(1)

Acordul de la Paris, adoptat în decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), a intrat în vigoare în noiembrie 2016 („Acordul de la Paris”) (3). Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale mult sub 2 oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială și să continue eforturile pentru a limita creșterea temperaturii la peste 1,5  oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială.

(1)

Acordul de la Paris, adoptat în decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), a intrat în vigoare în noiembrie 2016 („Acordul de la Paris”) (3). Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale mult sub 2 oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială și să continue eforturile pentru a limita creșterea temperaturii la peste 1,5  oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială. Prin adoptarea Pactului climatic de la Glasgow, părțile la Acordul de la Paris au recunoscut că limitarea creșterii temperaturii medii globale la 1,5  oC față de nivelul din perioada preindustrială ar reduce semnificativ riscurile și impactul schimbărilor climatice și s-au angajat să-și consolideze obiectivele pentru 2030 până la sfârșitul anului 2022 pentru a micșora diferența dintre obiectivele ambițioase și realitate, în acord cu constatările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Acest lucru ar trebui realizat într-un mod echitabil și care respectă principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente, în funcție de diferitele circumstanțe naționale. Revizuirea sistemului Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), inclusiv a rezervei sale pentru stabilitatea pieței, reprezintă o oportunitate unică de a contribui la intensificarea acțiunii Uniunii în domeniul schimbărilor climatice înainte de cea de a 27-a ședință a Conferinței părților (COP27) la CCONUSC din Egipt.

(1a)

Nevoia urgentă de a menține ținta de 1,5  oC a încălzirii globale stabilită de Acordul de la Paris a devenit și mai stringentă în urma constatărilor IPCC din raportul său din 7 august 2021 intitulat „Climate Change 2021: The Physical Science Basis” (Schimbările climatice 2021: elementele științifice). IPCC a constatat că temperatura globală va atinge sau va depăși pragul de 1,5  oC mai devreme decât se prevăzuse, și anume în următorii 20 ani. De asemenea, IPCC a constatat că, dacă nu au loc reduceri imediate și ambițioase ale emisiilor de gaze cu efect de seră, nu va mai fi posibilă limitarea încălzirii globale la circa 1,5  oC sau nici măcar la 2 oC.

(1b)

În rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu  (1a) , Parlamentul European a invitat Comisia să ia măsuri imediate și ambițioase pentru a limita încălzirea globală la 1,5  oC și pentru a evita pierderea masivă a biodiversității, inclusiv prin soluționarea inconsecvențelor dintre politicile actuale ale Uniunii și situația de urgență climatică și de mediu și prin garantarea faptului că toate viitoarele propuneri legislative și bugetare relevante sunt pe deplin aliniate cu obiectivul de a limita încălzirea globală la sub 1,5  oC și că nu contribuie la pierderea biodiversității.

(1c)

Nevoia de a lua măsuri urgente este amplificată și mai mult de creșterea frecvenței și intensității condițiilor meteorologice extreme, ca o consecința directă a schimbărilor climatice. Potrivit Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre, numărul dezastrelor înregistrate în lume și amploarea pierderilor economice globale aproape că s-au dublat în ultimii 20 de ani, iar mare parte a acestei creșteri reflectă numărul tot mai ridicat de dezastre provocate de schimbările climatice.

(1d)

Prin urmare, Uniunea ar trebui să abordeze această urgență intensificându-și eforturile și consolidându-și poziția de lider internațional în lupta împotriva schimbărilor climatice, reflectând în același timp principiul echității și principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Acordul de la Paris.

(2)

Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află în centrul Comunicării privind „Pactul verde european”, adoptată de Comisie la 11 decembrie 2019 (4).

(2)

Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află așadar în centrul Comunicării privind „Pactul verde european”, adoptată de Comisie la 11 decembrie 2019 (4).

(3)

Pactul verde european combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în UE până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor . Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În același timp, această tranziție afectează în mod diferit femeile și bărbații și are un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu handicap și membrii unei minorități rasiale sau etnice. Prin urmare, trebuie să se asigure că tranziția este echitabilă și favorabilă incluziunii și nu lasă pe nimeni în urmă .

(3)

Pactul verde european oferă un punct de plecare pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a realiza emisii negative în perioada ulterioară, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul ( UE ) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului  (1a) . Acesta stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, fără a lăsa pe nimeni în urmă într-o tranziție echitabilă care abordează deopotrivă sărăcia energetică . Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. Această tranziție afectează în mod diferit lucrătorii din diverse sectoare și fiecare gen și are un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile , cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, membrii unei minorități rasiale sau etnice și persoanele și gospodăriile cu venituri medii inferioare și cu venituri reduse. De asemenea, implică provocări mai mari pentru anumite regiuni, în special regiunile dezavantajate din punct de vedere structural și periferice, precum și insulele . Prin urmare, trebuie să se asigure că tranziția este echitabilă și favorabilă incluziunii.

(4)

Necesitatea și valoarea Pactului verde european au devenit și mai importante în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății, a condițiilor de viață și de muncă și a bunăstării cetățenilor Uniunii, care au demonstrat că societatea și economia noastră trebuie să își îmbunătățească reziliența la șocurile externe și să acționeze din timp pentru a preveni sau a atenua aceste efecte. Cetățenii europeni continuă să își exprime opiniile ferme cu privire la faptul că acest lucru se aplică în special schimbărilor climatice (5).

(4)

Necesitatea și valoarea unui Pact verde european bine pus în aplicare au devenit și mai importante în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății, a condițiilor de viață și de muncă și a bunăstării cetățenilor Uniunii, care au demonstrat că societatea și economia noastră trebuie să își îmbunătățească reziliența la șocurile externe și să acționeze din timp pentru a preveni sau a atenua aceste efecte , într-un mod echitabil și care nu lasă pe nimeni în urmă, inclusiv persoanele aflate în risc de sărăcie energetică . Cetățenii europeni continuă să își exprime opiniile ferme cu privire la faptul că acest lucru se aplică în special schimbărilor climatice (5).

(4a)

În raportul său din 29 octombrie 2020 intitulat „Biodiversitatea și pandemia”, Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) a subliniat că aceleași schimbări de mediu globale care conduc la pierderea biodiversității și la schimbări climatice constituie și cauzele care stau la baza pandemiilor. Prin urmare, ar trebui atenuate schimbările climatice pentru a susține și a îmbunătăți sănătatea biodiversității, protejând astfel sănătatea umană.

(6)

În Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului  (7) , Uniunea a consacrat în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până în 2050. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un angajament intern obligatoriu al Uniunii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % față de nivelurile din 1990 până în 2030.

(6)

În Regulamentul (UE) 2021/1119, Uniunea a consacrat în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până cel târziu în 2050 și obiectivul de a realiza emisii negative în perioada ulterioară . Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un angajament intern obligatoriu al Uniunii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % față de nivelurile din 1990 până în 2030. Acest lucru ar trebui realizat ca o tranziție echitabilă, în care nimeni nu este lăsat în urmă.

(7)

Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea respectivelor reduceri ale emisiilor. Prin urmare, obiectivul ambițios al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), ar trebui ajustat pentru a fi în conformitate cu angajamentul de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030.

(7)

Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea respectivelor reduceri ale emisiilor. Prin urmare, obiectivul ambițios al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), ar trebui ajustat pentru a fi în conformitate cu angajamentul de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030 , cu obiectivul Uniunii în materie de neutralitate climatică care ar trebui atins până cel târziu în 2050, și cu obiectivul de a realiza emisii negative în perioada ulterioară, după cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 .

(8)

Pentru a aborda dezechilibrul structural dintre cererea și oferta de certificate de pe piață, Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (9) a instituit o rezervă pentru stabilitatea pieței („rezerva”) în 2018, care este operațională din 2019.

(8)

Pentru a aborda dezechilibrul structural dintre cererea și oferta de certificate de pe piață, care a slăbit EU ETS prin intermediul prețurilor mai mici ale carbonului, împiedicând astfel EU ETS să ofere stimulente puternice pentru reducerea emisiilor, Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (9) a instituit o rezervă pentru stabilitatea pieței („rezerva”) în 2018, care este operațională din 2019. Crearea rezervei a contribuit la reducerea excedentului de certificate aflate în circulație cu 29 % în 2019 față de nivelul record din 2013. Însă, potrivit Raportului privind piața carbonului din 2021, numărul total de certificate aflate în circulație a crescut din nou în 2020 la 1 579 de miliarde, față de 1 385 de miliarde în 2019. Această creștere bruscă a excedentului general a avut legătură cu o cerere mai scăzută cauzată de criza provocată de pandemia de COVID-19. Comisia estimează că absorbția excedentului suplimentar din 2020 va dura până la patru ani, ceea ce întârzie astfel și mai mult acoperirea necesității urgente de a absorbi excedentul istoric și de a face EU ETS adecvat scopului. Prin urmare, fără a aduce atingere revizuirilor ulterioare ale rezervei ca parte a revizuirii generale a Directivei 2003/87/CE și a Deciziei (UE) 2015/1814 care va avea loc în 2022, Comisia ar trebui să monitorizeze în permanență funcționarea rezervei și să se asigure că rezerva continuă să fie adecvată scopului în cazul unor viitoare șocuri externe neprevăzute.

(8a)

O rezervă solidă și orientată spre viitor este esențială pentru a asigura integritatea și gestionarea eficientă a EU ETS, astfel încât să contribuie ca instrument de politică la realizarea obiectivului Uniunii în materie de neutralitate climatică până cel târziu în 2050 și la obiectivul de a realiza emisii negative în perioada ulterioară, prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119. EU ETS și, prin urmare, rezerva ar trebui, de asemenea, să fie aliniate eforturilor de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5  oC față de nivelurile preindustriale, recunoscând că acest lucru ar reduce semnificativ riscurile și impactul schimbărilor climatice, reflectând totodată echitatea și principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente, în funcție de diferitele circumstanțe naționale, conform prevederilor articolului 2 din Acordul de la Paris.

