrat o scădere între 1998 și 2000 și, ulterior, o ușoară creștere din nou între 2000 și perioada de anchetă, trebuie remarcat că, deși importurile provenite din țara în cauză au început în 1997, acestea în 1998 erau deja importante și au ajuns la 32 de milioane de unități în cursul perioadei de anchetă.

(58)

Cota de piață deținută de importurile indoneziene este situată între 8 % și 13 % și a scăzut cu aproximativ 2 procente din 1998.

(59)

Prețurile de import medii ponderate ale importurilor originare din Indonezia au scăzut cu 5 % între 1998 și perioada de anchetă, micșorându-se de la 105 ECU pe mia de unități la 99 EUR pe mia de unități. Scăderea a fost în special pronunțată între 1998 și 1999, când prețurile au scăzut cu 3 % și între 2000 și perioada de anchetă când au scăzut cu 2 %.

(60)

Dată fiind lipsa de cooperare a exportatorilor indonezieni, comparația prețurilor s-a bazat pe datele Eurostat, ajustate în mod corespunzător pentru a ține seama de drepturile vamale și de costurile ulterioare importului și comparate, la același stadiu comercial, cu prețurile franco fabrică ale producătorilor comunitari.

(61)

Pe această bază, subcotarea prețurilor a fost revăzută și modificată, după caz, pe baza informațiilor furnizate în timpul vizitelor de verificare complementare. Prețurile importurilor provenite din Indonezia s-au dovedit mai mici cu 30-40 % decât prețurile industriei comunitare. De asemenea, trebuie subliniat că a avut loc un blocaj al prețurilor, luând în considerare lipsa rentabilității industriei comunitare.

(62)

Producția industriei comunitare a urmat o tendință de scădere în cursul perioadei, scăzând cu 25 % între 1998 și perioada de anchetă. O scădere semnificativă a intervenit între 1998 și 1999 (-15 %). O altă scădere importantă s-a produs, de asemenea, între 1999 și 2000 și volumul de producție a rămas ulterior stabil până la sfârșitul perioadei de anchetă.

(63)

Capacitățile de producție au urmat aceeași tendință ca și producția și au scăzut cu 26 % între 1998 și perioada de anchetă.

(64)

Pe această bază, rata de utilizare a capacităților a rămas stabilă în cursul perioadei în cauză.

(65)

Stocurile industriei comunitare de la sfârșitul anului au scăzut cu 12 % între 1998 și perioada de anchetă.

(66)

În ciuda unei măriri a consumului comunitar, volumul de vânzări al industriei comunitare s-a diminuat cu 25 % între 1998 și perioada de anchetă. O scădere a intervenit între 1998 și 1999 (–10 %) și a fost și mai pronunțată între 1999 și 2000 (–15 %).

(67)

Cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu mai mult de 4 procente între 1998 și perioada de anchetă, urmând astfel aceeași tendință ca și volumul vânzărilor.

(68)

Prețul de vânzare net mediu al industriei comunitare a scăzut cu 4 % între 1998 și perioada de anchetă. Această scădere a fost pronunțată în special între 1998 și 1999 (–6 %), când prețurile de import ale țării în cauză au scăzut semnificativ, după cum se arată la considerentul 59.

(69)

Rentabilitatea medie ponderată a industriei comunitare a scăzut cu 10 procente între 1998 și perioada de anchetă și a devenit negativă începând cu 2000. Având în vedere această evoluție defavorabilă, industria comunitară a trebuit să intre în stare de faliment, după cum se arată la considerentul 53.

(70)

Fluxul de lichidități al industriei comunitare cu privire la vânzările de mecanisme de îndosariat cu inele au cunoscut o evoluție asemănătoare celei a rentabilității, respectiv o scădere semnificativă între 1998 și perioada de anchetă.

(71)

Ancheta a stabilit că industria comunitară a întâlnit mai multe dificultăți să mobilizeze capitaluri în acea perioadă având în vedere situația sa financiară și, în special, scăderea rentabilității sale.

(72)

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară legată de producția de mecanisme de îndosariat cu inele a scăzut cu 30 % între 1998 și perioada de anchetă. Valoarea totală a salariilor în ansamblu a urmat o tendință similară, scăzând cu 27 % în cursul aceleiași perioade, contribuind astfel la o mărire a salariului mediu cu 5 % între 1998 și perioada de anchetă. Productivitatea mâinii de lucru din industria comunitară, măsurată în volum de producție pe persoană angajată, s-a mărit cu 8 % între 1998 și perioada de anchetă.

(73)

Nivelul investițiilor a scăzut cu 39 % între 1998 și perioada de anchetă. Scăderea a fost pronunțată în special între 1999 și 2000. Ancheta a arătat că majoritatea cheltuielilor de capital au fost destinate înlocuirii sau întreținerii instalațiilor existente.

(74)

Randamentul investițiilor, exprimat ca fiind raportul între profitul net al industriei comunitare și valoarea contabilă netă a investițiilor sale, a urmat foarte strâns tendința rentabilității și a devenit negativă în 2000.

(75)

Dacă consumul comunitar s-a mărit cu 5 % între 1998 și perioada de anchetă, volumul de vânzări al industriei comunitare s-a micșorat cu aproximativ 25 % și cel al importurilor în cauză a rămas important. Prin urmare, industria comunitară nu a fost în măsură să profite de ușoara creștere a cererii sale pe piața Comunității.

(76)

Având în vedere volumul și prețul importurilor provenite din țara în cauză, influența mărimii marjei de dumping efective asupra industriei comunitare nu poate fi considerată ca fiind neglijabilă.

(77)

Industria comunitară este încă în proces de refacere în urma efectelor practicilor de dumping asupra importurilor de mecanisme de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză și Malaezia. După cum s-a arătat, Regulamentul (CE) nr. 119/97 de instituire a unor măsuri definitive a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2100/2000 al Consiliului pentru a lua în considerare rezultatele unei proceduri pentru asumarea măsurilor. În plus, măsurile împotriva Malaeziei au încetat în 2002 și s-a început o reexaminare în ceea ce privește importurile chinezești de mecanisme de îndosariat cu inele.

