(1)

Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (4) a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial (5). Întrucât sunt necesare noi modificări substanțiale, directiva respectivă ar trebui să fie reformată din motive de claritate.

(2)

Domeniul de aplicare al Directivei 92/75/CEE ║ se limitează la aparatele de uz casnic. Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă a demonstrat că extinderea domeniului de aplicare al Directivei 92/75/CEE la produsele cu impact energetic , inclusiv produsele de construcție, care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie în faza de utilizare ar putea consolida eventualele sinergii dintre dispozițiile legislative existente, și în special cu Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie (6) ║. Prezenta directivă ar trebui să completeze aplicarea Directivei 2005/32/CE, neaducându-i atingere sub nicio formă. Vizând o abordare globală și generând economii suplimentare de energie și efecte benefice asupra mediului, prezenta directivă ar trebui să fie percepută ca parte a unui cadru legislativ și mai amplu, care cuprinde Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice  (7) și Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor  (8) .

(3)

Concluziile Președinției Consiliului European din 8 și 9 martie 2007 au subliniat necesitatea de a spori eficiența energetică în Comunitate, astfel încât să se atingă obiectivul de reducere cu 20 % a consumului energetic al UE până în 2020 și au solicitat o punere în aplicare rapidă și integrală a domeniilor cheie identificate în Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată „Planul de acțiune pentru eficiența energetică: realizarea potențialului”. Planul de acțiune a pus în evidență posibilitățile enorme de economisire a energiei în sectorul produselor.

(4)

Pentru a promova eficiența energetică și economisirea energiei, este esențial, de asemenea, ca UE și statele membre să confere caracter obligatoriu din punct de vedere juridic obiectivului de reducere cu 20 % a consumului de energie până în 2020 și să propună și să pună în aplicare măsuri consecvente pentru a asigura îndeplinirea acestuia.

(5)

Îmbunătățirea eficienței produselor energetice prin efectuarea unei alegeri în cunoștință de cauză de către consumator este în avantajul economiei UE în ansamblul său, precum și al industriei respective, prin reducerea prețului emisiilor în sistemul de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră.

(6)

Furnizarea de informații exacte, relevante și comparabile privind consumul specific de energie al produselor cu impact energetic ar trebui să influențeze opțiunea utilizatorilor finali în favoarea produselor care consumă, direct sau indirect, mai puțină energie și alte resurse esențiale în faza de utilizare, stimulând astfel fabricanții să ia măsuri de reducere a consumului de energie și de alte resurse esențiale al produselor pe care le fabrică. Aceasta ar trebui să încurajeze totodată, în mod indirect, utilizarea eficientă a produselor respective , în vederea realizării unui aport la atingerea obiectivului de 20 % al UE în materie de eficiență energetică . În lipsa acestor informații, numai acțiunea forțelor pieței nu va reuși să promoveze utilizarea rațională a energiei și a altor resurse esențiale pentru aceste produse.

(7)

Întrucât clădirile sunt responsabile pentru 40 % din totalul energiei consumate în UE, iar revizuirea Directivei 2002/91/CE vizează promovarea îmbunătățirii rentabile a performanței energetice globale a clădirilor, includerea în acest context a anumitor produse de construcție cu impact energetic în domeniul de aplicare al prezentei directive ar putea facilita alegerea de către consumatorii casnici a celui mai rentabil și eficient din punct de vedere energetic produs atunci când își renovează clădirile.

(8)

Pentru asigurarea predictibilității pentru producători și a clarității pentru utilizatorii finali, Comisia ar trebui să întocmească o listă de priorități cuprinzând produsele energetice, inclusiv produsele utilizate în construcții, care intră în sfera de aplicare a prezentei directive și care, drept urmare, vor face obiectul măsurilor de punere în aplicare adoptate de statele membre și de Comisie.

