SOC/798

Violența împotriva femeilor ca problemă care ține de drepturile omului

AVIZ

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Violența împotriva femeilor ca problemă care ține de drepturile omului:
situația actuală a măsurilor în întreaga UE

(aviz din proprie inițiativă)

Raportor: José Antonio MORENO DÍAZ

Coraportoare: Dovilė JUODKAITĖ

1.Concluzii și recomandări

1.1Violența împotriva femeilor și a fetelor este o încălcare a drepturilor omului și una dintre cele mai persistente forme de discriminare pe motive de gen. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează că, la nivel mondial, aproximativ 30 % dintre femei sunt victime ale violenței partenerului intim în cursul existenței lor.

1.2Orice formă de violență împotriva femeilor, în special în relațiile familiale sau conjugale, reprezintă o problemă serioasă pentru sănătatea publică și clinică și o încălcare gravă a drepturilor omului în cazul femeilor.

1.3CESE consideră că această problemă trebuie să fie abordată fără întârziere și solicită ratificarea Convenției nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii privind violența și hărțuirea (în special Recomandarea 206) și a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și promovarea ambelor convenții în toate statele membre, inclusiv de către UE.

1.4CESE consideră că Directiva (UE) 2024/1385 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice ar trebui să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor care nu au fost încă incluse în text, cum ar fi violența instituțională, pornografia, exploatarea reproductivă, violența indirectă, supunerea chimică și hărțuirea stradală, precum și hărțuirea sexuală, hărțuirea pe criterii de gen și sterilizarea forțată a femeilor cu handicap, printre altele.

1.5CESE consideră că violența sexuală și violul ar trebui incluse în directivă ca forme de violență și incriminate în temeiul absenței consimțământului (după modelul prevederilor Convenției de la Istanbul). Este necesară o definiție a „consimțământului” în contextul violenței sexuale. La baza conceptului de violență sexuală se află existența sau absența consimțământului.

1.6CESE consideră că violența împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv violul, ar trebui să fie inclusă în categoria „infracțiunilor incriminate de UE” menționate la articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

1.7CESE consideră că ar trebui incluse măsuri specifice în domeniul dialogului social, al negocierii colective și al negocierilor necesare cu partenerii sociali, pentru a stimula ocuparea forței de muncă și a promova angajabilitatea victimelor violenței de gen, asigurând o mai mare protecție a vieții private a victimelor și medii sigure pentru toate femeile, precum și pentru a combate hărțuirea sexuală la locul de muncă.

1.8De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție deosebită femeilor și fetelor aparținând minorităților etnice și/sau culturale, cum ar fi femeile rome și migrante, în special cele aflate din punct de vedere administrativ în situație de ședere ilegală.

1.9Femeile cu handicap sunt victime ale discriminării multiple și intersecționale, atât din cauza genului, cât și a handicapului lor. În pofida faptului că femeile cu handicap sunt expuse într-o măsură mai mare riscului de a se confrunta cu violența domestică, directiva nu prevede obligația de a dezagrega datele statistice în funcție de handicap, iar această lacună ar trebui remediată.

1.10CESE este îngrijorat de faptul că articolele finale ale directivei nu fac nicio trimitere la incriminarea sterilizării forțate. În acest context, acest tip de violență ar trebui să fie considerat o problemă de sănătate publică cu consecințe pe termen lung.

1.11CESE constată cu îngrijorare că prostituția nu a fost inclusă ca formă de violență împotriva femeilor, după modelul abordării adoptate de Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia. De asemenea, CESE consideră că Directiva (UE) 2024/1385 ar fi trebuit să includă ca forme de violență împotriva femeilor și maternitatea în scopuri comerciale, precum și exploatarea reproductivă.

1.12CESE constată cu îngrijorare că restricțiile privind întreruperea liberă și voluntară a sarcinii în condiții de siguranță și hărțuirea femeilor în acest context (în special în vecinătatea clinicilor) nu au fost considerate forme specifice de violență împotriva femeilor.

1.13CESE este profund îngrijorat de acele opinii, exprimate în special de grupuri religioase fundamentaliste, care perpetuează concepții patriarhale, refuzând să considere violența împotriva femeilor și a fetelor ca formă specifică de violență ce decurge din statutul lor de femei. De asemenea, CESE este îngrijorat de activitățile extremei drepte, care subminează obiectivul egalității între femei și bărbați și neagă violența structurală și discriminarea la care sunt supuse femeile și fetele, aducând astfel atingere valorilor și principiilor menționate la articolul 2 din TFUE.