(78)

În scopul de a verifica faptul că înrăutățirea situației industriei comunitare nu se datora unei modificări a configurației producției comunitare, s-a examinat, de asemenea, dacă relocalizarea unei părți a producției menționate la considerentul 51 (prin relocalizarea de mașini din Austria în Ungaria), intervenită la începutul anului 2000, a avut efect asupra acestei situații. În cazul în care tendința de scădere a anumitor indicatori de prejudiciu s-a agravat prin această relocalizare (respectiv producția, capacitățile de producție și volumul vânzărilor), s-a asistat la o îmbunătățire a utilizării capacităților și prețurilor de vânzare medii, ceea ce a permis să se limiteze pierderile. De exemplu, s-a estimat că aproximativ 60 % din scăderea producției era legat de relocalizare, ca și 80 % din scăderea volumului vânzărilor; dar, fără această relocalizare, scăderea prețurilor ar fi fost de trei ori mai mare și rentabilitatea ar fi scăzut cu 7 procente suplimentare. Având în vedere cele anterioare, s-a concluzionat că înrăutățirea situației industriei comunitare nu se datora unei modificări a configurației producției comunitare.

(79)

S-a afirmat că industria comunitară nu își mai exercită activitatea principală în Comunitate dat fiind că relocalizarea în Ungaria ar fi determinat o scădere de 60 % din producția sa în Comunitate și de 80 % din vânzările sale de produse fabricate în Comunitate.

(80)

După cum s-a explicat la considerentul 78, relocalizarea nu a provocat o scădere la fel de puternică a producției industriei comunitare, ci o diminuare de 15 % a producției sale în Comunitate și de 20 % din vânzările sale de produse fabricate în Comunitate. Prin urmare, a fost confirmată concluzia de la considerentul 51 privind activitatea principală a industriei comunitare.

(81)

S-a constatat o înrăutățire a situației industriei comunitare în cursul perioadei avute în vedere, chiar ținând seama de relocalizare, după cum se arată la considerentul 78.

(82)

În cazul în care măsurile antidumping privind importurile de mecanisme de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză și Malaezia au permis o scădere substanțială a importurilor originare din aceste țări după 1998, industria comunitară nu a putut profita pe deplin. Începând cu 1998, cea mai mare parte a indicatorilor de prejudiciu, respectiv producția, volumul vânzărilor, prețurile, cota de piață, rentabilitatea, randamentul investițiilor, fluxurile de trezorerie și ocuparea forței de muncă au cunoscut o evoluție negativă. În special, scăderea semnificativă a prețurilor de vânzare ale industriei comunitare a avut un efect negativ asupra rentabilității sale.

(83)

În plus, în timp ce vânzările industriei comunitare scădeau între 1998 și perioada de anchetă, importurile originare din Indonezia erau substanțiale. Ancheta a arătat că, în timpul perioadei de anchetă, importurile indoneziene erau făcute la prețuri mai mici cu 30-40 % decât cele practicate de către industria comunitară. Mai mult, a avut loc un blocaj al prețurilor.

(84)

Prin urmare, situația industriei comunitare s-a înrăutățit atât de mult, încât s-a constatat că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ.

(85)

Este necesar să se amintească că, după perioada de anchetă, situația financiară dificilă a industriei comunitare a determinat punerea sa în stare de faliment.

(86)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă importurile originare din Indonezia, având în vedere volumul lor și efectul lor asupra prețurilor mecanismelor de îndosariat cu inele pe piața Comunității, au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat ca important. Factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul dumpingului, care, în același timp, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, s-au examinat de asemenea, astfel încât prejudiciul cauzat eventual de către acești alți factori să nu fie atribuit importurilor provenite din Indonezia.

(87)

Volumul importurilor care fac obiectul unui dumping a scăzut cu 14 % între 1998 și perioada de anchetă, iar cota sa corespunzătoare de piață a Comunității a scăzut cu 2 procente în cursul aceleiași perioade. Cu toate acestea, a rămas semnificativ și a continuat să dețină o cotă de piață de 8-13 % între 1998 și perioada de anchetă. Aceste importuri au subcotat, de asemenea, în mod semnificativ, prețurile industriei comunitare. Cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu mai mult de 4 procente. În același timp, prețurile medii în Comunitate au scăzut cu 4 %. În fapt, scăderea reală a prețurilor a fost chiar mai mare, după cum se arată la considerentul 78.

(88)

În cursul aceleiași perioade, între 1998 și perioada de anchetă, situația industriei comunitare s-a înrăutățit. Aceasta a înregistrat efectiv o scădere a volumului vânzărilor și a cotei sale de piață, o scădere a prețurilor și o deteriorare substanțială a rentabilității sale care a devenit ulterior negativă. Prin urmare, i-a fost imposibil să beneficieze din măsurile sus-menționate luate împotriva Republicii Populare Chineze și Malaeziei.

(89)

Un exportator indonezian a afirmat că exporturile indoneziene nu au cauzat un prejudiciu în măsura în care acestea au scăzut între 1999 și 2000 și au reprezentat o cotă de piață de minimis. Aceeași societate a arătat că importurile provenite din Indonezia nu au putut avea un impact real asupra industriei comunitare, deoarece producția comunitară era de cinci sau șase ori mai mare decât volumul de importuri indoneziene.

(90)

Cu toate acestea, s-a amintit că, dacă importurile indoneziene au scăzut între 1998 și 2000, acestea au crescut ușor între 2000 și perioada de anchetă, fără să ajungă, totuși, la nivelul din 1998. În plus, după cum s-a arătat la considerentul 58, între 1998 și perioada de anchetă, importurile indoneziene au deținut o cotă de piață între 8 % și 13 %, ceea ce reprezintă o cotă substanțială și evident mai mare decât nivelul de minimis. În concluzie, este necesar, de asemenea, de reamintit că industria comunitară este definită în mod clar la considerentul 52 și că nivelul său de producție este cu mult mai mic decât cel declarat de către societatea indoneziană.

(91)

Prin urmare, se poate concluziona că importurile care fac obiectul unui dumping originare din Indonezia au neutralizat efectele măsurilor antidumping adoptate în 1997 împotriva Republicii Populare Chineze și Malaeziei și modificate în 2000 în ceea ce privește Republica Populară Chineză și că evoluția negativă rezumată ca atare în considerentele anterioare le poate fi atribuită în mare parte.

(92)

S-a examinat dacă alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Indonezia au cauzat sau au contribuit la cauzarea prejudiciului suferit de către industria comunitară și, în special, dacă importuri din alte țări decât Indonezia au putut contribui la această situație.

(93)

Volumul importurilor din alte țări terțe a crescut cu 17 % între 1998 și perioada de anchetă și cota lor de piață cu mai mult de 5 procente în cursul aceleiași perioade. Această creștere a rezultat într-o măsură mare de creșterea importurilor originare din India, din Ungaria și din Thailanda, în timp ce, în același timp, importurile originare din Republica Populară Chineză și Malaezia s-au diminuat în mod semnificativ datorită măsurilor antidumping luate în 1997.

(94)

Prețul unitar mediu al importurilor provenite din țări terțe a scăzut cu 16 % între 1998 și perioada de anchetă. Prețurile din aproape toate țările terțe s-au micșorat în cursul acestei perioade, cu excepția celor ale importurilor provenite din Republica Populară Chineză care, datorită efectului măsurilor antidumping, au crescut în mod considerabil chiar dacă nu au atins nivelul prețurilor din Ungaria decât în cursul perioadei de anchetă.

(95)

Mai întâi s-a examinat dacă importurile originare din India puteau să contribuie la prejudiciul suferit de către industria comunitară. Cu toate acestea, deși importurile provenite din India au crescut în mod considerabil între 1998 și perioada de anchetă, s-a dovedit că acestea au fost subcotate de către importurile provenite din Indonezia, ale căror prețuri au fost cu 2-30 % mai mici decât cele ale importurilor indiene între 1998 și perioada de anchetă. În plus, este necesar să se observe că, dacă importurile indiene au început în 1998, prețurile lor s-au dovedit a fi cu 40 % mai mari decât prețurile importurilor indoneziene pentru un volum comparabil de mecanisme de îndosariat cu inele. De atunci, prețurile importurilor indiene au scăzut în mod regulat, dar au fost mereu mai mari decât prețurile indoneziene și le-au depășit cu mai mult de 5 % în timpul perioadei de anchetă. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că, dacă importurile indiene au avut un impact negativ asupra situației industriei comunitare, de asemenea și importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Indonezia, luate separat, au avut o serioasă influență negativă. Indonezia ocupa efectiv o poziție influentă și importantă în comerțul comunitar. Volumul exporturilor sale către Comunitate era mai mic decât cel al exporturilor indiene, dar substanțial. Exporturile indoneziene subcotau prețurile industriei comunitare chiar mai mult decât exporturile indiene. De asemenea, este necesar de remarcat că analiza sus-menționată a fost serios contracarată de absența cooperării Indoneziei, care a împiedicat să se obțină informații despre tipurile de produs și segmentele de piață reprezentate de către exporturile indoneziene.

(96)

S-a examinat, de asemenea, dacă asumarea măsurilor antidumping instituite în 1997 privind importurile provenite din Republica Populară Chineză ar fi cauzat sau contribuit la cauzarea prejudiciului suferit de către industria comunitară. În această privință, este necesar de remarcat că, cu toate că absorbția dreptului privind importurile provenite din Republica Populară Chineză a neutralizat efectul măsurilor instituite în 1997 în termeni de preț de vânzare, aceste măsuri au permis, cu toate acestea, o reducere semnificativă a volumelor importate din această țară din 1998. În plus, este necesar de subliniat că, cu toate că importurile provenite din Indonezia nu au început decât în 1997, ele atinseseră deja aproape același nivel ca și importurile provenite din Republica Populară Chineză din 1998. Prin urmare, importurile provenite din Republica Populară Chineză au scăzut semnificativ, în timp ce importurile indoneziene au scăzut într-o măsură mult mai mică până la perioada de anchetă, volumul acestor importuri fiind atunci încă de trei ori mai mare decât volumul importurilor chinezești. În consecință, dat fiind faptul că volumele importate din Republica Populară Chineză erau încă cu mult mai mici decât volumele importate din Indonezia în cursul perioadei de anchetă, s-a concluzionat că aceste importuri nu au putut avea un impact semnificativ asupra industriei comunitare în raport cu efectul importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Indonezia.

(97)

Pentru a determina dacă importurile provenite din Ungaria, luate separat, au cauzat un prejudiciu industriei comunitare, au fost examinate nivelul și prețurile lor pe piața Comunității.

(98)

Analiza importurilor din Ungaria între 1998 și perioada de anchetă se bazează pe datele furnizate în răspunsul la chestionarul producătorului comunitar a cărui uzină din Ungaria reprezintă singura unitate de producție din Ungaria.

(99)

În cursul perioadei luate în considerare, importurile de mecanisme de îndosariat cu inele au crescut în volum. În ceea ce privește prețurile de vânzare practicate de către industria comunitară pe piața Comunității pentru produsele sale importate din Ungaria, s-a considerat că, deși au scăzut pe parcursul perioadei în cauză, au rămas mai ridicate în raport cu prețurile de import ale altor țări terțe și că au fost subcotate de către importurile provenite din Indonezia.

(100)

Producția de mecanisme de îndosariat cu inele a industriei comunitare realizată în Ungaria a fost analizată și comparată cu producția austriacă. S-a dovedit că există o foarte mică asemănare între modelele produse în Austria și în Ungaria.

(101)

În ceea ce privește acest mic procent de modele fabricate atât în Austria, cât și în Ungaria, s-a concluzionat că produsele din Ungaria completau gama de produse fabricate de către industria comunitară și erau destinate să mărească posibilitatea de alegere a clienților și că nu au avut un impact negativ asupra situației industriei comunitare.

(102)

Pe baza celor arătate, s-a concluzionat că importurile provenite din Ungaria nu au contribuit în mod semnificativ la deteriorarea situației industriei comunitare.