(9)

Informația joacă un rol cheie în acțiunea forțelor pieței și, de aceea, este necesar să se introducă o etichetă uniformă pentru toate produsele de același tip, pentru a pune la dispoziția cumpărătorilor potențiali informații standardizate suplimentare privind costurile acestor produse din punctul de vedere al energiei consumate și al consumului de alte resurse esențiale și pentru a lua măsuri care să asigure accesul la aceste informații și utilizatorilor finali potențiali care nu văd produsul expus, neavând astfel posibilitatea de a vedea eticheta ; pentru a fi eficientă și pentru a-și atinge scopul, eticheta ar trebui să fie simplă, concisă și ușor de recunoscut de către utilizatorii finali ║. În acest scop, formatul actual al etichetei ar trebui păstrat ca bază pentru a informa utilizatorii finali cu privire la eficiența energetică a produselor. Consumul de energie și alte informații relevante cu privire la produse ar trebui să fie măsurate în conformitate cu standardele și metodele armonizate.

(10)

După cum subliniază Comisia în documentul de evaluare a impactului ce însoțește propunerea sa de directivă, schema originală și de succes de etichetare de la A la G a fost utilizată drept model și în alte țări, precum Africa de Sud, Argentina, Brazilia, Chile, China, Iran si Israel.

(11)

Statele membre ar trebui să monitorizeze cu regularitate respectarea dispozițiilor prezentei directive și să includă informațiile relevante în raportul bienal pe care sunt obligate să îl înainteze Comisiei în temeiul prezentei directive , acordând o atenție deosebită responsabilităților furnizorilor și distribuitorilor.

(12)

Un sistem în întregime voluntar ar însemna ca numai unele produse să fie etichetate sau furnizate împreună cu informații standard despre produs, cu riscul ca acest fapt să genereze confuzii sau chiar dezinformare în rândul unor utilizatori finali. Sistemul actual ar trebui, prin urmare, să asigure indicarea consumului de energie și de alte resurse esențiale prin etichetare obligatorie și fișe standard ale produselor pentru toate produsele implicate.

(13)

Produsele cu impact energetic au, în faza de utilizare, un efect direct sau indirect asupra consumului de energie într-o mare varietate de forme, dintre care energia electrică și gazul sunt cele mai importante. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să vizeze produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect , în faza de utilizare, asupra consumului de orice formă de energie , în conformitate cu obiectivele UE privind îmbunătățirea eficienței energetice, promovarea surselor de energie regenerabile (SER) și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră .

(14)

▐ Produsele cu impact energetic care au un impact semnificativ direct sau indirect asupra consumului de energie sau, după caz, de resurse esențiale în faza de utilizare ▐ ar trebui să facă obiectul unei dispoziții de punere în aplicare, în cazul în care furnizarea de informații prin intermediul etichetării i-ar putea stimula pe utilizatorii finali să achiziționeze produse mai eficiente.

(15)

Întrucât clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul total de energie din UE, iar, în contextul angajamentelor sale din cadrul Protocolului de la Kyoto, UE a stabilit un obiectiv de ameliorare cu 20 % a eficienței sale energetice până în 2020, este esențial să se acorde prioritate dezvoltării măsurilor de punere în aplicare referitoare la produsele de construcție, cum ar fi ferestrele.

(16)

Numărul statelor membre în care sunt în vigoare norme privind achizițiile publice care le impun autorităților contractante să achiziționeze produse eficiente din punct de vedere energetic ar trebui să fie mărit în mod continuu, până ajunge să acopere întreg teritoriul Uniunii Europene . Același lucru ar trebui să fie valabil pentru statele membre care au pus în aplicare măsuri de stimulare a produselor eficiente din punct de vedere energetic. Pentru a se evita denaturarea pieței și chiar dacă criteriile care ar trebui îndeplinite pentru ca produsele să fie eligibile pentru procedura de achiziții publice și pentru ca acestea să beneficieze de măsurile de stimulare pot să varieze considerabil de la un stat membru la altul , acestea ar trebui să fie în conformitate cu obiectivele strategice ale Uniunii Europene privind eficiența energetică . Stabilirea de clase sau niveluri de performanță pentru anumite produse, conform măsurilor de punere în aplicare a directivei, poate reduce fragmentarea achizițiilor publice și a măsurilor de stimulare și poate favoriza consumul de produse eficiente din punct de vedere energetic.

(17)

În momentul elaborării de dispoziții privind achizițiile publice în cadrul măsurilor de implementare ale prezentei directive, ar trebui stabilite limite proporționale în ceea ce privește valoarea și volumul achizițiilor publice, ținând seama de sarcinile administrative și de aplicabilitatea unor astfel de norme pentru statele membre.

(18)

Măsurile de stimulare pe care statele membre ar putea să le pună la dispoziție pentru promovarea unor produse eficiente ar putea constitui ajutoare de stat. Prezenta directivă nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri viitoare în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă ║ în conformitate cu articolele 87 și 88 din tratat. Cu toate acestea, ajutorul de stat pentru protecția mediului și, în mod deosebit, pentru reducerea consumului de energie, care servește unui interes european comun, face obiectul unor derogări în temeiul diferitor instrumente comunitare și cu respectarea condițiilor prevăzute în acestea în conformitate cu orientările comunitare în materie de ajutoare de stat pentru protecția mediului  (9) .

(19)

Promovarea produselor eficiente din punct de vedere energetic prin intermediul etichetării, al achizițiilor publice și al măsurilor de stimulare nu ar trebui să aibă loc în detrimentul performanței ecologice globale a acestora.

(20)

Dispozițiile prezentei directive referitoare la conținutul publicității ar trebui avute în vedere doar ca măsură extraordinară. Aceste dispoziții nu ar trebui, prin urmare, să limiteze publicitatea în niciun alt fel în temeiul niciunei alte dispoziții legislative comunitare.

(21)

Dispozițiile necesare punerii în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (10).

(22)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare în ceea ce privește etichetarea și informațiile standard despre produs referitoare la consumul de energie și de alte resurse esențiale al produselor cu impact energetic în faza de utilizare . Pentru crearea unui sistem care să fie predictibil pentru producători și inteligibil pentru consumatori, Comisiei ar trebui să-i revină sarcina de a stabili o perioadă având o durată fixă pentru clasificarea (clasificările) legate de eticheta energetică și pentru actualizarea recurentă și regulată a pragurilor de clasificare a indicelui de eficiență. Deoarece aceste dispoziții au un domeniu de aplicare general și că vizează modificarea unor elemente neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, ele sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din doi în doi ani, Comisia ar trebui să înainteze Parlamentului European un raport referitor la UE și la fiecare stat membru în parte, cuprinzând informații detaliate privind adoptarea măsurilor de punere în aplicare, precum și informații standard despre produse.

(23)

Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

(24)

Atunci când statele membre pun în aplicare dispozițiile relevante din prezenta directivă, acestea ar trebui să urmărească să evite măsuri care ar putea impune obligații inutil de birocratice și de greoaie întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și, în măsura în care acest lucru este fezabil, ar trebui să țină seama de nevoile speciale, precum și de limitele financiare și administrative ale IMM-urilor.

(25)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivei menționate în anexa I partea B,

(a)

produselor de ocazie;

(b)

mijloacelor de transport de persoane sau mărfuri;

(c)

plăcuței indicatoare a caracteristicilor tehnice sau echivalentului său atașat pe produse din rațiuni de securitate.

—

„produs cu impact energetic”, („produs”), înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în faza de utilizare, care este introdus pe piață și/sau pus în funcțiune pe teritoriul Comunității, inclusiv părți destinate spre a fi integrate în produsele cu impact energetic care fac obiectul prezentei directive, care sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca părți individuale pentru consumatorii finali și a căror performanță ecologică poate fi evaluată în mod independent;

—

„produs de construcție” înseamnă un produs cu impact energetic, folosit la construcția sau renovarea clădirilor;

—

„fișă” înseamnă un tabel standard cu informații referitoare la un produs;

—

„alte resurse esențiale” înseamnă apă, materii prime sau orice altă substanță pe care o consumă produsul în cursul utilizării sale normale;

—

„informații suplimentare” înseamnă alte informații privitoare la funcționarea și caracteristicile unui produs, care se referă la utilizarea energiei pe unitate de timp sau a altor resurse esențiale , pe baza datelor cuantificabile, inclusiv a celor pentru fabricarea sa sau a oricăror altor aspecte semnificative legate de mediu, sau care ajută la evaluarea acestei utilizări;

—

„aspecte semnificative de mediu” înseamnă acele aspecte considerate ca fiind semnificative pentru un produs cu impact energetic în cadrul unei măsuri de punere în aplicare adoptată în temeiul Directivei 2005/32/CE în ceea ce privește produsul respectiv;

—

„impact direct” înseamnă impactul produselor care sunt efectiv consumatoare de energie;

—

„impact indirect” înseamnă impactul produselor care nu sunt consumatoare de energie, dar contribuie la consumul de energie, fapt pentru care evaluarea performanței acestor produse se bazează pe parametri obiectivi și independenți, care nu implică o variație climatică;

—

„distribuitor” înseamnă un detailist sau o altă persoană care vinde, închiriază, oferă spre cumpărare în rate sau expune produse utilizatorilor finali;

—

„furnizor” înseamnă fabricantul, importatorul sau reprezentantul său autorizat din Comunitate sau persoana care introduce produsul pe piața comunitară;

—

„utilizator final” înseamnă persoana juridică sau fizică care utilizează produsul în scop profesional sau personal. Această persoană reprezintă consumatorul final al unui produs, în special persoana pentru care a fost conceput produsul, și poate fi diferită de persoana care achiziționează produsul. Această definiție vizează consumatorii particulari și grupurile de consumatori. Atunci când achiziționează produse cu impact energetic, autoritățile publice sunt, de asemenea, considerate „utilizatori finali” în sensul prezentei directive.

(a)

toți furnizorii și distribuitorii de pe teritoriul lor își îndeplinesc obligațiile stabilite la articolele 5 și 6 și ale articolului 10 alineatele (3) și (4) din prezenta directivă;

(b)

în ceea ce privește produsele vizate de prezenta directivă, dacă există probabilitatea inducerii în eroare a utilizatorilor finali sau a creării de confuzie în rândul acestora, se interzice afișarea altor etichete, marcaje, simboluri sau inscripții care nu respectă cerințele prezentei directive și pe cele ale măsurilor de punere în aplicare din domeniu cu privire la consumul de energie sau, după caz, de alte resurse esențiale în faza de utilizare ;

(c)

că introducerea sistemului de etichete și fișe referitoare la consumul sau la conservarea de energie este însoțită de campanii de informare educaționale și promoționale, menite să promoveze eficiența energetică și utilizarea mai responsabilă a energiei de către utilizatorii finali;

(d)

sunt luate măsuri corespunzătoare pentru a încuraja Comisia și autoritățile naționale responsabile cu implementarea prezentei directive să coopereze și să își furnizeze reciproc informații în vederea sprijinirii aplicării prezentei directive.

Cooperarea administrativă și schimbul de informații trebuie să beneficieze pe cât posibil de mijloacele electronice de comunicare și pot fi sprijinite de programe comunitare relevante. O astfel de cooperare garantează securitatea și confidențialitatea procesării și protejării informațiilor sensibile furnizate în timpul procedurii respective, după caz. Comisia ia măsurile necesare pentru a încuraja și contribui la cooperarea dintre statele membre ║.

(1)

informațiile privind consumul de energie electrică, de alte forme de energie și resurse esențiale în faza de utilizare , precum și informațiile suplimentare sunt aduse la cunoștința utilizatorilor finali, în conformitate cu măsurile de punere în aplicare ale prezentei directive, prin intermediul unei fișe și al unei etichete referitoare la produsele oferite utilizatorilor finali spre vânzare, închiriere, cumpărare în rate sau expuse direct sau indirect prin intermediul vânzării la distanță, inclusiv pe internet;

(2)

în ceea ce privește produsele integrate sau instalate, informațiile menționate la punctul (1) trebuie furnizate în cazul în care acest lucru este prevăzut de dispoziția de aplicare aferentă;

(3)

orice anunț publicitar privind un model concret al produselor cu impact energetic care fac obiectul unei măsuri de punere în aplicare în temeiul prezentei directive, în cadrul căruia sunt divulgate specificații tehnice, oferă utilizatorilor finali informațiile necesare referitoare la consumul de energie sau la economisirea de energie sau menționează clasa energetică a produsului;

(4)

orice documentație promoțională tehnică pentru produse cu impact energetic, care descrie parametrii tehnici specifici ai unui produs, cum ar fi manualele tehnice și broșurile producătorilor, fie în formă tipărită sau pusă la dispoziție pe internet, oferă utilizatorilor finali informațiile necesare referitoare la consumul de energie sau includ o trimitere la eticheta energetică a produsului.

(1)

furnizorii care introduc pe piață sau pun în funcțiune produsele care fac obiectul dispoziției de punere în aplicare furnizează o etichetă și o fișă în conformitate cu prezenta directivă și cu orice astfel de dispoziție de aplicare;

(2)

Furnizorii elaborează o documentație tehnică suficientă pentru a permite evaluarea exactității informațiilor conținute în etichetă și fișă. Documentația tehnică include:

În acest scop, furnizorii pot folosi documentația deja stabilită în conformitate cu dispozițiile legislației comunitare în domeniu;

(3)

furnizorii pun la dispoziție documentația tehnică, în vederea inspecțiilor, timp de cinci ani de la fabricarea ultimului produs vizat.

Furnizorii pun documentația tehnică în format electronic la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței din statele membre și din cadrul Comisiei, la solicitarea acestora;

(4)

în ceea ce privește etichetarea și informațiile despre produs, furnizorii pun gratuit etichetele la dispoziția distribuitorilor. Fără a aduce atingere sistemului ales de distribuitori pentru livrarea etichetelor, furnizorii furnizează prompt etichetele, la solicitarea distribuitorilor;

(5)

pe lângă etichete, furnizorii oferă o fișă a produsului ▐;

(6)

furnizorii includ o fișă a produsului în toate broșurile produselor. Dacă furnizorul nu oferă broșuri despre produs, acesta furnizează fișele împreună cu un alt document furnizat împreună cu produsul;

(7)

furnizorii sunt răspunzători pentru exactitatea etichetelor și a fișelor pe care le furnizează;

(8)

se consideră că furnizorii și-au dat consimțământul pentru publicarea informațiilor de pe etichetă sau din fișă.

(1)

distribuitorii afișează etichetele într-un mod adecvat , vizibil și lizibil, și includ fișa în broșura despre produs sau în alte documente care însoțesc produsul în momentul vânzării acestuia utilizatorilor finali;

(2)

în ceea ce privește etichetarea și informațiile despre produs, de fiecare dată când se expune un produs specificat într-o măsură de punere în aplicare, distribuitorii atașează ultima versiune a etichetei adecvate la expirarea perioadei de valabilitate a etichetei vechi , în poziția vizibilă specificată în măsura de punere în aplicare aplicabilă și în versiunea lingvistică pertinentă.

(a)

rentabilitatea în ceea ce privește finanțele publice,

(b)

relevanța produselor pentru achizițiile publice,

(c)

potențialul de economisire a energiei,

(d)

promovarea inovării, în conformitate cu Strategia de la Lisabona,

(e)

capacitatea de stimulare a evoluției pieței către produse mai performante,

(f)

necesitatea garantării unei concurențe suficiente.

