10.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/21

1.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun, în principiu, legislației unui stat membru, precum legislația italiană prevăzută la articolul 88 din T.U.L.P.S., potrivit căreia „licența pentru colectarea pariurilor poate fi acordată exclusiv persoanelor care dețin o concesiune sau autorizația unui minister sau a unei alte entități căreia legea îi conferă dreptul de a organiza sau de a exploata pariuri, precum și persoanelor însărcinate de concesionar sau de deținătorul autorizației în virtutea acestei concesiuni sau autorizații” și la articolul 2 alineatul 2-ter din Decretul-lege nr. 40 din 25 martie 2010, transformat în Legea Nr. 73/2010, în baza căruia „articolul 88 din textul unic al legilor privind siguranța publică, prevăzut de Decretul regal nr. 773 din 18 iunie 1931, cu modificările ulterioare, se interpretează în sensul că licența prevăzută, în cazul în care este eliberată pentru activități comerciale în care se desfășoară exercitarea și colectarea jocurilor publice cu premii in bani, va avea efect numai după eliberarea către proprietarii acestor activități a unei concesiuni speciale pentru exercitarea și colectarea acestor jocuri din partea Ministero dell’economia e delle finanze — Amministrazione autonoma dei monopoli di Stato”?

2.

Articolele 43 CE și 49 din Tratatul CE trebuie să fie interpretate în sensul că se opun, de asemenea, în principiu, unei legislații naționale, precum legislația prevăzută la articolul 38 alineatul 2 din Decretul-lege nr. nr. 223 din 4 iulie 2006, transformat în Legea nr. 248/2006, potrivit căruia „Articolul 1 alineatul 287 din Legea nr. 311 din 30 decembrie 2004 se înlocuiește cu următorul:

«287.   Ministero dell’economia e delle finanze — Amministrazione autonoma dei monopoli di Stato adoptă noile modalități de distribuire a jocului pentru alte evenimente decât cursele de cai, în conformitate cu următoarele criterii:

Aceasta se referă în special prevederea, la articolul 38 alineatul 2 menționat anterior, a unei orientări generale pentru protejarea concesiunilor acordate anterior modificării cadrului legislativ, a unei serii de limite și măsuri care ar conduce, în fapt, la garantarea menținerii pozițiilor comerciale existente, cum o demonstrează obligațiile privind deschiderea unor noi puncte de vânzare la o anumită distanță față de cele deja atribuite și a interpretării generale pe care Amministrazione autonoma dei monopoli di Stato a dat-o articolului 38 alineatul 2, citat anterior, introducând în convențiile de concesionare (articolul 23 alineatul 3) clauza decăderii, menționată anterior, în cazurile desfășurării directe sau indirecte a unor activități transfrontaliere asimilabile.

3.

În cazul unui răspuns afirmativ, și anume dacă dispozițiile naționale prevăzute la punctele precedente sunt considerate compatibile cu reglementările comunitare, articolul 49 din Tratatul CE trebuie să fie interpretat în sensul că, în cazul unei restricții privind libera prestare a serviciilor, impusă din motive de interes general, trebuie mai întâi să se verifice dacă acest interes general nu este deja [OR 29] luat suficient în considerare în temeiul dispozițiilor, controalelor și verificărilor la care prestatorul de servicii este supus în statul de stabilire?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ, în termenii specificați la punctul anterior, instanța de trimitere trebuie să țină seama, în cadrul verificării proporționalității unei astfel de restricții, de faptul că gradul controalelor prevăzute de dispozițiile statului în care este stabilit prestatorul de servicii depășește chiar gradul controalelor impuse de statul în care sunt prestate serviciile?