Raportul final al consilierului-audiator privind procedura în cazul COMP/38.121 — Fitinguri

(în conformitate cu articolele 15 și 16 din Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței — JO L 162, 19.6.2001, p. 21)

(2007/C 255/13)

Mueller Industries Inc. și-a depus candidatura pentru clemență în baza avizului Comisiei din 1996 privind non-impunerea sau reducerea amenzilor în cazurile de cartel din ianuarie 2001. Ceilalți candidați la clemență au fost societățile IMI în septembrie 2003; Delta în martie 2004; Frabo în iulie 2004 și Oystertec în mai 2005.

La 22 și 23 martie 2001, Comisia a desfășurat inspecțiile privind țevile și fitingurile din cupru, apoi s-a luat decizia separării cazului în țevi pentru instalații din cupru (38.069), țevi industriale (38.240) și fitinguri (38.121). La 24 și 25 aprilie 2001, inspecții care au vizat doar fitingurile s-au desfășurat la sediul grupului Delta. Începând cu lunile februarie-martie 2002, Comisia a adresat mai multe cereri de informații în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 17 și ulterior în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 tuturor părților vizate.

Prezentul proiect de decizie vizează ultimul dintre cele trei cazuri, celelalte două făcând deja obiectul unor decizii adoptate de Comisie.

Declarația de obiecții și accesul la dosar

La 22 septembrie 2005, Comisia a emis o Comunicare a obiecțiilor care a fost trimisă unui număr de 30 de societăți și unei asociații, descriind o încălcare unică și continuă a prevederilor legale la nivel european în decursul unei perioade de 13 ani. Toate părțile au transmis un răspuns în timp util, cu excepția unui singur destinatar, Supergrif SL, care a fost vândut de Delta în octombrie 2002 administrației societății Supergrif și care nu a răspuns la Comunicarea obiecțiilor. La procedură nu au participat țări terțe, astfel cum se întâmplă de regulă într-un caz de cartel.

Prin scrisoarea din 22 decembrie 2005, Aalberts a solicitat acces la răspunsurile celorlalte părți la Comunicarea obiecțiilor, astfel cum a procedat societatea IMI prin scrisoarea din 23 decembrie 2005. Aceste cereri au fost refuzate de departamentele Comisiei, având în vedere că practica consecventă a Comisiei prevede ca accesul la dosar să fie acordat la cerere și de regulă o singură dată, ulterior notificării către părți a obiecțiilor Comisiei.

În consecință, ca regulă generală, nu se acordă accesul la răspunsurile celorlalte părți la obiecțiile Comisiei. În plus, există o lege invariabilă (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 15 martie 2000 în cauzele conexate T-25/95 și altele, Cimenteries alineatul 380 și următoarele) care stipulează că nu există nicio obligație din partea Comisiei de a furniza răspunsurile la Comunicarea obiecțiilor tuturor părților.

Audierea publică

Cu toate acestea, la audierea publică ce a avut loc la 26-27 ianuarie 2006, am fost de acord cu faptul că drepturile lor de apărare impuneau ca Tomkins și Pegler să-și împărtășească răspunsurile la Comunicarea obiecțiilor. Având în vedere opinia Comisiei conform căreia Tomkins este răspunzătoare pentru Pegler, filiala sa, și s-ar baza pe răspunsul societății Pegler pentru susținerea acestei opinii și că Pegler, la rândul său, ar fi trebuit să știe pe ce dovezi erau fondate afirmațiile societății Tomkins, acestea au convenit că ar trebui să aibă acces la răspunsurile celeilalte, ceea ce a provocat o dezbatere aprinsă între cele două societăți.

În afară de societățile Comap, Flowflex și Supergrif, toți destinatarii Comunicării obiecțiilor au luat parte la audiere.

Proiectul de decizie finală

Obiecțiile referitoare la FNAS incluse în Comunicarea obiecțiilor nu sunt susținute în proiectul de decizie. Pe baza explicațiilor furnizate în răspunsul scris al FNAS la Comunicarea obiecțiilor și în timpul audierii, s-a decis necontinuarea procedurilor împotriva FNAS, deoarece aceasta nu a participat la încălcarea prevederilor legale.

Proiectul de decizie înaintat Comisiei conține doar acele obiecții în privința cărora părților li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile. Consider că drepturile părților de a fi audiate au fost respectate.