—

anularea și reformarea hotărârii atacate, pronunțată de Tribunalului Funcției Publice la 18 mai 2015 în cauza F-79/13, Gyarmathy/OEDT;

—

anularea deciziei (fostului) director al OEDT din 11 septembrie 2012 de respingere a cererii de asistență a recurentei;

—

anularea deciziei (fostului) director al OEDT din 14 septembrie 2012 de a nu reînnoi contractul de muncă al recurentei;

—

anularea deciziei (fostului) președinte al consiliului de administrație al OEDT din 13 mai 2013 și, respectiv, a deciziei (fostului) director al OEDT din 25 iunie 2013.

1.

Primul motiv: cererea de anulare a deciziei din 11 septembrie 2012 a directorului OEDT de respingere a cererii de asistență a recurentei:

Recurenta susține că în hotărârea pronunțată în primă instanță la 18 mai 2015 în cauza F-79/13, Tribunalul Funcției Publice, prin afirmația că administrația agenției a soluționat în mod corespunzător criticile recurentei, denaturează situația de fapt și contrazice numeroasele probe cu înscrisuri disponibile în dosarul cauzei. (Fostul) director al OEDT a respins cererea de asistență a recurentei, în primul rând cererea ei de transfer pentru a o elibera de intimidarea și de hărțuirea intensă și de lungă durată pe care le suferea din partea superiorului ierarhic direct. (Fostul) director și-a încălcat obligația de a acorda asistență și datoria sa de solicitudine și de bună administrare (Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Klug/EMEA, F-35/07, EU:F:2008:150, punctul 74, și Hotărârea din 12 iulie 2011, Comisia/Q, T-80/09 P, EU:T:2011:347, punctul 84). În temeiul situației de fapt și a probelor, disponibile în dosarul cauzei, a articolului 24 din Statutul funcționarilor, și a jurisprudenței constante în materie, (fostul) director al OEDT, acționând în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri, nu a acordat recurentei asistența solicitată și nu a luat măsurile necesare pentru a proteja liniștea serviciului în general, și pentru a proteja recurenta de relele tratamente cărora le-a devenit victimă în special. În consecință, hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Funcției Publice, în ceea ce privește primul motiv, este eronată în fapt și în plus este contrară legislației comunitare și jurisprudenței constante. Ca atare, aceasta trebuie anularea și reformată, iar decizia atacată trebuie anulată.

2.

Al doilea motiv: cererea de anulare a deciziei din 14 septembrie 2012 de a nu reînnoi contractul de muncă al recurentei:

Hotărârea atacată pronunțată în primă instanță de Tribunalul Funcției Publice s-a întemeiat pe raționamentul că decizia (fostului) director al OEDT din 19 decembrie 2012 este o decizie care soluționează plângerea oficială a recurentei din 10 decembrie 2012 prin care se contesta – inclusiv dar fără a se limita la – decizia (fostului) director [al OEDT] din 14 septembrie 2012 de a nu reînnoi contractul de muncă al recurentei. Cu toate acestea, după cum este evident din însuși modul de redactare al scrisorii menționate, este imposibilă interpretarea ei în acest fel. În realitate, este o decizie privind inițierea unei investigații administrative întemeiate pe plângerea recurentei. În plus, în aceeași scrisoare, (fostul) director neagă că a luat vreo decizie cu privire la contractul de muncă al recurentei. Mai mult, chiar dacă ar fi admisă interpretarea vădit eronată a deciziei atacate, aceasta ar fi totuși contrară legii și nelegală, întrucât recurenta nu fusese ascultată în prealabil (Hotărârea din 12 decembrie 2013, CH/Parlament, F-129/12, EU:F:2013:203), iar aceasta constituie un simplu act pregătitor (Hotărârea din 16 martie 2009, R/Comisia, T-156/08 P, EU:T:2009:69) și, ca atare, nu putea fi atacată separat (Hotărârea din 10 noiembrie 2009, N/Parlament, F-71/08, EU:F:2009:150, și Ordonanța din 23 octombrie 2012, Possanzini/Frontex, F-61/11, EU:F:2012:146). Decizia atacată constituia de asemenea un abuz de putere (Hotărârea din 19 octombrie 1995, Obst/Comisia, T-562/93, EU:T:1995:181, Hotărârea din 12 decembrie 2000, Dejaiffe/OAPI, T-223/99, EU:T:2000:292, și Hotărârea din 25 septembrie 2012, Bermejo Garde/CESE, F-41/10, EU:F:2012:135) pe baza probelor disponibile în dosarul cauzei. Este chiar discutabil dacă (fostul) director al OEDT avea competență de decizie la momentul luării deciziei atacate (Ordonanța din 25 octombrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, T-26/96, EU:T:1996:157). Trebuie amintit că pârâtul nu a depus un memoriu în apărare, ceea ce, la rândul său, a condus la judecarea cauzei în lipsă. În motivarea hotărârii în primă instanță atacate, Tribunalul [Funcției Publice] s-a întemeiat pe o argumentație din cadrul memoriului în apărare al pârâtului depus într-o cauză diferită (F-22/14, Gyarmathy/OEDT) și a încălcat astfel limitele procedurale. Hotărârea în primă instanță a Tribunalului Funcției Publice cu privire la al doilea motiv este de asemenea contrară situației de fapt și probelor, disponibile în dosarul cauzei. Aceasta constituie o încălcare vădită a limitelor procedurale. Ca atare, ea trebuie anulată și reformată, iar decizia atacată trebuie anulată.