1.14Educația joacă un rol crucial în modelarea rolurilor și a stereotipurilor de gen; ca atare, ar trebui să se pună un accent mai puternic pe rolul său preventiv – inclusiv pe educația sexuală – în toate etapele educației. Comunitatea educațională, diferitele organizații ale societății civile (în special organizațiile pentru apărarea drepturilor omului și organizațiile feministe), partenerii sociali și comunitățile vizate ar trebui să fie incluse în mod explicit în cooperarea instituțională pentru a preveni și a combate violența bazată pe gen.

2.Observații generale

2.1Violența împotriva femeilor și fetelor este o încălcare a drepturilor omului și reprezintă una dintre cele mai persistente forme de discriminare de gen: ipostaza ei cea mai gravă și cea mai brutală este asasinarea femeilor pentru simplul motiv că sunt femei, adică feminicidul. O analiză a statisticilor arată că 2 din 10 femei au fost victime ale violenței fizice și/sau sexuale exercitate de către partener sau de către un prieten, 3 din 10 au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale de către o rudă sau un membru al familiei; 10 din 20 de femei s-au confruntat cu hărțuirea sexuală; și cel puțin 2 femei sunt ucise în fiecare zi în UE de partenerul intim sau de un membru al familiei.

2.2OMS raportează că aproximativ 30 % dintre femei sunt victime ale violenței partenerului intim în cursul existenței lor. Variațiile de la nivel regional sunt semnificative.

2.3OMS recunoaște că violența împotriva femeilor, în special în contextul relațiilor familiale sau conjugale, reprezintă o problemă majoră pentru sănătatea publică și clinică și o încălcare a drepturilor omului în cazul femeilor. Această problemă reflectă, de asemenea, amploarea disparității de gen și a discriminării cu care se confruntă femeile. Repercusiunile unei astfel de violențe asupra sănătății fizice, mintale, sexuale și reproductive pot persista de-a lungul întregii vieți a unei femei.

2.4CESE consideră că este esențial și urgent să se abordeze această problemă și, prin urmare, solicită ca în toate statele membre să se promoveze ratificarea de către fiecare dintre aceste state a Convenției Organizației Internaționale a Muncii privind violența și hărțuirea (Convenția nr. 190 a OIM) și, în special, a Recomandării 206 privind violența și hărțuirea, precum și a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul).

2.5CESE salută Directiva (UE) 2024/1385 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2024 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice 1 – cea mai cuprinzătoare lege pentru combaterea eficace a violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Directiva incriminează la nivelul UE anumite forme de violență împotriva femeilor, atât offline, cât și online, și impune statelor membre să instituie măsuri solide de prevenire, protecție, acces la justiție, sprijin, coordonare și cooperare între autorități.

2.6Scopul principal al prezentului aviz este de a furniza o evaluare a deficiențelor identificate în textul final al directivei, inclusiv formele și mijloacele de manifestare a violenței împotriva femeilor și a fetelor care nu sunt încă acoperite de directiva menționată. El este menit să ofere o perspectivă care să vizeze cu adevărat o politică comună cuprinzătoare împotriva violenței bazate pe gen, oferind o strategie cuprinzătoare și eficace împotriva acestei încălcări a drepturilor omului în cadrul Uniunii.

2.7CESE consideră că directiva ar trebui să includă toate formele de violență împotriva femeilor care nu au fost încă incluse, cum ar fi violența instituțională, pornografia, exploatarea reproductivă, violența indirectă, supunerea chimică și hărțuirea stradală, precum și hărțuirea sexuală, hărțuirea pe criterii de gen și sterilizarea forțată a femeilor cu handicap, printre altele.

2.8CESE consideră că este important să se asigure un nivel mai ridicat de protecție a vieții private a victimelor, deoarece formularea actuală a articolului 20 ar putea constitui o ingerință în viața privată a victimelor și le-ar putea expune unor judecăți privind comportamentul lor, generând o victimizare secundară.

