11.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/136

1.1

CESE recunoaște rolul important pe care îl joacă parcurile tehnologice, industriale și științifice (PTIS) în sprijinirea dezvoltării economice și a modernizării. Structurile create sprijină mutațiile industriale prin specializare inteligentă, concentrarea resurselor și a bazei de cunoștințe.

1.2

UE trebuie să adopte o atitudine mai bine orientată și mai integrată, îndreptată către susținerea și dezvoltarea PTIS ale secolului XXI. În special în contextul de criză și post-criză, trebuie urmată o strategie mai cuprinzătoare pentru a se profita de avantajele pe care le pot aduce parcurile în materie de creștere economică și competitivitate. Aceste acțiuni trebuie puse în aplicare cu autoritate și ambiție, în numele UE.

1.3

Se recomandă identificarea și dezvoltarea sinergiilor prin inițiativele emblematice ale UE din domeniu, în special cu Institutului European de Inovare și Tehnologie și cu comunitățile cunoașterii și inovării.

1.4

Trebuie acordată atenție și încurajată dezvoltarea de noi generații și noi tipuri de parcuri. Trebuie promovat rolul parcurilor în modelarea structurilor inovatoare.

1.5

Dimensiunea regională: implicarea autorităților locale și a aglomerărilor urbane în dezvoltarea PTIS trebuie consolidată prin punerea în aplicare a principiului subsidiarității. Trebuie îmbunătățite activitățile în rețea între actorii din sectorul public, comunitatea de afaceri și instituțiile de învățământ superior.

1.6

Colaborarea cu instituțiile științifice, în special cu universitățile și institutele de cercetare devine din ce în ce mai importantă pentru dezvoltarea parcurilor, însă, în prezent, colaborarea cu parcurile este mai redusă decât ar trebui. Prin funcția lor, parcurile pot servi drept punți de legătură între mediul academic și industrie. Parteneriatul cu parcurile poate face parte dintr-un sistem de criterii pentru recompensarea excelenței universitare.

1.7

Activitățile de observare, evaluare, acreditare în domeniu trebuie inițiate și sprijinite, în același timp cu diseminarea bunelor practici. Evaluarea și studiile empirice comparative servesc drept cadru pentru politicile și instrumentele naționale și europene de formare și dezvoltare a parcurilor. Trebuie sprijinită cartografierea PTIS din întreaga Europă sub forma unei baze de date extinse. Acest lucru poate facilita colaborarea între parcuri, prin crearea unei matrice de interconectare care promovează colaborarea în vederea depășirii obstacolelor regionale din calea dezvoltării.

1.8

Profesionalizarea continuă în proiectarea și funcționarea parcurilor se regăsește în gestiunea organizațională, în aspectele complexe legate de dezvoltarea regională și în integrarea componentei de cercetare, a abordării structurate, bazate pe clustere, și a elementului calitate. Îmbunătățirea continuă a standardelor de funcționare a parcurilor rămâne, totuși, o necesitate.

1.9

Potențialul de dezvoltare generat de posibilitățile de la nivelul Uniunii Europene în materie de coeziune și adaptare trebuie exploatat în profunzime și trebuie avut în vedere pe termen lung.

2.1

În noiembrie 2005, CESE a adoptat un aviz din proprie inițiativă detaliat pe tema parcurilor tehnologice, industriale, de inovare și științifice (TIIS). S-a acordat o atenție specială parcurilor din noile state membre, dar constatările și recomandările erau valabile pentru UE în general.

2.2

Se remarcă faptul că avizul mai sus menționat a făcut o serie de constatări pertinente și a formulat recomandări adecvate, care au avut un impact semnificativ asupra politicii din ultimii ani. Progresul rezultat s-a aflat în sinergie cu eforturile UE în domeniul politicii regionale, industriale și de inovare.

2.3

Pot fi amintite următoarele constatări și recomandări cu impact semnificativ:

2.4

Este oportun să evaluăm impactul avizului anterior, atât din punctul de vedere al lecțiilor politice pe care le oferă, cât și în termeni practici. Prezentul aviz de monitorizare examinează, de asemenea, rolul și posibilitățile parcurilor în gestionarea crizei economice. În prezentul aviz, CESE acordă atenție specializării parcurilor, așteptărilor actuale ale industriei și salariaților și ale altor reprezentanți ai societății civile, noilor provocări de la nivel regional, național și comunitar, cu care se confruntă parcurile, precum și sarcinilor complexe ale organismelor de administrare a parcurilor.