(103)

În măsura în care, așa cum se arată în Regulamentul (CE) nr. 2100/2000, „anumite produse din China au fost declarate autorităților vamale naționale ca fiind originare din Thailanda cu consecința eludării drepturilor antidumping datorate în mod normal”, în plus, s-a considerat adecvat să se evalueze efectul importurilor expediate de Thailanda.

(104)

În această privință, importurile din Thailanda au crescut în mod considerabil în cursul perioadei în cauză. Acestea au început în 1998 cu aproape un milion de unități și au ajuns la mai mult de 23 milioane de unități în timpul perioadei de anchetă. Mai mult, s-a stabilit, pe baza datelor Eurostat, că prețurile de vânzare ale importurilor thailandeze erau în general mai mici decât importurile indoneziene.

(105)

Cu toate acestea, deși prețurile thailandeze s-au dovedit a fi cu aproximativ 20 % mai mici decât prețurile importurilor indoneziene, este necesar să se reamintească că acestea din urmă reprezintă în volum mai mult de trei ori decât cele provenite din Thailanda. Prin urmare, dat fiind că volumele importate din Thailanda sunt încă cu mult mai mici decât volumele importate din Indonezia, s-a concluzionat că aceste importuri nu au putut avea un impact semnificativ în raport cu efectul importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Indonezia.

(106)

Analiza privind Thailanda a fost readusă în atenție de către un exportator indonezian care nu a cooperat. În această privință, a arătat că nivelul importurilor provenite din Indonezia este comparativ mai mic și că prețurile lor sunt mai ridicate în raport cu cele ale importurilor thailandeze. Cu toate acestea, este necesar să se reamintească faptul că, deși prețurile thailandeze au fost mai mici decât prețurile importurilor indoneziene, volumele importate din Indonezia erau cu 30 % superioare celor importate din Thailanda. Prin urmare, concluzia formulată la considerentul 105 se confirmă.

(107)

De asemenea, s-a examinat dacă alți factori decât cei menționați anterior puteau contribui la prejudiciul suferit de către industria comunitară.

(108)

Importatorii care au colaborat au pretins că sectorul mecanismelor de îndosariat cu inele este extrem de sensibil la prețuri și că producătorii trebuie, prin urmare, să vândă volume semnificative pentru a fi concurențiali. De asemenea, aceleași părți au susținut că industria comunitară se sprijină numai pe piața comunitară în loc să se îndrepte către piața mondială, ceea ce i-ar permite să fie mai performantă. În această privință, este necesar să se reamintească faptul că raportul dintre vânzările intracomunitare și vânzările extracomunitare ale industriei comunitare nu s-a schimbat în mod substanțial între 1998 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, chiar dacă industria comunitară era foarte mult concentrată pe piața comunitară, vânzările sale la export i-au permis să fie rentabilă în 1998, când importurile provenite din Indonezia erau semnificative.

(109)

Un utilizator a arătat că prejudiciul a fost cauzat de puternica concurență a industriei furnizorilor de echipament de birou. Această concurență ar fi determinat utilizatorii și/sau distribuitorii produsului în cauză să exercite o presiune prin prețuri asupra industriei comunitare, contribuind astfel la o scădere a prețurilor. În această privință, trebuie subliniat că importurile care au făcut obiectul unui dumping au agravat foarte mult presiunea prețurilor exercitate de către utilizatori în Comunitate, cauzând astfel un prejudiciu industriei comunitare.

(110)

Mai mult, s-a examinat dacă scăderea prețurilor se înscria în evoluția normală a sectorului mecanismelor de îndosariat cu inele în măsura în care prețurile produselor provenite din aproape toate sursele de aprovizionare au scăzut între 1998 și perioada de anchetă.

(111)

În această privință, este necesar să se reamintească că scăderea generală a prețurilor trebuie văzută având în vedere practicile neloiale continue, mai întâi din partea Republicii Populare Chineze și Malaeziei și, ulterior, din partea Indoneziei, care au influențat piața Comunității.

(112)

În plus, după cum se arată la considerentul 108, piața mecanismelor de îndosariat cu inele este extrem de sensibilă la preț. Prin urmare, dat fiind că prețurile importurilor indoneziene s-au dovedit a face obiectul practicilor de dumping și a fi mai mici decât prețul unitar mediu al tuturor celorlalte importuri de mecanisme de îndosariat cu inele, trebuie concluzionat că importurile provenite din Indonezia, care reprezentau între 8 % și 13 % din piața Comunității în cursul perioadei de anchetă, au avut ca efect scăderea prețurilor pe această piață.

(113)

În concluzie, s-a analizat dacă comportamentul în materie de preț al lui Krause, producător comunitar care nu a cooperat, a putut să contribuie la prejudiciul suferit de către industria comunitară. Examinarea suplimentară a datelor privitoare la Krause a arătat că acest producător comunitar a suferit el însuși o înrăutățire a situației sale în cursul perioadei în cauză, în special în ceea e privește prețul de vânzare și rentabilitatea. Prin urmare, se pare că acesta nu a contribuit la prejudiciul suferit de către industria comunitară și că, de asemenea, a suferit impactul negativ al importurilor indoneziene, fiind obligat să își scadă prețurile, ca și industria comunitară.

(114)

Având în vedere aceste motive, s-a ajuns la concluzia că scăderea prețurilor pe piața Comunității nu trebuie considerată ca o evoluție normală a sectorului, ci mai degrabă ca o consecință a practicilor comerciale neloiale ale Indoneziei.

(115)

Autoritățile indoneziene au afirmat că exportatorii indonezieni erau destinați numai să aprovizioneze un producător italian de mecanisme de îndosariat cu inele și să îi completeze gama de produse.

(116)

Cu toate acestea, această afirmație s-a dovedit a fi în contradicție cu declarația exportatorului indonezian care nu a cooperat și care a arătat că singura piață din care producătorul indonezian deține o cotă importantă este Regatul Unit. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, de către Eurostat.

