2.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 351/29

A.

întrucât criza economică a cauzat o creștere masivă a ratei șomajului în statele membre ale UE; întrucât tinerii au fost afectați în mod disproporționat de această tendință; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor înregistrează o creștere mai puternică în comparație cu rata medie a șomajului; întrucât peste 5,5 milioane de tineri sub 25 de ani din UE - reprezentând 21,4 % din totalitatea tinerilor din UE - nu aveau un loc de muncă în decembrie 2009, fapt care antrenează o situație paradoxală în care tinerii sunt abandonați la periferia economiei, deși din cauza îmbătrânirii populației ei reprezintă piatra de temelie a sistemelor de asigurări sociale;

B.

întrucât tinerii dispun de puține posibilități de a-și găsi un loc de muncă permanent; întrucât tinerii intră pe piața muncii în special prin forme de angajare atipice, extrem de flexibile, nesigure și precare (locuri de muncă marginale cu fracțiune de normă, contracte temporare sau pe perioade determinate etc.), iar probabilitatea ca acestea să reprezinte o trambulină către un loc de muncă permanent este scăzută;

C.

întrucât se pare că angajatorii recurg mai frecvent la stagii pentru a înlocui formele de angajare obișnuite, exploatând astfel obstacolele de care se lovesc tinerii când încearcă să intre pe piața muncii; întrucât aceste forme de exploatare a tinerilor trebuie să fie abordate și eradicate în mod eficace de statele membre;

D.

întrucât patru dintre cele zece măsuri adoptate la Summitul extraordinar al UE de la Praga din 2009 referitor la ocuparea forței de muncă vizează educația, formarea profesională, învățarea continuă, ucenicii, facilitarea mobilității, precum și ameliorarea anticipării nevoilor de pe piața muncii în materie de competențe;

E.

întrucât șomajul și gradul scăzut al ocupării forței de muncă în rândul tinerilor impun societății costuri sociale și economice considerabile, care conduc la pierderea posibilităților de creștere economică, la eroziunea bazei de impozitare care subminează investițiile în infrastructură și serviciile publice, la creșterea costurilor asistenței sociale, la investiții insuficient utilizate în educație și formare profesională și la riscul de șomaj pe termen lung și de excluziune socială;

F.

întrucât tinerele generații vor trebui să reducă datoriile naționale uriașe produse de actualele generații;

G.

întrucât proiecțiile economice și demografice arată că în următorul deceniu vor apărea 80 de milioane de locuri de muncă în UE, dintre care majoritatea vor necesita o forță de muncă cu înaltă calificare; întrucât în UE rata șomajului este de aproximativ 85 % pentru persoanele cu un nivel înalt de calificare, de 70 % pentru cele cu un nivel mediu și de 50 % pentru cele cu un nivel scăzut de calificare;

H.

întrucât creșterea economică este esențială pentru crearea de locuri de muncă, având în vedere că o creștere economică mai mare oferă mai multe posibilități de angajare; întrucât mai mult de 50 % din noile locuri de muncă din Europa sunt create de IMM-uri;

I.

întrucât tranziția de la studii la angajare și între diferite locuri de muncă reprezintă o provocare structurală pentru tinerii din întreaga UE; întrucât uceniciile au un impact în mare măsură pozitiv asupra accesului tinerilor la locuri de muncă, mai ales dacă permit însușirea de abilități și competențe profesionale direct în cadrul întreprinderii;

J.

întrucât programele de învățământ trebuie ameliorate în mod considerabil prin încurajarea parteneriatelor dintre universități și întreprinderi, a proiectelor de ucenicie eficiente, a împrumuturilor pentru dezvoltarea carierei și a investițiilor angajatorilor în formare;

K.

întrucât tinerii se confruntă adesea cu discriminarea pe motive de vârstă atunci când intră pe piața muncii, precum și atunci când sunt desființate locuri de muncă; întrucât femeile tinere sunt mai expuse șomajului și sărăciei, precum și riscului de a fi angajate în activități precare și nedeclarate decât bărbații tineri; întrucât, pe de altă parte, bărbații tineri reprezintă categoria cel mai grav afectată de șomaj în actuala criză economică; întrucât tinerii cu handicap se confruntă cu obstacole și mai mari în calea integrării lor pe piața muncii;

L.

