Avizul Comitetului Economic și Social European privind confruntarea cu provocările gestionării DEEE în UE

(2009/C 175/06)

La 17 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Gestionarea DEEE.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la … Raportor: dna SYLVIA GAUCI.

În cea de a 449-a sesiune plenară, care a avut loc la 3 și 4 decembrie 2008 (ședința din 4 decembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 119 voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 1 abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) permite o simplificare, în vederea reducerii sarcinilor administrative ce revin actorilor de pe piață.

1.2   Prin revizuirea directivei, Uniunea Europeană și autoritățile naționale vor trebui să asigure condiții echitabile în toate statele membre. Acest lucru se va dovedi benefic pentru mediu, pentru actorii pieței și pentru cetățenii europeni.

1.3   Deoarece materialele au o valoare mai mare decât acum 5-10 ani, multe DEEE scapă canalelor de colectare existente. În consecință, unele deșeuri nu sunt tratate corespunzător. Unele componente periculoase și fără valoare ale frigiderelor aruncate, cum ar fi condensatoarele, sunt îndepărtate fără a fi tratate. În prezent, producătorii sunt considerați responsabili pentru gestionarea DEEE asupra cărora au un control redus sau nu au control deloc. Ar trebui ca toți operatorii din cadrul lanțului de gestionare, inclusiv comercianții de componente uzate și cei care comercializează echipamente electrice și electronice să aibă aceleași responsabilități.

1.4   Școlile joacă un rol fundamental în educarea tinerilor cetățeni, în sensul implicării acestora în lupta împotriva deșeurilor. Tinerii trebuie așadar preveniți în ceea ce privește pericolele legate de sfârșitul ciclului de viață al deșeurilor electrice și electronice, în vederea promovării prevenirii, refolosirii, recuperării și reciclării. Sarcina educării revine așadar în primul rând statelor membre, dar organizațiile producătorilor pot juca un rol esențial, așa cum de altfel se și întâmplă.

1.5   Revizuirea directivei ar trebui să permită o mai bună interacțiune între dispozițiile referitoare la protecția sănătății umane și a mediului pe de o parte, și regulile care afectează buna funcționare a pieței interne, pe de altă parte. Trebuie ca în special definiția producătorului să nu creeze obstacole suplimentare pentru piața internă. În plus, revizuirea directivei va antrena o mai mare conformitate cu jurisprudența recentă a Curții de Justiție, care cere ca protecția mediului să nu contrazică principiile pieței interne.

1.6   În prezent, sistemele colective bazate pe cota de piață s-au dovedit capabile să gestioneze în mod corespunzător DEEE. Revizuirea directivei nu ar trebui să conducă la obstrucționarea practicii de împărțire a costurilor gestionării DEEE în raport cu cota de piață. În ce privește Anexa II, aceasta trebuie să permită părților interesate să continue elaborarea standardelor de tratare.

1.7   În sfârșit, gestionarea fluxului deșeurilor electrice și electronice în UE într-un mod profitabil ar trebui să contribuie la eradicarea exporturilor acestui tip de deșeuri către țări terțe în care standardele ecologice sunt mai reduse, iar riscurile manipulării deșeurilor, mai ridicate. Directiva ar trebui să îndeplinească astfel obiectivul social care constă în protejarea mediului și reducerea impactului asupra sănătății umane. De asemenea, ar trebui susținută implementarea standardelor de tratare în țările terțe.

2.   Introducere

2.1   Directiva 2002/96/CE (1) privind deșeurile de echipamente electrice și electronice are ca obiectiv rezolvarea problemei creșterii rapide a volumului deșeurilor de echipamente electrice și electronice (EEE) și completează măsurile comunitare privind depozitarea și incinerarea deșeurilor.

2.2   Pe baza a numeroase surse și a unor tehnici diverse de estimare, se apreciază că volumul noilor EEE introduse pe piața UE-27 este de 10,3 milioane tone anual. Unele prognoze prevăd că, până în 2020, cantitatea totală de DEEE va crește cu 2,5 %-2,7 % în fiecare an, ajungând la aproximativ 12,3 milioane tone. Cantitatea totală colectată în 2006 a fost de 2 milioane de tone.

2.3   Iată de ce este important să se evalueze în această etapă dacă directiva a produs rezultatele așteptate în ceea ce privește protecția mediului. Este de asemenea important să se identifice îmbunătățirile posibile și cele mai adecvate mijloace prin care acestea pot fi obținute.

2.4   Directiva DEEE a instituit, în special, o serie de modele de gestionare a deșeurilor, în vederea creșterii numărului de echipamente electrice și electronice reciclate și a reducerii cantității totale a deșeurilor destinate eliminării definitive.

2.5   Producătorii sunt încurajați să conceapă echipamente electrice și electronice mai eficiente din punct de vedere ecologic și să ia pe deplin în considerare aspectele referitoare la gestionarea deșeurilor. Din acest motiv, Directiva DEEE folosește conceptul de responsabilitate extinsă a producătorului. În vederea respectării legislației, producătorii de EEE vor trebui să ia în considerare întregul ciclu de viață al produselor electrice și electronice, inclusiv durabilitatea produsului, posibilitățile de modernizare și de reparare, de demontare și de utilizare a materialelor ușor reciclabile. Producătorii sunt răspunzători și de recuperarea și reciclarea echipamentelor electrice și electronice, în cazul în care acestea se încadrează într-una dintre cele zece mari categorii de produse (2). În cele din urmă, producătorii trebuie să furnizeze date din care să reiasă faptul că respectă legislația.

2.6   Responsabilitatea extinsă a producătorului intră în joc imediat ce un operator de pe piață se înscrie în registrul producătorilor naționali, întocmit de autoritățile naționale din fiecare stat membru. Termenul „producător” acoperă mai multe tipuri de activități și se referă în special la producătorii care fabrică echipamente sub propria marcă, care importă sau revând echipamente. Aria acoperită de termenul „producător” este destul de largă pentru a include cât de multe activități economice posibile, instituind astfel un sistem eficient, din punct de vedere al costurilor, de gestionare a DEEE. Dar problema este că această definiție largă face ca pentru un produs să poată exista mai mulți producători cărora le revine răspunderea gestionării, ceea ce nu este acceptabil din punct de vedere juridic.

2.7   Directiva DEEE își propune să încurajeze o colectare separată, prin fixarea unor obiective cantitative. Până la 31 decembrie 2006, statele membre ar fi trebuit să atingă un nivel mediu anual de minim 4 kg pe locuitor pentru colectarea separată de deșeuri de echipamente electrice și electronice provenind din gospodării. Un nou obiectiv obligatoriu ar trebui stabilit până în decembrie 2008.

2.8   Directiva DEEE promovează de asemenea refolosirea și reciclarea, prin stabilirea de obiective privind recuperarea, refolosirea și reciclarea.

2.9   Ultimul pilon pe care se sprijină Directiva DEEE este reprezentat de rolul utilizatorilor finali, altfel spus al consumatorilor, care au posibilitatea de a returna gratis echipamentele. În vederea prevenirii producerii de deșeuri EEE periculoase, au fost stabilite interdicții și restricții privitoare la substanțe, pe baza Directivei 2002/95/EC (3).

3.   Observații generale – probleme identificate

3.1   În elaborarea planurilor naționale de gestionare a DEEE, statele membre ar fi trebuit să se inspire din acțiunile descrise mai sus, în vederea alinierii la directivă. O primă evaluare a punerii în aplicare la nivel național a legislației DEEE conduce la următoarele concluzii:

4.   Observații specifice – perspective

4.1   Revizuirea directivei ar trebui să urmărească maximizarea rezultatelor ecologice (colectarea mai multor produse) și îmbunătățirea raportului cost-beneficii în gestionarea DEEE (un tratament mai bun).

4.2   Înfruntarea provocărilor reprezentate de gestionarea DEEE în UE presupune și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi, astfel încât acestea să rămână competitive economic și să poată investi resurse în îmbunătățirea performanței ecologice a activităților lor, fie că aceasta se referă la concepția produsului, la modalitățile de colectare, la sistemele de recuperare sau la furnizarea de informații către public.

4.3   Finanțarea unor programe educaționale în școli poate fi asigurată de administrațiile naționale sau prin inițiative private, astfel încât copiii să se familiarizeze încă de la o vârstă fragedă cu bunele practici de depozitare și reciclare a echipamentelor electrice și electronice. Aceste programe ar trebui implementate la nivel local, deoarece conținutul lor trebuie adaptat la condițiile și obiceiurile de consum locale.

4.4   Cele mai importante progrese sub aspect ecologic și cea mai mare rentabilitate pot fi obținute prin:

(1)  Avizul CESE privind DEEE, JO C 116, 20.4.2001, p. 38-43.

(2)  Există zece categorii de EEE reglementate de directivă:

(3)  Directiva privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice solicită înlocuirea mai multor metale grele (plumb, mercur, cadmiu și crom hexavalent) și a bifenililor polibromurați (BPB) sau a difenileterilor polibromurați (DEPB) în noile echipamente electrice și electronice comercializate începând cu 1 iulie 2006.

(4)  A se vedea nota de subsol 2.

(5)  În conformitate cu articolul 12 al Directivei DEEE, intitulat „Informații și întocmirea de rapoarte”, producătorii trebuie să adune anual informații, inclusiv estimări motivate cu privire la cantitățile și categoriile de echipamente electrice și electronice introduse pe piață, colectate prin diferite modalități, refolosite, reciclate și valorificate în statele membre, precum și cu privire la greutatea sau, dacă aceasta nu e posibil, la numărul deșeurilor colectate exportate.

(6)  A se vedea descrierea categoriilor de produse în nota de subsol 2.