(117)

Acest producător a afirmat că exporturile indoneziene nu puteau cauza un prejudiciu în măsura în care principala lor piață este Regatul Unit, unde industria comunitară nu exercită nici o activitate importantă. Cu toate acestea, în plus față de faptul că această ipoteză este contrară afirmației autorităților indoneziene, de asemenea, este necesar să se reamintească că analiza prejudiciului s-a efectuat pe o bază comunitară și nu regională.

(118)

Având în vedere cele de mai sus, s-a ajuns la concluzia că prejudiciul important suferit de către industria comunitară, caracterizat printr-o evoluție negativă a producției, volumului vânzărilor, prețurilor, cotei de piață, rentabilității, randamentului investițiilor, fluxurilor de lichidități și a ocupării forței de muncă, modificat în mod corespunzător pentru a ține cont de relocalizarea în Ungaria, a fost cauzat de importurile în cauză care fac obiectul unui dumping. Într-adevăr, efectul combinat asupra situației industriei comunitare a importurilor provenite din India, din Thailanda și din Republica Populară Chineză și a relocalizării parțiale a producției comunitare a fost numai limitată.

(119)

Un exportator indonezian care nu a cooperat a arătat, de asemenea, contradicția dintre concluzia de la considerentul 118 și existența unor elemente de probă suficiente care să permită inițierea unei reexaminări a măsurilor contra Republicii Populare Chineze ce urmează să expire.

(120)

În această privință, este necesar să se reamintească că reexaminările măsurilor ce urmează să expire servesc la analizarea situației pieței comunitare în eventualitatea unei continuări sau a unei reapariții a dumpingului și a prejudiciului după expirarea măsurilor. Prin urmare, faptul că deteriorarea industriei comunitare a fost atribuită Indoneziei în cadrul prezentei perioade de anchetă nu influențează analiza comportamentului viitor al exportatorilor chinezi asupra pieței Comunității și efectului său probabil asupra situației industriei comunitare. De asemenea, este necesar să se reamintească faptul că cota de piață chinezească a fost foarte scăzută în cursul ultimilor ani ai perioadei în cauză.

(121)

Ținând cont de analiza în funcție de care efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare trebuie sa fie în mod clar distinse și separate de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a ajuns la concluzia că acești alți factori nu sunt de natură să combată faptul că prejudiciul important trebuie să fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(122)

S-a examinat dacă existau motive imperioase să se ajungă la concluzia că nu este în interesul Comunității să adopte măsuri în acest caz special. În acest sens și în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, influența unor eventuale măsuri asupra tuturor părților vizate de către prezenta procedură și consecințele neinstituirii de măsuri au fost examinate pe baza tuturor elementelor de probă prezente.

(123)

Pentru a evalua efectul probabil al instituirii sau nu a unor măsuri, toate părțile interesate au fost invitate să furnizeze informații. S-au trimis chestionare celor doi producători comunitari reclamanți, celorlalte două societăți cunoscute ca fiind producătoare în Comunitate, la nouă importatori independenți, la patruzeci și nouă de utilizatori și unei asociații de utilizatori. Un singur producător comunitar reclamant (Koloman), doi importatori independenți, precum și un utilizator în legătură cu acești importatori au răspuns chestionarului. Un alt utilizator a prezentat observații fără a răspunde chestionarului.

(124)

Aceste răspunsuri și observații au servit ca bază pentru analiza interesului Comunității.

(125)

Mai mulți producători de mecanisme de îndosariat cu inele în Comunitate au oprit fabricarea produsului în cauză în cursul ultimilor ani. În ceea ce privește celelalte societăți, ancheta a arătat că, după cum se arată la considerentul 49, o întreprindere situată în Regatul Unit își oprise, de asemenea, producția în urmă cu câțiva ani. În ceea ce privește întreprinderea stabilită în Italia, s-a constat că aceasta nu a reprezentat o proporție semnificativă a producției de mecanisme de îndosariat cu inele în Comunitate și a importat o parte importantă a produselor pe care le-a vândut. În ceea ce privește întreprinderea spaniolă, s-a dovedit că aceasta trebuia să fie considerată ca un importator mai degrabă decât ca un producător, în măsura în care aceasta a produs volume neglijabile din produsul în cauză și a importat din Indonezia mai mult de 90 % din produsele pe care le-a vândut. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că cei doi reclamanți sunt singurii producători comunitari de mecanisme de îndosariat cu inele care continuă să producă cantități semnificative.

(126)

Este necesar să se reamintească faptul că cei doi producători comunitari reclamanți au suferit deja un prejudiciu important în trecut datorită importurilor de mecanisme de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză și din Malaezia care au determinat, în special, după cum se arată în Regulamentul (CE) nr. 119/97, o scădere a ocupării forței de muncă cu 28 % între 1992 și octombrie 1995. După cum se arată la considerentul 72, o altă reducere de 30 % din mâna de lucru în industria comunitară a intervenit între 1998 și perioada de anchetă.

(127)

Având în vedere prejudiciul important suferit de către industria comunitară, s-a ajuns la concluzia că, în cazul în care industria comunitară nu își revine în urma practicilor de dumping neloiale, este probabil ca producția în Comunitate să înceteze complet și că utilizatorii vor depinde într-o mare măsură de importuri.

(128)

Având în vedere înrăutățirea situației sale financiare în cursul perioadei în cauză, industria comunitară a intrat în stare de faliment după perioada de anchetă, astfel cum se menționează la considerentul 53. Este necesar să se observe că situația de pierdere a industriei comunitare este rezultatul dificultății pe care o întâlnește în a concura cu importurile la preț scăzut care fac obiectul unui dumping. Cu toate acestea, faptul că producătorul comunitar care a cooperat a fost preluat, arată că producția de mecanisme de îndosariat cu inele în Comunitate este în curs de restructurare și că s-au făcut serioase eforturi pentru ca această industrie să rămână viabilă și să devină stabilă.

