Recurs introdus la 10 august 2009 de ArchiMEDES împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 10 iunie 2009 în cauzele conexate T-396/05 și T-397/05, ArchiMEDES/Comisia

(Cauza C-317/09 P)

2009/C 267/67

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Architecture, Microclimat, Énergies Douces Europe et Sud, sarl (ArchiMEDES) (reprezentant: P.-P. Van Gehuchten, avocat.)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

ArchiMEDES solicită Curții de Justiție a Comunităților Europene casarea hotărârii pronunțate la data de 10 iunie 2009 de Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene în cauzele conexate T-396/05 și T-397/05 și admiterea cererilor introductive ale recurentei prin care solicita:

și obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

ArchiMEDES invocă patru motive în susținerea recursului.

Prin intermediul primului motiv, referitor la cererea sa de anulare a deciziei de compensare a creanțelor, cuprinsă în scrisoarea Comisiei din 5 octombrie 2005, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a articolului 230 CE, a articolului 1291 din Codul civil francez și o eroare sau o lipsă de motivare a hotărârii atacate. Astfel, în opinia sa, decizia de compensare ar fi un act atacabil în sensul articolului 230 CE și decizia din speță a Comisiei ar fi fost adoptată cu încălcarea condițiilor prevăzute la articolul 1291 din Codul civil francez care reglementează contractul încheiat între ArchiMEDES și Comisie, potrivit căruia, în cazul contestării unei creanțe, aceasta nu dobândește un caracter cert decât din momentul în care intervine o hotărâre de condamnare a debitorului la plata către creditor a creanței respective. Prin urmare, Tribunalul ar fi încălcat prevederile citate anterior apreciind că recurenta nu mai avea interesul de a solicita anularea deciziei din 5 octombrie 2005 întrucât aceasta constituia un act unilateral nelegal.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă încălcarea articolului 6 din Convenția europeană de apărare a drepturilor omului, a articolului 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, a principiului general litis denuntiatio, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prin faptul că Tribunalul, fără o motivare, ar fi refuzat să admită cererea sa prin care urmărea citarea celorlalte părți la contract și pronunțarea unei hotărâri comune pentru toate părțile la contract. Acest refuz ar crea de facto o încălcare a egalității armelor între părțile la un contract între Comisie și parteneri multipli întrucât Comisia ar putea, dacă este cazul, să își îndrepte acțiunea împotriva tuturor cocontractanților, în timp ce această posibilitate nu ar exista în ipoteza în care unul dintre cocontractanți s-ar afla la originea acțiunii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, care cuprinde două aspecte, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a articolelor 1134 și 1165 din Codul civil, a principiului încrederii legitime, a articolelor 1.1 și 10 din contractul BU/209/95, a articolelor 2.1, 2.2, 21.1 și 21.4 din anexa II la același contract, precum și lipsa sau eroarea de motivare a hotărârii atacate. Recurenta susține că Tribunalul a încălcat dispozițiile citate anterior, pe de o parte, disociind drepturile și obligațiile diverșilor cocontractanți cu toate că ei răspund împreună și solidar pentru executarea contractului BU/209/95 și, pe de altă parte, apreciind că recurenta are calitatea de terț față de contract din cauza statutului său de subcontractant, deși aceasta ar fi tocmai o parte contractantă.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a articolelor 1134 și 1184 din Codul civil, a principiului încrederii legitime, a articolului 5 din anexa II la contractul BU/209/95, precum și o lipsă de motivare și un caracter contradictoriu al hotărârii atacate, întrucât această instanță ar fi recunoscut în favoarea Comisiei dreptul unilateral de a rezilia contractul respectiv la 30 august 2005, cu toate că ar fi arătat că raportul final a fost aprobat tacit de aceasta cu mai mult de trei ani înainte.