Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 52018AR3596

    Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Mecanismul transfrontalier”

    COR 2018/03596

    JO C 86, 7.3.2019, p. 165–172 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    7.3.2019   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 86/165

    Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Mecanismul transfrontalier”

    (2019/C 86/10)

    Raportor:

    Bouke ARENDS (NL-PSE), membru al autorității executive a Consiliului Local Emmen

    Document de referință:

    Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier

    COM(2018) 373 final

    I.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

    Amendamentul 1

    Considerentul (12)

    Textul propus de Comisia Europeană

    Amendamentul CoR

    Obstacolele de natură juridică sunt predominant resimțite de către persoane care interacționează în zona frontierelor terestre, traversând frontiera zilnic sau săptămânal. Pentru a concentra efectele prezentului regulament în regiunile cele mai apropiate de frontieră și cu cel mai înalt grad de integrare și interacțiune între statele membre învecinate, prezentul regulament ar trebui să se aplice în regiunile transfrontaliere luându-se în considerare teritoriului acoperit de regiunile frontaliere terestre învecinate din două sau mai multe state membre din cadrul regiunilor de nivel NUTS 3 (1). Statele membre ar urma să aibă posibilitatea de a aplica mecanismul și în cazul frontierelor maritime și externe, altele decât cele cu țările AELS.

    Pentru a concentra efectele prezentului regulament în regiunile cele mai apropiate de frontieră și cu cel mai înalt grad de integrare și interacțiune între statele membre învecinate, prezentul regulament ar trebui să se aplice în regiunile frontaliere terestre și maritime învecinate din două sau mai multe state membre din cadrul regiunilor de nivel NUTS 2 și NUTS 3 (1). Statele membre ar urma să aibă posibilitatea de a aplica mecanismul și în cazul frontierelor maritime și externe, altele decât cele cu țările AELS.

    Expunere de motive

    Este necesar să se clarifice că regulamentul se aplică și frontierelor maritime și să fie menționate și regiunile NUTS 2, pentru a putea determina ce nivel de regiune NUTS este cel mai adecvat pentru identificarea mecanismului de eliminare a barierelor juridice și administrative în context transfrontalier.

    Amendamentul 2

    Articolul 3 – Definiții

    Textul propus de Comisia Europeană

    Amendamentul CoR

    În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

    În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

    1.

    „regiune transfrontalieră” înseamnă teritoriul corespunzător unor regiuni de nivel NUTS 3 care împart o frontieră terestră în două sau mai multe state membre;

    1.

    „regiune transfrontalieră” înseamnă teritoriul corespunzător unor regiuni de nivel NUTS 2 și NUTS 3 care împart o frontieră terestră sau maritimă în două sau mai multe state membre sau care se află între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe ;

    2.

    „proiect comun” înseamnă orice element de infrastructură cu impact într-o anumită regiune transfrontalieră sau orice serviciu de interes economic general furnizat într-o anumită regiune transfrontalieră;

    2.

    „proiect comun” înseamnă orice element de infrastructură cu impact într-o anumită regiune transfrontalieră sau orice serviciu de interes economic general furnizat într-o anumită regiune transfrontalieră , indiferent dacă acest impact este resimțit de ambele părți ale graniței sau de o singură parte a acesteia ;

    3.

    „dispoziție juridică” înseamnă orice dispoziție legislativă sau administrativă, normă sau practică administrativă aplicabilă unui proiect comun, indiferent dacă este adoptată sau pusă în aplicare de un organism legislativ sau executiv;

    3.

    „dispoziție juridică” înseamnă orice dispoziție legislativă sau administrativă, normă sau practică administrativă aplicabilă unui proiect comun, indiferent dacă este adoptată sau pusă în aplicare de un organism legislativ sau executiv;

    4.

    „obstacol juridic” înseamnă orice dispoziție juridică referitoare la planificarea, dezvoltarea, dotarea cu personal, finanțarea sau funcționarea unui proiect comun, care obstrucționează potențialul inerent al unei regiuni frontaliere în interacțiunile sale transfrontaliere;

    4.

    „obstacol juridic” înseamnă orice dispoziție juridică referitoare la planificarea, dezvoltarea, dotarea cu personal, finanțarea sau funcționarea unui proiect comun, care obstrucționează potențialul inerent al unei regiuni frontaliere în interacțiunile sale transfrontaliere;

    5.

    „inițiator” înseamnă actorul care identifică obstacolul juridic și declanșează mecanismul prin prezentarea unui document de inițiativă;

    5.

    „inițiator” înseamnă actorul care identifică obstacolul juridic și declanșează mecanismul prin prezentarea unui document de inițiativă;

    6.

    „document de inițiativă” înseamnă documentul redactat de unul sau de mai mulți inițiatori în vederea declanșării mecanismului;

    6.

    „document de inițiativă” înseamnă documentul redactat de unul sau de mai mulți inițiatori în vederea declanșării mecanismului;

    7.

    „stat membru de aplicare” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se va aplica sau se vor aplica una sau mai multe dispoziții juridice din statul membru de transfer, în baza unui angajament transfrontalier european („angajamentul”) sau a unei declarații transfrontaliere europene („declarația”) sau în care, în absența unei dispoziții juridice adecvate, se adoptă o soluție juridică ad hoc;

    7.

    „stat membru de aplicare” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se va aplica sau se vor aplica una sau mai multe dispoziții juridice din statul membru de transfer, în baza unui angajament transfrontalier european („angajamentul”) sau a unei declarații transfrontaliere europene („declarația”) sau în care, în absența unei dispoziții juridice adecvate, se adoptă o soluție juridică ad hoc;

    8.

    „stat membru de transfer” înseamnă statul membru ale cărui dispoziții juridice se vor aplica în statul membru de aplicare în baza unui angajament sau a unei declarații;

    8.

    „stat membru de transfer” înseamnă statul membru ale cărui dispoziții juridice se vor aplica în statul membru de aplicare în baza unui angajament sau a unei declarații;

    9.

    „autoritate de aplicare competentă” înseamnă autoritatea din statul membru de aplicare competentă pentru a accepta aplicarea pe teritoriul său a dispozițiilor juridice ale statului membru de transfer sau, în cazul unei declarații, pentru a se angaja să inițieze procedura legislativă necesară pentru o derogare de la dispozițiile sale juridice interne;

    9.

    „autoritate de aplicare competentă” înseamnă autoritatea din statul membru de aplicare competentă pentru a accepta aplicarea pe teritoriul său a dispozițiilor juridice ale statului membru de transfer sau, în cazul unei declarații, pentru a se angaja să inițieze procedura legislativă necesară pentru o derogare de la dispozițiile sale juridice interne;

    10.

    „autoritate de transfer competentă” înseamnă autoritatea din statul membru de transfer competentă pentru adoptarea dispozițiilor juridice care se vor aplica în statul membru de aplicare și pentru aplicarea acestora pe propriul teritoriu sau pentru ambele;

    10.

    „autoritate de transfer competentă” înseamnă autoritatea din statul membru de transfer competentă pentru adoptarea dispozițiilor juridice care se vor aplica în statul membru de aplicare și pentru aplicarea acestora pe propriul teritoriu sau pentru ambele;

    11.

    „zonă de aplicare” înseamnă zona din statul membru de aplicare unde se aplică dispoziția juridică din statul membru de transfer sau o soluție juridică ad hoc.

    11.

    „zonă de aplicare” înseamnă zona din statul membru de aplicare unde se aplică dispoziția juridică din statul membru de transfer sau o soluție juridică ad hoc.

    Expunere de motive

    Adăugarea frontierelor maritime, în temeiul articolului 4 din regulament, pentru a clarifica sfera geografică de acțiune.

    „Proiect comun” sugerează că un proiect se desfășoară efectiv pe teritoriul regiunilor NUTS 3 în cauză, însă elaborarea unui proiect comun poate avea, de asemenea, rezultate doar pe teritoriul unei singure regiuni sau municipalități.

    Amendamentul 3

    Articolul 4 – Opțiunile statelor membre în ceea ce privește soluționarea obstacolelor juridice

    Textul propus de Comisia Europeană

    Amendamentul CoR

    1.   Statele membre au posibilitatea fie de a opta pentru mecanism, fie de a opta pentru modalități existente de soluționare a obstacolelor juridice care împiedică implementarea unui proiect comun în regiunile transfrontaliere pe o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre.

    1.    Autoritățile competente din statele membre au posibilitatea fie de a opta pentru mecanism, fie de a opta pentru modalități existente de soluționare a obstacolelor juridice care împiedică implementarea unui proiect comun în regiunile transfrontaliere pe o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre.

    2.   De asemenea, un stat membru poate decide, în ceea ce privește o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre învecinate, să adere la un mecanism existent în funcțiune înființat în mod oficial sau neoficial de către unul sau mai multe state membre vecine.

    2.   De asemenea, autoritatea competentă dintr- un stat membru poate decide, în ceea ce privește un proiect comun în regiuni frontaliere cu unul sau mai multe state membre învecinate, să adere la un mecanism existent în funcțiune înființat în mod oficial sau neoficial de către unul sau mai multe state membre vecine.

    3.    Statele membre pot utiliza, de asemenea, mecanismul în regiunile transfrontaliere de la frontierele maritime sau în regiunile transfrontaliere dintre unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe sau una sau mai multe țări și teritorii de peste mări.

    3.    Autoritățile competente din statele membre pot utiliza, de asemenea, mecanismul în regiunile transfrontaliere de la frontierele maritime interne sau externe . De asemenea, statele membre pot utiliza mecanismul în regiunile transfrontaliere dintre unul sau mai multe state membre, pentru un proiect comun cu una sau mai multe țări terțe și teritorii de peste mări.

    4.   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizie luată în conformitate cu prezentul articol.

    4.   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizie luată în conformitate cu prezentul articol.

    Expunere de motive

    Articolul patru, în diverse versiuni lingvistice, pare să ducă la neclarități. În unele versiuni lingvistice, textul legislativ poate fi interpretat în sensul că un stat membru are nevoie de un alt stat membru pentru a aplica mecanismul frontalier cu o țară terță. Deși versiunea în limba engleză este decisivă, este mai bine să se ajungă la un text care să clarifice în toate limbile că un stat membru al UE poate aplica în mod individual mecanismul frontalier cu o țară terță învecinată pentru un proiect comun, fără implicarea unui al doilea stat membru al UE.

    Ar trebui să se preconizeze ca regiunile cu competențe legislative să poată institui și aplica mecanismul fără a depinde de acordul statului, atunci când există obstacole juridice legate de aspecte privind competența legislativă la nivel regional.

    Frontierele maritime interne și externe trebuie incluse neapărat în definiția regiunilor transfrontaliere.

    Amendamentul 4

    Articolul 5 – Punctele de coordonare transfrontalieră

    Textul propus de Comisia Europeană

    Amendamentul CoR

    1.   În cazul în care un stat membru optează pentru mecanism, aceasta instituie unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră într-unul din următoarele moduri:

    1.   În cazul în care autoritatea competentă dintr- un stat membru optează pentru mecanism, aceasta instituie unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră într-unul din următoarele moduri:

    (a)

    desemnează, la nivel național sau regional sau la ambele niveluri, un punct de coordonare transfrontalieră ca organism separat;

    (a)

    desemnează, la nivel național sau regional sau la ambele niveluri, un punct de coordonare transfrontalieră ca organism separat;

    (b)

    creează un punct de coordonare transfrontalieră în cadrul unei autorități existente sau al unui organism existent, la nivel național sau regional;

    (b)

    creează un punct de coordonare transfrontalieră în cadrul unei autorități existente sau al unui organism existent, la nivel național sau regional;

    (c)

    încredințează unei autorități competente sau unui organism competent sarcini suplimentare specifice unui punct de coordonare transfrontalieră național sau regional.

    (c)

    încredințează unei autorități competente sau unui organism competent sarcini suplimentare specifice unui punct de coordonare transfrontalieră național sau regional.

    2.   Totodată, statele membre de aplicare și statele membre de transfer stabilesc:

    2.   Totodată, autoritățile competente din statele membre de aplicare și statele membre de transfer stabilesc:

    (a)

    dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau o autoritate de aplicare/de transfer competentă este entitatea care poate să încheie și să semneze un angajament și să decidă că se vor face derogări de la legislația națională aplicabilă după data intrării în vigoare a angajamentului;

    (a)

    dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau o autoritate de aplicare/de transfer competentă este entitatea care poate să încheie și să semneze un angajament și să decidă că se vor face derogări de la legislația națională aplicabilă după data intrării în vigoare a angajamentului;

    (b)

    dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau o autoritate de aplicare/de transfer competentă este entitatea care poate să semneze o declarație prin care să indice oficial că autoritatea de aplicare competentă va face tot ce este necesar pentru ca organismele legislative competente ale statului membru respectiv să adopte actele legislative sau alte acte până la un anumit termen.

    (b)

    dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau o autoritate de aplicare/de transfer competentă este entitatea care poate să semneze o declarație prin care să indice oficial că autoritatea de aplicare competentă va face tot ce este necesar pentru ca organismele legislative competente ale statului membru respectiv să adopte actele legislative sau alte acte până la un anumit termen.

    3.   Statele membre informează Comisia cu privire la punctele de coordonare transfrontalieră desemnate până la data începerii punerii în aplicare a prezentului regulament.

    3.   Statele membre informează Comisia cu privire la punctele de coordonare transfrontalieră desemnate până la data începerii punerii în aplicare a prezentului regulament.

    Expunere de motive

    Ar trebui să se preconizeze ca regiunile cu competențe legislative să poată institui și aplica mecanismul și, ca atare, ca ele să își înființeze propriile puncte regionale de coordonare transfrontalieră.

    Amendamentul 5

    Articolul 7 – Sarcinile de coordonare ale Comisiei

    Textul propus de Comisia Europeană

    Amendamentul CoR

    1.   Comisia îndeplinește următoarele sarcini de coordonare:

    1.   Comisia îndeplinește următoarele sarcini de coordonare:

    (a)

    ține legătura cu punctele de coordonare transfrontalieră;

    (a)

    ține legătura cu punctele de coordonare transfrontalieră;

    (b)

    publică și actualizează o listă a tuturor punctelor naționale și regionale de coordonare transfrontalieră;

    (b)

    publică și actualizează o listă a tuturor punctelor naționale și regionale de coordonare transfrontalieră;

    (c)

    instituie și menține o bază de date a tuturor angajamentelor și declarațiilor.

    (c)

    instituie și menține o bază de date a tuturor angajamentelor și declarațiilor.

     

    (d)

    elaborează o strategie de comunicare pentru a susține: (i) schimbul de bune practici, (ii) materializarea câmpului de aplicare tematic al regulamentului; (iii) clarificarea procedurii, pentru a ajunge la un angajament sau o declarație.

    2.   Comisia adoptă un act de punere în aplicare în ceea ce privește funcționarea bazei de date menționate la alineatul (1) litera (c) și formularele care trebuie utilizate de punctele de coordonare transfrontalieră pentru transmiterea informațiilor cu privire la implementarea și utilizarea mecanismului. Actul de punere în aplicare respectiv este adoptat în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 23 alineatul (2).

    2.   Comisia adoptă un act de punere în aplicare în ceea ce privește funcționarea bazei de date menționate la alineatul (1) litera (c) și formularele care trebuie utilizate de punctele de coordonare transfrontalieră pentru transmiterea informațiilor cu privire la implementarea și utilizarea mecanismului. Actul de punere în aplicare respectiv este adoptat în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 23 alineatul (2).

    Expunere de motive

    Punerea în aplicare a regulamentului trebuie să fie însoțită de o campanie de informare clară și practică care să faciliteze aplicarea de către cei în cauză.

    Amendamentul 6

    Articolul 25 – Raportare

    Textul propus de Comisia Europeană

    Amendamentul CoR

    Articolul 25

    Articolul 25

    Raportare

    Evaluare

    Până la zz.ll.aaaa [prima zi a lunii de după intrarea în vigoare a prezentului regulament + cinci ani; a se completa de către Oficiul pentru Publicații], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare a aplicării prezentului regulament pe baza unor indicatori privind eficacitatea, eficiența, relevanța, valoarea adăugată europeană și posibilitățile de simplificare.

    1.    Până la zz.ll.aaaa [prima zi a lunii de după intrarea în vigoare a prezentului regulament + cinci ani; a se completa de către Oficiul pentru Publicații], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare a aplicării prezentului regulament pe baza unor indicatori privind eficacitatea, eficiența, relevanța, valoarea adăugată europeană și posibilitățile de simplificare. Raportul acordă o atenție deosebită sferei geografice de acțiune și câmpului de aplicare tematic al regulamentului.

     

    2.     Raportul se realizează în urma unei consultări publice a diverselor părți implicate, printre care și autoritățile locale și regionale.

    Expunere de motive

    Comisia a ales NUTS3 drept zona geografică pentru punerea în aplicare a regulamentului. Este posibil ca extinderea sferei geografice de acțiune să determine creșterea eficacității regulamentului. Evaluarea trebuie să clarifice acest aspect.

    În ceea ce privește câmpul de aplicare tematic din propunerea sa, Comisia alege infrastructura și serviciile de interes economic general. Trebuie evaluat dacă în sfera de aplicare a regulamentului nu se încadrează mai multe politici.

    II.   RECOMANDĂRI POLITICE

    COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

    Observații generale

    1.

    		 apreciază actualele eforturi ale Comisiei Europene de a lua măsuri concrete pentru o mai bună exploatare a potențialului regiunilor frontaliere și de a contribui la facilitarea creșterii și dezvoltării durabile;

    2.

    		 constată că, în acest moment, nu există o dispoziție legislativă europeană uniformă menită să înlăture blocajele juridice și administrative apărute de-a lungul frontierelor, ci doar unele mecanisme regionale, precum Benelux sau Consiliul nordic. Prin urmare, este de acord cu propunerea de regulament, deoarece se creează astfel un instrument juridic uniform suplimentar pentru toate frontierele interne și externe, cu ajutorul căruia pot fi abordate blocajele din întreaga UE în baza aceleiași proceduri;

    3.

    		 mulțumește Comisiei pentru faptul că recomandările cuprinse în avizele precedente ale CoR referitoare la obstacolele frontaliere au fost acceptate, în special avizul privind Comunicarea „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE”;

    4.

    		 reamintește că UE are 40 de regiuni frontaliere naționale interne, care reprezintă 40 % din teritoriul Uniunii și 30 % din populația UE și subliniază faptul că obstacolele juridice și administrative trebuie înlăturate, iar conexiunile rutiere și feroviare dintre aceste regiuni trebuie îmbunătățite, astfel încât să se poată consolida cooperarea dintre regiunile frontaliere ale UE și integrarea europeană și să se poată stimula creșterea regională;

    5.

    		 subliniază că, în prezent, schimbările survenite la nivelul unor politici naționale importante împiedică exploatarea la maximum a libertăților oferite de piața internă: în cazul înlăturării a doar 20 % din obstacolele existente, se poate genera o majorare cu 2 % a PIB-ului și o creștere de peste un milion de locuri de muncă;

    6.

    		 consideră că este esențial ca în regulament să fie menționate și frontierele maritime, astfel încât să se clarifice faptul că sfera geografică de aplicare nu se limitează la frontierele terestre;

    7.

    		 subliniază, de asemenea, că prezentul regulament ar trebui aplicat și regiunilor NUTS 2, pentru a putea determina, în diverse circumstanțe, ce nivel de regiune NUTS este cel mai adecvat pentru identificarea mecanismului de eliminare a barierelor juridice și administrative în context transfrontalier;

    8.

    		 observă că există și multe regiuni cu frontiere terestre sau maritime externe, în care mecanismul transfrontalier poate contribui la rezolvarea problemelor cu care se confruntă acestea;

    9.

    		 consideră că instrumentul are o mare importanță pentru consolidarea cooperării de proximitate în regiunile frontaliere și pentru dezvoltarea socioculturală a acestora, pentru cetățenia europeană și pentru susținerea UE. Mai ales în aceste regiuni, este asigurată vizibilitatea ideii europene și a ideilor comunitare. ECBM poate consolida acest lucru;

    Inițiativa de tip ascendent și angajamentul voluntar

    10.

    		 salută faptul că mecanismul oferă regiunilor frontaliere un mijloc de a lua inițiativa, de a iniția un dialog și o procedură cu privire la blocajele juridice și administrative constatate în chestiuni precum construirea infrastructurii transfrontaliere, aplicarea cadrelor juridice pentru furnizarea de servicii și funcționarea serviciilor de urgență;

    11.

    		 salută faptul că propunerea, ca instrument juridic de tip ascendent, poate sprijini în mod eficient proiecte pentru cooperarea transfrontalieră, permițând autorităților centrale să aplice reglementările unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, definit în prealabil, pentru un proiect specific;

    12.

    		 este de acord cu poziția Comisiei conform căreia există deja diverse mecanisme eficiente, precum Consiliul nordic și Uniunea Benelux, și consideră că ECBM reprezintă o completare benefică la mecanismele și soluțiile statelor membre și dintre statele membre. Comitetul solicită însă precizări cu privire la modul în care ECBM poate fi aplicat, în termeni practici, alături de mecanismele deja existente;

    13.

    		 recunoaște valoarea adăugată a angajamentului voluntar pentru aplicarea instrumentului în cazul unui proiect specific, optându-se în mod justificat pentru instrumentul cel mai adecvat: ori mecanismul UE, ori un alt instrument bilateral existent pentru soluționarea obstacolelor juridice care împiedică executarea unui proiect comun în situații transfrontaliere;

    14.

    		 solicită Comisiei să dea regiunilor cu competențe legislative posibilitatea de a institui și aplica mecanismul, devenind destinatarele transferului prevederilor legale de la autoritățile competente ale unui alt stat membru atunci când este vorba despre obstacole juridice legate de aspecte privind competența legislativă la nivel regional. Solicită, de asemenea, ca regiunile să fie cele care își înființează propriile puncte regionale de coordonare transfrontalieră;

    15.

    		 în același timp, încurajează utilizarea unor norme armonizate, care ar putea fi utilizate pentru a crea noi mecanisme financiare ale UE de sprijinire a cooperării dintre regiunile transfrontaliere;

    Domeniul de aplicare

    16.

    		 recunoaște necesitatea limitării domeniului de aplicare a Regulamentului, pe care trebuie să o stabilească Comisia, însă își exprimă, în acest sens, îngrijorarea cu privire la limitarea aplicării regulamentului la zona NUTS3 și solicită, prin urmare, efectuarea unei evaluări la cinci ani de la intrarea în vigoare, care să aibă în vedere atât sfera geografică de acțiune, cât și câmpul de aplicare tematic;

    17.

    		 solicită Comisiei clarificarea proiectelor comune avute în vedere și delimitarea proiectelor infrastructurale și a serviciilor de interes economic general. În acest context, semnalează Comisiei neclaritățile care apar uneori la nivel local și regional, care implică servicii de interes economic general. Propune ca, cu ajutorul cazurilor concrete și al exemplelor, să exploreze aplicarea tematică a regulamentului împreună cu Comisia și cu statele membre;

    18.

    		 în urma examinării, a reieșit că textul nu este în întregime tradus în mod uniform, fapt care generează neclarități cu privire la aplicarea articolelor juridice menționate, în special articolul 4.3 referitor la aplicarea pentru țările terțe. Comitetul consideră că limitarea cooperării cu țările terțe prin aparenta referire la două state membre ale UE constituie un obstacol. De asemenea, Comitetul este de părere că s-ar impune o formulare mai clară a acelor articole din propunerea de regulament care vizează elaborarea și depunerea documentului de inițiativă și aspectele conexe (aspecte reglementate la articolele 8-12);

    Punerea în aplicare și executarea

    19.

    		 consideră că procedura propusă este detaliată. Din cauza caracterului inovator al mecanismului, va fi necesară clarificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a se ajunge la un angajament sau o declarație, însă există riscul ca acest lucru să crească povara administrativă a regiunilor și a statelor membre. Prin urmare, CoR susține în mod explicit evaluarea prevăzută la articolul 25, care va include și simplificarea aplicării regulamentului. În plus, recomandă să se atragă atenția asupra acestei probleme, astfel încât autoritățile naționale să înceapă să lucreze la simplificarea normelor naționale;

    20.

    		 subliniază necesitatea unei executări rapide și clare a acestui regulament și solicită Comisiei, în acest context, să facă uz și de experiențele și lecțiile acumulate pe durata fazei de implementare a Regulamentului GECT și să stimuleze statele membre să aplice cât mai curând mecanismul pentru un proiect transfrontalier. Înțelege, în acest context, că trebuie clarificat rolul punctelor de coordonare transfrontaliere. Dorește, de asemenea, ca, după modelul GECT, CoR să exercite o funcție de înregistrare a acordurilor transfrontaliere europene și a declarațiilor transfrontaliere europene, pentru a consolida analizarea retrospectivă a experiențelor și schimbul de bune practici;

    21.

    		 în plus, consideră că ar trebui să se aibă în vedere că și alte structuri de cooperare teritorială, ca de exemplu comunitățile de lucru, se pot dovedi utile, venind în completarea mecanismului;

    22.

    		 își îndeamnă membrii să prezinte exemple privind, printre altele, legăturile de transport transfrontaliere și efortul comun al serviciilor de urgență, dezvoltarea unor zone industriale etc.;

    23.

    		 solicită instituțiilor UE și statelor membre să sprijine executarea regulamentului cu o strategie de comunicare clară, în cadrul căreia să se pună accentul mai ales pe schimbul de bune practici și pe câmpul de aplicare tematic al regulamentului;

    24.

    		 subliniază complementaritatea ECBM cu instrumentul GECT, precum și faptul că GECT, ca entitate supranațională și subnațională, ar fi un instrument practic pentru inițierea și executarea proiectelor în cadrul noului ECBM. În acest context, trebuie clarificat modul în care ECBM și GECT se completează reciproc;

    25.

    		 consideră că ECBM reprezintă o completare benefică la programele Interreg, întrucât mecanismul poate crea, în anumite situații, posibilități interesante care ar putea facilita implementarea proiectelor transfrontaliere.

    Bruxelles, 5 decembrie 2018.

    Președintele Comitetului European al Regiunilor

    Karl-Heinz LAMBERTZ

    (1)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

    (1)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

    Top