întrucât munca decentă îi ajută pe tineri să depășească stadiul de dependență socială și să devină independenți, îi ajută să scape de sărăcie și le permite să contribuie în mod activ la societate, din punct de vedere atât economic, cât și social; întrucât legislația din anumite state membre introduce discriminarea pe motive de vârstă, restricționând drepturile tinerilor doar pe baza vârstei, cum ar fi nivelul mai scăzut al salariului minim pentru tinerii din Regatul Unit, accesul limitat la „Revenu de solidarité active” din Franța și prestațiile reduse pentru șomerii tineri din Danemarca, toate acestea, deși destinate să asigure angajarea tinerilor, fiind de fapt inacceptabile și putând fi contraproductive, împiedicându-i pe tineri să își înceapă o viață independentă din punct de vedere economic, mai ales în această perioadă de criză, în care se înregistrează o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor;

M.

întrucât parametrii de referință privind tineretul și modernizarea educației și a formării profesionale (EFP) din cadrul Strategiei de la Lisabona nu au fost atinși integral;

N.

întrucât flexisecuritatea a fost strategia globală pentru piețele muncii din UE, vizând contracte flexibile și sigure, învățarea continuă, politici active pentru piața muncii și securitate socială; întrucât, din nefericire, această strategie a fost interpretată în multe țări într-un mod limitat ca „flexibilitate”, ignorându-se abordarea globală și asigurarea socială și a locului de muncă;

O.

întrucât schimbările demografice vor determina începând cu 2020 un deficit masiv de forță de muncă calificată, care va afecta în mod semnificativ spațiul economic european și întrucât această evoluție nu poate fi combătută decât printr-un nivel satisfăcător de educație, formare și recalificare;

P.

întrucât întreprinderile mici și mijlocii sunt esențiale pentru economia europeană, atât datorită numărului lor, cât și datorită rolului lor strategic în combaterea șomajului,

1.

îndeamnă Comisia și statele membre să adopte o abordare bazată pe drepturi față de tineret și ocuparea forței de muncă; aspectul calitativ al muncii decente pentru tineri nu trebuie compromis, iar principalele standarde de muncă, precum și alte standarde legate de calitatea muncii, cum ar fi timpul de lucru, salariul minim, asigurările sociale și sănătatea și siguranța la locul de muncă, trebuie să reprezinte considerente esențiale în cadrul eforturilor depuse;

2.

solicită Consiliului și Comisiei să definească o strategie privind locurile de muncă pentru UE, care să îmbine instrumentele financiare și politicile de ocupare a forței de muncă pentru a evita o „creștere economică fără locuri de muncă” și care să includă stabilirea unor parametri de referință ambițioși pentru angajarea tinerilor; încurajează ferm concentrarea strategiei pe locurile de muncă ecologice și pe locurile de muncă din economia socială, garantând, în același timp, implicarea Parlamentului în procesul decizional;

3.

subliniază că este extrem de important ca statele membre să creeze locuri de muncă ecologice, de exemplu prin furnizarea de formare în domeniul tehnologiilor ecologice;

4.

invită statele membre să creeze stimulente eficiente, cum ar fi subvențiile pentru angajări sau contribuții la asigurarea socială a tinerilor care să garanteze condiții de viață și de muncă decente, de asemenea, pentru ca angajatorii publici și privați să angajeze tineri, să investească atât în crearea unor locuri de muncă de calitate pentru tineri, cât și în formarea continuă a acestora și în îmbunătățirea competențelor lor pe perioada angajării și să sprijine spiritul antreprenorial al tinerilor; subliniază rolul special și importanța micilor întreprinderi în ceea ce privește competențele și cunoștințele tradiționale; încurajează asigurarea accesului tinerilor la instrumentul european de microfinanțare recent instituit;

5.

subliniază importanța educației în domeniul antreprenorial, ca parte integrantă a dobândirii competențelor necesare noilor tipuri de locuri de muncă;

6.

invită statele membre să promoveze politici ambițioase de formare a tinerilor;

7.