2.9În acest sens, CESE consideră că violența sexuală și violul ar trebui incluse în directivă ca forme de violență și incriminate în temeiul absenței consimțământului. Este necesară o definiție a „consimțământului” în contextul violenței sexuale. La baza conceptului de violență sexuală se află existența sau absența consimțământului.

2.10CESE consideră că violența împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv violul, ar trebui să fie inclusă în categoria „infracțiunilor incriminate de UE” menționate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE.

2.11CESE consideră, de asemenea, că ar trebui incluse măsuri specifice în domeniul dialogului social, al negocierii colective și al negocierilor necesare cu partenerii sociali, pentru a stimula ocuparea forței de muncă și a promova angajabilitatea victimelor violenței de gen, asigurând totodată o mai mare protecție a vieții private a victimelor și medii sigure pentru toate femeile, precum și combătând hărțuirea sexuală la locul de muncă, așa cum s-a convenit deja în 2007 în Acordul-cadru autonom privind hărțuirea și violența la locul de muncă 2 .

2.12De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție deosebită femeilor și fetelor aparținând minorităților etnice și/sau culturale, cum ar fi femeile rome și migrante, în special femeilor migrante aflate din punct de vedere administrativ în situație de ședere ilegală.

2.13 CESE consideră, de asemenea, că Directiva (UE) 2024/1385 ar fi trebuit să se concentreze mai mult asupra femeilor cu handicap și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu se face nicio trimitere la incriminarea sterilizării forțate.

2.14Legătura dintre gen, dizabilități și violență este complexă. Femeile cu handicap sunt victime ale discriminării multiple și intersecționale, atât din cauza genului, cât și a handicapului lor. Femeile cele mai vulnerabile la acest risc sunt cele cu boli mintale și cu dizabilități psihosociale și/sau intelectuale. În acest context, această violență ar trebui să fie considerată o problemă de sănătate publică cu consecințe pe termen lung.

2.15În pofida dovezilor de la nivel mondial care arată că femeile cu handicap sunt de două până la cinci ori mai expuse riscului de a se confrunta cu violența domestică în comparație cu femeile fără handicap 3 , și a faptului că impactul asupra sănătății fizice și mintale și a bunăstării femeilor cu handicap este considerabil, directiva nu prevede obligația de a dezagrega datele statistice în funcție de handicap.

2.16CESE este îngrijorat că prostituția nu a fost inclusă printre formele de violență împotriva femeilor, după modelul abordării adoptate de Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, care propune ca statele membre să adopte măsurile necesare pentru a incrimina utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării prostituției altor persoane sau al altor forme de exploatare sexuală.

2.17CESE consideră, de asemenea, că măsurile prevăzute la articolul 11 din Directiva 2011/36/UE ar trebui disociate de dispozițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2004/81/CE a Consiliului 4 , care prevede că perioada de reflecție nu conferă niciun drept de ședere.

2.18De asemenea, CESE consideră că Directiva (UE) 2024/1385 ar fi trebuit să includă ca forme de violență împotriva femeilor și maternitatea în scopuri comerciale, precum și exploatarea reproductivă.

2.19Comitetul consideră că îndrumarea victimelor către servicii de sprijin nu ar trebui să fie doar gratuită, efectuată în timp util și în mod coordonat, ci și să aibă un caracter prioritar și urgent. Este important ca serviciile de sprijin să instituie un „pachet de bază” și ca sprijinul acordat victimelor să fie considerat un domeniu specific care necesită o sensibilizare și o monitorizare sporite.

2.20CESE reamintește că cadrul general al UE pentru protecția drepturilor victimelor tuturor infracțiunilor, inclusiv Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025) și propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor, este un cadru orizontal și se aplică tuturor victimelor criminalității, subliniind că este important să se asigure drepturi, sprijin și servicii cuprinzătoare pentru victime, care să țină seama de diversitatea victimelor în cauză.

2.21Dispozițiile cu privire la dreptul la sprijin și la protecție ar trebui să se bazeze pe nevoile individuale ale victimelor, solicitând autorităților să se asigure că evaluările individuale iau în considerare caracteristicile personale ale victimelor, inclusiv sexul și genul 5 . Victimele violenței împotriva femeilor și ale violenței domestice sunt considerate, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor, victime vulnerabile care au nevoie de sprijin specializat și de măsuri de protecție, cum ar fi sprijinul psihologic oferit în mod gratuit victimelor vulnerabile atât timp cât este necesar.

