1.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 431/9

1)

Articolul 28 din Directiva (CE) nr. 22/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (1), în varianta inițială, trebuie interpretat în sensul că accesul la numere negeografice trebuie asigurat nu numai utilizatorilor finali din alte state membre, ci și utilizatorilor finali din statul membru al respectivului operator al unei rețele publice de telecomunicații, cu consecința că verificarea, de către autoritatea națională de reglementare, a îndeplinirii acestei obligații este supusă cerințelor care decurg din respectarea principiilor eficacității dreptului Uniunii și a interpretării dreptului național în conformitate cu dreptul Uniunii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 28 din Directiva 2002/22, coroborat cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că, pentru a îndeplini obligația prevăzută de dispozițiile menționate anterior, în ceea ce privește autoritățile naționale de reglementare, se poate aplica procedura prevăzută de articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (2)?

3)

Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19 coroborat cu articolul 28 din Directiva 2002/22 și cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale sau articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/19 și cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că, pentru a asigura accesul utilizatorilor finali ai unui operator național al unei rețele publice de comunicații la serviciile prestate prin intermediul numerelor negeografice din rețeaua altui operator național, autoritatea națională de reglementare poate stabili principiile facturării costurilor de conectare între operatori prin utilizarea tarifelor pentru terminarea apelurilor, care, în temeiul articolului 13 din Directiva 2002/19, au fost stabilite pentru unul din operatori, în funcție de costuri, în condițiile în care operatorul a propus utilizarea unui asemenea tarif în cadrul negocierii purtate și eșuate în temeiul îndeplinirii obligației prevăzute la articolul 4 din Directiva 2002/19?