EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008CA0132

Cauza C-132/08: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 30 aprilie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Fővárosi Bíróság — Republica Ungară) — Lidl Magyarország Kereskedelmi Bt./Nemzeti Hírközlési Hatóság Tanácsa (Libera circulație a mărfurilor — Echipamente hertziene și echipamente terminale de telecomunicații — Recunoașterea reciprocă a conformității acestora — Nerecunoașterea declarației de conformitate eliberate de un producător stabilit în alt stat membru)

JO C 153, 4.7.2009, p. 12–13 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

4.7.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 153/12


Hotărârea Curții (Camera a opta) din 30 aprilie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Fővárosi Bíróság — Republica Ungară) — Lidl Magyarország Kereskedelmi Bt./Nemzeti Hírközlési Hatóság Tanácsa

(Cauza C-132/08) (1)

(Libera circulație a mărfurilor - Echipamente hertziene și echipamente terminale de telecomunicații - Recunoașterea reciprocă a conformității acestora - Nerecunoașterea declarației de conformitate eliberate de un producător stabilit în alt stat membru)

2009/C 153/23

Limba de procedură: ungara

Instanța de trimitere

Fővárosi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lidl Magyarország Kereskedelmi Bt.

Pârât: Nemzeti Hírközlési Hatóság Tanácsa

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Fővárosi Bíróság — Interpretarea articolului 30 CE, a articolului 8 din Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (JO L 91, p. 10, Ediție specială, 13/vol. 26, p. 73), precum și a articolului 2 literele (e) și (f), a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO 2002 L 11, p. 4, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 52) — Reglementare națională care obligă importatorul unui echipament hertzian care folosește benzi de frecvență a căror utilizare nu este armonizată pe ansamblul Comunității și care poartă marcajul CE să elibereze o declarație de conformitate potrivit dispozițiilor de drept național chiar dacă echipamentul în discuție este însoțit de o declarație de conformitate eliberată de producătorul stabilit într-un alt stat membru

Dispozitivul

1)

Statele membre nu pot impune, în temeiul Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora, unei persoane care introduce pe piață un echipament hertzian să furnizeze o declarație de conformitate atunci când producătorul acestui echipament, al cărui sediu social este situat în alt stat membru, a aplicat marcajul „CE” asupra acestuia și a elaborat o declarație de conformitate pentru acest produs.

2)

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor nu se aplică, în măsura în care este vorba despre aprecierea unor aspecte referitoare la obligația unei persoane de a furniza o declarație de conformitate a unui echipament hertzian. Cu privire la competența statelor membre de a impune în temeiul Directivei 2001/95, la momentul comercializării de echipamente hertziene, alte obligații decât prezentarea unei declarații de conformitate, o persoană care comercializează un produs nu poate fi considerată, pe de o parte, ca fiind producător decât în condițiile definite la articolul 2 litera (e) din această directivă și, pe de altă parte, ca fiind distribuitor decât în condițiile definite la articolul 2 litera (f) menționat. Producătorul și distribuitorul nu pot avea decât obligațiile prevăzute de Directiva 2001/95 pentru fiecare dintre aceștia.

3)

Atunci când o chestiune face obiectul unei armonizări la nivel comunitar, măsurile naționale aferente trebuie să fie apreciate în lumina prevederilor acestei măsuri de armonizare, și nu a prevederilor articolelor 28 CE și 30 CE. În materiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 1999/5/CE, statele membre trebuie să se conformeze în totalitate dispozițiilor acestei directive, fără a putea menține dispoziții naționale contrare. Atunci când un stat membru estimează că identificarea cu un standard armonizat nu garantează respectarea cerințelor principale prevăzute de Directiva 1999/5, pe care acest standard trebuie să le includă, statul membru este obligat să urmeze procedura prevăzută la articolul 5 din această directivă. În schimb, un stat membru poate invoca în vederea susținerii unei restricții motive care nu se încadrează în domeniul armonizat prin Directiva 1999/5. Într-un astfel de caz, acesta nu poate invoca decât motivele prevăzute la articolul 30 CE sau cerințe imperative de interes general.


(1)  JO C 183, 19.7.2008.


Top