(129)

În urma instituirii de măsuri, restabilirea condițiilor de piață echitabile ar permite industriei comunitare să recupereze cotele de piață pierdute și, datorită unei creșteri a utilizării capacităților sale, să își scadă costurile unitare de producție și să își îmbunătățească rentabilitatea. Mai mult, se așteaptă ca măsurile să aibă un efect pozitiv asupra prețurilor industriei comunitare. În concluzie, mărirea volumelor de producție și de vânzări, pe de o parte, și scăderea costurilor unitare care va rezulta, pe de altă parte, eventual asociate unei ușoare măriri a prețurilor, ar trebui să permită industriei comunitare să își îmbunătățească situația financiară.

(130)

Din contră, în caz de neinstituire a măsurilor antidumping, este probabil ca industria comunitară să trebuiască să își scadă prețurile și/sau va continua să piardă cote de piață. În cele două cazuri, situația sa financiară riscă să se agraveze. De asemenea, ne așteptăm ca în termen scurt producția comunitară să înceteze definitiv.

(131)

În plus, în măsura în care industria comunitară va fabrica nu numai produsul în cauză, dar, de asemenea, alte produse care reprezintă aproximativ o treime din cifra sa de afaceri, este foarte probabil ca închiderea lanțului de producție de mecanisme de îndosariat cu inele va afecta viabilitatea ansamblului întreprinderilor și va determina închiderea tuturor lanțurilor de producție, cu consecințe negative mai ample asupra ocupării forței de muncă și a investiției.

(132)

S-a examinat dacă anumite măsuri ar putea fi considerate ca nefiind în interesul Comunității având în vedere relocalizarea unei părți a producției industriei comunitare într-o țară terță. De asemenea, s-a examinat eventualitatea unei relocalizări suplimentare.

(133)

Mai întâi, după cum se arată la considerentul 78, este necesar să se reamintească că relocalizarea intervenită în 2000 a permis industriei comunitare să își limiteze pierderile. Această decizie strategică a fost luată pentru a contracara efectul practicilor antidumping. Mai mult, este probabil că, contribuind la îmbunătățirea situației financiare a industriei comunitare, această relocalizare a avut ca efect indirect să o facă pe aceasta din urmă mai atrăgătoare pentru noul investitor care a preluat-o recent.

(134)

În ceea ce privește riscul de relocalizare suplimentară, Comisia a primit suficiente elemente care confirmă că această eventualitate nu era prevăzută de către industria comunitară. Mai mult, nu există nici un motiv să se preconizeze o asemenea evoluție în măsura în care efortul de restructurare combinat cu instituirea unui drept antidumping ar trebui să permită industriei comunitare să fie din nou rentabilă.

(135)

Anumiți importatori care, cu toate acestea, nu au achiziționat mecanisme de îndosariat cu inele provenite din Indonezia au indicat faptul că schimbarea sursei de aprovizionare ar putea determina costuri suplimentare sau probleme tranzitorii. În special, aceștia au subliniat că, în urma măsurilor antidumping instituite în 1997, au trebuit deja să schimbe sursa de aprovizionare.

(136)

Cu toate acestea, este necesar să se reamintească faptul că scopul măsurilor antidumping nu este de a forța importatorii sau utilizatorii să schimbe sursa de aprovizionare, ci de a restabili o concurență echitabilă pe piața Comunității. Mai mult, acești importatori au recunoscut, de asemenea, că un anumit număr de alte țări terțe ar putea foarte ușor să producă mecanisme de îndosariat cu inele și că aceștia nu ar vedea nici o dificultate în aprovizionarea dintr-o țară nesupusă măsurilor antidumping. În concluzie, aceștia ar putea, de asemenea, să vândă produsele producătorilor comunitari. Prin urmare, problemele posibile rezultante dintr-un eventual schimb al sursei de aprovizionare pot fi temporare și este puțin probabil să anuleze efectul pozitiv asupra industriei comunitare al măsurilor antidumping împotriva dumpingului prejudiciabil.

(137)

Atât importatorii independenți care au cooperat, cât și utilizatorii (producători de mecanisme de îndosariat) au afirmat că instituirea de măsuri antidumping ar avea un impact negativ serios asupra situației financiare a utilizatorilor.

(138)

În această privință, efectul probabil al instituirii de măsuri antidumping împotriva Indoneziei asupra costului de producție al utilizatorilor a fost evaluat. S-a estimat care ar fi impactul măsurilor propuse împotriva Indoneziei asupra unui utilizator ale cărui importuri indoneziene constituie singura sursă de aprovizionare (cel mai rău scenariu). Pe această bază, măsurile propuse împotriva Indoneziei ar putea determina o mărire a costului de producție de ordinul a 4 %. După cum s-a explicat deja, este vorba de un scenariu cu totul ipotetic, de vreme nici un utilizator care a cooperat nu s-a aprovizionat exclusiv din Indonezia.

(139)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că impactul drepturilor antidumping asupra utilizatorilor poate fi neglijabil. În termeni generali, datorită lipsei cooperării altor utilizatori, este probabil ca impactul în termeni de costuri asupra tuturor celorlalți utilizatori să fie, de asemenea, neglijabil.

(140)

Utilizatorul care a cooperat a arătat că, după cum a fost cazul în cursul ultimilor trei ani, când acesta a trebuit să relocalizeze o parte a producției sale în afara Comunității și să închidă trei instalații după instituirea măsurilor antidumping asupra mecanismelor de îndosariat cu inele originare din Republica Populară Chineză și din Malaezia, este posibil ca măsurile antidumping asupra importurilor originare din Indonezia, datorită faptului că acestea determină o mărire a unuia dintre factorii costului de producție, să provoace o altă relocalizare al producției sale de mecanisme de îndosariat cu inele în afara Comunității și/sau închiderea uzinelor în cauză. Acest lucru riscă să afecteze întreaga lor activitate, deopotrivă producția, ale cărei uzine vor fi de asemenea relocalizate, cât și importante pierderi în ocuparea forței de muncă în Comunitate.