2.22CESE salută dispozițiile privind formarea și informarea profesioniștilor, care sunt acoperite pe larg de directivă la articolul 36. CESE a solicitat deja să se furnizeze informații, să se comunice cu victimele violenței de gen și să li se acorde sprijin, în funcție de propriile lor nevoi, astfel încât să se faciliteze raportarea și urmărirea penală eficace a acestor infracțiuni 6 .

2.23CESE este preocupat de lipsa de coordonare între serviciile generale (cum ar fi serviciile de îngrijire a sănătății fizice și mintale) și serviciile specializate în combaterea violenței împotriva femeilor. Este esențial să existe o colaborare intersectorială între serviciile specializate de sprijinire a victimelor, serviciile de asistență socială, sectoarele îngrijirii sănătății fizice și mintale, autoritățile de aplicare a legii și sistemul judiciar.

2.24CESE constată că serviciile din domeniul sănătății, inclusiv serviciile de sănătate mintală, sexuală și reproductivă, ar fi trebuit să fie incluse în lista serviciilor esențiale de sprijinire a victimelor din Directiva (UE) 2024/1385. CESE îndeamnă toate statele membre ale UE să elimine toate obstacolele din calea accesului la serviciile de contracepție de urgență și de întrerupere liberă și voluntară a sarcinii în urma violului.

2.25Având în vedere rolul pe care îl joacă educația în modelarea rolurilor și a stereotipurilor de gen, ar trebui să se pună un accent mai puternic pe rolul său preventiv – inclusiv pe educația sexuală – în toate etapele educației. În plus, comunitatea educațională, diferitele organizații ale societății civile (în special organizațiile pentru apărarea drepturilor omului și organizațiile feministe), partenerii sociali și comunitățile vizate ar trebui să fie incluse în mod explicit în cooperarea instituțională. Educația și informațiile accesibile privind sănătatea reproductivă ar trebui să fie orientate către nevoile specifice ale femeilor și ale fetelor și adaptate la aceste necesități, inclusiv prin furnizarea în formate ușor de citit și de înțeles, astfel încât să ajungă la femeile și fetele din diferite medii culturale și sociale, la cele cu diferite dizabilități, la cele analfabete și la cele aparținând altor grupuri vulnerabile 7 .

2.26Mass-media joacă un rol puternic în împărtășirea de informații care pot perpetua sau contesta discursurile dăunătoare legate de violența bazată pe gen, contribuind la răspunsurile societale și publice la violența bazată pe gen și având un impact asupra acestora. Ca atare, ea ar trebui să urmeze principiile profesionalismului și eticii în raportarea cu privire la violența de gen 8 .

2.27CESE consideră că barierele în calea accesului la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente reprezintă o formă specifică de violență împotriva femeilor și, prin urmare, ar trebui considerate ca atare, la fel ca în cazul violenței ginecologice și obstetrice.

2.28CESE constată cu îngrijorare că restricțiile existente cu privire la întreruperea liberă și voluntară a sarcinii în condiții de siguranță, și hărțuirea cu care se confruntă femeile în acest context, în special în vecinătatea clinicilor, nu au fost considerate forme specifice de violență împotriva femeilor. Drepturile femeilor asupra propriei sexualități și drepturile lor reproductive trebuie să le garanteze dreptul de a putea decide liber cu privire la întreruperea voluntară a sarcinii și dreptul la avort. Date fiind atacurile sistematice din partea grupurilor fundamentaliste și de extremă dreaptă, CESE consideră că este necesar să se introducă în statele membre măsuri juridice pentru a garanta nu numai acest drept, ci și libera sa exercitare.

2.29De asemenea, Comitetul constată cu îngrijorare că directiva nu a luat în considerare dreptul orfanilor victimelor violenței împotriva femeilor de a avea o viață împlinită, în condiții de libertate și de egalitate.

2.30CESE solicită ca furnizorii de servicii de sănătate mintală să promoveze căi de vindecare și bunăstare și să garanteze siguranța persoanelor care au supraviețuit violenței bazate pe gen și violenței sexuale. Toți profesioniștii din domeniul sănătății mintale ar trebui să aibă o bună înțelegere a factorului de gen și a dinamicii diferitelor tipuri de violență împotriva femeilor, în special a caracteristicilor specifice ale violenței domestice, violenței sexuale și violenței partenerului intim, a efectelor acestora asupra sănătății mintale și a intersectării violenței partenerului intim și a sănătății mintale cu alte forme de opresiune, inclusiv rasismul, transfobia, discriminarea bazată pe abilitate și sărăcia.

