(1)

Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” prezintă provocările, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună (PAC) ulterior anului 2020. Respectivele obiective includ orientarea PAC mai mult către obținerea de rezultate, stimularea modernizării și a durabilității, inclusiv a durabilității economice, sociale, de mediu și climatice a zonelor agricole, forestiere și rurale, precum și contribuția la reducerea sarcinii administrative a beneficiarilor legate de legislația Uniunii.

(2)

Întrucât PAC trebuie să asigure răspunsuri mai eficace la provocări și oportunități de îndată ce acestea se manifestă la nivel internațional, la nivelul Uniunii, la nivel național, la nivel regional, la nivel local și la nivelul fermelor, este necesar să se raționalizeze guvernanța PAC și să se îmbunătățească performanța acesteia în materie de îndeplinire a obiectivelor Uniunii, precum și să se reducă în mod semnificativ sarcina administrativă. PAC ar trebui să se bazeze pe obținerea performanței. Prin urmare, Uniunea ar trebui să stabilească parametrii de bază ai politicii, cum ar fi obiectivele PAC și cerințele de bază ale acesteia, iar statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare în privința modului în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele. Subsidiaritatea sporită face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, precum și a naturii specifice a activității agricole, care rezultă din structura socială a agriculturii și din disparitățile structurale și naturale dintre diferitele regiuni agricole, prin personalizarea sprijinului în scopul maximizării contribuției la îndeplinirea obiectivelor Uniunii.

(3)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (5) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii sau gestiune indirectă și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(4)

Pentru a asigura coerența PAC, toate intervențiile din cadrul viitoarei PAC ar trebui să facă parte dintr-un plan strategic care ar include tipurile de intervenții în anumite sectoare care au fost prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(5)

Anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește anumite definiții privind sectoarele care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv. Definițiile privind sectorul zahărului stabilite în partea II secțiunea B din anexa respectivă ar trebui să fie eliminate, întrucât ele nu mai sunt aplicabile. În vederea actualizării definițiilor privind alte sectoare menționate în anexa respectivă, având în vedere noile cunoștințe științifice sau evoluțiile pieței, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea definițiilor respective, dar nu și competența de a adăuga noi definiții. În consecință, ar trebui să se elimine competența individuală delegată Comisiei în partea II secțiunea A punctul 4 din anexa menționată anterior privind modificarea definiției siropului de inulină. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(6)

Partea I din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să fie simplificată. Definițiile și dispozițiile redundante și caduce care împuternicesc Comisia să adopte acte de punere în aplicare ar trebui să fie eliminate.

(7)

Având în vedere experiența dobândită, anumite perioade de intervenție publică ar trebui să fie prelungite. În cazul în care deschiderea intervenției publice este automată, perioada de intervenție publică ar trebui să fie prelungită cu o lună. În cazul în care deschiderea intervenției publice depinde de evoluțiile pieței, perioada de intervenție publică ar trebui să fie întregul an.

(8)

În scopul creșterii transparenței și în contextul angajamentelor internaționale ale Uniunii, este oportun să se prevadă publicarea informațiilor privind volumul relevant și prețurile de achiziție și de vânzare a produselor achiziționate în cadrul intervenției publice.

(9)

Acordarea de ajutor pentru depozitarea privată a uleiului de măsline s-a dovedit a fi un instrument eficace pentru stabilizarea pieței. Având în vedere experiența dobândită și pentru a se asigura un nivel de trai echitabil și a stabiliza piața în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, este oportun să se extindă lista produselor care sunt eligibile pentru ajutor pentru depozitare privată pentru a include și măslinele de masă.

(10)

Ca urmare a retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, limitele ajutorului din partea Uniunii pentru aprovizionarea cu fructe și legume și cu lapte și produse lactate a instituțiilor școlare, prevăzute la articolul 23a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui să fie actualizate. Din motive de securitate juridică, este oportun să se prevadă limite reduse care să se aplice cu efect retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2021.

(11)

Dispozițiile referitoare la schemele de ajutor prevăzute în partea II titlul I capitolul II secțiunile 2-6 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui eliminate, întrucât toate tipurile de intervenții din sectoarele în cauză sunt stabilite în Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(12)

Politica Uniunii în sectorul vitivinicol, cu actualul său sistem de autorizații care, din 2016, a permis creșterea ordonată a plantărilor de viță-de-vie, a contribuit la creșterea competitivității sectorului vitivinicol al Uniunii și la încurajarea unei producții de înaltă calitate. Deși sectorul vitivinicol a atins un echilibru între producție, aprovizionare, calitate, cererea consumatorilor și exporturi pe piața mondială, respectivul echilibru încă nu este suficient de vechi sau de stabil, în special atunci când sectorul vitivinicol se confruntă cu perturbări grave ale pieței. În plus, există o tendință de scădere continuă a consumului de vin în Uniune, din cauza schimbării obiceiurilor consumatorilor și a stilului de viață ale acestora. În consecință, pe termen lung liberalizarea plantărilor de viță-de-vie noi riscă să amenințe echilibrul obținut până în prezent între capacitatea de aprovizionare a sectorului, un nivel de trai echitabil pentru producători și prețuri rezonabile pentru consumatori. Acest lucru riscă să pună în pericol evoluțiile pozitive obținute prin legislația și politicile Uniunii din ultimele decenii.