(141)

Ca observație generală, trebuie subliniat că riscul de relocalizare al industriei în aval care rezultă din măsurile antidumping este temperat de faptul că o parte din comerțul de pe piața mecanismelor de îndosariat cu inele se efectuează între întreprinderi și că este esențial ca utilizatorii să fie aproape de clienții lor, să aibă o flexibilitate la nivelul producției pentru a răspunde cererii, ca și o bună cunoaștere a pieței. Ancheta a arătat efectiv că principalele criterii reținute de către clienții producătorilor de mecanisme de îndosariat cu inele sunt prețul, calitatea și serviciul, precum și rapiditatea livrării. Mai mult, după cum s-a arătat la considerentele 137-138, impactul financiar al măsurilor antidumping asupra industriei în aval s-a dovedit a fi neglijabil. În concluzie, faptul că un singur producător de mecanisme de legat a cooperat deplin la anchetă tinde să confirme concluzia conform căreia măsurile antidumping nu vor avea o influență determinantă asupra utilizatorilor.

(142)

În plus, anumite părți în cauză au precizat că relocalizarea mai multor utilizatori intervenit în cursul ultimilor ani se datora costului ridicat de producție în Comunitate. Acest fapt confirmă că orice relocalizare trebuie examinată în contextul mai larg al structurii globale a costurilor în care, după cum s-a explicat anterior, măsurile antidumping reprezintă o parte neglijabilă.

(143)

În ceea ce privește situația specială a utilizatorului care a cooperat, ancheta a arătat că, cu toate că acest utilizator a relocalizat o parte a producției sale în afara Comunității între 1998 și perioada de anchetă, respectiv după instituirea măsurilor antidumping împotriva Republicii Populare Chineze și Malaeziei, acesta nu a schimbat sursa de aprovizionare decât după instituirea acestor măsuri, cumpărând mecanisme de îndosariat cu inele de la importatorii care au colaborat, care, la rândul lor, au început în 1998 să importe din India în detrimentul Chinei. Prin urmare, pare dificil să se stabilească o legătură între deplasarea producției de mecanisme de îndosariat cu inele a acestui utilizator în afara Comunității și instituirea de drepturi antidumping privind importurile provenite din Republica Populară Chineză și din Malaezia. Mai mult, după cum s-a arătat deja la considerentul 139, drepturile antidumping au un impact neglijabil asupra costului de producție al utilizatorilor.

(144)

S-a constatat că relocalizarea descrisă mai sus trebuia să fie văzută mai degrabă ca o consecință a strategiei de externalizare a acestui utilizator care a achiziționat un anumit număr de societăți în cursul acestor ultimi ani. Această strategie a dus în final la o consolidare și o restructurare a diferitelor entități ale grupului, dintre care unii au fost nevoiți să își înceteze activitățile. Relocalizarea anumitor uzine în afara Comunității trebuie să fie analizată în cadrul acestei strategii care are drept scop consolidarea poziției acestui utilizator pe piața Comunității și să-și dezvolte prezența în Europa de est.

(145)

Având în vedere contextul descris mai sus și impactul neglijabil probabil al nivelului drepturilor asupra utilizatorului în cauză, pare puțin probabil că măsurile antidumping împotriva Indoneziei vor determina, ca atare, o deplasare suplimentară a producției sale de mecanisme de îndosariat cu inele în afara Comunității.

(146)

În ceea ce privește închiderea uzinelor și riscul altor închideri legate de instituirea de măsuri antidumping împotriva Indoneziei, s-a constatat că utilizatorul care a cooperat a închis trei instalații în cursul ultimilor trei ani, în timp ce se aplicau măsuri Republicii Populare Chineze și Malaeziei. Având în vedere impactul neglijabil pe care măsurile îl pot avea asupra costului de producție și situația financiară a utilizatorului în cauză, după cum s-a explicat la considerentul 144, este puțin probabil ca măsurile împotriva Republicii Populare Chineze și Malaeziei să fie singurele care au cauzat închiderea acestor uzine și ca măsurile antidumping asupra importurilor provenite din Indonezia vor determina închiderea altor instalații.

(147)

Trebuie menționat că produsul în cauză nu se vinde cu amănuntul și că nici o asociație de consumatori nu s-a făcut cunoscută și nu a participat la prezenta anchetă.

(148)

Utilizatorul care a cooperat a arătat, de asemenea, că măsurile antidumping ar determina o mărire a prețului plătit de către clientul final de mecanisme de îndosariat cu inele, respectiv consumatorii. Cu toate acestea, având în vedere explicațiile care preced cu privire la impactul asupra producătorilor de mecanisme de îndosariat, orice creștere a prețului de vânzare final către consumatorii de mecanisme de îndosariat este probabil să fie minoră.

(149)

În plus, ancheta a arătat că utilizatorul care a cooperat vinde mai ales produsele proprii distribuitorilor. În cel mai rău caz, în cazul în care creșterea costurilor pe care utilizatorii ar putea să se suporte s-ar repercuta asupra consumatorului final, acesta s-ar confrunta cu o majorare de preț care nu depășește 4 %.Cu toate acestea, acest lucru nu riscă să se producă de vreme ce experiența arată că, în general, este probabil ca fiecare verigă a lanțului de distribuție să suporte în mod parțial mărirea costurilor pentru a rămâne concurențial pe piața sa.

(150)

Pe baza celor sus-menționate, impactul asupra utilizatorilor și consumatorilor de mecanisme de îndosariat nu a fost considerat ca fiind un motiv imperios de a nu institui măsuri antidumping, dat fiind că este puțin probabil ca eventualul impact negativ ar anula efectul pozitiv asupra industriei comunitare a măsurilor antidumping împotriva dumpingului prejudiciabil.

(151)

De asemenea, s-a examinat dacă instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor provenite din Indonezia putea să determine o situație de poziție dominantă a industriei comunitare pe piața Comunității, în special ținând cont de măsurile antidumping instituite în 1977 asupra importurilor provenite din Republica Populară Chineză și din Malaezia și restructurarea industriei comunitare.

