5.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 212/32

A.

întrucât concretizarea drepturilor femeilor, a abilitării și a acțiunii acestora este importantă nu numai pentru abordarea inegalităților de gen și implementarea unei dimensiuni integrate de gen efective în relațiile externe ale UE, aceasta fiind esențială și pentru implementarea cu succes a politicilor externe ale UE, inclusiv în domeniul asistenței, al dezvoltării, al extinderii, al politicii de vecinătate, al soluționării conflictelor, al consolidării securității și păcii și al comerțului internațional;

B.

întrucât, cu toate că statele membre sunt părți la toate cadrele internaționale importante privind egalitatea de gen și drepturile femeii, și deși există la nivel comunitar și un număr de politici, angajamentul practic în direcția continuării integrării problematicii de gen și a abilitării femeii în politicile externe este încă neînsemnat, punerea în aplicare a politicilor existente este modestă iar resursele bugetare rezervate special pentru aspectele de gen sunt insuficiente;

C.

întrucât, în pofida progreselor considerabile înregistrate în cursul ultimilor ani în promovarea egalității de gen, principalele instituții UE - adică Parlamentul European, Consiliul și Comisia - nu au un personal suficient cu sarcina precisă de a pune în aplicare obiectivele de gen stabilite în domeniul politicii externe și în cel al extinderii, iar cea mai mare parte a personalului existent, responsabil cu problematica de gen trebuie să combine această activitate cu cel puțin una, sau chiar două alte serii de sarcini;

D.

întrucât UE necesită o abordare globală și coerentă cu privire la integrarea perspectivei de gen,

1.

recunoaște că instituțiile UE au acordat o importanță crescândă integrării perspectivei de gen și abilitării femeilor, dar subliniază că rămân încă multe de făcut pentru a pune în practică angajamentele politice și subliniază importanța unei finanțări adecvate și a personalului responsabil corespunzător cu implementarea obiectivelor de gen;

2.

reamintește că integrarea problematicii de gen necesită nu numai declarații politice la nivel înalt, ci și voința politică la nivel comunitar și la cel al conducerii statelor membre, prioritizarea obiectivelor și monitorizarea progreselor înregistrate;

3.

salută adoptarea dcumentului mai sus menționat „Abordarea cuprinzătoare a implementării de către UE a Rezoluțiilor 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea”, precum și adoptarea la 8 decembrie 2008 a orientărilor privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora; invită statele membre care încă nu au adoptat un plan național de acțiune privind Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, să dea curs de urgență, solicitării Consiliului de Securitate de a lua această măsură; invită Comisia să acorde asistență tehnică și ajutoare țărilor terțe care doresc să elaboreze strategii naționale vizând implementarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate menționate anterior;

4.

își exprimă mulțumirea că textul revizuit al Strategiei europene de securitate include o referință la rezoluțiile S/RES/1325 (2000) și S/RES/1820 (2008) ale Consiliului de Securitate menționate mai sus, precum și la Rezoluția S/RES/1612 (2005);

5.

invită Comisia să își intensifice eforturile și să propună, până în iulie 2009, în strânsă colaborare cu statele membre și cu secretariatul Consiliului, un plan de acțiune UE privind egalitatea de gen și abilitarea femeilor în acțiunile externe, care să fie aplicabil in cele 27 de state membre și în negocierile cu țările terțe, precum și un set de instrumente eficiente de monitorizare;

6.

solicită Consiliului și Comisiei să includă egalitatea de gen și abilitarea femeilor, în mod sistematic, în dialogul politic și în dezbaterile legate de politici purtate de UE cu țările partenere;

7.

solicită delegațiilor Parlamentului să abordeze chestiunile legate de egalitatea de gen și abilitarea femeilor în relațiile cu parlamentele țărilor terțe; subliniază importanța acordării de sprijin și asistență parlamentelor naționale ale țărilor terțe, în scopul întăririi capacității acestora de a introduce perspectiva de gen în activitatea legislativă;

8.

subliniază importanța organizațiilor societății civile în abilitarea femeilor; invită Comisia să acorde acestora sprijin financiar adecvat și să promoveze participarea organizațiilor neguvernamentale de femei în procesul de dialog politic cu țări partenere, precum și în negocierile de pace la nivel mondial;

9.

invită Comisia și statele membre să promoveze o abordare coerentă a politicilor referitoare la perspectiva de gen și la abilitarea femeilor; solicită ca diversele cadre de politici existente în acest domeniu să fie amalgamate într-un consens comunitar privind genul, incluzând atât politicile interne, cât și cele externe;

10.

