15.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/19

1)

Articolul 3, coroborat cu punctul 1 litera (e) din anexă, și articolul 4 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) se opun unei jurisprudențe care stabilește că o clauză a unui contract de credit ce prevede o rată a dobânzii de întârziere care presupune o creștere de peste 2 % a dobânzii remuneratorii anuale prevăzute în contract constituie o compensație disproporționat de mare impusă consumatorului care a înregistrat o întârziere la îndeplinirea obligației de plată și este, așadar, abuzivă?

2)

Articolul 3, coroborat cu punctul 1 litera (e) din anexă, articolul 4 alineatul (1), articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE se opun unei jurisprudențe care, în cadrul aprecierii caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract de credit care stabilește rata dobânzii de întârziere, identifică drept obiect al controlului caracterului abuziv majorarea pe care respectiva dobândă o determină în raport cu dobânda remuneratorie, constituind „o compensație disproporționat de mare impusă consumatorului care nu și-a îndeplinit obligațiile” și care stabilește că urmarea constatării caracterului abuziv trebuie să fie eliminarea totală a respectivei majorări, astfel încât numai dobânzile remuneratorii continuă să curgă până la rambursarea creditului?

3)

În cazul unui răspuns pozitiv la cea de a doua întrebare, declararea nulității unei clauze care prevede rata dobânzii de întârziere, ca urmare a caracterului abuziv al acesteia, trebuie să producă alte efecte pentru a fi compatibilă cu Directiva 93/13/CEE, cum ar fi, de exemplu, eliminarea completă a dobânzilor, atât remuneratorii, cât și de întârziere, în situația în care debitorul nu își respectă obligația de achitare a ratelor creditului la termenele prevăzute în contract, sau plata dobânzii legale?