(152)

Mai întâi, este necesar să se reamintească că industria comunitară a deținut, în cursul perioadei de anchetă, o cotă de piață de numai 10 %-15 %. Cei doi producători comunitari reclamanți ar fi deținut împreună, în cursul perioadei de anchetă, o cotă de piață între 32 % și 37 %. Chiar dacă se includ importurile efectuate de Koloman în cota de piață deținută împreună de către cei doi reclamanți, se ajunge la o cotă de 47-52 % din piața Comunității, în cursul perioadei de anchetă. Mai mult, trebuie reamintit că, cu toate că Comisia a inițiat o reexaminare a măsurilor împotriva Republicii Populare Chineze, aceasta nu privește importurile provenite din Malaezia. În plus, mecanismele de îndosariat cu inele pot fi importate din India. Prin urmare, s-a considerat puțin probabil că instituirea de măsuri antidumping împotriva Indoneziei să aibă un efect negativ asupra concurenței industriei comunitare pe piața Comunității. În concluzie, trebuie reamintit că instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor provenite din Republica Populară Chineză și din Malaezia nu a dus la nici o situație de poziție dominantă pentru industria comunitară, chiar dacă nici o altă sursă de aprovizionare în afara acestor două țări nu exista la acea perioadă.

(153)

Pe de altă parte, după cum s-a explicat la considerentul 130, este probabil că, în absența măsurilor de corectare a efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping, producția comunitară nu va fi mai viabilă pe termen scurt și, prin urmare, va înceta. Evident, nu ar fi în interesul utilizatorilor ca industria comunitară să oprească fabricarea produsului în cauză. Într-adevăr, pe de-o parte, singurul utilizator care a cooperat a achiziționat între 20 % și 50 % din mecanismele sale de îndosariat cu inele de la industria comunitară între 1998 și perioada de anchetă. Pe de altă parte, în cazul în care industria comunitar oprește definitiv producția de mecanisme de îndosariat cu inele, utilizatorii vor depinde foarte mult de importuri.

(154)

În cazul în care se vor institui măsuri, vor mai exista încă mai multe alte surse de aprovizionare. Mecanismele de îndosariat cu inele sunt cumpărate sau pot fi cumpărate de la industria comunitară, alți producători comunitari, India și Hong Kong. Mai mult, importurile provenite din Malaezia pot fi reluate dat fiind că măsurile împotriva acestei țări au expirat recent. În plus, ancheta a arătat că instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor provenite din Republica Populară Chineză și din Malaezia nu a determinat nici o penurie a produsului în cauză. În concluzie, trebuie reamintit că efectul măsurilor asupra utilizatorilor s-a dovedit neglijabil și că, prin urmare, produsul în cauză va fi, foarte posibil, importat încă din Indonezia.

(155)

Având în vedere motivele sus-menționate, s-a ajuns la concluzia că nu există nici un motiv imperios să nu se instituie drepturi antidumping.

(156)

Ținând cont de concluziile stabilite privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, măsurile antidumping definitive sunt considerate a fi necesare pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de către importurile care fac obiectul unui dumping.

(157)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, Comisia a examinat la ce nivel dreptul trebuie instituit pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei comunitare prin dumping. În acest scop, s-a considerat că este necesar să se calculeze un preț pe baza costurilor de producție ale producătorilor comunitari, crescute cu o marjă de profit rezonabilă.

(158)

În cazul de față, s-a constatat că o marjă de profit de 5 % din cifra de afaceri putea fi considerată ca un minim rezonabil, având în vedere necesitatea de a investi pe termen lung și, în special, marja de profit pe care industria comunitară ar fi putut să o obțină în lipsa unui dumping prejudiciabil.

(159)

În lipsa cooperării, s-a considerat că nivelul de eliminare al prejudiciului trebuie să corespundă diferenței dintre prețul astfel calculat și prețurile CIF modificate după cum se precizează la considerentul 60.

(160)

Acest nivel de eliminare a prejudiciului a fost stabilit la 42,30 % pentru importurile provenite din Indonezia.

(161)

Având în vedere cele sus-menționate și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a considerat că drepturile antidumping definitive ar trebui să se instituie în mod normal la nivelul marjei prejudiciului pentru Indonezia.

(162)

Cu toate acestea, în ceea ce privește procedura antisubvenții paralelă, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 (7) („regulament de bază antisubvenții”) și cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, nici un produs nu poate fi supus în același timp drepturilor antidumping și drepturilor compensatorii pentru a remedia o aceeași situație care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. În cadrul prezentei anchete, s-a constatat că este necesar să se instituie drepturi antidumping asupra importurilor produsului în cauză originar din Indonezia și că, prin urmare, este necesar să se determine dacă, și în ce măsură, marjele de subvenție și de dumping derivă din aceeași situație.

(163)

În procedura antisubvenții paralelă, în ceea ce privește Indonezia, s-au instituit drepturi compensatorii corespunzând valorii subvențiilor evaluate la 10 %, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul antisubvenții de bază. Unele dintre regimurile examinate în Indonezia au constituit subvenții pentru export în sensul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul antisubvenții de bază. Aceste subvenții nu puteau decât să influențeze prețul de export al producătorilor-exportatori indonezieni, ceea ce înseamnă o marjă de dumping mai ridicată. În alți termeni, marja de dumping stabilită pentru producătorii indonezieni rezultă parțial din existența subvențiilor la export. Cu toate acestea, trebuie subliniat că marja de prejudiciu era net inferioară marjei de dumping, chiar după modificarea acesteia din urmă, pentru a ține seama de subvenția pentru export. În aceste circumstanțe, s-a considerat inoportun să se instituie și drepturi compensatorii și drepturi antidumping pentru totalitatea marjelor de subvenție și de dumping stabilite. Prin urmare, nivelul drepturilor combinate nu ar trebui să depășească marja de prejudiciu. În măsura în care o parte a marjei de dumping se ridică la 42,3 %, va fi acoperită prin instituirea dreptului compensatoriu de 10 %, dreptul antidumping nu trebuie să depășească marja de prejudiciu rămasă de 32,3 %.

(164)

S-a afirmat că articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază nu fusese respectat în măsura în care nici un produs nu poate fi supus în același timp și unor drepturi antidumping și unor drepturi compensatorii pentru a pentru a remedia o aceeași situație care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. După cum s-a arătat în consideretele 162 și 163, trebuie reamintit faptul că drepturile au fost modificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(165)

Pentru ca termenul prevăzut la articolul 6 alineatul (9) din regulamentul de bază să fie respectat, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării sale,