2.5

Parcurile tehnologice, industriale, de inovare și științifice (PTIS) sunt privite, din ce în ce mai mult, ca mijloace de creare a unor clustere dinamice care accelerează creșterea economică și sporesc competitivitatea la nivel internațional. Acestea contribuie la mutațiile industriale europene, crescând calitatea activităților de inovare, de grupare a întreprinderilor, de business to business (B2B), sprijinind sectorul IMM-urilor și crearea de locuri de muncă. Definiția clusterelor a fost prezentată în detaliu în Avizul din proprie inițiativă al CESE pe tema „Regiunile industriale europene și noile rețele ale cunoașterii” (1), la punctul 2.3.

2.6

De asemenea, UE trebuie să fie pregătită pentru perioada post-criză, astfel încât capacitățile și resursele inovatoare, științifice și industriale să fie concentrate în PTIS de pe tot cuprinsul UE. Este important de subliniat potențialul rol al parcurilor în pregătirea planificării Strategiei post-Lisabona. Scopul prezentului aviz de monitorizare este elaborarea de recomandări în conformitate cu aceste constatări.

3.1

Schimbările economice și sociale profunde din ultimii ani, în special criza economică și consecințele ei, aspectele legate de durabilitate, de securitatea energetică și de schimbările climatice – care capătă o importanță crescândă – au determinat Europa și întreaga lume să reevalueze noțiunile și sarcinile legate de modernizare, creștere și dezvoltare economică. Pentru a da dovadă de eficiență în acest domeniu, parcurile trebuie să dezvolte noi funcții, să ofere noi servicii și să producă noi modele de afaceri care să permită activităților și sectoarelor emergente să prospere.

3.2

Importanța parcurilor științifice și tehnologice și a instituțiilor similare, în calitate de structuri concentrate și integrate de dezvoltare, este din ce în ce mai mare. Inovarea și creativitatea s-au bucurat de o atenție specială în UE și în întreaga lume. Aceste structuri sunt recunoscute drept promotoare ale unei economii inovatoare și competitive, sprijinind atât creația, cât și consolidarea.

3.3

Parcurile din întreaga lume diferă considerabil din punctul de vedere al misiunii și al mărimii lor. O înțelegere deplină a diferitelor variante de parcuri se bazează pe determinarea necesităților, pe stabilirea priorităților și pe elaborarea de planificări strategice. Organizațiile profesionale au propus mai multe definiții ale unui parc. Elementul comun al acestor definiții este faptul că un parc este un tip de parteneriat public-privat care încurajează fluxurile de cunoștințe – adesea între parcuri și universități, precum și între întreprinderile din cadrul parcului – și contribuie la creșterea și dezvoltarea economică regională.

3.4

Termenul de „parc științific și tehnologic” a ajuns să înglobeze orice fel de cluster de înaltă tehnologie, care poate avea diferite denumiri, de exemplu: tehnopolis, parc științific, oraș științific, cyber-parc, parc (industrial) de înaltă tehnologie, centru de inovare, parc de cercetare și dezvoltare, parc universitar de cercetare, parc tehnologic și de cercetare, parc tehnologic și științific, parc tehnologic, incubator tehnologic, tehnoparc, tehnopol și incubator tehnologic de afaceri. Deși similare din multe puncte de vedere, experiența sugerează că există o diferență între un incubator tehnologic de afaceri, un parc științific sau un parc de cercetare, un oraș științific, un tehnopolis și un sistem de inovare regional.

3.5

Se recomandă să se facă distincția între parcurile științifice și parcurile de cercetare. Dacă prima denumire este cea mai răspândită în Europa, cea de-a doua este folosită pe scară largă în SUA și Canada. Parcurile științifice din Europa coexistă cu parcurile tehnologice, iar principalele diferențe între cele două concepte se referă la mărime sau la posibila admitere a activităților de producție. De obicei, un parc științific este mai redus ca mărime, având legături strânse cu universitatea și punând mai puțin accent pe activitățile de producție, în timp ce un parc tehnologic are o mărime medie/mare și permite activități de producție. Din punct de vedere geografic, parcurile științifice corespund „modelului britanic”, iar parcurile tehnologice respectă un „model mediteraneean”, tipic pentru țări ca Franța, Spania, Italia și Portugalia.