încurajează organizarea în mod regulat a unor conferințe pentru dezbaterea problemelor privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, cu participarea unor delegații de la nivelul parlamentelor naționale formate atât din femei, cât și din bărbați, precum și stabilirea unor strategii comune de implementare a unor proiecte legate de această tematică;

11.

solicită Comisiei să găsească soluții și să acorde prioritate, într-un mod mai consistent și mai sistematic, inegalităților de gen în programarea și implementarea instrumentelor de asistență externă, în special cu privire la oferirea de asistență pentru reforma sectorului de securitate; insistă asupra faptului că trebuie îmbunătățite obiectivele, activitățile și fondurile alocate special pentru problematica de gen în documentele de strategie de țară, precum și integrarea acestor chestiuni de gen prin intermediul acestor strategii; subliniază necesitatea unei abordări globale în utilizarea instrumentelor de asistență externă, inclusiv a instrumentului pentru asistența de pre-aderare, a instrumentului Politicii europene de vecinătate, a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului, a Instrumentului pentru stabilitate și a programelor tematice precum „Investiția în oameni”, în scopul atingerii obiectivelor egalității de gen și a abilitării femeilor;

12.

consideră că resursele alocate pentru sectorul sănătății și, în consecință, pentru sănătatea fetelor și a femeilor sunt insuficiente, dat fiind angajamentele asumate de către UE în cadrul politicii de dezvoltare; subliniază necesitatea alocării suplimentare a unor resurse financiare specifice în cadrul instrumentelor de asistență externă pentru programele privind sănătatea femeilor; subliniază că, în conformitate cu Raportul special al Curții Europene de Conturi privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de CE în domeniul serviciilor de sănătate în Africa subsahariană, publicat în ianuarie 2009, alocațiile pentru sectorul de sănătate din această regiune nu au mai crescut din 2000 ca proporție din totalul asistenței CE pentru dezvoltare în domeniul sănătății, în timp ce tabelul comparativ al progreselor înregistrate în îndeplinirea ODM în 2007 continuă să identifice un nivel foarte ridicat al mortalității materne în Africa subsahariană;

13.

subliniază că integrarea eficace a perspectivei de gen impune o coordonare consolidată între donatori și actori, mecanisme de responsabilizare și asimilarea de către guvernele naționale a procesului de dezvoltare; evidențiază, în acest sens, valoarea adăugată a Parteneriatului CE/ONU privind egalitatea de gen pentru dezvoltare și pace, precum și a inițiativelor de integrare a dimensiunii de gen în cadrul inițiativelor de alocare bugetară; salută crearea unui grup operativ privind femeile, pacea și securitatea, prevăzut în cadrul abordării generale mai sus menționate privind aplicarea la nivelul UE a rezoluțiilor S/RES/1325 (2000) și S/RES/1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU;

14.

reiterează necesitatea concentrării atenției nu numai asupra femeilor, dar și asupra relațiilor dintre bărbați și femei, care creează și perpetuează inegalitățile de gen; consideră că, în consecință, proiectele ar trebui să vizeze atât bărbații, cât și femeile;

15.

subliniază faptul că UE ar trebui să acorde o atenție deosebită necesităților femeilor celor mai vulnerabile și afectate de excluderea socială, în special femeilor cu dizabilități, refugiaților sau femeilor provenite din grupurile de minorități;

16.

invită Comisia să continue elaborarea de proceduri, parametri și indicatori, cu scopul de a asigura îndeplinirea angajamentelor luate cu privire la egalitatea de gen în politicile sale externe;

17.

consideră că Institutul european pentru egalitatea între femei și bărbați, instituit în 2006, ar trebui să înceapă să funcționeze cât mai curând posibil și că mandatul acestuia ar trebui extins pentru a include și politicile externe;

18.

invită Comisia și statele membre să pună în aplicare apelul de la Bruxelles la acțiune împotriva violenței sexuale în timpul conflictelor și după acestea;

19.

invită Comisia și statele membre să întreprindă acțiuni de prevenire și combatere a traficului de ființe umane;

20.

subliniază că violul și violența sexuală sunt utilizate ca armă de război; subliniază că acestea ar trebui pedepsite drept crime de război și crime împotriva umanității; solicită mai multe programe de sprijin pentru victimele acestora;

21.