invită Comisia ca, ținând cont de exemplele naționale pozitive de parteneriate între școli, universități, întreprinderi și partenerii sociali, să promoveze și să sprijine proiecte-pilot în noile sectoare strategice pentru creșterea economică, care să le ofere tinerilor o pregătire științifică și tehnologică adecvată și o formare orientată spre găsirea unui loc de muncă, în special în cazul femeilor, cu scopul de a promova inovarea și competitivitatea în întreprinderi, oferind burse de studii, ucenicii pentru absolvenții de studii superioare și contracte de muncă non-atipice;

8.

invită universitățile să stabilească din timp contacte cu angajatorii și să le ofere studenților posibilitatea de a-și însuși competențele necesare pentru integrarea pe piața muncii;

9.

invită statele membre să inițieze măsuri de anvergură menite să stimuleze economia, cum ar fi reducerea impozitelor și diminuarea sarcinilor administrative impuse IMM-urilor, cu scopul de a favoriza creșterea economică și crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri;

10.

speră că microcreditele vor fi accesate cu succes de către tineri; consideră că cei care înființează întreprinderi noi trebuie să beneficieze de consultanță coerentă și profesionistă;

11.

solicită statelor membre să elaboreze politici incluzive și orientate privind piața muncii, politici care să asigure includerea respectuoasă și angajarea semnificativă a tinerilor, de exemplu prin stabilirea rețelelor inspiraționale, a unor acorduri de stagii care să prevadă un ajutor financiar pentru ca stagiarul să aibă posibilitatea să se mute și să locuiască în apropierea locului în care se desfășoară stagiul, precum și a unor centre internaționale de ghidare în carieră și a unor centre de consiliere individuală pentru tineri în chestiuni cum ar fi organizarea colectivă și cunoașterea aspectelor juridice referitoare la stagiul lor;

12.

recunoaște dificultățile cu care se confruntă tinerii în obținerea accesului la finanțare pentru a-și crea și dezvolta propria afacere; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru a facilita accesul tinerilor la finanțare și, în colaborare cu comunitatea oamenilor de afaceri, să instituie programe de îndrumare destinate tinerilor pentru crearea și dezvoltarea întreprinderilor;

13.

îndeamnă statele membre ca prin proiecte inovatoare să promoveze competențele celor care abandonează școala și să-i pregătească pentru a-și găsi un loc de muncă;

14.

invită statele membre să includă în reformele sistemelor de formare o cooperare timpurie între școli și angajatori; consideră că în planificarea educației și formării trebuie implicate și autoritățile locale și districtuale, deoarece acestea au legături cu angajatorii și cunosc nevoile acestora;

15.

solicită Comisiei să majoreze finanțarea Fondului social european, să asigure o mai bună utilizare a acestuia, să aloce cel puțin 10 % din acest fond proiectelor destinate tinerilor și să simplifice accesarea fondului; îndeamnă Comisia și statele membre să nu pericliteze desfășurarea proiectelor inovatoare și a proiectelor mici printr-un control excesiv și să evalueze eficacitatea și valoarea adăugată a programelor, cum ar fi programul „Tineretul în acțiune”, în ceea ce privește oportunitățile de angajare pentru tineri; îndeamnă statele membre să își îmbunătățească orientarea către tineri;

16.

îndeamnă statele membre să privilegieze cooperarea dintre întreprinderi și instituțiile de învățământ ca instrument adecvat pentru combaterea șomajului structural;

17.

solicită statelor membre să intensifice eforturile de reducere a abandonului școlar pentru a realiza obiectivul din cadrul Strategiei UE 2020 ca, până în 2012, procentajul persoanelor care abandonează sistemul de învățământ să nu depășească 10 %; invită statele membre să utilizeze o gamă mai largă de măsuri de combatere a abandonului școlar și a analfabetismului, cum ar fi scăderea numărului de elevi din fiecare clasă, oferirea de asistență elevilor care nu își permit să finalizeze învățământul obligatoriu, concentrarea programelor școlare pe aspecte practice, introducerea mentorilor în toate școlile, adoptarea unor măsuri imediate în caz de abandon școlar; face referire la Finlanda, care a reușit să reducă numărul persoanelor care abandonează sistemul de învățământ, analizând împreună cu ele posibilitatea unei noi orientări; invită Comisia să coordoneze un proiect privind cele mai bune practici;

