This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62018CA0070
Case C-70/18: Judgment of the Court (First Chamber) of 3 October 2019 (request for a preliminary ruling from the Raad van State — Netherlands) — Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid v A, B, P (Reference for a preliminary ruling — EEC-Turkey Association Agreement — Decision No 2/76 — Article 7 — Decision No 1/80 — Article 13 — ‘Standstill’ clauses — New restriction — Collection, registration and retention of biometric data of Turkish nationals in a central filing system — Overriding reasons of public interest — Objective of preventing and combating identity and document fraud — Articles 7 and 8 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union — Right to respect for private life — Right to the protection of personal data — Proportionality)
Cauza C-70/18: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/A, B, P (Trimitere preliminară – Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 2/76 – Articolul 7 – Decizia nr. 1/80 – Articolul 13 – Clauze de standstill – Nouă restricție – Prelevarea, înregistrarea și stocarea datelor biometrice ale unor resortisanți turci într-un sistem central de evidență – Motive imperative de interes general – Obiectiv de prevenire și de combatere a fraudei privind identitatea și documentele – Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la respectarea vieții private – Dreptul la protecția datelor cu caracter personal – Proporționalitate)
Cauza C-70/18: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/A, B, P (Trimitere preliminară – Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 2/76 – Articolul 7 – Decizia nr. 1/80 – Articolul 13 – Clauze de standstill – Nouă restricție – Prelevarea, înregistrarea și stocarea datelor biometrice ale unor resortisanți turci într-un sistem central de evidență – Motive imperative de interes general – Obiectiv de prevenire și de combatere a fraudei privind identitatea și documentele – Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la respectarea vieții private – Dreptul la protecția datelor cu caracter personal – Proporționalitate)
JO C 413, 9.12.2019, p. 6–7
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
9.12.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 413/6 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/A, B, P
(Cauza C-70/18) (1)
(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE-Turcia - Decizia nr. 2/76 - Articolul 7 - Decizia nr. 1/80 - Articolul 13 - Clauze de standstill - Nouă restricție - Prelevarea, înregistrarea și stocarea datelor biometrice ale unor resortisanți turci într-un sistem central de evidență - Motive imperative de interes general - Obiectiv de prevenire și de combatere a fraudei privind identitatea și documentele - Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Dreptul la respectarea vieții private - Dreptul la protecția datelor cu caracter personal - Proporționalitate)
(2019/C 413/07)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Raad van State
Părțile din procedura principală
Reclamant: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
Pârâți: A, B, P
Dispozitivul
Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963, la Ankara, de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiile principale, care subordonează eliberarea unui permis de ședere temporară în favoarea resortisanților unor state terțe, inclusiv a resortisanților turci, de condiția ca datele lor biometrice să fie prelevate, înregistrate și stocate într-un sistem central de evidență constituie o „nouă restricție” în sensul acestei dispoziții. O astfel de restricție este însă justificată de obiectivul care constă în prevenirea și în combaterea fraudei privind identitatea și documentele.