4.7.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 153/25

1)

În temeiul dreptului comunitar, în special al Actului de aderare (JO L 2003, L 236) și al articolelor 10 CE și 249 CE, Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) (denumită în continuare „Directiva privind serviciul universal”), mai precis articolul 13 alineatul (2) și Anexa IV din aceasta, sunt aplicabile în privința unor mecanisme de ajutor și de repartizare a costurilor pe care Ungaria, ca stat membru, le-a stabilit în privința serviciilor universale prestate în anul 2003, cu alte cuvinte anterior datei de 1 mai 2004, data aderării acesteia la Uniunea Europeană, însă în legătură cu care obligațiile de finanțare, acordarea și plata ajutoarelor se întemeiază pe hotărâri pronunțate în cadrul unor litigii administrative inițiate și terminate după aderarea Ungariei la Uniunea Europeană?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, Directiva privind serviciul universal, mai precis articolul 13 alineatul (2) și Anexa IV din aceasta, trebuie să fie interpretată în sensul că prestatorul de servicii universale are dreptul la plata unui ajutor al cărui cuantum este echivalent cu diferența dintre prețul abonamentului pentru furnizarea unui pachet de servicii la tarife preferențiale și prețurile normale pe care le oferă?

3)

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este negativ, trebuie calificat drept ajutor de stat compatibil cu piața comună, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE un ajutor destinat finanțării serviciului universal, al cărui cuantum nu a fost calculat în conformitate cu Directiva privind serviciul universal, ci pe baza unor costuri mai mari valorii sale nete?

4)

În temeiul unei interpretări corecte a dispozițiilor Directivei privind serviciul universal, măsurile cu caracter tranzitoriu adoptate de un stat membru care aplică în exclusivitate în privința serviciilor universale prestate în anul 2003, cu alte cuvinte înainte de aderare, norme care diferă de Directiva privind serviciul universal, deși permit adoptarea de decizii privind funcționarea mecanismului de ajutor și de repartizare a costurilor întemeiat pe asemenea norme și, în special, de decizii referitoare la contribuțiile și plata ajutoarelor, care sunt — în mod efectiv — nelimitate în timp?

5)

Dispozițiile Directivei privind serviciul universal referitoare la finanțare, mai precis articolul 13 alineatul (2) ultima teză și Anexa IV din aceasta, trebuie să fie interpretate în sensul că au efect direct?