1.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 180/28

1)

Articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 (1) trebuie interpretat în sensul că, atunci când tratamentul concret, pentru care se solicită eliberarea formularului E 112, nu poate fi asigurat într-o unitate medicală bulgară, trebuie să se presupună că acest tratament nu este finanțat prin bugetul Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa (Casa Națională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare „NZOK”) sau de Ministerul Sănătății și, din contră, că atunci când tratamentul este finanțat prin bugetul NZOK sau de Ministerul Sănătății, trebuie să se presupună că acest tratament poate fi asigurat într-o unitate medicală bulgară?

2)

Expresia „tratamentul respectiv nu poate fi asigurat pentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în care își are reședința” utilizată în cadrul articolului 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 trebuie interpretată în sensul că include cazurile în care tratamentul asigurat pe teritoriul statului membru în care își are reședința persoana asigurată este, ca și tratament, mult mai puțin eficient și mai radical decât tratamentul asigurat într-un alt stat membru sau că include numai cazul în care persoana interesată nu poate fi tratată în intervalul oportun?

3)

Trebuie, ținând cont de principiul autonomiei procedurale, ca instanța națională să se conformeze indicațiilor obligatorii date de instanța ierarhic superioară în cadrul anulării deciziei sale și a trimiterii cauzei în vederea unei noi examinări, atunci când există motive să se presupună că acești indicatori încalcă dreptul comunitar?

4)

Atunci când tratamentul în cauză nu poate fi acordat pe teritoriul statului membru de reședință al persoanei asigurate, este suficient, pentru ca acest stat membru să fie obligat să elibereze o autorizație în vederea acordării tratamentului într-un alt stat membru în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 ca tipul de tratament în cauză să se regăsească între prestațiile prevăzute de reglementarea statului membru de reședință, chiar dacă această reglementare nu indică în mod expres metoda de tratament concretă?

5)

Articolul 49 CE și articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 se opun unor dispoziții naționale precum cele ale articolului 36 alineatul (1) din Zakon za zdravnoto osiguryavane (Legea privind asigurările de sănătate) potrivit cărora persoanele asigurate în mod obligatoriu au dreptul să obțină valoarea parțială sau totală a cheltuielilor efectuate pentru asistența medicală în străinătate numai dacă au obținut o autorizație prealabilă în acest sens?

6)

Instanța națională trebuie să constrângă instituția competentă a statului în care persoana interesată este asigurată să elibereze documentul în vederea tratamentului în străinătate (formularul E 112) dacă aceasta consideră că refuzul de a elibera un astfel de document este nelegal, în ipoteza în care cererea de eliberare a documentului a fost formulată înainte de efectuarea tratamentului în străinătate și tratamentul era încheiat în momentul pronunțării deciziei instanței?

7)

Dacă răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, iar instanța consideră că refuzul de a elibera o autorizație în vederea unui tratament în străinătate este nelegal, cum trebuie rambursate cheltuielile efectuate de persoana asigurată în vederea tratamentului său: