13.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 345/120

Raportor:

Laure BATUT

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) ține să reamintească faptul că, prin pachetul privind energia al UE, consumatorul este plasat în centrul preocupărilor, Comitetul urmărind definirea și punerea în aplicare a acestui concept. Consumatorul nu își va putea asuma noul rol decât dacă se poate baza pe texte clare, care să îi pună la dispoziție mijloacele necesare pentru a acționa. CESE consideră că, pentru succesul uniunii energetice, este necesară o viziune de viitor asupra ceea ce au de câștigat în acest proiect cetățenii și întreprinderile din UE, cum ar fi mai multă echitate.

1.2.

CESE este de părere că acțiunile privind cererea de energie care vizează creșterea gradului de conștientizare în rândul cetățenilor și al personalului din domeniu (educație, formare profesională), îi pot responsabiliza pentru alegerile și comportamentele lor în ceea ce privește energia. Eficiența energetică poate fi contabilizată în bilanțurile referitoare la nevoile în materie de energie, poate contribui la reducerea consumului și, în acest fel, poate avea o influență asupra costurilor, chiar și atunci când prețurile cresc. Cu toate acestea, ea nu poate să rezolve singură problemele legate de schimbările climatice, de securitatea aprovizionării cu energie sau de sărăcia energetică (1). Eficiența și economisirea energiei nu reprezintă o sursă de energie.

1.3.

CESE recomandă aprofundarea analizei datelor în anii următori, incluzând aici studierea mai multor surse de energie și luarea în considerare a trei tipuri de consum: cel al gospodăriilor, cel al întreprinderilor industriale și cel al întreprinderilor prestatoare de servicii.

1.4.

De asemenea, raportul ar trebui să conțină o evaluare a răspunsurilor la cererea de energie, pentru a afla rata de satisfacere a nevoilor la un preț sustenabil (articolul 14 din TFUE).

1.5.

Comitetul recomandă ca raportul să se concentreze asupra sumelor plătite de întreprinderi și/sau consumatori pentru cercetare-dezvoltare și luarea în considerare a cercetărilor privind stocarea energiei, care ar trebui să se reflecte în prețul energiei, în costurile de finanțare a rețelelor.

1.6.

Costul daunelor aduse mediului ar trebui să fie evaluat și pus la dispoziția tuturor.

1.7.

CESE recomandă ca, la începutul rapoartelor bienale ale Comisiei privind prețurile și costurile energiei să figureze un glosar, care să ofere cheia de înțelegere a rapoartelor, puse astfel la dispoziția oricărui consumator.

1.8.

În același scop de transparență, CESE solicită Comisiei să adauge o fișă per stat membru examinat, care să cuprindă cinci puncte de referință pentru fiecare sursă de energie:

2.1.

În 2014, Comisia Europeană a elaborat un prim raport privind prețurile și costurile energiei în Uniunea Europeană (UE). Deficiențele constatate la nivelul datelor au determinat Comisia să propună un regulament (2) privind statisticile europene referitoare la prețurile la gaze naturale și energie electrică.

2.2.

Obiectivul regulamentului este de a verifica stadiul de dezvoltare a pieței interne a energiei, care nu s-a finalizat, și de a contribui la definirea măsurilor care se impun pentru sporirea eficienței energetice și a securității aprovizionării, în acest domeniu cu competență partajată.

3.1.

Raportul Comisiei supus examinării este al doilea în materie. Raportul evaluează situația prețurilor energiei în sectorul gazelor, al energiei electrice și al produselor petroliere, precum și consecințele acestora asupra gospodăriilor și întreprinderilor industriale, și subliniază politicile strategice ale UE care vizează realizarea uniunii energetice.

4.1.

Comisia menționează cerințele pentru a influența prețurile la energie: sporirea eficienței energetice și utilizarea energiilor din surse alternative, domeniu în care Uniunea aspiră la poziția de lider mondial.

4.2.

Într-adevăr, importurile nete ale statelor membre UE de energie electrică obținută din combustibili fosili au crescut, la fel și dependența de țările care exportă acești combustibili, situație care a relansat dezbaterile dificile cu privire la petrolul și gazele de șist.

4.3.

Prețurile cu ridicata au scăzut în mod regulat începând din 2008 și au înregistrat o convergență pe piața unică, ceea ce a condus la prețuri mai mici pentru cărbune și gaze. Cu toate acestea, există mulți factori interni din cauza cărora nu este posibil ca această scădere să se reflecte în prețurile cu amănuntul, care continuă să crească, prețurile medii pentru consumatorii casnici înregistrând o creștere de 3,2 % în aceeași perioadă:

4.4.

Prețul energiei electrice pentru întreprinderi a crescut în proporții mai mici: între 0,8 % și 3,1 % pe an în perioada 2008-2015, marii consumatori putând beneficia de tarife adaptate.

4.5.

Comisia arată că există diferențe majore între statele membre, prețurile putând ajunge să se tripleze pentru gospodării din cauza componentei „impozite și taxe” (59 % în Danemarca, 5 % în Malta).

4.6.

În medie, energia electrică europeană este mai scumpă decât în Statele Unite, însă cu mult mai puțin decât în Japonia.

5.1.

Gazele reprezintă 23 % din consumul de energie primară în Uniune, din care 15 % se utilizează pentru producția de energie electrică. Ele reprezintă „o treime din necesarul de energie al gospodăriilor și al întreprinderilor”.

5.2.

UE este dependentă în proporție de 69 % de importurile de gaze și de un număr restrâns de furnizori, fiind obligată să urmeze fluctuațiile evoluției prețurilor înregistrate la nivel mondial.

5.3.

Prețurile cu ridicata au scăzut cu 50 % începând din 2013, în principal ca urmare a cererii scăzute la nivel mondial, a producției Statelor Unite de gaze de șist și a indexării prețurilor gazelor în funcție de prețul petrolului.

5.4.

Prețurile cu amănuntul pentru consumatorii casnici au crescut cu 2 % pe an începând din 2008. Și în acest caz, componenta „impozite și taxe” are o pondere importantă și a crescut cu 4,2 % pe an, ceea ce explică, împreună cu costurile de rețea, existența unor diferențe mari între statele membre, în care prețul cel mai ridicat (în Suedia) este de patru ori mai mare decât prețul cel mai scăzut (România).

5.5.

Pentru industrii și marii consumatori industriali prețurile au scăzut, componenta „energie” având ponderea cea mai importantă în stabilirea prețurilor, ceea ce conduce la o reflectare a prețurilor cu ridicata în prețurile cu amănuntul, permițând o mai mare convergență pe piața unică.

5.6.

La nivel mondial, Europa are o convergență medie, cu o tendință de scădere începând din 2013, deși rămâne peste prețurile din Statele Unite și din Rusia.

6.1.

Din mai 2014 până în ianuarie 2016, pe parcursul a 19 luni, prețul țițeiului în dolari a scăzut cu 77 %, ulterior a crescut, rămânând, totuși, la jumătatea prețului din 2014.

6.2.

Prețurile cu amănuntul au fost afectate într-o măsură mai mică, din cauza deprecierii monedei euro în raport cu dolarul, impozitele și taxele fiind în continuare o componentă importantă a prețului.

Uniunea a stabilit cote minime ale accizelor (4), însă statele membre aleg în general să le depășească: în 2015, impozitele reprezentau 63 % din prețul mediu cu amănuntul al benzinei și 57 % din prețul motorinei, cu variații de la un stat la altul.

6.3.

Pe scurt, de la data raportului precedent, prețurile celor trei surse au scăzut, iar scăderea s-a reflectat în prețurile cu ridicata. Această scădere s-a reflectat, de asemenea, în prețul cu amănuntul al produselor petroliere, în timp ce prețurile gazelor și ale energiei electrice s-au majorat din cauza creșterii costurilor de rețea și în special a impozitelor și taxelor.

7.1.

Pentru cele trei surse, consumul gospodăriilor este destul de stabil din 2008.

Cheltuielile acestora au crescut ca urmare a majorării prețurilor cu amănuntul la gaze și energie electrică (cu excepția transportului). Între statele membre există diferențe mari în ceea ce privește cota din resurse alocată pentru plata energiei, care afectează mai puternic, în mod evident, gospodăriile sărace: 8,6 % în 2016 față de 6,2 % în 2004. Consumul gospodăriilor a scăzut cu 4 % în cursul perioadei respective.

7.2.

Comisia subliniază că, pentru a combate sărăcia energetică, sunt necesare măsuri sociale care să-i vizeze pe consumatorii vulnerabili.

8.1.

În această privință, costurile cu energia ale întreprinderilor din 14 sectoare industriale energivore au scăzut în perioada 2008-2013, iar în ultimii ani ponderea costului cu energia în totalul costurilor de producție ale întreprinderilor a fost, în medie, între 5 și 10 %. Această situație este rezultatul scăderii prețurilor pentru marii consumatori, și nu neapărat al scutirilor și reducerilor fiscale și al măsurilor care vizează eficiența energetică.

8.2.

Comisia consideră că, la nivel internațional, Uniunea nu este o economie mare consumatoare de energie și că o piață a energiei competitivă și care funcționează corespunzător ar trebui să permită livrarea energiei necesare consumatorilor casnici și sectorului industrial în cel mai rentabil mod posibil, fără niciun efect inflaționist și fără subvenții din partea autorităților publice care să conducă la denaturări nejustificate ale pieței: 113 miliarde EUR plătite în 2012 dintre care 17,2 miliarde subvenții directe, 263 miliarde EUR din impozite pe energie în 2014, echivalentul a 1,88 % din PIB-ul UE.

9.1.

Energia este esențială pentru economii și pentru gospodării. Consumul de energie determină emisiile de CO2 dăunătoare climei și viețuitoarelor. Uniunea a demarat tranziția către economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Înțelegerea mecanismelor de stabilire a costurilor și a prețurilor la energie ar trebui să fie un factor necesar pentru o tranziție mai bună și pentru combaterea sărăciei energetice (5).

9.2.

Raportul Comisiei supus examinării arată că nu există un singur preț pentru energie în UE, ci mai multe prețuri pentru diferiții vectori energetici, care variază în funcție de localizarea geografică, de practicile naționale, de moment și de modul în care utilizatorii consumă energia.

9.3.

În mai multe țări europene se publică „Barometrul prețurilor la energie” (European Climate Foundation) pentru consumatorii casnici, iar Comisia, la rândul său, elaborează propriile rapoarte începând de acum doi ani.

10.1.

Petrolul, cărbunele, gazele naturale, care încă mai oferă cea mai mare parte a energiei consumate la nivel mondial, împreună cu biomasa, energia nucleară, energia electrică nu sunt nici depozitabile, nici transportabile în aceeași măsură:

10.2.

Prețul energiei are impact asupra competitivității din cadrul unui sector, în funcție de raportul dintre energia directă consumată și energia corespunzătoare consumului intermediar pentru producerea unui bun. Un cost scăzut al energiei poate influența competitivitatea (a se vedea gazele de șist din SUA), însă nu este neapărat un factor structural pentru productivitate.

10.3.

Multe state membre importă energie din țările vecine din cadrul Uniunii sau din țările învecinate cu aceasta: situația geopolitică are un impact asupra securității aprovizionării și asupra prețului.

10.4.

Prețul barilului de petrol se stabilește încă în dolari: cursul de schimb valutar și, prin urmare, competitivitatea la nivel global a economiei europene au un rol în cadrul jocului concurențial și în stabilirea prețurilor pentru consumatorul final.

10.5.

Impactul prețurilor la energie plătite de întreprinderi și de consumatorii casnici afectează cererea globală. În comerțul UE, schimburile de mărfuri se realizează în mare parte la nivel intraeuropean și constau în mărfuri prelucrate care sunt sensibile la evoluția prețurilor la energie.

11.1.1.

Cost sau preț? În limbajul curent, se folosește cu ușurință un termen în locul celuilalt. Raportul Comisiei [COM(2017) 769] ar fi fost mai clar dacă s-ar fi referit de la început la acest aspect.

11.1.2.

Termenul cel mai evident este prețul. Prețul constituie expresia valorii de schimb pentru o unitate de produs (bun sau serviciu) energetic. Pe o piață complet liberă, prețul ar reprezenta punctul de echilibru dintre cerere și ofertă.

11.1.3.

Pe o piață mondială complexă, există tot atâtea prețuri câte piețe. În fiecare etapă a tranzacțiilor, acesta este influențat de elemente externe (externalități). Intervin apoi elementele de politică internă a statelor membre precum structura sectorului, fiscalitatea, clima, puterea de cumpărare a gospodăriilor, competitivitatea întreprinderilor etc.

11.1.4.

Respectând principiului subsidiarității, uniunea energetică ar putea atenua aceste elemente care determină existența diferențelor între europeni și a inechității.

11.2.1.

Costurile corespund prețului materiilor prime energetice necesare pentru producerea și punerea la dispoziția consumatorilor a unui bun sau serviciu („Les prix et les coûts des sources d’énergie”, Jean-Marie Martin-Amouroux, 20.2.2017). Pot exista diferențe de costuri foarte semnificative, în funcție de alegerea filierei de producție a energiei consumate [SWD(2016) 420 final].

11.2.2.

În cazul IMM-urilor, care reprezintă 90 % din structura economică europeană, chiar dacă acestea nu sunt clasificate drept mari consumatoare de energie, costul energiei pe care o achiziționează și costul energiei utilizate pentru produsele primare pe care acestea le procesează pot avea un impact semnificativ asupra prețului de cost al bunurilor și asupra vânzării acestora.

11.2.3.

În plus, costul energiei nu este factor care poate fi modificat cu ușurință, este o cheltuială impusă. Atunci când este un factor important al costului de producție, acesta influențează prețul de vânzare al bunurilor, puterea de cumpărare a consumatorului este afectată, iar creșterea cererii poate deveni mai lentă (cazul autovehiculelor). În cazul întreprinderilor, sursele de energie rămân substituibile: dacă petrolul devine prea scump, se trece la gaze etc.

11.2.4.

Problema costului energiei ține de aspecte ale diplomației europene, de definirea unei politici industriale europene, nu doar pentru industriile din sectoarele mari consumatoare de energie.

12.1.

Documentul supus examinării face parte din pachetul „Energie curată pentru toți europenii” (6), în care Comisia trece în revistă prețurile și costurile energiei în Europa. CESE regretă că perspectiva tranziției nu se mai regăsește. Costurile defalcate în funcție de diferitele surse de producție a energiei electrice ar fi mai bine înțelese. Energia consumată pentru producerea unui bun depinde de costurile energiei și de întregul lanț de producție a bunului respectiv. Competitivitatea întreprinderilor este afectată, și, pe lângă aceasta, și capacitatea lor de a crea locuri de muncă durabile și de a proteja mediul înconjurător.

12.2.

În diferitele texte europene, UE reprezintă un punct de referință comun în ceea ce privește combaterea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), eficiența energetică și promovarea energiilor din surse regenerabile. Însă alegerea „mixului” energetic aparține statelor membre. Există diferențe între acestea, în special în ceea ce privește fiscalitatea și orientările pentru combaterea schimbărilor climatice. Această situație conduce la dumping și face dificilă guvernanța uniunii energetice (7).

12.3.

Abordarea „oricărui tip de concurență” în conformitate cu convingerile anilor ’80 nu ține seama de realitatea sectorului energetic la nivel mondial sau de noile orientări ale Uniunii: consumatorul se află „în centrul sistemului”, nu mai putem regreta „imperfecțiunea pieței” sau gama largă de intervenții publice în favoarea sectorului energetic, care înseamnă tot atâtea „subvenții”, nici baza de impozitare a veniturilor fiscale semnificative pentru veniturile publice. Acest proces presupune o redistribuire care compensează costul social al energiei care a devenit de nesuportat pentru numeroși cetățeni.

12.4.

Creșterea prețurilor la energie, în special la energia electrică, poate conduce la delocalizarea locurilor de muncă; stabilitatea politicilor publice este esențială pentru salariați, pentru întreprinderi și pentru investitori.

12.5.

Există în continuare discrepanțe între persoane și între statele membre. Ele există, de asemenea, între întreprinderile mari consumatoare de energie și celelalte întreprinderi, precum și între persoanele fizice și întreprinderi. Liberalizarea pieței europene, care a distrus monopolurile naționale pentru a introduce concurența în beneficiul consumatorilor, a dus la creșterea facturilor consumatorului final la gaz și electricitate și nu a împiedicat apariția unor oligopoluri neconcurențiale. Comitetul consideră că noțiunea de egalitate între „consumatori”, numită și egalizare, ar putea fi o noțiune europeană.

12.6.

O comunicare a Comisiei privește accelerarea inovării în domeniul energiilor „curate” (8), deoarece „sistemul energetic a atins un punct critic în Europa” în care „sursele regenerabile de energie sunt tot mai competitive”. Consiliul European a adoptat măsuri pentru decarbonizarea economiei și integrarea pieței energiei. Energia din surse regenerabile reprezintă o pondere tot mai mare din producția de energie electrică, iar ratele intensității energetice – care măsoară consumul de energie în raport cu performanța economică – sunt în scădere, în special în economiile dezvoltate.

12.7.

Comunicarea supusă examinării prezintă un pachet de măsuri legislative bazat pe trei obiective generale:

12.8.

Abordarea Uniunii în privința chestiunilor legate de prețuri și de costuri ar trebui să se schimbe în mod radical, să țină seama de situația consumatorilor vulnerabili, să precizeze în ce măsură politicile publice trebuie să finanțeze energiile din surse regenerabile pentru ca gospodăriile, în special cele vulnerabile, să nu fie prea afectate în urma impozitării. Comisia menționează o abordare regională mai intuitivă și aproape de consumator, pentru a înregistra progrese către o piață unică.

12.9.

Comisia subliniază că, pentru a combate sărăcia energetică, sunt necesare măsuri sociale care să-i vizeze pe consumatorii vulnerabili. Acest lucru este pozitiv, dar nu din marjele obținute de întreprinderile mari din sectoarele energiei sunt finanțate aceste măsuri, ci din impozitele plătite de cetățeni și din bugetele statelor membre.

12.10.

Comitetul subliniază că raportul oferă un număr mare de informații culese de la numeroși actori, dar regretă că această transparență – atât în ce privește prețurile, cât și costurile – nu se aplică și gospodăriilor: pentru formele de energie din surse regenerabile costul legat de rețea poate să reprezinte 50 % (Raportul centrului de analiză strategică, 2012, Franța). Pentru alegerile și deciziile consumatorilor sunt necesare statistici corespunzătoare, astfel cum se menționează în propunerea de regulament elaborată de Comisie (a se vedea nota de subsol 1). Aceste statistici ar trebui să includă costul prejudiciilor provocate mediului și să fie ușor accesibile tuturor celor pentru care sunt luate aceste măsuri și care doresc să înțeleagă motivul și modul în care obțin și plătesc energia.