3.6

Desigur, factorii organizaționali care au o contribuție esențială la succesul inițiativelor emblematice PTIS au fost:

4.1

Ca urmare a conectivității predominante în economia europeană post-industrială, înnoirea economică și socială apare în cadrul unor ecosisteme de inovare creative. Este de dorit ca parcurile să coopereze cu alte entități similare, atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

4.2

Clusterele reprezintă cel mai relevant exemplu de „ecosisteme” care sprijină competitivitatea. Parcurile științifice și tehnologice s-au dovedit a fi un factor favorizant pentru constituirea de clustere.

4.3

Dezvoltarea economică recentă pune un accent din ce în ce mai puternic pe producerea, exploatarea, transferul și aplicarea cunoștințelor. Trebuie proiectate și consolidate activități în rețea între actorii din sectorul public, comunitatea de afaceri și instituțiile de învățământ superior.

4.4

Este nevoie de un management serios, multistratificat, care să asigure sinergia între diferitele niveluri de guvernare – UE, național, regional și local – și să încurajeze parteneriatul între mediul de afaceri, universități și ONG-uri, lucru care va permite crearea de legături strânse între instituțiile generatoare de cunoștințe și cele din domeniul inovării.

4.5

Sunt necesare armonizarea stimulentelor și misiunilor universităților, ale altor instituții științifice și de cercetare, precum și ale PTIS și încurajarea noilor modalități de colaborare. Parcurile își pot spori considerabil atractivitatea prin punerea la dispoziție a unei game largi de activități, de exemplu transferul de tehnologie, sprijinul pentru obținerea brevetului, tutorat pentru înființarea de întreprinderi noi și de întreprinderi rezultate prin sciziune, gestionarea de proiecte și sprijinul financiar. Toate serviciile disponibile în cadrul PTIS trebuie să fie de actualitate și de nivel înalt, astfel încât să poată susține într-adevăr formele de cooperare necesare.

4.6

Colaborarea cu universitățile, precum și cu alte instituții științifice și de cercetare devine din ce în ce mai importantă pentru dezvoltarea parcurilor, însă trebuie să recunoaștem că insuficienta cooperare dintre cercurile științifice și comunitatea de afaceri a reprezentat o problemă și că, în prezent, colaborarea cu parcurile nu se desfășoară la nivelul necesar.

4.7

Prin funcția lor, parcurile pot servi drept punți de legătură între mediul academic și industrie. În evaluarea performanței și impactului universităților, este de dorit ca impactul acestora asupra industriei și sectorului economic să se bucure de o atenție sporită. Camerele de comerț și autoritățile regionale pot avea un rol semnificativ, susținut prin măsuri de formare a adulților, în consolidarea spiritului antreprenorial în mediul academic. Prezența parcurilor de afaceri poate face parte dintr-un sistem de criterii pentru recompensarea excelenței universitare.

4.8

Rolul parcurilor în reducerea distanței dintre universitate și industrie poate avea o semnificație aparte în noile state membre.

5.1

UE trebuie să adopte o abordare mai bine orientată și mai integrată, îndreptată către susținerea și dezvoltarea PTIS ale secolului XXI. În special în contextul de criză și post-criză, UE trebuie să urmeze o strategie mai cuprinzătoare pentru a profita de avantajele pe care le pot aduce parcurile în materie de creștere și competitivitate economică.

5.2

Urmând obiectivele atinse doar parțial ale Strategiei de la Lisabona și încercând să învețe din experiența acesteia, inițiativele privind perioada post-Lisabona trebuie să aibă un caracter rațional și să se concentreze pe un număr limitat de obiective concrete, măsurabile și diferențiate la nivel național, pe baza potențialului de dezvoltare al diferitelor capacități aflate în parcurile TIIS. Aceste acțiuni trebuie puse în aplicare cu autoritate și ambiție, în numele UE.

