23.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/92

1.1

Comitetul Economic și Social European salută demersul inițiat de Comisie în Cartea verde, dar regretă faptul că reflecția se limitează la deșeurile biologice și nu ia în considerare deșeurile biodegradabile în ansamblu.

1.2

În absența unei reglementări comune, Comitetul preconizează o reglementare armonizată în termeni de principii și metode tehnice.

1.3

CESE insistă asupra necesității de a respecta ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor și de a stimula și a promova reciclarea și valorificarea, în special valorificarea energetică.

1.4

Comitetul susține ideea de a se depune toate eforturile posibile pentru a dezvolta capacitatea de prevenire a producerii de deșeuri de către consumatori și producătorii industriali, recunoscând totodată că deșeurile a căror producere poate fi astfel evitată reprezintă o cantitate nesemnificativă. Deoarece condițiile locale au o mare influență asupra gestionării deșeurilor biodegradabile și asupra posibilităților de utilizare a materialului final, Comitetul consideră că Uniunea Europeană trebuie, deocamdată, să acorde prioritate unor linii directoare clare și definirii unui obiectiv în materie de calitate, mai degrabă decât elaborării unor norme constrângătoare și uniforme privind metodele de producere a compostului. În consecință, statele membre trebuie să-și păstreze o marjă de manevră în punerea în aplicare a obiectivelor europene. Cu toate acestea, ar trebui să se facă un bilanț al rezultatelor politicii Uniunii Europene la cinci ani de la punerea în aplicare a eventualelor linii directoare. În cazul în care bilanțul se dovedește nesatisfăcător, ar trebui avută în vedere o legislație mai constrângătoare.

2.1

Este vorba de deșeurile biodegradabile provenite din grădini și din parcuri, deșeurile alimentare sau de bucătărie provenite din gospodării, din restaurante, din întreprinderi de catering sau din magazine de vânzare cu amănuntul, precum și de deșeurile similare provenite din fabricile de prelucrare a produselor alimentare. Definiția nu include reziduurile agricole și forestiere, gunoiul de grajd, nămolurile de epurare sau alte deșeuri biodegradabile cum ar fi materialele textile naturale, hârtia sau lemnul prelucrat. Subiectul Cărții verzi îl constituie deșeurile biologice, și nu deșeurile biodegradabile, noțiune mai largă, care include deșeurile biologice.

2.2

Cantitatea anuală totală de deșeuri biologice din UE se situează între 76,5 și 102 Mt pentru deșeurile alimentare și de grădină, care fac parte din deșeurile municipale solide mixte, și este de aproximativ 37 Mt pentru deșeurile provenite din industria alimentară.

3.1

Se impune o primă constatare, și anume că există variații mari între politicile naționale ale statelor membre. Prin urmare, se pune problema de a afla dacă acțiunile la nivel național sunt suficiente sau ar fi preferabilă și mai eficientă o acțiune comunitară, având în vedere că și condițiile locale specifice, în special clima, sunt importante.

3.2

În directiva-cadru privind deșeurile se prevede efectuarea de către Comisie a unei evaluări a modului de gestionare a deșeurilor biologice, pentru a prezenta, după caz, o propunere legislativă sau linii directoare.

3.3

În 1999 și 2001 au fost publicate două documente de lucru, dar între timp s-au produs schimbări substanțiale, în special prin aderarea a 12 noi state membre.

3.4

Prezenta Carte verde are drept obiectiv explorarea posibilităților de îmbunătățire a gestionării deșeurilor biologice în Uniunea Europeană. Este vorba de inițierea unei dezbateri privind oportunitatea unei viitoare acțiuni comunitare, care să țină seama de ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor și de eventualele beneficii economice, sociale și de mediu. Dificultatea operațiunii constă în numărul mare de incertitudini care există în legătură cu această chestiune.

4.1

În statele membre se aplică următoarele metode:

4.2

În statele membre sunt utilizate toate aceste tehnici, cu trei tendințe dominante: incinerarea (pentru a evita depozitarea la groapa de gunoi), recuperarea materialelor (combinată cu o rată de incinerare relativ scăzută) și depozitarea la groapa de gunoi.

4.3

Nici standardele în vigoare nu sunt uniforme. Standardele actuale privind utilizarea și calitatea compostului sunt diferite de la un stat la altul, iar standardele actuale în materie de valorificare energetică au fost elaborate la nivel comunitar.

4.4

Efectele asupra mediului și efectele economice diferă în funcție de metoda aplicată. Depozitarea la groapa de gunoi este considerată soluția cea mai ieftină, incinerarea necesitând investiții mai mari. În ceea ce privește tratarea biologică, metodele sunt atât de variate încât este greu să se menționeze un cost unic.

5.1.1

Domeniul de aplicare a Cărții verzi nu acoperă totalitatea deșeurilor biodegradabile. Această opțiune este restrictivă, deoarece deșeurile biodegradabile nu sunt luate în considerare în ansamblul lor. Într-un fel, se creează astfel o nouă categorie de deșeuri biodegradabile, care nu cuprinde decât deșeurile biodegradabile din parcuri și grădini și deșeurile alimentare menajere, deșeurile din activitățile comerciale legate de alimentație și pe cele din industria agroalimentară.

5.1.2

Circuitele de colectare și instalațiile de tratare, precum și, uneori, filierele de valorificare, sunt concepute și funcționează în comun pentru deșeurile biologice și cele biodegradabile. Prin urmare, ar fi fost mai logică o abordare globală omogenă, bazată pe o reglementare unică. Dacă această reglementare unică s-ar dovedi imposibil de aplicat, ar fi necesară o reglementare armonizată în termeni de principii și metode tehnice.

5.1.3

Opțiunile de gestionare a deșeurilor biologice (și, în general, a deșeurilor biodegradabile) trebuie să respecte ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor în general: prevenire, reciclare (reutilizarea fiind nerelevantă în acest caz), alt mod de valorificare, cum ar fi recuperarea energetică și, în cele din urmă, eliminare.

5.1.4

Prevenirea este, evident, de preferat. În practică, este vorba de a limita cantitatea de hrana neconsumată prezentă în deșeuri și de a reduce producerea de deșeuri în parcuri și grădini, prin metode adecvate de cultivare a plantelor. Dar trebuie să fim realiști, producerea de deșeuri biologice este inevitabilă.

5.1.5

Pentru acest tip de deșeuri, reciclarea trebuie considerată opțiunea prioritară de gestionare. Aceasta presupune producerea de compost organic sau chiar de îngrășământ printr-un proces de metanizare. Modul de colectare a deșeurilor anterior tratării biologice este de maximă importanță. Se poate proceda prin colectare separată la sursă sau prin colectare mixtă urmată de sortare în fabrică. Trebuie subliniat că o puternică influență asupra calității materialului final o are calitatea produselor care servesc de materie primă în fabricarea compostului. Important este ca obiectivele în materie de reciclare și calitatea propusă a materialelor finale să fie atinse, indiferent care este tehnologia sau modul de organizare aplicat.

5.1.6

În cazul deșeurilor biodegradabile, randamentul valorificării este optimizat prin metanizare. Recuperarea energetică a fracției reziduale din deșeuri reprezintă un complement indispensabil al filierelor de reciclare a deșeurilor biodegradabile, prin care se asigură recuperarea integrală a energiei înmagazinate în deșeuri.

5.2.1

În ceea ce privește utilizarea composturilor, merită subliniat că piața composturilor cunoaște variații mari în funcție de contextul din fiecare stat membru, iar relațiile comerciale de import-export sunt foarte limitate. Piața composturilor este locală prin natura sa. În unele țări, composturile sunt utilizate în principal în agricultură, iar în altele sunt utilizate mai mult pentru refacerea stratului de vegetație sau ca îngrășământ destinat vânzării cu amănuntul. În consecință, este logic ca reglementarea să fie concepută în funcție de modul de utilizare a produsului final. Se pot deosebi trei mari tipuri de utilizare/produse:

5.2.2

În orice caz, criteriile de calitate sanitară și ecologică a materialelor finale (composturi sau fermentate) trebuie să fie stabilite pe baza unor studii de risc științifice. Criteriile finale de calitate a composturilor și a fermentatelor trebuie să fie stabilite atât în funcție de modul de utilizare avut în vedere, cât și de adevărate analize de risc temeinice, bazate pe metode solide și verificate.

5.3.1

Dat fiind că tratarea deșeurilor biologice este condiționată de geografie, de climă, de piața composturilor etc., este preferabil ca această sarcină să fie încredințată statelor membre, în cadrul unor linii directoare clare, stabilite la nivel european și raportate la criterii de calitate stabilite în mod științific.

