15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/39

1.1

CESE sprijină Cartea verde (CV), pe care o consideră un pas înainte în direcția corectă.

1.2

Cu toate că este indubitabilă nevoia de lichidități a sistemului financiar, care, înainte de criza financiară, depindea în bună măsură de sistemul bancar paralel (SBP), experiența crizei ne învață că, în procesul de reglementare, este prioritar ca sistemul financiar să se bucure de o stabilitate indispensabilă.

1.3

Cu toate că nu există dispoziții legale, în practică, guvernele, băncile centrale și instituțiile publice de garantare au fost obligate să facă față pierderilor produse de băncile „din umbră” (shadow banks).

1.4

Unul din obiectivele principale ale Cărții verzi trebuie să fie evitarea riscului de arbitraj de reglementare.

1.5

Primele acorduri de la Basel au reprezentat motorul dezvoltării sistemului bancar paralel, deoarece bilanțurile contabile ale băncilor au fost reglementate strict, în vreme ce operațiunile extrabilanțiere nu au fost controlate. În opinia CESE, acordurile ulterioare de la Basel, transpuse de CE prin Directivele CRD III și CRD IV, vor remedia aceste deficiențe. De fapt, nu ar trebui să existe activități „în umbră”, de aceea SBP trebuie supus acelorași cerințe de reglementare și prudențiale ca și întregul sistem financiar.

1.6

De asemenea, noua reglementare trebuie să urmărească un înalt nivel de protecție a consumatorilor europeni.

1.7

CESE subliniază importanța coordonării supravegherii la nivel global și a schimbului de informații.

1.8

Sistemul financiar, în toate manifestările sale, trebuie să fie în serviciul economiei reale, și nu al speculatorilor.

1.9

CESE subliniază funcția vitală pe care o îndeplinește sistemul financiar pentru investiții, pentru crearea de locuri de muncă și bunăstarea societății.

1.10

Noua reglementare a piețelor financiare este fundamentală pentru reluarea unei creșteri durabile.

—

două activități:

—

cinci tipuri de entități:

—

interacțiunea dintre bănci și entitățile bancare paralele [de care se va ocupa Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS)],

—

riscurile sistemice ale fondurilor de piață monetară [de care se va ocupa Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO)],

—

cerințele în materie de securitizare (IOSCO și BCBS),

—

alte entități bancare paralele (FSB) și

—

împrumutul de valori mobiliare și operațiunile repo (FSB).

3.1

În opinia CESE, Cartea verde reprezintă un pas important pe calea cea bună și o analiză la momentul adecvat a problemelor legate de sistemul bancar paralel.

3.2

În mod tradițional, băncile își finanțau operațiunile din capital propriu și depozite comerciale. Pentru a-și crește capacitatea de a acorda credite, securitizarea portofoliilor de credite a devenit o practică standard. Securitizarea este utilă prin ea însăși, dar s-a abuzat de ea în perioada premergătoare crizei deoarece portofoliile de credite erau de calitate slabă (sub-prime), iar titlurile de valoare au fost reciclate în mod repetat (derivatives – instrumente financiare derivate) pentru a umfla profitul băncii. Volumul activității bancare este determinat de măsura în care activele bancare produc un efect de pârghie. În vreme ce acordurile de la Basel au reglementat efectul de pârghie al bilanțului contabil, efectul de pârghie al operațiunilor extrabilanțiere, care avea o mare amploare, nu a fost reglementat. Abuzul de subprime și efectul excesiv de pârghie au avut loc prin intermediul sistemului bancar paralel. Mai mult decât atât, activitatea de bază a băncilor – transformarea scadențelor, adică transformarea activelor pe termen scurt în împrumuturi pe termen lung – a devenit excesiv de riscantă, deoarece băncile au devenit excesiv de dependente de finanțarea interbancară pe termen scurt. Această dependență a precipitat declanșarea crizei de lichidități în momentul în care s-a prăbușit piața instrumentelor financiare derivate. Prin urmare, nu este deloc surprinzător că noile acorduri de la Basel vor reglementa instrumentele financiare derivate, efectul de pârghie și lichiditatea.

3.3

Ca urmare a dereglementării, a avut loc o profundă transformare în activitatea bancară. Din cauza crizei, operațiunile bancare comerciale tradiționale, care au contribuit la prosperitatea și creșterea nivelului de trai al populației timp de zeci de ani, au fost ciuntite, mai mult sau mai puțin. În prezent, pe măsură ce elimină excesele grave ale sistemului bancar paralel, autoritățile de reglementare ar trebui să acorde prioritate stabilității sistemului financiar, care este indispensabilă.

3.4

Băncile „din umbră” au transformat ajungerea la scadență și lichiditatea creditului în mod similar cu băncile tradiționale. Cu toate că, spre deosebire de acestea din urmă, nu au în mod formal acces la creditori de ultimă instanță (băncile centrale), în practică, după cum a demonstrat experiența recentă, instituțiile publice au fost obligate să facă față – prin diverse mecanisme – pierderilor generate de băncile „din umbră”. Cel mai mult au avut de suferit contribuabilii.

3.5

SBP nu era supus acelorași norme prudențiale ca băncile tradiționale. Cu toate acestea, există multe modalități prin care băncile „din umbr㔄imită” băncile tradiționale, iar majoritatea băncilor „din umbră” erau controlate de o bancă tradițională. Evitarea riscului arbitrajului de reglementare trebuie să reprezinte unul din obiectivele principale ale Cărții verzi.

3.6

Cu siguranță, raportul FSB se concentrează asupra rolului pe care îl poate juca supravegherea macroprudențială în indentificarea acumulării de risc sistemic. Este important să se supravegheze îndeaproape interconexiunea și canalele prin care riscul poate trece de la sistemul bancar paralel la sistemul reglementat. CESE consideră că este important să se facă distincția între următoarele:

Nu ar trebui să existe activități „paralele”, de aceea SBP – în măsura în care noile reglementări permit aceasta – trebuie să fie supus acelorași cerințe de reglementare și prudențiale ca și întregul sistem financiar. Reformele în desfășurare sau în curs de elaborare – CRD III, CRD IV, Directiva Solvabilitate II, Basel III – trebuie să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv.

3.7

CESE consideră că reglementarea sistemului bancar paralel trebuie să aibă ca obiectiv inclusiv protecția consumatorilor europeni prin intermediul transparenței produselor oferite. Clienții au dreptul la consiliere imparțială și corectă. Comitetul s-a pronunțat deja în favoarea înființării unei Agenții europene de protecție a consumatorilor de servicii financiare, similară cu Bureau of Consumer Financial Protection, înființat prin legea Dodd Frank (1), pentru întărirea protecției consumatorilor, îmbunătățindu-se astfel transparența și soluționarea eficientă a reclamațiilor.

3.8

Pe de altă parte, CESE a sprijinit inclusiv protecția și stimularea denunțătorilor, aceasta contribuind la asanarea sistemului financiar prin formule juridice care să le garanteze acestora imunitatea atunci când se aduce la cunoștința autorităților comiterea unor fapte ilicite.

3.9

Este necesară o abordare globală a problemelor sistemului bancar paralel, la care să se găsească răspunsuri politice. Trebuie să se facă o deosebire între coordonarea supravegherii globale și schimbul de informații. În orice caz, dezacordul la nivel internațional nu trebuie să constituie un obstacol în stabilirea de către UE a măsurilor legislative potrivite.

3.10

Din marea criză financiară trebuie să se tragă următoarea concluzie: sistemul financiar în toate formele sale trebuie să se afle în serviciul economiei reale. Abandonarea regulilor tradiționale care au reglementat comerțul bancar timp de zeci de ani a dat naștere creșterii explozive a produselor speculative, iar în cele din urmă acest fapt a avut un efect extrem de dăunător pentru economie.

3.11

Din punct de vedere istoric, băncile și toate instituțiile financiare reglementate de stat îndeplinesc o funcție vitală în cadrul economiei, în calitatea lor de entități care depozitează și canalizează economiile cetățenilor și întreprinderilor pentru a finanța investițiile, crearea de locuri de muncă și, în cele din urmă, bunăstarea societății. În anii de dinaintea crizei această funcție nu a prevalat întotdeauna.

3.12

CESE propune ca răspunderea socială a sectorului financiar și obiectivul de a „a garanta că toate activitățile financiare contribuie la creșterea economică” să facă parte din obiectivele Cărții verzi. Noua reglementare a piețelor financiare este un instrument indispensabil pentru redresarea unei economii durabile.

3.13

Având în vedere actele normative care fie au intrat în vigoare în ultimii ani, fie urmează să intre în vigoare, CESE amintește obiectivul unei bune legiferări, cu o abordare concentrată în special pe simplitate și claritate. Este necesar să se evite duplicările și distorsiunile care ar putea da naștere la incertitudini sub aspectul reglementării și la ocazii pentru arbitraj.

3.14

Structurile care s-au înființat în vederea supravegherii prudențiale – printre care în special Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) – ar trebui să fie însărcinate cu monitorizarea evoluției sistemului financiar și mai ales a activităților sistemului bancar paralel, pentru a se identifica riscurile sistemice apărute și pentru a propune măsuri de atenuare a acestora.

3.15

CESE subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să contribuie la lucrările FSB privind sistemul bancar paralel și să-și coordoneze inițiativele cu acest organism, astfel încât să se asigure coerența atât sub aspectul conținutului, cât și al calendarului.

3.16

CESE trebuie să insiste asupra necesității ca supravegherea și standardele de reglementare prudențială să împiedice concurența neloială în cadrul sistemului financiar.

a)

Sunteți de acord cu definiția propusă a noțiunii de sistem bancar paralel?

Da. Formularea amplă permite să fie cuprins în definiție ansamblul complex de entități și activități financiare care caracterizează sistemul bancar paralel. În orice caz, absența unei definiții acceptate nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea acțiunii de reglementare și supraveghere de către autorități.

b)

Sunteți de acord cu lista preliminară a entităților și activităților din sistemul bancar paralel? Ar trebui analizate și alte entități și/sau activități? În caz afirmativ, care ar fi acestea?

a)

Sunteți de acord că sectorul bancar paralel poate avea o contribuție pozitivă în cadrul sistemului financiar? Considerați că aceste activități prezintă și alte beneficii care ar trebui reținute și promovate în viitor?

Sistemul bancar paralel a contribuit la financiarizarea economiei și la „bula imobiliară”, care – începând din 2007 – a afectat diverse țări dezvoltate, aducând economia acestora în pragul colapsului și, prin urmare, acestui sistem îi revine o responsabilitate fundamentală, deși nu una exclusivă, în ce privește marea recesiune care a afectat SUA și multe țări din UE.

Sistemul financiar în ansamblul său trebuie să fie în serviciul economiei reale.

b)

Sunteți de acord cu descrierea canalelor prin care activitățile bancare paralele creează noi riscuri sau transferă riscurile altor părți ale sistemului financiar?

Suntem de acord. Cele patru grupe de risc corespund învățămintelor trase în urma crizei financiare.

c)

Credeți că ar trebui luate în considerare și alte canale prin care activitățile bancare paralele creează noi riscuri sau transferă riscurile altor părți ale sistemului financiar?

a)

Sunteți de acord că se impun o monitorizare și o reglementare mai stricte a entităților și activităților bancare paralele?

b)

Sunteți de acord cu sugestiile referitoare la identificarea și monitorizarea entităților relevante și a activităților lor? Sunteți de acord că UE are nevoie de procese permanente pentru colectarea și schimbul de informații referitoare la practicile de identificare și de supraveghere între toate autoritățile de supraveghere din UE, Comisie, BCE și alte bănci centrale?

c)

Sunteți de acord cu principiile generale prezentate mai sus, referitoare la supravegherea activităților bancare paralele?

d)

Sunteți de acord cu principiile generale prezentate mai sus, referitoare la măsurile de reglementare?

Răspunsul la cele patru întrebări de mai sus este afirmativ. CESE subliniază necesitatea, pe de o parte, a unei supravegheri globale, care să aibă în vedere toate domeniile sistemului financiar și, pe de altă parte, necesitatea ca organismele de control și reglementare de la diferite nivele să fie dotate în mod adecvat cu personal calificat și mijloace materiale.

e)

Ce măsuri ar trebui avute în vedere pentru a garanta coerența la nivel internațional a tratamentului aplicat activităților bancare paralele și pentru a evita arbitrajul de reglementare la nivel mondial?

Coordonarea și acordul deplin în cadrul G20 sunt fundamentale. Identificatorul juridic de entități (Legal Entity Identifier – LEI), potrivit propunerii FSB (8.6.2012), va contribui la acoperirea deficiențelor statistice, la îmbunătățirea gestionării riscurilor în cadrul întreprinderilor, la îmbunătățirea evaluării riscurilor macro- și microprudențiale, la limitarea abuzurilor de piață și la împiedicarea fraudelor financiare.

a)

Care este opinia dumneavoastră cu privire la măsurile deja luate la nivelul UE pentru a oferi soluții la problemele legate de activitățile bancare paralele?

În diverse avize ale sale, CESE a sprijinit măsurile adoptate de UE, printre care se pot cita Directiva MiFID (2), Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative (3), regulamentele privind agențiile de rating al creditelor (4) etc. Între acestea merită subliniate Directivele CRD III (5), CRD IV (6) și Directiva Solvabilitate II (7).

a)

Sunteți de acord cu analiza aspectelor acoperite în prezent de cele cinci domenii-cheie în care Comisia examinează posibile opțiuni?

Da. Este esențial ca sporirea eficienței de reglementare să se realizeze nu numai în Europa, ci și pe plan internațional. De exemplu, fondurile de piață monetară (money market funds – MMF) își au sediul în special în SUA.

b)

Există și alte aspecte care ar trebui incluse? În caz afirmativ, care ar fi acestea?

c)

Ce eventuale modificări ale cadrului actual de reglementare al UE ar fi necesare pentru a se lua măsuri adecvate cu privire la riscurile și problemele prezentate mai sus?

Răspunsurile b) și c): decalogul propus de Paul Tucker, viceguvernator al Băncii Angliei și membru în Financial Stability Board (conferința de la Bruxelles, 27.4.2012).

d)

Ce alte măsuri, de tipul intensificării monitorizării sau al măsurilor cu caracter neobligatoriu, ar trebui fi avute în vedere?

CESE sugerează următoarele: