Recurs introdus la 11 august 2009 de ACEA SpA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta extinsă) pronunțate la 11 iunie 2009 în cauza T-297/02, ACEA SpA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-319/09 P)

2009/C 267/69

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: ACEA SpA (reprezentanți: L. Radicati di Brozolo, A. Giardina și T. Ubaldi, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, ACSM Como SpA, AEM — Azienda Energetica Metropolitana Torino — SPA

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă patru motive de recurs în susținerea concluziilor sale.

Primul motiv se întemeiază pe o eroare de drept în aplicarea articolului 88 CE și a Regulamentului (CE) nr.o659/1999, precum și pe o lipsă de motivare a hotărârii atacate în ceea ce privește absența examinării diferențiate a diferitelor cazuri de aplicare a scutirii trienale de impozit pe profit prevăzute la articolul 3 alineatul 70 din Legea nr.o549/1995 și la articolul 66 alineatul 14 din Decretul-lege nr.o331/1993. Astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a omis să își motiveze decizia întrucât, în lumina împrejurărilor specifice speței și a informațiilor aflate la dispoziția Comisiei, nu a sancționat caracterul abstract și incomplet al anchetei și al concluziilor la care a ajuns Comisia în decizia atacată referitor la diferitele cazuri în care se aplica scutirea fiscală.

Al doilea motiv se întemeiază pe aplicarea eronată de către Tribunal a articolului 87 alineatul (1) CE, precum și pe o lipsă de motivare, întrucât a confirmat că scutirea trienală trebuia să primească o calificare generală și abstractă în sensul că reprezintă un ajutor de stat. În special, Tribunalul nu a verificat în mod corect împrejurările din speță și nici presupunerile pe care s-a întemeiat Comisia pentru a califica măsura respectivă drept ajutor, astfel cum ar fi trebuit să procedeze în temeiul competenței de control complet de care dispune. Prin urmare, Tribunalul a confirmat decizia Comisiei, cu toate că existența a două dintre condițiile prevăzute la articolul 87 alineatul (1) CE nu a fost demonstrată, cel puțin în ceea ce privește anumite sectoare vizate de scutire: faptul că ajutorul poate să denatureze concurența și că afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Al treilea motiv se întemeiază pe lipsa și pe caracterul contradictoriu al motivării, precum și pe o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 88 alineatul (1) CE și a articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr.o659/1999, scutirea trienală de impozit pe profit fiind calificată drept ajutor nou. Astfel, Tribunalul nu a sancționat faptul că scutirea nu a fost calificată drept ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr.o659/1999, cu toate că rezulta din context și din împrejurările din speță că o calificare drept ajutor nou, cel puțin în ceea ce privește anumite sectoare vizate de scutirea trienală, nu era justificată.

Al patrulea motiv se întemeiază pe o eroare de drept și pe o lipsă de motivare referitoare la legalitatea ordinului de recuperare prevăzut la articolul 3 din decizia atacată. Astfel, având în vedere împrejurările din speță, Tribunalul a săvârșit o eroare apreciind că ordinul de recuperare prevăzut în dispozitivul deciziei avea o sferă maximă și era total necondiționat, cu toate că decizia menționată nu cuprindea decât o apreciere abstractă, generică și incompletă a scutirii fiscale.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 01, p. 41).

(2)  Decizia 2003/193/CE a Comisiei din 5 iunie 2002 privind un ajutor de stat sub formă de scutiri fiscale și de împrumuturi în condiții preferențiale acordate de Italia unor întreprinderi de servicii publice al căror acționariat este în majoritate public (JO 2003, L 77, p. 21).