(10)

În cazul în care numărul de certificate aflate în circulație depășește pragul superior stabilit, un număr de certificate care corespunde unui anumit procent din aceste certificate se deduce din volumul certificatelor care urmează să fie scoase la licitație și plasate în rezervă. Între timp, un număr corespunzător de certificate este scos din rezervă pentru statele membre și este adăugat la volumele de certificate care urmează să fie scoase la licitație, în cazul în care numărul total de certificate aflate în circulație scade sub pragul inferior stabilit.

(10)

În prezent, în cazul în care numărul de certificate aflate în circulație depășește pragul superior stabilit, un număr de certificate care corespunde unui anumit procent din aceste certificate se deduce din volumul certificatelor care urmează să fie scoase la licitație și plasate în rezervă. Între timp, un număr corespunzător de certificate este scos din rezervă pentru statele membre și este adăugat la volumele de certificate care urmează să fie scoase la licitație, în cazul în care numărul total de certificate aflate în circulație scade sub pragul inferior stabilit.

(11)

Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (10) a modificat Decizia (UE) 2015/1814 prin dublarea ratei procentuale care trebuie utilizată pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezervă în fiecare an de la 12 % la 24 % până la 31 decembrie 2023.

(11)

Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (10) a modificat Decizia (UE) 2015/1814 prin dublarea ratei procentuale care trebuie utilizată pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezervă în fiecare an de la 12 % la 24 % până la 31 decembrie 2023 , ca o modalitate de a absorbi rapid excedentul istoric pentru a oferi un semnal mai puternic în privința prețurilor cu scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Decizia a fost luată în contextul fostului obiectiv climatic al Uniunii pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990.

(14)

Analiza efectuată în contextul revizuirii rezervei și evoluțiile preconizate relevante pentru piața carbonului demonstrează că o rată de 12 % din numărul total de certificate aflate în circulație care urmează să fie plasate în rezervă în fiecare an după 2023 este insuficientă pentru a preveni o creștere semnificativă a excedentului de certificate în EU ETS. Prin urmare, după 2023, procentul ar trebui să fie în continuare de 24 %, iar numărul minim de certificate care urmează să fie plasate în rezervă ar trebui să fie în continuare de 200 de milioane.

(14)

Analiza efectuată în contextul revizuirii rezervei și evoluțiile preconizate relevante pentru piața carbonului demonstrează că o rată de 12 % din numărul total de certificate aflate în circulație care urmează să fie plasate în rezervă în fiecare an după 2023 este insuficientă pentru a preveni o creștere semnificativă a excedentului de certificate în EU ETS. În cazul în care rata numărului total de certificate aflate în circulație care urmează să fie plasate în rezervă în fiecare an revine la 12  % după 2023 , un excedent semnificativ și prejudiciabil de certificate în EU ETS ar putea perturba stabilitatea pieței și buna funcționare a EU ETS, și în consecință ar putea pune în pericol realizarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră necesare pentru a îndeplini obiectivele climatice obligatorii din punct de vedere juridic, după cum reiese din evaluarea impactului care a fost efectuată de Comisie în vederea prezentei decizii .

(15)

În cazul în care rata numărului total de certificate aflate în circulație care urmează să fie plasate în rezervă în fiecare an revine la 12  % după 2023 , un surplus potențial prejudiciabil de certificate în EU ETS ar putea perturba stabilitatea pieței. În plus, rata de 24 % după 2023 ar trebui stabilită separat de revizuirea generală a Directivei 2003/87/CE și a Deciziei (UE) 2015/1814 pentru a consolida sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii în conformitate cu obiectivul climatic mai ambițios al Uniunii pentru 2030, pentru a asigura predictibilitatea pieței.

(15)

Prin urmare, este important să se asigure că rata nu va reveni la sub 24  % după 2023 și că numărul minim de certificate care urmează să fie plasate în rezervă nu scade sub 200 de milioane. Acest lucru ar trebui realizat separat de revizuirea generală a Directivei 2003/87/CE și a Deciziei (UE) 2015/1814 pentru a consolida sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii în conformitate cu obiectivul climatic mai ambițios al Uniunii pentru 2030, pentru a asigura intrarea în vigoare la timp a acestuia și, prin urmare, pentru a asigura predictibilitatea pieței , eliminând riscul ca rata să scadă din nou sub 24 %. Menținerea ratei de 24 % în prezenta decizie ar trebui să nu aducă atingere revizuirilor ulterioare ale rezervei, inclusiv, dacă este cazul, revizuirii ratei de certificate care urmează să fie plasate în rezervă, ca parte a revizuirii generale a Directivei 2003/87/CE și a Deciziei (UE) 2015/1814, care va avea loc în 2022.

(15a)

Rata de 24 % după 2023 ar trebui stabilită separat de revizuirea generală a Directivei 2003/87/CE și a Deciziei (UE) 2015/1814 pentru a consolida sistemul EU ETS în conformitate cu obiectivul climatic mai ambițios al Uniunii pentru 2030, pentru a asigura că există predictibilitatea pieței.

(15b)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, și anume menținerea parametrilor actuali ai rezervei pentru stabilitatea pieței, astfel cum au fost stabiliți în temeiul Directivei (UE) 2018/410, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.