18.

invită statele membre să intensifice contactele dintre sistemele de învățământ și piața muncii și să conceapă mijloace de anticipare a cererii de competențe și abilități;

19.

solicită să se facă eforturi pentru a garanta că toți copiii beneficiază chiar de la început de sprijinul de care au nevoie și, în special, să se garanteze asistența specifică pentru copiii cu deficiențe de vorbire sau alte handicapuri, pentru a le asigura astfel șanse cât mai mari în ceea ce privește educația și cariera;

20.

solicită creșterea numărului uceniciilor, precum și ameliorarea lor; face referire la experiența pozitivă înregistrată în cazul sistemului dual de educație și formare profesională (EFP) din țări precum Germania, Austria și Danemarca, unde sistemul este perceput ca o componentă importantă a tranziției tinerilor de la studii la piața muncii; invită statele membre să sprijine sistemele de ucenicie și să stimuleze companiile să ofere tinerilor posibilități de formare chiar și în timp de criză; subliniază importanța formării adecvate pentru a asigura forța de muncă înalt calificată de care vor avea nevoie companiile în viitor; subliniază că uceniciile nu trebuie să înlocuiască locurile de muncă reale;

21.

solicită să se garanteze stagii mai bune și sigure; solicită Comisiei și Consiliului, ca urmare a angajamentului exprimat în Comunicarea (COM(2007)0498), „de a propune o inițiativă pentru carta europeană a calității stagiilor”, să elaboreze o Cartă europeană a calității stagiilor care să prevadă standarde minime pentru stagii cu scopul de a garanta valoarea educațională a acestora și pentru a evita exploatarea, având în vedere faptul că stagiile fac parte din educație și nu trebuie să înlocuiască locurile de muncă reale; aceste standarde minime ar trebui să includă o descriere a fișei postului sau a calificărilor care urmează să fie dobândite, durata maximă a stagiilor, o remunerație minimă în funcție de costul vieții în locul unde se desfășoară stagiul care să corespundă tradițiilor naționale, o asigurare profesională, prestații de asigurări sociale conforme cu standardele locale și o legătură clară cu programul de învățământ în cauză;

22.

invită Comisia să furnizeze statistici referitoare la stagiile din fiecare stat membru, care să includă:

și să elaboreze un studiu comparativ referitor la diferitele sisteme de stagiu existente în statele membre ale UE;

23.

solicită ca fiecare stat membru să monitorizeze respectarea normelor;

24.

invită statele membre să înființeze un sistem european de certificare și recunoaștere a cunoștințelor și a competențelor dobândite prin ucenicii și stagii, care să contribuie la creșterea mobilității forței de muncă în rândul tinerilor;

25.

solicită ca, atât în sectorul public, cât și în cel privat, tinerii să fie protejați împotriva angajatorilor care, prin sistemele de dobândire a experienței în muncă, ucenicii și stagii, își acoperă nevoile esențiale și de bază la costuri mici sau fără niciun cost, exploatând dorința tinerilor de a învăța, fără a le oferi însă nicio perspectivă de a-i angaja permanent;

26.

subliniază că este important să se promoveze mobilitatea între statele membre a tinerilor de pe piața muncii și a celor aflați în formare profesională și că este necesar să se amelioreze transparența și recunoașterea calificărilor, competențelor și diplomelor în UE; solicită intensificarea eforturilor pentru dezvoltarea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții și a Cadrului european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională, precum și consolidarea programului Leonardo da Vinci;

27.

invită statele membre să accelereze armonizarea profilurilor naționale de calificare cu profilurile europene de calificare pentru a spori în continuare mobilitatea tinerilor în domeniile educației și pieței muncii;

28.

subliniază rolul instituțiilor de învățământ din sectorul privat, sector care este de obicei mai inovator în conceperea cursurilor și mai flexibil în furnizarea acestora;

29.

îndeamnă statele membre să le acorde tinerilor angajați în sisteme de stagiu, dobândire de experiență profesională sau ucenicie toate drepturile legate de locul de muncă și asigurările sociale, subvenționând, dacă este necesar, o parte din contribuțiile lor;

30.

invită Comisia și statele membre să introducă sistemele de ucenicie, stagiu și dobândire de experiență profesională în sistemele lor de asigurări sociale;

31.

invită statele membre să își consolideze sistemele de orientare școlară la trecerea de la învățământul primar la cel secundar, pentru a ajuta tinerii și familiile lor să aleagă coridoare educaționale și formative care să corespundă efectiv aptitudinilor, capacităților și aspirațiilor reale ale elevilor, reducând astfel riscul abandonului ulterior și al eșecurilor;

32.

recunoaște faptul că, pe timp de criză, tinerii se orientează către studii și trebuie să fie încurajați în acest sens; solicită tuturor statelor membre să asigure accesul egal la educație pentru toți, prin garantarea unui drept minim la educație gratuită și bine finanțată de la grădiniță până la învățământul superior și prin asigurarea sprijinului financiar pentru studenții tineri; invită statele membre să investească în continuare în educație și formare, în pofida constrângerilor fiscale și sociale, să pună în aplicare Cadrul european al calificărilor cât mai curând posibil și, atunci când este necesar, să stabilească cadre naționale privind competențele;

33.

reamintește că obiectivul procesului de la Copenhaga este încurajarea persoanelor să utilizeze gama largă de posibilități de formare profesională disponibile (de exemplu, în școală, în învățământul superior, la locul de muncă sau prin cursuri private);

34.

solicită Comisiei să extindă programele UE care susțin educația și creșterea nivelului de calificare a forței de muncă, precum Programul de învățare de-a lungul vieții, Fondul social european, acțiunile Marie Curie și Erasmus Mundus și Inițiativa educației științifice;

35.

invită statele membre să înființeze grupuri operative naționale pentru tineret pentru a asigura o coerență sporită între sistemul de învățământ și piața muncii și să promoveze o responsabilitate comună mai puternică a guvernului, a angajatorilor și a persoanelor în scopul de a încuraja investițiile în competențe; solicită statelor membre să asigure existența organismelor de consiliere în toate școlile, pentru a facilita tranziția de la studii la piața muncii și să promoveze cooperarea dintre actorii publici și privați;

36.

consideră că este extrem de important să se adapteze sistemul educațional și de formare la piața muncii aflată în schimbare rapidă și la cererea de noi profesii;

37.

consideră că învățarea limbilor străine este esențială pentru a facilita accesul tinerilor pe piața muncii și pentru a promova mobilitatea și șansele egale ale acestora;

38.

solicită Comisiei și statelor membre să ofere tinerilor informații cu privire la cererea de pe piața muncii, cu condiția introducerii unor mecanisme de evaluare adecvate pentru a monitoriza evoluțiile în ceea ce privește profesiile; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze politici și strategii bazate pe ciclul de viață în care educația și angajarea să fie mai bine integrate, tranziția sigură să fie un punct-cheie, iar creșterea nivelului de calificare a forței de muncă să fie constantă, asigurându-i astfel acesteia competențele esențiale cerute de piața muncii;

39.

invită Comisia să își intensifice activitatea privind recunoașterea calificărilor profesionale, inclusiv în ceea ce privește învățarea neformală și experiența profesională, pentru a sprijini astfel mobilitatea tinerilor;

40.

invită statele membre să promoveze recunoașterea rezultatelor educaționale dobândite în cadrul învățării nonformale și informale, astfel încât tinerii să își poată demonstra educația și competența necesare atunci când caută un loc de muncă;

41.

solicită să se acorde un sprijin și un prestigiu sporit formării profesionale;

42.

îndeamnă Comisia să revizuiască strategia privind flexisecuritatea împreună cu partenerii sociali, pentru a aduce siguranța tranziției în prim-plan, creând în același timp mobilitate și facilitând accesul pentru tineri; subliniază faptul că flexisecuritatea fără asigurări sociale nu reprezintă o cale durabilă de combatere a problemelor cu care se confruntă tinerii pe piața muncii, ci, dimpotrivă, este un mod de a submina drepturile de muncă și drepturile la asigurări sociale ale tinerilor;

43.

face apel la statele membre să includă toate cele patru componente ale flexisecurității în planurile naționale privind strategiile de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor, și anume:

44.

solicită statelor membre și partenerilor sociali să asigure locuri de muncă de calitate pentru a evita ca tinerii să cadă în „capcana precarității”; solicită statelor membre și partenerilor sociali ca, pe baza legislației naționale în vigoare și în cooperare cu Comisia, să elaboreze și să pună în aplicare standarde mai ridicate de protecție a persoanelor cu locuri de muncă nesigure sau de proastă calitate;

45.

invită Comisia să întreprindă o evaluare a consecințelor pe termen lung ale șomajului în rândul tinerilor și ale echității între generații;

46.

subliniază că la toate locurile de muncă este necesar un dialog social solid și structurat pentru a proteja tinerii lucrători de exploatare și de natura adesea precară a contractelor temporare; subliniază că este necesar ca partenerii sociali să abordeze problema lucrătorilor tineri și a nevoilor lor specifice;

47.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a se asigura că Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, care interzice discriminarea pe motive de vârstă în procesul de ocupare a forței de muncă, a fost transpusă corect și este aplicată în mod eficace; consideră că trebuie să se facă mult mai mult pentru a garanta faptul că atât angajații, cât și angajatorii își cunosc drepturile și obligațiile prevăzute de aceste dispoziții;

48.

invită statele membre și partenerii sociali să pună în aplicare strategii de informare și educare a tinerilor cu privire la drepturile lor la locul de muncă și la diferitele alternative de care dispun pentru integrarea pe piața muncii;

49.

invită Comisia și statele membre să promoveze o apropiere între lumea învățământului și piața muncii, astfel încât să poată fi concepute parcursuri de formare, precum dubla formare, care să îmbine noțiunile teoretice cu experiența practică, în scopul de a înzestra tinerii cu competențele generale și cunoștințele specifice necesare; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să investească pentru a sprijini o campanie de sensibilizare privind educația și formarea profesională (EFP) și studiile tehnice și antreprenoriale, pentru ca aceste parcursuri profesionale să nu mai fie considerate o alegere dezonorantă, ci o posibilitate de a umple golurile de pe piața meseriilor tehnice, în cazul cărora se observă o creștere semnificativă a cererii, și de a revigora economia europeană;

50.

invită statele membre și partenerii sociali să realizeze o planificare și o implementare mai intensive a programelor pentru a crește accesul tinerilor la piața muncii, prin politici active de ocupare a forței de muncă, în special în regiunile și sectoarele cu o rată foarte ridicată a șomajului în rândul tinerilor;

51.

îndeamnă statele membre să amortizeze impactul șomajului din rândul tinerilor asupra drepturilor la pensie ale acestei generații și, prin luarea generoasă în considerare a perioadei dedicate educației, să stimuleze tinerii să își continue studiile cât mai mult timp;

52.

invită partenerii sociali să își intensifice eforturile de informare a tinerilor cu privire la dreptul lor de a participa la dialogul social și pentru a stimula participarea acestei părți semnificative a populației active din punct de vedere economic în organismele lor de reprezentare;

53.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că legislațiile naționale privind tineretul, în special legislațiile naționale bazate pe Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2000/78/CE), nu sunt invocate în scopul de a discrimina accesul angajaților tineri la prestațiile sociale; consideră că trebuie să se facă mult mai mult pentru a garanta faptul că atât angajații, cât și angajatorii își cunosc drepturile și obligațiile prevăzute de aceste dispoziții;

54.

invită statele membre să elaboreze inițiative capabile să garanteze că tinerii imigranți pot învăța limba țării-gazdă, că toate calificările pe care le-au obținut în țara lor sunt recunoscute și că au acces la competențele esențiale, asigurându-le, astfel, integrarea socială și participarea la piața muncii;

55.

solicită Comisiei și statelor membre să le asigure tinerilor părinți servicii mai bune și adecvate de îngrijire a copiilor, cum ar fi programele prelungite în școli, la prețuri acceptabile, oferindu-le astfel tinerilor părinți, îndeosebi mamelor, posibilitatea de a participa la piața muncii;

56.

solicită ca ajutoarele acordate de statele membre tinerilor părinți fie pentru îngrijirea copiilor, fie pentru creșe, să fie calculate astfel încât să nu îi descurajeze să participe la piața muncii;

57.

invită statele membre să elaboreze o strategie pe termen scurt axată pe bărbații tineri șomeri din sectoarele afectate de criză, fără a pierde din vedere problemele pe termen lung cu care se confruntă femeile tinere în integrarea pe piața muncii;

58.

solicită statelor membre să introducă măsuri de acțiune pozitivă pentru tinerii din domeniile pieței muncii în care tinerii sunt subreprezentați, pentru a depăși consecințele discriminării din trecut pe motive de vârstă și pentru a avea o forță de muncă realmente variată, facilitând, după caz, adaptarea tinerilor cu handicap; face referire la experiența pozitivă în ceea ce privește acțiunile pozitive de combatere a discriminării;

59.

insistă asupra necesității de a elabora programe specifice pentru persoanele cu handicap, pentru a le asigura acestora șanse cât mai mari să intre pe piața muncii;

60.

subliniază importanța încurajării stagiilor și a mobilității tinerilor din școli sau implicați în programe de formare în domenii artistice precum cinematografia, muzica, dansul, teatrul sau circul;

61.

consideră că trebuie să existe un sprijin sporit pentru programele de voluntariat în domenii variate, inclusiv, printre altele, în domeniul social, cultural și sportiv;

62.

invită diferitele sectoare economice să creeze parteneriate între generații în cadrul întreprinderilor și al organizațiilor, pentru a genera un schimb de cunoștințe activ și pentru a valorifica în mod productiv experiența diferitelor generații;

63.

recunoaște importanța independenței financiare a tinerilor și solicită statelor membre să garanteze că fiecare tânăr are dreptul la un venit decent care să îi asigure posibilitatea de a-și crea o viață independentă din punct de vedere economic;

64.

solicită statelor membre să le ofere tinerilor posibilitatea, dacă doresc, să primească asistență eficace pentru a-și alege profesia, a-și cunoaște drepturile și a-și administra venitul minim;

65.

sugerează elaborarea de către Consiliu și Comisie a unei Garanții europene pentru tineret, care să asigure dreptul ca fiecărei persoane tinere din UE să îi fie oferit un loc de muncă, o ucenicie, o formare suplimentară sau o combinație între muncă și formare după cel mult 4 luni de șomaj;

66.

salută progresul în ceea ce privește definirea Strategiei UE 2020, însă regretă faptul că nu a existat o evaluare publică și transparentă a Strategiei de la Lisabona, în special a Pactului european privind tineretul, inclusiv a parametrilor de referință privind tineretul, și regretă faptul că partenerii sociali, societatea civilă și organizațiile tinerilor nu au fost consultate suficient în timpul procesului de elaborare a Strategiei UE 2020;

67.

solicită statelor membre să introducă și să evalueze noi parametri de referință obligatorii privind tineretul; invită Comisia să evalueze anual parametrii actuali de referință privind tineretul și Garanția pentru tineret, astfel încât să obțină rezultate și progrese pe baza unor informații statistice care să fie mai bine defalcate și clasificate, în special în funcție de gen și categorie de vârstă;

68.

solicită Consiliului și Comisiei să aprobe și să asigure noi instrumente îmbunătățite de guvernanță și informare pentru activitatea de asigurare a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor;

69.

sugerează organizarea unui grup operativ permanent al UE pentru tineri, care să includă reprezentanți ai organizațiilor pentru tineret, ai statelor membre, ai Comisiei, ai Parlamentului și ai partenerilor sociali, pentru a monitoriza evoluțiile din domeniul ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, a elabora politici transsectoriale, a împărtăși exemple de bune practici și a iniția noi politici;

70.

evidențiază importanța implicării tinerilor în elaborarea politicilor din domeniul educației și formării, astfel încât nevoile acestora să poată fi luate în considerare mai bine; recomandă, în această privință, Comisiei să consulte reprezentanții consiliilor naționale ale tinerilor cu privire la prioritățile acestora;

71.

solicită statelor membre să evalueze impacturile politicii asupra tinerilor, să includă tinerii în toate procedurile și să creeze consilii pentru tineri care să monitorizeze politicile care îi vizează;

72.

invită instituțiile europene să ofere un exemplu pozitiv prin eliminarea de pe site-urile lor a anunțurilor privind stagiile neremunerate și să plătească:

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.