5.3.2

Astfel, politica UE ar trebui să cuprindă definirea standardelor aplicabile compostului, sprijinirea colectării separate și a reciclării, definirea standardelor aplicabile procesului de producere a compostului și schimbul de bune practici. Politica, în ansamblul său, ar trebui să păstreze totuși o anumită flexibilitate, acesta fiind motivul pentru care sunt de preferat liniile directoare clare, în locul unor măsuri legislative care se pot dovedi prea constrângătoare și insuficient adaptate condițiilor locale. În realitate, autoritățile locale dispun de o întreagă paletă de măsuri, printre care se numără politica tarifară și fiscalitatea. Astfel, de exemplu, dacă o comună din Franța optează pentru sortare, va obține o scădere a taxei pentru colectarea gunoiului menajer, ceea ce avantajează direct contribuabilul și constituie o măsură foarte stimulativă pentru autoritățile locale. Dar trebuie spus că, în zonele rurale și periurbane, colectarea separată este mai ușor de organizat decât în centrul orașelor, în special al celor vechi.

5.5.1

Tratarea biologică trebuie să aibă prioritate față de alte forme de tratare, în special în raport cu depozitarea la groapa de gunoi. În acest sens, trebuie spus că există instrumente economice și fiscale care pot stimula găsirea altor soluții decât simpla depozitare, de exemplu creșterea sau crearea unor redevențe sau a unor taxe care să se fie achitate pentru depozitare la groapa de gunoi, pentru a finanța tratarea deșeurilor respective, în perspectiva exploatării. În plus, trebuie să fie oferite soluții alternative, la un cost accesibil.

5.5.2

Trebuie reamintită ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor și trebuie consolidate măsurile de prevenire.

6.2.1

Nu putem decât să ne exprimăm acordul în legătură cu obiectivul general de prevenire a producerii de deșeuri. Prevenirea poate fi cantitativă și/sau calitativă. În primul caz, scopul este limitarea cantității de deșeuri care intră în circuitele de gestionare colectivă prin compostare la domiciliu sau în cartier, dar aceste metode rămân, în realitate, limitate din perspectiva volumului, iar impactul lor este slab pe termen scurt și mediu. În al doilea caz, scopul este de a evita contaminarea deșeurilor biodegradabile.

6.2.2

În cele două cazuri, este necesar să fie educată și sensibilizată populația, care este un actor esențial nu numai în producerea deșeurilor, ci și în sortarea și colectarea acestora. Concret, acțiunea de sensibilizare ar trebui orientată la început către cei mai mari producători de deșeuri.

6.2.3

Ar putea fi preconizate măsuri specifice:

6.3.1

Restricționarea mai severă a depozitării deșeurilor biologice prezintă avantaje ecologice și ar permite valorificarea energetică a acestora, reciclarea materialelor și producerea unei cantități mai mari de compost, dar necesită existența unor soluții alternative, la un cost accesibil.

6.3.2

Ar trebui să fie stimulată tratarea biologică, de exemplu, cu ajutorul instrumentelor financiare. În Franța, creșterea taxelor pe gropile de gunoi este însoțită de finanțarea suplimentară a procesării biologice. Trebuie să fie avută în vedere și stabilirea unei rate de reciclare a deșeurilor biodegradabile.

6.4.1

Foarte indicată pare a fi fermentarea anaerobă a deșeurilor, cu valorificarea energetică a biogazului și utilizarea fermentatului la fabricarea compostului. Această metodă este conformă conceptului de ciclu de viață, deoarece permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea calității solurilor cu ajutorul compostului și valorificarea energetică a biogazului.

6.4.2

În orice caz și oricare ar fi tehnica acceptată, trebuie acordată prioritate reciclării, asociată producerea de îngrășăminte destinate îmbogățirii solurilor, prin tratamente biologice al căror bilanț de mediu este recunoscut în unanimitate ca pozitiv.

6.4.3

Conceptul ciclului de viață este interesant, dar instrumentele de punere aplicare disponibile până în prezent nu permit aplicarea sa. Metodele de evaluare a gestionării trebuie să fie îmbunătățite, pentru a ține seama de efectele schimbărilor climatice și de chestiunea calității solurilor.

6.4.4

În cazul deșeurilor omogene destinate incinerării ar trebui prevăzută posibilitatea adoptării unor dispoziții mai puțin stricte, având în vedere riscurile mai reduse în cursul incinerării.

6.5.1

Deșeurile biologice municipale contribuie cu 2,6 % la producția de energie din surse regenerabile. Această valoare este rezultatul metodelor de tratare utilizate în prezent: incinerarea, tratarea biogazului rezultat din depozitare la groapa de gunoi și a biogazului rezultat din metanizare.

6.5.2

Potrivit Agenției Europene de Mediu, potențialul energetic al deșeurilor municipale este de 20 de milioane de tone echivalent-petrol, ceea ce reprezintă aproape 7 % din potențialul global al energiei din surse regenerabile, disponibilă în 2020. Există deci numeroase aspecte care pot înregistra progrese. Prin urmare, valorificarea energetică a deșeurilor biologice nu trebuie privită negativ a priori. Dezvoltarea metanizării deșeurilor biologice trebuie considerată o metodă interesantă, care merită să fie încurajată.

6.5.3

Trebuie promovată dezvoltarea unor tehnologii noi și mai eficiente în ceea ce privește creșterea gradului de eliminare a deșeurilor cu ajutorul instalațiilor de biogaz, precum și alte forme de utilizare a deșeurilor pentru producția de biocombustibil.

6.6.1

Este indispensabil ca promovarea reciclării și valorificarea deșeurilor biologice să fie sprijinite. Nu numai că producătorii de deșeuri biologice trebuie să fie informați și încurajați, ci, în egală măsură, trebuie să se și acționeze pe lângă administrațiile care au în sarcină aceste dosare. S-ar putea preconiza stimularea fiecărui stat membru în vederea stabilirii unei valori-țintă pentru utilizarea îngrășămintelor de origine regenerabilă.

6.6.2

Ar putea fi luate în considerare următoarele măsuri:

6.7.1

Având în vedere diversitatea modurilor de utilizare și diversitatea produselor, ar trebui să se stabilească norme referitoare atât la compost, cât și la utilizarea acestuia.

6.7.2

În ceea ce privește composturile, este necesar să se fixeze praguri-limită pentru contaminanți, poluanți și elemente patogene.

6.7.3

Pentru utilizarea composturilor, ar fi de dorit să se stabilească obiective în următoarele domenii:

6.7.4

Fiecare obiectiv ar urma să corespundă unor caracteristici și unor calități ale composturilor respective. În fiecare din aceste cazuri și pe baza unor studii de risc științifice, ar trebui stabilite criterii de calitate sanitară și de mediu pentru materialele finale. Aceste criterii ar urma să aibă în vedere poluanții, agenții patogeni și impuritățile.

6.7.5

Chestiunea utilizării composturilor obținute din deșeuri mixte ridică problema metodei de tratare. Colectarea separată la sursă este cea mai sigură, dar este, cu siguranță, dificil de organizat. Cealaltă soluție constă în colectarea mixtă, urmată de sortare în fabrică sau în centre de sortare. În consecință, în cazul în care sunt disponibile mai multe metode, trebuie asigurată realizarea obiectivelor de reciclare și de calitate a materialelor finale, indiferent de metoda aplicată.

6.8.1

Toate instalațiile de tratare a deșeurilor trebuie să facă obiectul unei monitorizări și al unei încadrări stricte. Un text specific pentru gestionarea deșeurilor biodegradabile, care să fixeze standardele europene minime, ar permite, fără a modifica pragul prevăzut în Directiva IPPC, să se asigure o mai bună monitorizare a instalațiilor de compostare, care se află deseori sub acest prag.

6.9.1

Cartea verde reia ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor. Astfel, se preconizează, pe bună dreptate, limitarea depozitării la groapa de gunoi. Incinerarea se poate dovedi un bun mijloc de valorificare a deșeurilor biologice, dar, prin natura acestui proces, elementele nutritive conținute în deșeurile biologice nu pot fi utilizate la îmbunătățirea calității solurilor. Transformarea în compost prezintă avantajul de a produce un material cu mare valoare ca îngrășământ și cu capacitate nutritivă pentru soluri. Dezavantajul rezidă în generarea de gaze cu efect de seră în timpul procesului de producție. Fermentarea anaerobă a deșeurilor, cu producție de biogaz și valorificarea sa energetică, urmată de utilizarea fermentatului la fabricarea de compost, este mai complexă și necesită investiții mai semnificative decât compostarea, dar permite obținerea unei surse mai nepoluante de energie.

6.9.2

În orice caz, ar trebui menținută capacitatea de inovare tehnică a operatorilor, pentru ca aceștia să poată contribui la progresul filierelor și la îmbunătățirea acestora, atât pe plan economic, cât și cantitativ și calitativ. Esențial este să se asigure cea mai bună calitate posibilă a compostului, iar eforturile trebuie îndreptate către elaborarea standardelor aplicabile produsului final, cu ajutorul unor praguri stabilite în mod științific, și nu către fixarea apriorică a unor metode tehnice.