5.3

Întreprinderile, locurile de muncă, cunoștințele, capacitatea economică și de inovare din cadrul PTIS reprezintă comoara ascunsă a UE. Se știe că există în număr mare, dar lipsește o perspectivă de ansamblu și nici nu există o strategie comună de abordare și integrare a acestor aspecte pozitive. La nivel european, național sau regional, există doar fragmente de informație și pot fi puse în aplicare doar acțiuni limitate. Trebuie să se pună accentul în special pe importanța activității organizațiilor profesionale și ale societății civile de la nivel regional, respectiv național, desfășurată în incinta parcurilor. Trebuie încurajată, în acest sens, cooperarea dintre aceste organizații, precum și includerea acestei cooperări într-o platformă tehnologică la nivelul Uniunii Europene.

5.4

Cheia succesului este transformarea PTIS în parte integrantă a planificării strategice și orientate pe care se va baza Europa în hotărârea sa de a se dezvolta și a deveni competitivă pe plan internațional, prin investiții considerabile la nivel regional în dezvoltarea economică bazată pe știință. Aceste inițiative trebuie să facă parte în mod formal și din planul european de cercetare și dezvoltare, afirmând importanța PTIS în cadrul politicii europene privind inovarea.

5.5

Este de dorit ca direcțiile generale ale Comisiei să întreprindă acțiuni orizontale comune pentru promovarea sinergiilor între diferitele instrumente, pentru consolidarea guvernanței și a coordonării între diferitele programe. Acest lucru ar trebui să ducă la înființarea de platforme, de organisme și de grupuri la nivel înalt pentru înlăturarea obstacolelor din calea cofinanțării activităților și pentru proiectarea și lansarea de acțiuni cofinanțate.

5.6

Trebuie elaborate criterii pentru evaluarea, estimarea și cartografierea parcurilor. Evaluarea, estimarea și studiile empirice comparative servesc drept cadru pentru politicile și instrumentele naționale și europene de formare și dezvoltare a parcurilor, care pot ridica PTIS la un alt nivel.

5.7

Este nevoie în continuare de responsabilitate publică, adică de elaborarea și aplicarea de metode și instrumente de evaluare a profiturilor nete care rezultă din sprijinirea sectorului public. Nu există, în prezent, un consens clar privind parametrii succesului [de exemplu, criteriile financiare (investiții, cifră de afaceri etc., indicatorii modelelor de inovare (întreprinderi nou constituite, brevete, produse noi)]. Diferențele dintre tipurile de parcuri și dintre contextele naționale/regionale provoacă, de asemenea, dificultăți în evaluarea comparativă.

5.8

Trebuie sprijinită cartografierea PTIS din întreaga Europă sub forma unei baze de date extinse. Acest lucru poate facilita colaborarea între parcuri, prin crearea unei matrice de interconectare care promovează colaborarea pentru depășirea obstacolelor regionale din calea dezvoltării.

5.9

Investițiile mai mari în educație și instruire se regăsesc și în cunoștințe și inovare, în tehnologia informației și comunicațiilor, în durabilitate și într-o economie mai atentă la mediul înconjurător.

6.1

Regiunile joacă un rol important în economia bazată pe cunoaștere, prin punerea accentului pe integrarea cercetării, dezvoltării și inovării în strategiile lor de dezvoltare. În sprijinul restructurării economiei, autoritățile regionale ar trebui să mute și mai mult accentul pe inovare.

6.2

Strategiile regionale de inovare și, pe baza acestora, elaborarea de programe operative specifice trebuie încurajate. Autoritățile naționale ar trebui să se concentreze asupra îmbunătățirii condițiilor locale prin crearea unui climat politico-economic stabil și predictibil.

6.3

Accesul la resursele financiare (capital de risc, capital inițial) pentru parcurile tehnologice și științifice a reprezentat un blocaj și o piedică reală în dezvoltarea sistematică. Alocarea corespunzătoare a fondurilor locale și regionale trebuie să completeze resursele europene, să fie o parte integrantă a acestora. Este necesară sporirea know-how-ului care să sprijine accesul la cofinanțare din fonduri europene. Utilizarea resurselor financiare provenite de la BEI și FEI trebuie să devină mai structurată și o procedură uzuală.

6.4

Pentru PTIS, posibilitatea finanțării pe o perioadă mai lungă este un factor-cheie în obținerea succesului. Într-un context de criză, este foarte important să ne asigurăm că parcurile beneficiază de sprijin financiar și politic din partea guvernelor statelor membre și la nivelul UE.

