1.

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 (2) a stabilit un sistem de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii (EU ETS), în timp ce Directiva 2009/29/CE (3) a îmbunătățit și a extins schema EU ETS de la 1 ianuarie 2013. Directiva 2003/87/CE astfel cum a fost modificată (4) este denumită în continuare „Directiva ETS”. Directiva 2009/29/CE face parte dintr-un pachet legislativ care conține măsuri de combatere a schimbărilor climatice și de promovare a surselor regenerabile de energie și a energiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon. Obiectivul acestui pachet a fost, în principal, acela de a permite atingerea țintei globale a Uniunii în domeniul mediului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră față de valorile din 1990 și de atingere a unei ponderi a energiilor regenerabile de 20 % din consumul total de energie al Uniunii până în 2020.

2.

Directiva ETS prevede următoarele măsuri speciale și temporare pentru anumite întreprinderi: ajutoare pentru compensarea creșterilor prețului energiei electrice datorate includerii costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a aplicării schemei EU ETS (denumite în mod obișnuit „costurile emisiilor indirecte”); ajutoare pentru investiții acordate centralelor electrice cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv centralelor electrice noi care sunt pregătite pentru captarea și stocarea geologică de CO2 în condiții de siguranță pentru mediu (pregătite pentru CSC); certificate tranzitorii opționale gratuite în sectorul energiei electrice în unele state AELS (5); precum și excluderea anumitor instalații mici din sfera de aplicare a EU ETS în cazul în care reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră poate fi realizată în afara cadrului EU ETS, cu costuri administrative mai reduse.

3.

Măsurile speciale și temporare prevăzute în contextul punerii în aplicare a Directivei ETS presupun ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. În conformitate cu secțiunea II din partea 2 a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, ajutorul de stat trebuie notificat Autorității AELS de Supraveghere de către statele AELS și nu poate fi pus în aplicare până când nu este aprobat de către Autoritatea AELS de Supraveghere.

4.

Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, prezentele orientări descriu criteriile de compatibilitate care vor fi aplicate în cazul acestor măsuri de ajutor de stat în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum a fost îmbunătățită și extinsă prin Directiva 2009/29/CE.

5.

În conformitate cu testul comparativ prevăzut în Planul de acțiune privind ajutoarele de stat din 2005 (6), obiectivul principal al controlului ajutoarelor de stat în contextul aplicării schemei EU ETS este acela de a garanta faptul că măsurile de ajutor de stat vor contribui la o reducere mai semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră decât în absența ajutorului și că efectele pozitive ale ajutorului contrabalansează efectele negative reprezentate de denaturarea concurenței pe piața internă. Ajutorul de stat trebuie să fie necesar pentru a se atinge obiectivul EU ETS în materie de mediu (necesitatea ajutorului) și trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru a asigura nivelul dorit de protecție a mediului (proporționalitatea ajutorului) fără să creeze denaturări nejustificate ale concurenței și ale schimburilor comerciale pe piața internă.

6.

Întrucât dispozițiile introduse de Directiva 2009/29/CE se vor aplica începând cu 1 ianuarie 2013, ajutorul de stat nu poate fi considerat necesar pentru a reduce o eventuală obligație rezultată în temeiul directivei menționate înainte de această dată. Prin urmare, măsurile care fac obiectul prezentelor orientări nu pot fi autorizate decât pentru costurile suportate la 1 ianuarie 2013 sau după această dată, cu excepția ajutorului implicat în certificatele tranzitorii opționale gratuite pentru modernizarea generării de energie electrică (în unele state AELS), care poate include, în anumite condiții, investițiile efectuate începând cu 25 iunie 2009 și incluse în planul național.

7.

În temeiul articolului 10a alineatul (6) din Directiva ETS, statele SEE pot acorda ajutor de stat în favoarea sectoarelor sau subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor aferente emisiilor de gaze cu efect de seră în prețul energiei electrice (denumite în continuare „costurile emisiilor indirecte”), pentru a compensa aceste costuri în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În sensul prezentelor orientări, conceptul de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon” se referă la perspectiva unei creșteri a emisiilor de gaze cu efect de seră atunci când întreprinderile își orientează producția în afara SEE deoarece nu pot transfera creșterile costurilor generate de EU ETS asupra clienților lor fără a înregistra o pierdere semnificativă a cotei de piață.

8.

Reducerea riscului relocării emisiilor de dioxid de carbon este justificată din rațiuni de protecție a mediului, întrucât ajutorul urmărește evitarea unei creșteri a emisiilor globale de gaze cu efect de seră ca urmare a transferării producției în afara SEE, în absența unui acord internațional cu caracter obligatoriu privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În plus, ajutorul pentru costurile emisiilor indirecte poate avea un impact negativ asupra eficienței EU ETS. Dacă nu este orientat în mod corespunzător, ajutorul i-ar exonera pe beneficiari de costul emisiilor lor indirecte, limitând astfel stimulentele pentru reducerea emisiilor și promovarea inovării în sectorul respectiv. Drept urmare, va fi necesar ca alte sectoare ale economiei să suporte, în cea mai mare parte, costurile reducerii emisiilor. De asemenea, un astfel de ajutor de stat poate conduce la denaturări semnificative ale concurenței pe piața internă, în special ori de câte ori întreprinderi din același sector sunt tratate diferit în diferite state SEE în funcție de diferitele constrângeri bugetare. Prin urmare, prezentele orientări trebuie să vizeze trei obiective specifice: reducerea la minimum a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, menținerea obiectivului EU ETS de a asigura o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor și reducerea la minimum a denaturărilor concurenței pe piața internă.

9.

În timpul procesului de adoptare a Directivei 2009/29/CE, Comisia a dat o declarație (7) în care prezenta principiile fundamentale pe care intenționa să le aplice în privința ajutorului de stat pentru costurile emisiilor indirecte în vederea evitării unor denaturări nejustificate ale concurenței.

10.

Comisia a evaluat, la nivelul Uniunii, măsura în care este posibil ca un sector sau subsector să transfere costurile emisiilor indirecte în prețul produselor fără a înregistra o pierdere semnificativă a cotei de piață în favoarea instalațiilor mai puțin eficiente din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon din afara Uniunii Europene.

11.

Valoarea maximă a ajutorului pe care îl pot acorda statele SEE trebuie calculată pe baza unei formule care ține seama de nivelul producției de referință a instalației sau de nivelul consumului de energie electrică de referință al instalației, astfel cum sunt definite în prezentele orientări, precum și de factorul de emisie de CO2 pentru energia electrică furnizată de instalațiile de ardere din diferite zone geografice. Nu se va acorda ajutor de stat în cazul contractelor de furnizare a energiei electrice care nu includ niciun cost pentru emisiile de CO2. Această formulă garantează faptul că ajutorul este proporțional și că menține stimulentele pentru eficiența energiei electrice și tranziția de la energia electrică „gri” la energia electrică „verde”, în conformitate cu considerentul 27 din Directiva 2009/29/CE.

12.

În plus, pentru a reduce la minimum denaturările concurenței pe piața internă și pentru a menține obiectivul EU ETS de a asigura o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor, ajutorul nu trebuie să compenseze integral costurile EUA în prețurile energiei electrice și trebuie redus în timp. Intensitățile degresive ale ajutorului sunt fundamentale în cazul ajutoarelor de stat pentru funcționare, pentru a se evita dependența de ajutor. Mai mult, intensitățile degresive ale ajutorului vor menține atât stimulentele pe termen lung pentru internalizarea completă a externalității de mediu, cât și stimulentele pe termen scurt pentru tranziția la tehnologii de generare a energiei electrice cu emisii mai reduse de CO2, subliniind totodată caracterul temporar al ajutorului și contribuind la tranziția spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon.

13.

În conformitate cu declarația Comisiei adresată Consiliului European (8) cu privire la articolul 10 alineatul (3) din Directiva ETS privind utilizarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor, statele SEE pot utiliza aceste venituri, în perioada 2013-2016, pentru a sprijini construirea unor centrale electrice cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv a unor centrale electrice noi care să fie pregătite pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC). Ca punct negativ al acestei definiții, în temeiul articolului 33 din Directiva 2009/31/CE a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (9), statele SEE trebuie să se asigure că operatorii instalațiilor de ardere cu o putere electrică nominală de peste 300 MW au evaluat anumite condiții, și anume dacă sunt disponibile situri de stocare adecvate, dacă facilitățile de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic și dacă adaptarea în vederea captării de CO2 este fezabilă din punct de vedere tehnic și economic. În cazul în care în care evaluarea respectivă este pozitivă, trebuie rezervat un spațiu adecvat pe amplasamentul instalației pentru echipamentele necesare captării și comprimării CO2  (10).

14.

Acest ajutor trebuie să urmărească creșterea nivelului de protecție a mediului, cu emisii mai scăzute de CO2 decât cele pe care le permite tehnologia de ultimă generație, și să vizeze o disfuncționalitate a pieței, având un impact substanțial asupra protecției mediului. Ajutorul trebuie să fie necesar, să aibă un efect stimulativ și să fie proporțional. Ajutorul pentru punerea în aplicare a captării și a stocării de dioxid de carbon nu intră în domeniul de aplicare al prezentelor orientări și este deja evaluat în baza altor norme existente privind ajutoarele de stat, în special în baza capitolului referitor la ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat (11).

15.

Pentru a asigura proporționalitatea ajutorului, intensitățile maxime ale ajutorului trebuie modulate în funcție de contribuția la creșterea nivelului de protecție a mediului și la reducerea emisiilor de CO2 (obiectivul Directivei ETS) ale noii centrale electrice. Prin urmare, centralele electrice noi care încep să pună în aplicare lanțul CSC integral (și anume construcția și începerea efectivă a captării, transportului și stocării de CO2) înainte de 2020 trebuie recompensate în comparație cu centralele electrice noi care sunt pregătite pentru CSC, dar care nu încep să pună în aplicare CSC înainte de 2020. În plus, atunci când sunt evaluate două proiecte similare pentru centralele electrice noi care sunt pregătite pentru CSC, intensitățile maxime permise ale ajutorului vor fi mai mari în cazul proiectelor selecționate în urma unei proceduri de licitare cu adevărat concurențiale, bazate pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii, ceea ce va garanta în mod eficace faptul că ajutorul este limitat la minimul necesar și promovează concurența pe piața generării de energie electrică. În aceste condiții, se poate presupune că ofertele respective reflectă toate beneficiile posibile care ar putea decurge din investițiile suplimentare.

16.

În temeiul articolului 10c din Directiva ETS, statele SEE care îndeplinesc anumite condiții referitoare la interconectivitatea rețelei naționale de energie electrică sau la ponderea combustibililor fosili în producția de energie electrică și la nivelul PIB-ului pe cap de locuitor în comparație cu media Uniunii au opțiunea de a se abate temporar de la principiul licitării integrale și de a acorda certificate gratuite întreprinderilor producătoare de energie electrică aflate în activitate până la 31 decembrie 2008 sau celor pentru care procesul investițional în vederea modernizării a fost inițiat fizic înainte de 31 decembrie 2008. În schimbul acordării de certificate gratuite întreprinderilor producătoare de energie electrică, statele SEE eligibile trebuie să prezinte un plan național de investiții („plan național”) care să prezinte investițiile realizate de beneficiarii certificatelor gratuite sau de alți operatori pentru adaptarea și modernizarea infrastructurii, pentru introducerea de tehnologii curate și pentru diversificarea mixului lor energetic și a surselor de aprovizionare cu energie.

17.

Această derogare de la principiul licitării integrale prin furnizarea cu titlu gratuit de certificate tranzitorii implică ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, deoarece statele SEE renunță la venituri prin acordarea de certificate gratuite și oferă un avantaj selectiv întreprinderilor producătoare de energie electrică. Aceste întreprinderi se pot afla într-o situație de concurență cu producători de energie electrică din alte state SEE, ceea ce poate avea ca rezultat denaturarea sau amenințarea de a denatura concurența și afectarea schimburilor comerciale pe piața internă. Ajutorul acordat este considerat a fi, de asemenea, ajutor de stat având în vedere faptul că beneficiarii certificatelor gratuite vor realiza investiții cu costuri reduse.

18.

În temeiul articolului 27 din Directiva ETS, statele SEE pot exclude instalațiile mici și spitalele din sfera EU ETS, în măsura în care acestea fac obiectul unor măsuri care permit o reducere echivalentă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Statele SEE pot propune măsuri care să se aplice instalațiilor mici și spitalelor prin care acestea să realizeze o contribuție la reducerea emisiilor echivalentă cu cea realizată prin intermediul EU ETS. O astfel de posibilitate de excludere a acestor entități din sfera EU ETS este menită să le ofere avantaje cât mai mari din perspectiva reducerii costurilor administrative pentru fiecare tonă de echivalent CO2 care este exclusă din sfera ETS.

19.

Excluderea instalațiilor mici și a spitalelor din sfera EU ETS poate implica ajutor de stat. Statele SEE dispun de o marjă largă de apreciere atunci când decid dacă să excludă sau nu instalațiile mici din sfera EU ETS și, în cazul aplicării unei astfel de excluderi, atunci când stabilesc ce tip de instalație să excludă și ce tip de măsuri să prevadă. Prin urmare, nu poate fi exclus faptul că măsurile impuse de statele SEE pot constitui un avantaj economic în favoarea instalațiilor mici sau a spitalelor excluse din sfera EU ETS, avantaj susceptibil să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale pe piața internă.

20.

Prezentele orientări se aplică exclusiv măsurilor specifice de ajutor prevăzute în contextul punerii în aplicare a Directivei ETS. Capitolul privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat (12) nu se aplică acestor măsuri.

21.

În scopul prezentelor orientări, se vor aplica definițiile prevăzute în Apendicele I.

22.

Ajutorul de stat poate fi declarat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE în cazul în care are drept efect creșterea nivelului de protecție a mediului (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră) fără a afecta negativ condițiile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Atunci când evaluează compatibilitatea unei măsuri de ajutor, Autoritatea AELS de Supraveghere pune în balanță impactul pozitiv al măsurii de ajutor în ceea ce privește atingerea unui obiectiv de interes comun și efectele sale secundare potențial negative, cum ar fi denaturarea schimburilor comerciale și a concurenței. Din acest motiv, durata schemelor de ajutor nu trebuie să fie mai mare decât durata prezentelor orientări. Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca un stat AELS să notifice din nou o măsură după expirarea termenului stabilit prin decizia Autorității AELS de Supraveghere care autorizează schema de ajutor.

23.

Pentru sectoarele și subsectoarele enumerate în Apendicele II, ajutorul pentru compensarea costurilor aferente certificatelor EU ETS care se reflectă în prețul energiei electrice ca urmare a punerii în aplicare a Directivei ETS și care vor fi suportate începând cu 1 ianuarie 2013 va fi considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezenta secțiune.

24.

În sensul prezentelor orientări, obiectivul acestui ajutor este de evita situația în care beneficiarul unui ajutor este expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor EUA în prețul energiei electrice în cazul în care concurenții săi din țări terțe nu se confruntă cu reflectarea unor costuri similare pentru emisiile de CO2 în prețul practicat la energia electrică, iar beneficiarul nu poate reflecta aceste costuri în prețul produselor fără să piardă o cotă de piață semnificativă.

25.

În sensul prezentelor orientări, se va considera că există un risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon numai atunci când beneficiarul își exercită activitatea într-un sector sau subsector enumerat în Apendicele II.

26.

Intensitatea ajutorului nu trebuie să depășească 85 % din costurile eligibile suportate în 2013, 2014 și 2015, 80 % din costurile eligibile suportate în 2016, 2017 și 2018 și 75 % din costurile eligibile suportate în 2019 și 2020.

27.

Ajutorul maxim care poate fi plătit în cazul fiecărei instalații pentru fabricarea de produse în sectoarele și subsectoarele enumerate în Apendicele II trebuie calculat conform următoarei formule:

(a)

în cazul în care valorile de referință privind eficiența consumului de energie electrică enumerate în Anexa Apendicele III se aplică produselor fabricate de beneficiar, ajutorul maxim care trebuie plătit în cazul fiecărei instalații pentru costurile suportate în anul t este egal cu: În această formulă, Ait este intensitatea ajutorului în anul t, exprimată ca fracție (de ex., 0,8); Ct este factorul de emisie de CO2 (tCO2/MWh) aplicabil (în anul t); Pt-1 este prețul EUA la termen în anul t-1 (EUR/tCO2); E este valoarea de referință aplicabilă privind eficiența consumului de energie electrică specifică produsului, definită în Anexa Apendicele III; iar BO este producția de referință. Aceste concepte sunt definite în Apendicele I.

(b)

în cazul în care valorile de referință privind eficiența consumului de energie electrică enumerate în Anexa Apendicele III nu se aplică produselor fabricate de beneficiar, ajutorul maxim care trebuie plătit în cazul fiecărei instalații pentru costurile suportate în anul t este egal cu: În această formulă, Ait este intensitatea ajutorului în anul t, exprimată ca fracție (de ex., 0,8); Ct este factorul de emisie de CO2 (tCO2/MWh) aplicabil (în anul t); Pt-1 este prețul EUA la termen în anul t-1 (EUR/tCO2); EF este valoarea alternativă de referință privind eficiența consumului de energie electrică; iar BEC este consumul de energie electrică de referință (MWh). Aceste concepte sunt definite în Apendicele I.

28.

În cazul în care o instalație fabrică produse pentru care se aplică o valoare de referință privind eficiența consumului de energie electrică enumerată în Apendicele III și produse pentru care se aplică valoarea alternativă de referință privind eficiența consumului de energie electrică, consumul de energie electrică pentru fiecare produs trebuie repartizat în funcție de tonajul respectiv al producției pentru fiecare produs.

29.

În cazul în care o instalație fabrică atât produse care sunt eligibile pentru ajutor (și anume produse care se încadrează în sectoarele sau subsectoarele eligibile enumerate în Apendicele II), cât și produse care nu sunt eligibile pentru ajutor, ajutorul maxim care trebuie plătit se calculează numai pentru produsele care sunt eligibile pentru ajutor.

30.

Ajutorul poate fi plătit beneficiarului în anul în care sunt suportate costurile sau în anul următor. În cazul în care ajutorul este plătit în anul în care sunt suportate costurile, trebuie să existe un mecanism ex post de ajustare a plății pentru a se garanta faptul că orice plată excedentară a ajutorului va fi rambursată înainte de data de 1 iulie a anului următor.

31.

Se presupune că cerința privind efectul stimulativ este respectată dacă sunt îndeplinite toate condițiile de la secțiunea 3.1.

32.

Ajutorul pentru investiții acordat în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2016 pentru centrale electrice noi cu un grad ridicat de eficiență este considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite în prezenta secțiune.

33.

Centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență li se poate acorda ajutor pentru investiții numai în cazul în care este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

34.

Statele AELS trebuie să demonstreze că ajutorul vizează o disfuncționalitate a pieței, având un impact important asupra protecției mediului. Ajutorul trebuie să aibă un efect stimulativ prin aceea că determină o schimbare în comportamentul beneficiarului ajutorului; un astfel de efect va fi demonstrat printr-un scenariu contrafactual care să ofere dovezi privind faptul că, în lipsa ajutorului, beneficiarul nu ar fi realizat investiția. În plus, proiectul care beneficiază de ajutor nu trebuie să înceapă înainte de depunerea cererii de ajutor. În cele din urmă, statele AELS trebuie să demonstreze că ajutorul nu afectează negativ condițiile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun, în special dacă ajutorul se adresează unui număr limitat de beneficiari sau în cazul în care există probabilitatea ca un astfel de ajutor să întărească poziția beneficiarilor pe piață (la nivel de grup de întreprinderi).

35.

Costurile eligibile se vor limita la costurile totale ale investiției în noua instalație (active corporale și necorporale) care sunt strict necesare pentru construirea noii centrale electrice. În plus, în cazul construirii unei centrale electrice pregătite pentru CSC, vor fi eligibile costurile suportate pentru demonstrarea fezabilității economice și tehnice globale a punerii în aplicare a unui lanț CSC integral. Costurile instalării de echipamente de captare, transport și stocare nu sunt eligibile în temeiul prezentelor orientări, întrucât ajutorul pentru punerea în aplicare a CSC este deja evaluat în temeiul capitolului privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat.

36.

În cazul centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, care sunt pregătite pentru CSC și care încep să pună în aplicare lanțul CSC integral înainte de 2020, ajutorul nu trebuie să depășească 15 % din costurile eligibile.

37.

În cazul centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, care sunt pregătite pentru CSC, dar care nu încep să pună în aplicare lanțul CSC integral înainte de 2020 și care beneficiază de ajutor acordat în urma unei proceduri de licitare cu adevărat concurențiale, care promovează (i) tehnologiile cele mai ecologice de generare a energiei electrice din noua centrală, cu emisii mai scăzute de CO2 decât cele ale tehnologiei de ultimă generație și (ii) concurența pe piața generării de energie electrică, ajutorul nu trebuie să depășească 10 % din costurile eligibile. O astfel de procedură de licitare trebuie să se bazeze pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii și să prevadă participarea unui număr suficient de întreprinderi. În plus, bugetul aferent procedurii de licitare trebuie să fie o constrângere obligatorie, în sensul că nu toți participanții pot beneficia de ajutor.

38.

În cazul centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență care nu îndeplinesc condițiile de la punctele 36 și 37 de mai sus, ajutorul nu trebuie să depășească 5 % din costurile eligibile.

39.

În cazul în care nu se începe punerea în aplicarea a lanțului CSC integral înainte de 2020, ajutorul se reduce la 5 % din costurile eligibile ale investiției sau la 10 % în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în secțiunea 3.2 punctul 37 de mai sus. În cazul plății în avans a ajutorului, statele AELS recuperează suma excedentară a ajutorului.

40.

În perioada 1 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2019, ajutorul de stat implicat în alocarea cu titlu gratuit de certificate tranzitorii și opționale pentru modernizarea generării de energie electrică și în investițiile incluse în planurile naționale, în conformitate cu articolul 10c din Directiva ETS, va fi considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

41.

Costurile eligibile trebuie să se limiteze la costurile totale ale investiției (active corporale și necorporale) menționate în planul național, corespunzătoare valorii de piață a certificatelor gratuite (calculate în conformitate cu Comunicarea Comisei din 29 martie 2011 (17) sau cu documentul de orientare relevant care este aplicabil în momentul acordării ajutorului) acordate fiecărui beneficiar, indiferent de costurile de funcționare și de beneficiile instalației respective.

42.

Ajutorul nu trebuie să depășească 100 % din costurile eligibile.

43.

Ajutorul implicat în excluderea instalațiilor mici și a spitalelor din sfera EU ETS începând cu 1 ianuarie 2013 va fi considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, cu condiția ca acestea să facă obiectul unor măsuri echivalente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sensul articolului 27 din Directiva ETS și cu condiția ca statul AELS să respecte condițiile stabilite la articolul 27 din Directiva ETS.

44.

Se presupune că cerința privind efectul stimulativ este respectată dacă sunt îndeplinite toate condițiile de la secțiunea 3.4.

45.

Statul AELS trebuie să demonstreze că valoarea ajutorului acordat beneficiarului este limitată la minimul necesar. În special, statele AELS pot acorda ajutor cu intensități mai reduse decât cele prevăzute de prezentele orientări.

46.

Plafoanele de ajutor stabilite în prezentele orientări nu trebuie depășite, indiferent dacă sprijinul este finanțat în întregime din resurse de stat sau dacă este finanțat parțial de Uniune.

47.

Ajutorul considerat compatibil în temeiul prezentelor orientări nu poate fi combinat cu un alt ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE sau cu alte forme de finanțare din partea Uniunii în cazul în care o asemenea suprapunere are drept rezultat o intensitate a ajutorului mai mare decât cea prevăzută în prezentele orientări. Cu toate acestea, în situația în care cheltuielile eligibile pentru ajutor pentru măsurile care fac obiectul prezentelor orientări sunt eligibile integral sau parțial și pentru ajutorul acordat în alte scopuri, părții comune i se va aplica plafonul de ajutor cel mai favorabil conform normelor relevante.

48.

În conformitate cu partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (18) și cu Decizia nr. 195/04/COL din 14 iulie 2004 (19), statele AELS trebuie să prezinte rapoarte anuale către Autoritatea AELS de Supraveghere.

49.

În afară de cerințele prevăzute în partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, precum și în Decizia nr. 195/04/COL, rapoartele anuale privind măsurile de ajutor pentru mediu trebuie să conțină informații suplimentare privind respectivele scheme aprobate. În special, statele AELS trebuie să includă următoarele informații în rapoartele lor anuale:

50.

Autoritatea AELS de Supraveghere va monitoriza periodic ajutorul acordat întreprinderilor din sectoarele și subsectoarele considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor certificatelor EU ETS în prețul energiei electrice descris în secțiunea 3.1. Cu această ocazie, își va actualiza informațiile referitoare la amploarea reflectării costurilor indirecte și la eventualele consecințe ale relocării emisiilor de dioxid de carbon.

51.

În ceea ce privește ajutorul acordat pentru centralele electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv pentru cele pregătite pentru CSC, statele AELS trebuie să includă următoarele informații în rapoartele lor anuale:

52.

Autoritatea AELS de Supraveghere consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea transparenței ajutorului de stat în statele AELS. În special, este necesar să se garanteze faptul că statele AELS, operatorii economici, părțile interesate și Autoritatea AELS de Supraveghere pot consulta cu ușurință textul integral al tuturor schemelor de ajutor de mediu aplicabile.

53.

Acest lucru se poate realiza prin crearea de site-uri internet. Din acest motiv, atunci când evaluează scheme de ajutor, Autoritatea AELS de Supraveghere cere sistematic statului AELS în cauză să publice pe internet textul integral al tuturor schemelor de ajutor finale și să comunice Autorității AELS de Supraveghere adresa de internet pe care au fost publicate acestea.

54.

Statele AELS trebuie să se asigure că sunt ținute evidențe detaliate în ceea ce privește acordarea ajutorului pentru toate măsurile. Aceste evidențe, care trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a se putea stabili dacă au fost respectate costurile eligibile și intensitatea maximă admisibilă a ajutorului, trebuie păstrate timp de 10 ani de la data la care a fost acordat ajutorul și trebuie puse la dispoziția Autorității AELS de Supraveghere la cerere.

55.

Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica prezentele orientări din ziua următoare publicării acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta.

56.

Orientările vor rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2020. În urma consultării statelor AELS, Autoritatea AELS de Supraveghere poate modifica aceste orientări înainte de data stabilită pe baza unor considerente importante legate de politica în domeniul concurenței sau de politica de mediu sau pentru a ține seama de alte politici ale SEE sau de alte angajamente internaționale. Astfel de modificări ar putea fi, în special, necesare în lumina viitoarelor acorduri internaționale în domeniul schimbărilor climatice și a viitoarei legislații privind schimbările climatice din SEE. Autoritatea AELS de Supraveghere poate efectua o revizuire a prezentelor orientări din doi în doi ani de la adoptarea acestora.

57.

Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica prezentele orientări în cazul tuturor măsurilor de ajutor notificate în privința cărora este invitată să ia o decizie după publicarea orientărilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta, chiar și în situațiile în care proiectele au fost notificate înainte de publicarea acestora. Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica în cazul tuturor ajutoarelor ilegale normele prevăzute în capitolul privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat (20).