2.31Lipsa furnizării de îngrijiri, de servicii și de sprijin în materie de sănătate mintală pentru femeile care au fost victime ale violenței domestice, și care se confruntă invariabil cu consecințe grave asupra sănătății mintale din cauza traumei provocate de această violență, reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului. În plus, lipsa accesului la facilități care le-ar putea ajuta să-și reconstruiască viața, cum ar fi accesul la un nivel de trai adecvat și la protecție socială, la reabilitare și capacitare, la muncă și angajare și la justiție, ar constitui, de asemenea, o încălcare a drepturilor omului.

2.32CESE este profund îngrijorat de acele opinii, exprimate în special de grupuri religioase fundamentaliste, care perpetuează concepții patriarhale, refuzând să considere violența împotriva femeilor și a fetelor ca formă specifică de violență ce decurge din statutul lor de femei. De asemenea, CESE este îngrijorat de activitățile extremei drepte, care subminează obiectivul egalității între femei și bărbați și neagă violența structurală și discriminarea la care sunt supuse femeile și fetele, aducând astfel atingere valorilor și principiilor menționate la articolul 2 din TFUE.

3.Observații specifice

3.1În scopul pregătirii prezentului aviz din proprie inițiativă, au fost concepute două misiuni de țară menite să analizeze perspectivele naționale și punerea în aplicare a cerințelor juridice existente și viitoare pentru a proteja victimele violenței bazate pe gen și ale violenței domestice. Cele două țări selecționate pentru efectuarea acestor vizite au fost Lituania și Spania. Anexa 1 prezintă un rezumat al principalelor rezultate ale vizitelor la nivel de țară, care evidențiază contribuțiile primite pe această temă din partea organizațiilor societății civile (OSC) și a partenerilor sociali, precum și a autorităților naționale responsabile 9 .

Bruxelles, 4 februarie 2025

Președinta Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Cinzia DEL RIO

*

*    *

N.B.:    Urmează anexele.

ANNEX 1

For the purpose of the preparation of this Own initiative Opinion two country missions were developed in order to analyse national perspectives and implementation of existing and future legal requirements to protect victims of gender based violence and domestic violence. Lithuania and Spain were chosen as the two countries to visit. A summary of the main outcomes from the country visits highlighting input on the topic from the Civil Society Organisations (CSOs) and social partners, as well as responsible national authorities are reflected in this annex.

SPAIN

Spain scored 76.7 on the 2024 Gender Equality Index prepared by the European Institute for Gender Equality (EIGE), while the EU average is 71.0.. Likewise, in the Global Gender Gap Index 2023 drawn up by the World Economic Forum, Spain occupies position 18 out of 155 analysed (with 79. 10 1%), having reduced the gap between women and men compared to 2022.

A broad regulatory framework and public policies have been developed in this regard by different levels of government, especially the State Pact. However, further progress is needed on fostering greater inter-administrative cooperation, better financing at all levels, and increased support for women’s organisations.

1Prevention

1.1All Spanish educational laws include education on and prevention of gender-based violence, with a focus on coeducation. However, it is regrettable that the Catholic Church and ultraconservative sectors continue oppose affective-sexual education and equality, especially considering that part of the educational model is managed by religious organisations.

1.2Efforts have been made to fight gender based violence since 1994, including ongoing measures, such as training for primary healthcare professionals and the State Security Forces and Corps (FCSE).

1.3A comprehensive and coordinated data collection model is also being developed, aimed at reviewing it to take into account intersectionality and include a specific study on women with disabilities.

1.4Far-right sectors, including parties with representation in parliament, express their denial of violence against women.

2Protection

2.1Adaptation of services and resources is offered to women with disabilities (including facilitators) and to migrant women, providing them access to interpreters.

2.2Not all of the rights contained in Organic Law 10/2022 on the Comprehensive Guarantee of Sexual Freedom related to victim status accreditation, labour rights, and the number of 24-hour crisis centres have been effectively implemented. Implementation depends on each autonomous community, generating regional inequalities.