6.5

Este necesară atragerea și gestionarea talentelor, care reprezintă un capital special din perspectiva unei dezvoltări durabile, organice și pe termen lung în regiune.

6.6

Excelența în administrarea parcurilor este un factor-cheie în asigurarea unei calități exemplare a funcționării parcurilor. Formarea continuă și dezvoltarea profesională a administratorilor este importantă pentru menținerea calității serviciilor. Trebuie puse la dispoziție programe structurate, în vederea construirii capacităților necesare pentru organizațiile care administrează parcuri TIIS.

7.1

Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) dorește să devină un punct de referință pentru excelența în inovare la nivel european. EIT are drept obiectiv inovarea prin colaborarea dintre actorii „triunghiului cunoașterii” pentru transformarea rezultatelor educației și cercetării în ocazii reale de inovare comercială, favorizarea creșterii economice durabile și a creării de locuri de muncă în întreaga Uniune. CESE are așteptări mari de la această nouă instituție și își exprimă speranța ca PTIS și instituțiile cu calificare adecvată, asociate acestuia, să poată deveni participanți și parteneri valoroși în cadrul proiectelor organizate de EIT.

7.2

Ca instrument operațional, „comunitățile cunoașterii și inovării” (CCI) au fost alese pe criterii strategice să răspundă provocărilor cu care se confruntă, în prezent, UE în domenii precum atenuarea și adaptarea la efectele schimbărilor climatice, energia regenerabilă și viitoarea societate informațională și a comunicațiilor. CCI sunt parteneriate public-privat cu un grad ridicat de integrare, încheiate între universități, organisme de cercetare și întreprinderi, înglobând o dimensiune comercială în toate activitățile de cunoaștere, generând inovare în domenii-cheie de interes economic și social.

7.3

De asemenea, EIT reprezintă o oportunitate de dezvoltare regională și locală. Rolul și impactul acestuia pot fi semnificative prin punerea la dispoziție a expertizei în regiunile în care cunoștințele și experiența lipsesc. Mai mult, prin efectele de tip spin-off și prin atragerea de noi resurse umane și materiale, regiunile și comunitățile locale pot obține beneficii de pe urma activităților EIT și CCI.

7.4

EIT reprezintă un nou concept de clustere de cunoștințe, care se bazează pe rețele virtuale și nu pe comunități conectate geografic. Criza economică actuală evidențiază oportunitatea inițiativei EIT. De aceea, este mai mult decât rezonabil să analizăm posibilul potențial de sprijin oferit de parcurile TIIS din UE.

8.1

Criza economică a afectat, în diferite grade și în diferite moduri, funcționarea PTIS și a întreprinderilor cu sediul în aceste parcuri. Întreprinderile pot reacționa la criză prin reducerea activității, reduceri de personal și reducerea cheltuielilor, abandonarea proiectelor și investițiilor.

8.2

Este preferabil ca administrația parcurilor TIIS să reacționeze printr-o politică activă de menținere a întreprinderilor și să conlucreze cu acestea pentru reducerea la minim a impactului crizei, prin:

8.3

Între timp, poate apărea și o cerere de produse și servicii mai sofisticate din partea întreprinderilor. Noile industrii: biotehnologia, tehnologiile informației și comunicațiilor de vârf reprezintă tot atâtea oportunități și provocări. Este inevitabilă recunoașterea noilor factori de competitivitate – durabilitate, creare de valoare, responsabilitate socială a întreprinderilor – care apar în noul mediu economic și în noua situație socială.

8.4

Spiritul întreprinzător capătă o nouă dimensiune în situația actuală și, în special, în contextul parcurilor. Întreprinderile și asociațiile acestora, prin înțelegerea mai profundă a situației strategice, pot fi deschizătoare de drumuri. Este important să se identifice și să se scoată în evidență, așa cum se cuvine, elementele competitive ale parcurilor.

8.5

Atât investițiile provenind de pe piața internă, cât și investițiile străine directe (ISD) joacă un rol semnificativ în dezvoltarea parcurilor. În acest sens, trebuie remarcate semnele unei reorientări a ISD dinspre producție către cercetare și dezvoltare. CESE sprijină aceste procese și încurajează posibilitatea ca sectoare-cheie bine definite din cadrul politicii industriale a UE să ajungă într-o poziție favorizată în urma includerii în cadrul parcurilor.