—

anularea deciziilor atacate;

—

obligarea la repararea prejudiciului financiar și moral cauzat prin deciziile atacate, altfel spus acordarea sumei provizorii de 50 000 euro;

—

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe necunoașterea definiției legale a hărțuirii, astfel cum este inclusă la articolul 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, pentru motivul că președintele Parlamentului nu a ținut seama de elementele constitutive ale noțiunii de hărțuire morală stabilite prin lege și prin jurisprudență.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa de motivare a actului atacat. Reclamantul susține că președintele Parlamentului își motivează prima decizie întemeindu-se pe raportul lacunar al comitetului consultativ, iar a doua decizie nu îndeplinește criteriile stabilite la articolul 166 din Regulamentul interior al Parlamentului European.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare și a dreptului la apărare. Potrivit reclamantei, administrația nu și-a respectat obligația de solicitudine, principiul termenului rezonabil, normele privind confidențialitatea anchetei, dreptul la apărare, la prezumpția de nevinovăție, precum și dreptul de acces la dosarul disciplinar.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice și al neretroactivității normelor coercitive, în măsura în care președintele Parlamentului și comitetul consultativ au aplicat o reglementare coercitivă în cazul unor fapte anterioare adoptării acesteia.

Reclamantul solicită, în plus, repararea prejudiciului său moral și financiar. Acesta susține că modul în care s-a desfășurat ancheta a avut consecința de a-i știrbi reputația și de a o face să piardă posibilitatea de a se prezenta la alegerile europene.