2.3There are attacks on women’s rights from far-right sectors, particularly regarding the right to voluntary termination of pregnancy. In this regard, organisations believe it would be beneficial to have an initiative similar to the French model, constitutionalising that right.

2.4Second-order violence is experienced by professionals working with victims of gender-based violence.

3Prosecution

3.1An important pillar of Organic Law 1/2004 on Comprehensive Measures for Protection against Gender-Based Violence is the provision of free legal advice for victims, regardless of their resources, with the victim deciding whether or not to have legal assistance when filing the report. However, the FCSE sometimes fail to provide proper guidance in this regard before the report is made.

3.2Non-reporting persists, as indicated by the 2019 National Survey on Violence Against Women. Entities point out that the lack of a specialised training for the judicial sector is one of the main causes for this.

3.3Regarding the enforcement of sentences there is a sense of impunity, , especially when victims are minors and sentences are substituted with community service or courses, sometimes in agreement with the prosecution.

3.4The VioGen system 11 for risk assessment is an advanced set of algorithms, but it is not sufficient. In this regard, there is a need for greater transparency, an independent audit or the participation of women’s organisations. The same recommendation applies to the implementation of Onvios 12 , the system designed to tackle sexual violence.

3.5Specialized courts have been created for violence against women. However, judges holding the office in such courts are not always specialized.

LITHUANIA

Lithuania is one of the five European Union countries that have signed but not ratified the Istanbul Convention on preventing and combating violence against women and domestic violence. Lithuania scored 65.8 on the 2024 Gender Equality Index released by the European Institute for Gender Equality (EIGE). However, the domain of "Violence" is not included in this calculation of the Index score. The Lithuanian score is 5.2 points below the score for the EU as a whole. Accordingly, Lithuania ranks 16th in the EU on the Gender Equality Index, moving its ranking up by one place since 2023. Within the Global Gender Gap Index 2023 drawn up by the World Economic Forum, Lithuania has closed at least 80% of its gap and returns to the top 10 economies, taking 9th place.

Lithuania has recently undertaken some legislative reforms in the fields of equal opportunities, disability rights, and ensuring the protection from sexual harassment not only of term-contract employees and civil servants, but also job-seekers. Amendments to the legislation on protection from domestic violence ensure providing for temporary protection orders in cases of domestic violence, and abolishing the institute of private prosecution. Yet, there is still a lack of a comprehensive regulation on gender-based violence explicitly protecting women. The seven forms of violence against women that are defined in the Directive are not covered by Lithuanian national laws. Only the general field of domestic violence is regulated in Lithuania.

4Prevention

4.1The Law on Protection from Domestic Violence was introduced in 2011, and the related institutional framework has been developed to ensure prevention, protection from and prosecution for domestic violence. On 1 July 2023, a new version of this Law entered into force. Despite some positive developments, the Law has still remained gender-neutral. Moreover, the key provision that domestic violence is a violation of human rights has been removed from the Law.

4.2Since 2011, a network of Specialised Complex Support Centres has been developed throughout Lithuania to ensure the provision of specialised services to victims of domestic violence.

4.3There have been some preventative measures introduced, but they are fragmented, often project based initiatives 13 with no regular funding, mainly carried out by women’s NGOs 14 . More coordinated measures for awareness raising campaigns against gender-based violence and trainings for professionals are foreseen in the national development programme with 1.7 million allocated to start in 2025.

4.4Since 1 July 2023, amendments to the Law on Protection from Domestic Violence established the function for the Ministry of Education, Science and Sports to ensure the compulsory integration into pre-school, pre-primary and general education curricula of topics such as gender equality, prevention of domestic violence, respect for the dignity of every person, mutual assistance, socio-emotional skills, non-violent conflict resolution and the right to personal integrity. This takes into account the abilities and ages of all students and seeks to coordinate the development of the competence of teaching staff in the fields of prevention, recognition of domestic violence and the provision of support to persons at risk of or affected by domestic violence.

4.5The new version of the Life Skills Curriculum, which also includes gender equality and sexuality, was approved by the Ministry of Education, Science and Sports in October 2022 and implementation started in September 2023. Although the programme focuses on gender stereotypes, the concept of gender equality is not precisely defined, leaving room for different interpretations. Moreover, there is a lack of systemic teaching of gender equality-related topics, and there is no reference to gender-based violence. According to NGOs, there is a lack of information and a question mark surrounding the qualifications of the teachers who would be teaching these lessons.