(a)

în conformitate cu cele mai recente cifre disponibile și ținând seama de cantitățile introduse pe piața comunitară, produsele trebuie să dețină un potențial semnificativ de economisire de energie și, după caz, de alte resurse esențiale;

(b)

niveluri de performanță pertinente foarte variate ale acestor produse în comparație cu produse care prezintă funcționalități echivalente disponibile pe piață;

(c)

Comisia ține seama de legislația comunitară și de măsurile de autoreglementare pertinente, cum ar fi acordurile voluntare, atunci când acestea vizează să atingă obiectivele de politică mai rapid sau cu costuri mai mici decât dispozițiile obligatorii.

(a)

ține seama de parametrii de mediu stabiliți în anexa I partea 1 la Directiva 2005/32/CE care sunt considerați ca fiind semnificativi în cadrul măsurii pertinente de punere în aplicare adoptată în temeiul Directivei 2005/32/CE și care sunt relevanți pentru utilizatorul final în faza de utilizare;

(b)

evaluează impactul măsurii asupra mediului, a utilizatorilor finali și a fabricanților, inclusiv asupra IMM-urilor, în ceea ce privește concurența inclusiv pe piețe din afara Comunității, asupra inovației, a accesului la piață și a costurilor și beneficiilor;

(c)

desfășoară consultări pertinente cu părțile interesate , inclusiv cu producătorii și furnizorii acestora ;

(d)

stabilește data (datele) de punere în aplicare, orice măsuri sau perioade eșalonate sau tranzitorii, ținând seama în special de posibilele efecte asupra IMM-urilor sau asupra unor grupuri de produse specifice fabricate în esență de către IMM-uri.

(a)

definiția exactă a tipului de produse care urmează să fie incluse;

(b)

standardele și metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 1 alineatul (1);

(c)

detalii privind documentația tehnică necesară în temeiul articolului 5;

(d)

formatul și conținutul etichetei menționate la articolul 4, care, pe cât posibil, prezintă caracteristici uniforme din punctul de vedere al formatului în cadrul tuturor grupurilor de produse și sunt clar vizibile și lizibile în orice situație, menținând totodată ca bază elementele principale ale etichetei actuale (clasificarea cu scară închisă de la A la G), care sunt simplu și ușor de recunoscut; eticheta indică de asemenea și perioada de valabilitate;

(e)

locul unde se aplică eticheta pe produsul expus, precum și informațiile și modalitatea în care eticheta și/sau informațiile sunt furnizate în cazul punerilor în vânzare în conformitate cu articolul 7. Dacă este cazul, măsurile de punere în aplicare pot prevedea ca eticheta să fie aplicată pe produs sau imprimată pe ambalaj sau pot defini detaliile cerințelor de etichetare pentru imprimarea în cataloage, pentru vânzarea la distanță sau pentru vânzările prin internet;

(f)

conținutul și, dacă este cazul, formatul, precum și alte detalii privind fișa sau alte informații specificate la articolul 4 și articolul 5 alineatul (3). Informațiile de pe etichetă sunt incluse și în fișă;

(g)

pentru produsele relevante, nivelurile minime de performanță și, după caz, o limită mai mare de 15 000 EUR fără TVA în sensul articolului 9 alineatele (1) și (3);

(h)

pentru produsele relevante, nivelurile minime de performanță în sensul articolului 9 alineatul (4);

(i)

conținutul specific al etichetei indicând în special, după caz, clasa energetică și alt (alte) nivel (niveluri) de performanță relevant(e) al(e) produsului în cauză, într-un mod lizibil și vizibil;

(j)

durata fixă a clasificării(lor) pentru etichetare, care trebuie să fie de cel puțin trei ani, dar nu va depăși cinci ani, luând în considerație ritmul inovațiilor aplicabile produsului și data următoarei revizuiri a acestor clasificări, pe baza duratei fixe ;

(k)

nivelul corectitudinii declarațiilor de pe etichetă și din fișe;

(l)

data evaluării și eventualei revizuiri a măsurii de implementare, ținând seama de ritmul progresului tehnologic.