subliniază necesitatea pentru UE de a profita de pe urma parteneriatului cu ONU, inspirându-se din experiența acesteia la nivel global în domeniul promovării egalității de gen și a abilitării femeilor, în scopul îmbunătățirii eficacității și impactului politicilor și ajutoarelor UE și asigurării coerenței asistenței externe acordate țărilor partenere pentru a-și îndeplini obligațiile aferente;

22.

consideră că proporția personalului din cadrul Consiliului și al Comisiei care se ocupă în prezent de problematica de gen este inadecvată; invită aceste instituții să aloce personal suplimentar structurilor însărcinate cu acțiunea externă UE, atribuind acestora responsabilități specifice referitoare la integrarea problematicii de gen și la abilitarea femeilor;

23.

ia act de lipsa, în continuare, a femeilor din posturile de înalt nivel din cadrul structurilor Consiliului și Comisiei și solicită, în special, intensificarea eforturilor vizând creșterea numărului de femei în funcția de șef de delegație UE și în cea de reprezentant special UE; subliniază faptul că în cadrul viitorului Serviciu pentru acțiune externă numărul de bărbați și femei va trebui să fie mai echilibrat, în special în posturile de înalt nivel, precum și faptul că acesta va trebui să includă mai mult personal responsabil cu problematica de gen;

24.

invită statele membre să includă un număr mai mare de femei în misiunile și operațiile PESA și solicită o participare mai mare a femeilor la toate nivelurile și în toate fazele de planificare și implementare; subliniază necesitatea de a integra expertiza în problematica de gen chiar de la începutul planificării unei misiuni sau operațiuni, precum și importanța formării sistematice și temeinice a personalului în domeniul problematicii de gen, înainte de trimiterea acestuia în misiuni sau operațiuni;

25.

constată că sunt depuse în prezent eforturi susținute pentru integrarea unei abordării care ține cont de problematica genului în cadrul culturii PESA, inclusiv prin dezvoltarea dimensiunii cantitative a integrării perspectivei de gen în cadrul acestei politici (de exemplu, prin intermediul chestionarelor, prin elaborarea unor liste de control, contabilizarea numărului de bărbați și femei care participă la operațiunile PESA etc.); subliniază, cu toate acestea, necesitatea dezvoltării unui cadru conceptual calitativ necesar pentru înțelegerea contextului socio-economic în care se desfășoară misiunile PESA (de exemplu, în zone de conflict) și a preocupărilor care iau în considerare perspectiva de gen în procesul de implementare a operațiunilor și programelor;

26.

salută numirea unui consilier pe probleme de gen în aproape toate misiunile PESA, în conformitate cu concluziile Consiliului din noiembrie 2006 menționate anterior; subliniază, cu toate acestea, că activitatea acestor consilieri pe probleme de gen poate fi subminată de lipsa unei politici concrete a UE în problematica genului (în special de lipsa de înțelegere a chestiunilor legate de gen și/sau refuzul de a ține seama de importanța acestui aspect) și de lipsa liniilor bugetare pentru activitățile legate de gen în finanțarea misiunilor PESD;

27.

apreciază inițiativele care vizează formarea personalului afectat misiunilor PESA și celui de la sediile centrale respective în domeniul problematicii de gen, precum și efortul considerabil depus de Comisie pentru formarea personalului său, în special cel din cadrul delegațiilor; reiterează faptul că întregul personal, la toate nivelurile de planificare, programare și implementare a politicilor externe ale UE, trebuie să fie format în mod corespunzător; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure de faptul că formarea obligatorie include întreg personalul din cadrul misiunilor și delegațiilor, inclusiv conducerea, precum și de îndrumarea acestora în privința chestiunilor legate de problematica de gen și de abilitarea femeilor;

28.

își exprimă convingerea că planificarea misiunilor PESA ar trebui să prevadă includerea organizațiilor locale ale femeilor în procesul de pace, pentru a consolida contribuția specifică pe care acestea pot să o aducă și pentru a recunoaște modurile specifice în care femeile sunt afectate de conflicte;

29.

subliniază faptul că, în prezent, cotele reprezintă un mijloc indispensabil de asigurare a egalității de gen în cadrul misiunilor de pace și securitate și în luarea deciziilor în procesul de reconstrucție la nivel național și internațional, precum și pentru garantarea prezenței politice a femeilor la masa negocierilor;

30.

subliniază importanța elaborării de bugete care să țină cont de problematica de gen; subliniază că perspectiva de gen ar trebui transformată într-un aspect tematic la nivelul instrumentelor majore de asistență externă, că ar trebui alocate special resurse pentru aspectele de gen și că ar trebui definite valori de referință pentru a măsura eficiența utilizării acestor fonduri;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.