4.6There is a lack of comprehensive data collection models in Lithuania, gaps exist in collecting and making publicly available information about the number of reports made to the police, the number of pre-trial investigations opened, the number of pre-trial investigations closed, the number of cases brought to court and the number of cases trialled as well as the number of perpetrators sentenced.

5Protection

5.1The new amendments to the Law on Protection from Domestic Violence have introduced a Domestic Violence Protection Warrant ("the Warrant") which is a preventive protection measure by which an adult who raises the risk of domestic violence is ordered to temporarily move out of the place of residence shared with a person who is at risk of domestic violence, not to visit their place of residence, not to approach them and/or children living with them, not to communicate with them, and not to seek contact with them. This preventive measure, not involving criminal law, is imposed by the police officer first on the scene, immediately for a period of not less than 15 days. Yet, there have been cases where the same person was granted the Warrant as many as eight or even more times. This suggests that there is still no well thought out and clearly regulated procedure for moving from a preventive measure to the application of the criminal law, even if it fails several times.

5.2As for victim support services and resources in Lithuania, they often fail to ensure that women with various disabilities are appropriately supported, and that information and all services are accessible to them. Even though there are obligatory accessibility requirements (both physical and informational) for all public services, no additional funding is provided to ensure such accessibility.

5.3In Lithuania, there are still legal provisions allowing forced sterilisation for women with disabilities placed under guardianship.

6Prosecution

6.1The issue of "non-reporting" persists in Lithuania.

6.2According to NGOs not enough attention is paid to recurrent cases of violence. There are complaints that state interventions are ineffective and insufficient to deter the perpetrator, and that the violence continues. Typically, only a very small number of cases reach court, but even then the penalties are inadequate.

6.3There is no judicial specialisation in Lithuania.

_____________

(1)     Directiva (UE) 2024/1385 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2024 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice

(2)       https://www.etuc.org/en/framework-agreement-harassment-and-violence-work .

(3)     Hughes K, Bellis MA, Jones L, Wood S, Bates G, Eckley L, McCoy E, Mikton C, Shakespeare T, Officer A. Prevalence and risk of violence against adults with disabilities: a systematic review and meta-analysis of observational studies. Lancet. 2012 Apr 28;379(9826):1621-9. doi: 10.1016/S0140-6736(11)61851-5. Epub 2012 Feb 28. PMID: 22377290.

(4)    Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente.

(5)    JO C, C/2024/1592, 5.3.2024, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/C/2024/1592/oj?locale=ro .

(6)     JO C 443, 22.11.2022, p. 93-100 punctul 3.22 și JO C, C/2024/1592, 5.3.2024 .

(7)     JO C 443, 22.11.2022, p. 93-100 .

(8)    Reporting on violence against women and girls: a handbook for journalists. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000371524 .

(9)     https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/opinions/violence-against-women-human-rights-issue-state-play-measures-across-eu .

(10)     https://eige.europa.eu/modules/custom/eige_gei/app/content/downloads/factsheets/EU_2024_factsheet.pdf

(11)    VuiGen;: https://www.interior.gob.es/opencms/ca/servicios-al-ciudadano/violencia-contra-la-mujer/sistema-viogen/

(12)    Onvios: https://www.interior.gob.es/opencms/va/detalle/articulo/Que-es-la-Oficina-Nacional-contra-las-Violencias-Sexuales/

(13)    „Visų reikalas” – website developed by Office of the Equal Opportunities Ombudsperson, together with partners Center for Equality Advancement, Human Rights Monitoring Institute, social advertising agency “Nomoshiti” and Lithuanian Centre for Human Rights and Co-funded by the EU. Goal of the initiative – educate society to better recognise gender based violence and its forms: https://visureikalas.lt/en/for-more-information/about-project/

(14)    A hotline for women. Mostly ran by women volunteers. Offers calming dialogues in case of crisis, anxiety or violence. It is a programme implemented by specific organizations in Vilnius, Kaunas, and Klaipėda. In Vilnius, this programme is carried out by the "Moterų informacijos centras". https://pagalbosmoterimslinija.lt/en/womens-helpline/