(13)

Sistemul actual de autorizații pentru plantările de viță-de-vie este, de asemenea, considerat esențial pentru a asigura diversitatea vinurilor și a răspunde particularităților sectorului vitivinicol al Uniunii. Sectorul vitivinicol al Uniunii are caracteristici specifice, printre care ciclul lung al plantațiilor viticole, având în vedere faptul că producția se obține abia la câțiva ani de la plantare, continuând însă apoi timp de mai multe decenii, și că potențialele fluctuații considerabile ale producției de la o recoltă la alta. Spre deosebire de multe țări terțe producătoare de vin, sectorul vitivinicol al Uniunii este, în plus, caracterizat de un număr foarte mare de ferme familiale mici, ceea ce are ca rezultat o gamă variată de vinuri. Pentru a garanta viabilitatea economică a proiectelor lor și pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului vitivinicol al Uniunii pe piața mondială, operatorii din sector și producătorii au nevoie, prin urmare, de previzibilitate pe termen lung, având în vedere investițiile semnificative necesare pentru plantarea unei plantații viticole.

(14)

Pentru a asigura realizările obținute până în prezent în sectorul vitivinicol al Uniunii și pentru a obține un echilibru cantitativ și calitativ de lungă durată în acest sector prin continuarea creșterii ordonate a plantărilor de viță-de-vie după 2030, sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie ar trebui să fie prelungit până în 2045, adică pentru o perioadă echivalentă cu perioada inițială începută în 2016, dar cu două evaluări intermediare, care ar urma să fie efectuate în 2028 și 2040, pentru a evalua sistemul și, dacă va fi necesar, pentru a prezenta propuneri pe baza rezultatelor respectivelor evaluări intermediare pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului vitivinicol.

(15)

A permite producătorilor să întârzie replantarea plantațiilor viticole ar putea avea un impact pozitiv asupra mediului prin îmbunătățirea condițiilor sanitare ale solului în urma utilizării a mai puține substanțe chimice. Prin urmare, pentru a contribui la o mai bună gestionare a solului în viticultură, este oportun să se permită prelungirea valabilității autorizațiilor pentru replantare de la trei la șase ani în cazul în care replantarea are loc pe aceeași parcelă de teren.

(16)

Din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19 în sectorul vitivinicol din Uniune, Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului (9) a prevăzut prelungirea până la 31 decembrie 2021 a valabilității autorizațiilor pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020. Date fiind efectele prelungite ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, producătorii care dețin autorizații pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020 sau în 2021 sunt în continuare împiedicați în mare măsură să utilizeze respectivele autorizații în ultimul lor an de valabilitate. Pentru a se evita pierderea respectivelor autorizații și a se reduce riscul de deteriorare a condițiilor în care ar trebui să se efectueze plantarea, este oportun să se acorde o nouă prelungire a valabilității autorizațiilor pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 și o prelungire a celor care expiră în 2021. Prin urmare, toate autorizațiile pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020 sau în 2021 ar trebui să fie prelungite până la 31 decembrie 2022.

(17)

De asemenea, ținând seama de modificările perspectivelor pieței, titularii autorizațiilor de plantare care expiră în 2020 și 2021 ar trebui să aibă posibilitatea de a nu-și utiliza autorizațiile, fără ca acest lucru să facă obiectul unor sancțiuni administrative. Mai mult decât atât, pentru a se evita orice discriminare, producătorii care, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2220, au declarat autorității competente până la 28 februarie 2021 că nu intenționează să își utilizeze autorizația, fără să aibă cunoștință de posibilitatea prelungirii valabilității autorizațiilor lor pentru un al doilea an, ar trebui să aibă posibilitatea de a își retrage declarațiile printr-o comunicare scrisă către autoritatea competentă până la 28 februarie 2022 și de a-și utiliza autorizația până la 31 decembrie 2022.

(18)

Având în vedere perturbările pieței provocate de pandemia COVID-19 și insecuritatea economică pe care aceasta a cauzat-o în ceea ce privește utilizarea respectivelor autorizații, dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 referitoare la autorizațiile pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în anii 2020 și 2021 ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2021.

(19)

Având în vedere scăderea în mai multe state membre a suprafeței efective plantate cu viță-de-vie în perioada 2014-2017, precum și pierderile potențiale aferente în ceea ce privește producția, la momentul stabilirii suprafeței care face obiectul autorizațiilor pentru plantări noi menționate la articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între baza existentă și un procentaj din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor la 31 iulie 2015, majorată cu o suprafață care corespunde drepturilor de plantare stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (10) care erau disponibile pentru conversia în autorizații în statul membru respectiv la 1 ianuarie 2016.

(20)

Ar trebui să se clarifice faptul că statele membre care limitează utilizarea autorizațiilor la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată sau pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată, pot solicita ca astfel de autorizații să fie utilizate în regiunile respective.

(21)

Ar trebui clarificat faptul că, în scopul acordării autorizațiilor de plantare a viței-de-vie, statele membre pot aplica criterii de eligibilitate și de prioritate obiective și nediscriminatorii la nivel național sau regional. În plus, experiența statelor membre demonstrează necesitatea revizuirii unora dintre criteriile de prioritate pentru a se putea privilegia plantațiile viticole care contribuie la conservarea resurselor genetice ale viței-de-vie și exploatațiile care s-au dovedit mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, mai competitive sau mai prezente pe piețe.

(22)

Pentru a se asigura faptul că nu se acordă avantaje unei persoane fizice sau juridice în privința căreia s-a stabilit că condițiile necesare pentru obținerea unor astfel de avantaje au fost create în mod artificial, este oportun să se clarifice că statelor membre ar trebui să li se permită să adopte măsuri pentru a împiedica eludarea normelor privind mecanismul de garantare pentru plantări noi și criteriile de eligibilitate și de prioritate pentru acordarea de autorizații pentru plantările noi.

(23)

Ultimul termen pentru depunerea cererilor pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații expiră la 31 decembrie 2022. În unele cazuri, este posibil ca circumstanțe precum criza economică provocată de pandemia de COVID-19 să fi avut ca efect limitarea conversiei drepturilor de plantare în autorizații de plantare. Din acest motiv și pentru a permite statelor membre să mențină capacitatea de producție corespunzătoare unor astfel de drepturi de plantare, este oportun ca, începând cu 1 ianuarie 2023, drepturile de plantare care erau eligibile pentru conversia în autorizații de plantare la 31 decembrie 2022, dar care nu au fost încă convertite în autorizații de plantare, să rămână la dispoziția statelor membre în cauză, care să le poată acorda cel târziu până la 31 decembrie 2025 sub formă de autorizații pentru plantări de viță-de-vie noi, fără ca respectivele autorizații să fie luate în calcul în sensul limitărilor prevăzute la articolul 63 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(24)

În unele state membre există plantații viticole tradiționale ce cuprind soiuri care nu sunt permise în scopul producerii vinului, a căror producție, inclusiv pentru producerea altor băuturi fermentate din struguri decât vinul, nu este destinată pieței vitivinicole. Este oportun să se clarifice faptul că astfel de plantații viticole nu fac obiectul obligațiilor de defrișare și că sistemul de autorizații pentru plantarea de viță-de-vie stabilit în prezentul regulament nu se aplică plantării și replantării unor astfel de soiuri în alte scopuri decât producerea vinului.

(25)

Articolul 90 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că, cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, produselor importate în Uniune trebuie să li se aplice normele Uniunii privind denumirile de origine și indicațiile geografice, etichetarea, definițiile, denumirile și denumirile comerciale ale anumitor produse din sectorul vitivinicol, precum și practicile oenologice autorizate de Uniune. Prin urmare, din motive de coerență, este necesar să se prevadă faptul că normele privind certificatele de conformitate și rapoartele de analiză pentru importul produselor respective ar trebui să fie aplicate, de asemenea, din perspectiva acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(26)

În cadrul reformei PAC, dispozițiile privind retragerea de pe piață a produselor care nu respectă normele de etichetare ar trebui să fie integrate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Având în vedere creșterea cererii din partea consumatorilor pentru controale ale produselor, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că produsele care nu sunt etichetate în conformitate cu prezentul regulament nu sunt introduse pe piață sau, în cazul în care astfel de produse au fost deja introduse pe piață, că acestea sunt retrase de pe piață. Retragerea include posibilitatea de a corecta etichetarea produselor fără a le retrage definitiv de pe piață.

(27)

Având în vedere abrogarea Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) prin Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului (12), dispozițiile referitoare la controalele și sancțiunile legate de normele de comercializare, de denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale protejate ar trebui să fie integrate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(28)

Pentru a permite producătorilor să utilizeze soiuri de viță-de-vie care sunt mai bine adaptate la condițiile climatice în schimbare și care sunt mai rezistente la boli, ar trebui să se prevadă dispoziții care să permită utilizarea de denumiri de origine pentru produse obținute atât din soiurile de viță-de-vie care aparțin speciei Vitis vinifera, cât și din soiurile de viță-de-vie care rezultă în urma unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

(29)

Definițiile „denumirii de origine” și „indicației geografice” din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să fie aliniată la definiția din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”), aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (13), în special la articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS, în sensul că indicațiile geografice identifică produsul ca fiind originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară. Din motive de claritate, este oportun să se prevadă în mod explicit că noua definiție revizuită a denumirii de origine include denumirile utilizate în mod tradițional. În consecință, lista cerințelor pentru ca o denumire utilizată în mod tradițional să constituie o denumire de origine din sectorul vitivinicol prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 va deveni caducă și ar trebui să fie eliminată. Din motive de coerență, o astfel de clarificare ar trebui să fie introdusă și în definiția „indicației geografice” din sectorul vitivinicol prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și în definiția „denumirii de origine” și în cea a „indicației geografice” din sectorul alimentar prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(30)

Mediul geografic, cu factorii săi naturali și umani, este un element crucial care afectează calitatea și caracteristicile produselor viticole, ale produselor agricole și ale produselor alimentare care beneficiază de denumiri de origine sau de indicații geografice protejate în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1151/2012. În special, în cazul produselor proaspete care nu sunt prelucrate sau sunt supuse unei prelucrări minime, factorii naturali pot fi predominanți în determinarea calității și a caracteristicilor produsului în cauză, în timp ce contribuția factorilor umani la calitatea și caracteristicile produsului poate fi mai puțin precisă. Prin urmare, factorii umani care ar trebui să fie luați în considerare pentru descrierea legăturii dintre calitatea sau caracteristicile unui produs și un anumit mediu geografic, care urmează să fie inclusă în caietul de sarcini al produsului al denumirilor de origine protejate în temeiul articolului 94 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și al articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu ar trebui să fie limitați la anumite metode de producție sau de prelucrare, care conferă produsului în cauză o calitate specifică, ci pot include factori precum gestionarea solului și a peisajului, practicile de cultivare și orice alte activități umane care contribuie la menținerea factorilor naturali esențiali care au un rol predominant în determinarea mediului geografic și a calității și caracteristicilor produsului în cauză.

(31)

Pentru a asigura coerența procesului decizional în ceea ce privește cererile de protecție și opozițiile prezentate în cadrul procedurii preliminare la nivel național menționate la articolul 96 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 49 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia ar trebui să fie informată în timp util și în mod regulat atunci când sunt lansate proceduri în fața instanțelor naționale sau a altor organisme privind o cerere de protecție transmisă de către statul membru Comisiei, astfel cum se menționează la articolul 96 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 49 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Din același motiv, în cazul în care un stat membru comunică Comisiei o decizie națională pe care se bazează cererea de protecție care ar putea fi invalidată la finalul unei proceduri judiciare la nivel național, Comisia ar trebui să fie scutită de obligația de a efectua procedura de examinare prevăzută la articolul 97 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 cu privire la o cerere de protecție în termenul prevăzut și de obligația de a informa solicitantul cu privire la motivele întârzierii. Pentru a proteja solicitantul de acțiuni în justiție vexatorii și pentru a păstra dreptul fundamental al solicitantului de a obține protecția unei indicații geografice într-un termen rezonabil, scutirea ar trebui să se limiteze la cazuri în care cererea de protecție a fost invalidată la nivel național printr-o hotărâre judecătorească aplicabilă imediat, dar nu definitivă, sau în care statele membre consideră că acțiunea de contestare a valabilității cererii este întemeiată.

(32)

Înregistrarea indicațiilor geografice ar trebui să fie simplificată și accelerată prin separarea evaluării conformității cu normele privind proprietatea intelectuală de evaluarea conformității caietului de sarcini al produsului cu cerințele prevăzute în standardele de comercializare și în normele de etichetare.

(33)

Evaluarea efectuată de către autoritățile competente ale statelor membre este o etapă esențială în cadrul procedurii de înregistrare. Statele membre dispun de cunoștințe, expertiză și acces la date care fac ca ele să fie cele mai în măsură să verifice dacă informațiile furnizate în cerere sunt corecte și veridice. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că rezultatul evaluării respective, care trebuie să fie înregistrat cu acuratețe într-un document unic, care să rezume elementele relevante din caietul de sarcini al produsului, este fiabil și exact. Având în vedere principiul subsidiarității, Comisia ar trebui să examineze ulterior cererile pentru a se asigura că nu există erori flagrante, cu scopul de se asigura, în special, faptul că cererile conțin informațiile necesare, că acestea nu sunt afectate de erori materiale, că raționamentul prezentat susține cererea și că sunt luate în considerare dreptul Uniunii și interesele părților interesate din afara statului membru în care se depune cererea și din afara Uniunii.

(34)

În sectorul vitivinicol, perioada de timp pe parcursul căreia se poate formula opoziție ar trebui să fie prelungită la trei luni, astfel încât toate părțile interesate să aibă suficient timp la dispoziție pentru a analiza cererea de protecție, precum și posibilitatea de a depune o declarație de opoziție. Pentru a garanta că se aplică aceeași procedură pentru opoziții în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1151/2012 și pentru a permite statelor membre să înainteze Comisiei în mod coordonat și eficient opoziții din partea persoanelor fizice sau juridice care au reședința sau care sunt stabilite pe teritoriul lor, opozițiile din partea persoanelor fizice sau juridice ar trebui să fie transmise prin intermediul autorităților din statul membru în care acestea își au reședința sau în care sunt stabilite. Pentru a simplifica procedura de depunere a opoziției, Comisia ar trebui să fie împuternicită să respingă declarațiile de opoziție inadmisibile în actul de punere în aplicare care acordă protecție denumirii de origine sau indicației geografice în cauză.

(35)

Pentru a spori eficiența procedurală și a asigura condiții uniforme de acordare a protecției pentru denumirile de origine sau pentru indicațiile geografice, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adopta acte de punere în aplicare prin care se acordă o astfel de protecție în sectorul vitivinicol fără a recurge la procedura de examinare, în cazul în care nu a fost prezentată nicio declarație admisibilă de opoziție la cererea de protecție. În cazurile în care a fost prezentată o declarație de opoziție admisibilă, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adopta acte de punere în aplicare, fie în vederea acordării protecției, fie în vederea respingerii cererii de protecție, în conformitate cu procedura de examinare.

(36)

Relația dintre mărci și indicațiile geografice ale produselor viticole ar trebui să fie clarificată în raport cu criteriile de refuz, de invalidare și de coexistență. O astfel de clarificare nu ar trebui să afecteze drepturile dobândite de titularii indicațiilor geografice la nivel național sau care există în temeiul acordurilor internaționale încheiate de statele membre pentru perioada premergătoare instituirii sistemului de protecție al Uniunii pentru produsele viticole.

(37)

Normele privind procedurile naționale, procedura de opoziție, clasificarea modificărilor în modificări la nivelul Uniunii și modificări standard, inclusiv principalele norme pentru adoptarea acestor modificări, și etichetarea și prezentarea temporare prevăzute în prezent în Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (15) reprezintă un element important al sistemului de protecție a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice din sectorul vitivinicol. Din motive de coerență cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și cu Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și pentru facilitarea aplicării, respectivele dispoziții ar trebui să fie integrate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(38)

În ceea ce privește protecția indicațiilor geografice, este important să se țină seama de Acordul General pentru Tarife și Comerț, inclusiv de articolul V privind libertatea de tranzit, care a fost aprobat prin Decizia 94/800/CE. În respectivul cadru juridic, pentru a consolida protecția indicațiilor geografice și a combate contrafacerea într-un mod mai eficace, protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ar trebui aplicată, de asemenea, în ceea ce privește mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii, fără ca acestea să fie puse în liberă circulație și care sunt plasate sub regimuri vamale speciale, cum ar fi procedurile de tranzit, depozitare, utilizare specifică sau prelucrare. Prin urmare, protecția conferită de articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și de articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 ar trebui extinsă la mărfurile care sunt în tranzit pe teritoriul vamal al Uniunii și protecția conferită de articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și de articolul 13 alineatul (1) și articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru indicațiile geografice și specialitățile tradiționale garantate ar trebui extinsă la mărfurile care sunt vândute prin internet sau prin alte mijloace de comerț electronic. În plus, denumirile de origine și indicațiile geografice din sectorul vitivinicol ar trebui, de asemenea, să fie protejate împotriva oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte atunci când se referă la produse utilizate ca ingrediente. Denumirile de origine și indicațiile geografice din sectorul vitivinicol și specialitățile tradiționale garantate ar trebui, de asemenea, să fie protejate împotriva utilizării abuzive, a imitației și a evocării atunci când acestea sunt folosite pentru a se referi la produse utilizate ca ingrediente.

(39)

Ar trebui să fie posibil să se anuleze protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, în cazul în care acestea nu mai sunt utilizate sau în cazul în care solicitantul menționat la articolul 95 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu mai dorește să mențină această protecție.

(40)

Având în vedere creșterea continuă a cererii din partea consumatorilor pentru produse viticole inovatoare care au un titru alcoolic dobândit mai mic decât titrul alcoolic dobândit minim stabilit pentru produsele viticole în partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui, de asemenea, să fie posibil să se producă astfel de produse viticole inovatoare și în Uniune. În acest scop, este necesar să se stabilească condițiile în care anumite produse viticole pot fi dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate și să se instituie procedeele pentru dezalcoolizare care sunt autorizate. Respectivele condiții ar trebui să țină seama de rezoluțiile Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) OIV-ECO 432-2012 Băutură obținută prin dezalcoolizarea vinului, OIV-ECO 433-2012 Băutură obținută prin dezalcoolizarea parțială a vinului, OIV-ECO 523-2016 Vin cu un conținut de alcool modificat prin dezalcoolizare și OIV-OENO 394A-2012 Dezalcoolizarea vinurilor.

(41)

Respectivele produse viticole inovatoare nu au fost niciodată comercializate în Uniune sub denumirea de vin. Din acest motiv, ar fi necesare cercetări și experimentări suplimentare pentru a îmbunătăți calitatea respectivelor produse și, în special, pentru a se asigura faptul că eliminarea totală a conținutului de alcool permite păstrarea caracteristicilor distinctive ale vinurilor de calitate care sunt protejate printr-o indicație geografică sau o denumire de origine. Prin urmare, deși pentru vinurile fără indicație geografică sau denumire de origine ar trebui să se autorizeze atât dezalcoolizarea parțială, cât și cea totală, pentru vinurile cu indicație geografică protejată sau cu denumire de origine protejată ar trebui autorizată numai dezalcoolizarea parțială. În plus, pentru a se asigura claritatea și transparența atât pentru producătorii, cât și pentru consumatorii de vinuri cu indicație geografică sau cu denumire de origine, este oportun să se prevadă că, în cazul în care vinurile cu indicație geografică sau cu denumire de origine pot să fie parțial dezalcoolizate, caietul de sarcini al produsului ar trebui să conțină o descriere a vinului parțial dezalcoolizat și, după caz, a practicilor oenologice specifice care trebuie utilizate pentru producerea vinului sau vinurilor parțial dezalcoolizate, precum și restricțiile relevante privind producerea acestora.

(42)

Pentru a oferi consumatorilor un nivel de informare mai ridicat, mențiunile obligatorii în temeiul articolului 119 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să includă o declarație nutrițională și o listă a ingredientelor. Cu toate acestea, producătorii ar trebui să aibă opțiunea de a limita conținutul declarației nutriționale pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta doar la valoarea energetică și de a pune la dispoziție declarația nutrițională integrală și lista ingredientelor prin mijloace electronice, cu condiția ca aceștia să evite orice colectare sau monitorizare a datelor utilizatorilor și să nu furnizeze informații în scopuri de comercializare. Cu toate acestea, opțiunea de a nu prezenta o declarație nutrițională integrală pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta nu ar trebui să afecteze cerința existentă ca eticheta să conțină lista substanțelor care provoacă alergii sau intoleranțe. La articolul 122 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește completarea Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 prin stabilirea de norme referitoare la indicarea și denumirea ingredientelor. După data aplicării noilor cerințe de etichetare ar trebui permisă comercializarea în continuare a stocurilor existente de vin, până la epuizarea acestora. Ar trebui să li se permită operatorilor un timp suficient pentru a se adapta la noile cerințe de etichetare înainte ca acestea să devină aplicabile.

(43)

Pentru a se garanta faptul că consumatorii sunt informați cu privire la natura produselor vitivinicole dezalcoolizate și că normele care reglementează etichetarea și prezentarea produselor din sectorul vitivinicol se aplică și produselor viticole dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate, articolul 119 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui modificat. Cu toate acestea, pentru a se menține nivelul actual al informațiilor obligatorii privind durabilitatea minimală pentru băuturile care conțin mai puțin de 10 % alcool în volume în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17), este oportun să se impună ca produsele care au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare cu un titru alcoolic volumic dobândit mai mic de 10 % să includă, ca parte a mențiunilor obligatorii, o mențiune privind data durabilității minimale.

(44)

În plus, partea XII din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care conține lista produselor din sectorul vitivinicol, include în prezent vinurile parțial dezalcoolizate cu un conținut de alcool în volume de peste 0,5 %. Pentru a se garanta faptul că toate vinurile dezalcoolizate, inclusiv cele cu un conținut de alcool în volume de 0,5 % sau mai mic, sunt vizate de sectorul vitivinicol, este oportun să se modifice partea XII din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prin adăugarea unei noi rubrici.

(45)

În ceea ce privește normele privind condițiile de utilizare a dispozitivelor de închidere în sectorul vitivinicol pentru a asigura protejarea consumatorilor împotriva utilizării înșelătoare a anumitor dispozitive de închidere asociate cu anumite băuturi și împotriva utilizării în dispozitivele de închidere a unor materiale periculoase care pot contamina băuturile, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(46)

Normele și cerințele referitoare la sistemul de cote pentru zahăr au expirat la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017. Articolul 124 și articolele 127-144 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt în prezent caduce și ar trebui să fie eliminate.

(47)

Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului (18) stabilește o excepție de la termenul de plată maxim pentru vânzarea de struguri și must în sectorul vitivinicol. Pentru a contribui la stabilitatea lanțului de aprovizionare cu vin și pentru a oferi producătorilor agricoli siguranța unor relații de vânzare de lungă durată, vânzările de vinuri vrac ar trebui tratate în același mod. Prin urmare, este oportun să se prevadă că, prin derogare de la termenele de plată maxime aplicabile prevăzute în Directiva (UE) 2019/633, la cererea unei organizații interprofesionale, statele membre pot decide că termenele de plată maxime aplicabile nu se aplică vânzărilor de vinuri vrac, cu condiția ca termenele de plată specifice să fie incluse în contractele standard care au fost prelungite de statele membre în temeiul articolului 164 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 înainte de 31 octombrie 2021 și ca acordurile de furnizare dintre furnizorii de vinuri vrac și cumpărătorii lor direcți să fie multianuale sau să devină multianuale.

(48)

În cazul în care livrarea de produse agricole de către un producător către un procesator sau distribuitor face obiectul unui contract scris sau al unei oferte scrise în temeiul articolelor 148 și 168 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, iar prețul care trebuie plătit pentru livrare este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, factorii respectivi, care pot include indicatori, indici și metode de calcul obiective, ar trebui să fie ușor de înțeles de către părți. Mai mult decât atât, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a specifica indicatori opționali care pot fi utilizați de părțile contractante, pe baza unor informații și studii de piață obiective disponibile.

(49)

În urma retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune, volumul total al producției de lapte crud din Uniune a scăzut. Pentru a nu submina competențele de a purta negocieri contractuale acordate organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate, ar trebui majorată limita cantitativă aplicabilă volumului de lapte crud care face obiectul unor astfel de negocieri, exprimată ca procent din producția totală a Uniunii. Din motive de securitate juridică, este oportun să se prevadă aplicarea limitei cantitative majorate cu efect retroactiv, de la 1 ianuarie 2021.

(50)

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor de mediu ale Uniunii, statele membre ar trebui să poată recunoaște organizații de producători care urmăresc obiective specifice legate de gestionarea și valorificarea produselor secundare, a fluxurilor reziduale și a deșeurilor, în special în scopul protejării mediului și al stimulării circularității, precum și organizații de producători care urmăresc obiective legate de gestionarea fondurilor mutuale pentru orice sector. Prin urmare, este oportun să se extindă lista actuală a obiectivelor organizațiilor de producători prevăzută la articolul 152 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Pentru a mări transparența organizațiilor de producători, statutele organizațiilor de producători ar trebui, de asemenea, să permită membrilor producători să examineze în mod democratic conturile și bugetele organizației. Mai mult decât atât, pentru facilitarea tranzacțiilor comerciale efectuate de organizația de producători, este oportun să se prevadă că statutul unei organizații de producători poate permite membrilor producători să fie în contact direct cu cumpărătorii, cu condiția ca un astfel de contact direct să nu pună în pericol funcția de concentrare a ofertei și de introducere pe piață a produselor exercitată de către organizația de producători și ca organizația de producători să dispună în continuare de o marjă de apreciere exclusivă în ceea ce privește elementele esențiale ale vânzărilor efectuate de organizația de producători.

(51)

Având în vedere experiența dobândită și evoluția sectorului laptelui și al produselor lactate de la sfârșitul sistemului cotelor, nu mai este oportun să se mențină norme specifice legate de obiectivele și de modalitățile de recunoaștere prevăzute pentru organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate.

(52)

Experiența din diferite sectoare arată că statele membre pot recunoaște organizații interprofesionale la diferite niveluri geografice, fără a submina rolul și obiectivele unor astfel de organizații. Prin urmare, se cuvinte să se clarifice faptul că statele membre pot opta pentru recunoașterea unor astfel de organizații interprofesionale la unul sau mai multe niveluri geografice. Organizațiile interprofesionale trebuie să urmărească un scop specific, ținând seama de interesele membrilor lor și ale consumatorilor. Având în vedere obiectivele de mediu ale Uniunii, este oportun să se extindă lista obiectivelor stabilite la articolul 157 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru a include furnizarea de informații necesare și efectuarea de cercetări necesare în scopul dezvoltării de produse care sunt mai adecvate acțiunii climatice și protecției mediului, sănătății animalelor și bunăstării animalelor, aducerea unei contribuții la valorificarea produselor secundare și la reducerea și gestionarea deșeurilor, precum și promovarea și punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire, control și gestionare în domeniul sănătății animalelor, al protecției plantelor și al riscurilor de mediu, inclusiv prin crearea și gestionarea de fonduri sau prin contribuția la astfel de fonduri, cu scopul de a plăti o compensație financiară fermierilor pentru costurile și pierderile economice rezultate din promovarea și punerea în aplicare a unor astfel de măsuri. Pentru a evita riscul unei concentrări sporite a puterii în rândul organizațiilor dintr-o anumită etapă a lanțului de aprovizionare cu alimente, statele membre ar trebui să recunoască numai organizațiile interprofesionale care urmăresc obținerea unei reprezentări echilibrate a organizațiilor din diferitele etape ale lanțului de aprovizionare cu alimente care constituie organizația interprofesională.

(53)

Definiția „zonei economice” prevăzută la articolul 164 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în scopul extinderii aplicării normelor și a contribuțiilor obligatorii ar trebui completată pentru a adapta respectivul regulament la caracteristicile de producție ale produselor cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată recunoscute în temeiul dreptului Uniunii. Pentru a încuraja practicile durabile, ar trebui să fie posibil să se încheie acorduri, decizii și practici concertate ale organizațiilor interprofesionale legate de sănătatea plantelor, sănătatea animalelor, siguranța alimentară și riscurile de mediu obligatorii pentru nemembri. Cu toate acestea, având în vedere importanța biodiversității în materialul de sămânță utilizat în sectorul agriculturii ecologice, normele referitoare la utilizarea semințelor certificate nu ar trebui să fie obligatorii prin extensie pentru nemembrii care practică agricultura ecologică.

(54)

Având în vedere importanța denumirilor de origine protejate și a indicațiilor geografice protejate pentru producția agricolă a Uniunii și ținând seama de succesul introducerii normelor privind gestionarea ofertei pentru brânzeturi și jambonul uscat în cadrul indicațiilor geografice în ceea ce privește garantarea valorii adăugate și menținerea reputației respectivelor produse și stabilizarea prețurilor acestora, ar trebui să se extindă posibilitatea aplicării normelor privind gestionarea ofertei la produsele agricole cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau al Regulamentului (UE) nr. 1151/2012. Din motive de claritate și coerență, este oportun ca normele existente privind regularizarea ofertei să fie integrate într-o singură dispoziție, care să vizeze toate produsele agricole. Statele membre ar trebui, prin urmare, să fie autorizate să aplice respectivele norme pentru a regulariza oferta de produse agricole cu indicații geografice, la solicitarea unei organizații interprofesionale, a unei organizații de producători sau a unui grup de producători sau operatori, cu condiția ca cel puțin două treimi dintre producătorii produsului respectiv sau reprezentanții acestora să fie de acord, și, după caz, producătorii agricoli ai materiei prime respective să fi fost consultați, iar în cazul brânzeturilor, din motive de continuitate, să își fi dat acordul. Respectivele norme ar trebui să fie supuse unor condiții stricte, în special pentru a nu aduce prejudicii comercializării produselor de pe alte piețe și pentru a proteja drepturile minorității. Statele membre ar trebui să publice și să transmită Comisiei normele adoptate imediat, să asigure controale regulate și să abroge normele în cazul nerespectării. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge astfel de norme în cazul în care Comisia constată că normele nu respectă anumite condiții, împiedică sau denaturează concurența pe un segment substanțial al pieței interne ori periclitează liberul schimb sau realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE. Având în vedere competențele Comisiei în domeniul politicii Uniunii în domeniul concurenței și având în vedere natura specială a actelor respective, Comisia ar trebui să adopte astfel de acte de punere în aplicare fără a aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(55)

Clauzele de repartizare a valorii în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente sunt de interes nu numai în acordurile dintre producători și primii cumpărători, ci și atunci când le permit fermierilor să participe la formarea prețurilor în etapele mai din aval ale lanțului. Prin urmare, ar trebui să fie posibil ca fermierii și asociațiile acestora să convină asupra unor astfel de clauze cu actorii care sunt din aval față de primii cumpărători.

(56)

Valoarea comercială specială a vinurilor care beneficiază de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o indicație geografică protejată (IGP) derivă din apartenența lor la un segment premium al pieței datorită reputației de calitate care derivă din caietul de sarcini al produsului. Astfel de vinuri au tendința de a genera prețuri mai mari pe piață, deoarece consumatorii apreciază caracteristicile atestate de mențiunile „denumire de origine” și „indicație geografică”. Pentru a se evita ca respectivele acreditări de calitate să fie subminate de acțiuni dăunătoare în materie de prețuri, organizațiile interprofesionale care reprezintă operatorii care beneficiază de pe urma respectivelor acreditări de calitate ar trebui să poată emite orientări privind prețurile în ceea ce privește vânzările strugurilor în cauză, prin derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Cu toate acestea, astfel de orientări ar trebui să fie neobligatorii, pentru a se evita eliminarea concurenței în materie de prețuri în cadrul DOP/IGP în ansamblu.

(57)

Articolul 5 din Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind agricultura include metodele de calcul care pot fi utilizate pentru a stabili volumul de declanșare prevăzut în clauza specială de salvgardare în sectoarele relevante. Pentru a lua în considerare toate metodele de calcul posibile pentru stabilirea volumului de declanșare în scopul aplicării taxelor suplimentare la import, inclusiv în cazul în care nu se ia în considerare consumul intern, articolul 182 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui modificat pentru a reflecta metoda de calcul prevăzută la articolul 5 alineatul (4) din Acordul OMC privind agricultura.

(58)

Articolele 192 și 193 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui eliminate, întrucât aceste măsuri nu mai sunt necesare având în vedere încetarea reglementării producției din sectorul zahărului. Pentru a garanta faptul că piața Uniunii este aprovizionată în mod adecvat prin importuri din țări terțe, ar trebui conferite Comisiei competențe delegate și de executare pentru a suspenda taxele la import pentru melasa de trestie și de sfeclă.

(59)

Decizia ministerială din 19 decembrie 2015 privind concurența la export adoptată de Conferința ministerială a OMC, în urma celei de a zecea sesiuni a sale, la Nairobi stabilește norme privind măsurile în materie de concurență la export. În ceea ce privește subvențiile la export, membrii OMC au obligația de a elimina drepturile lor la subvenții la export începând de la data respectivei decizii. Prin urmare, dispozițiile Uniunii privind restituirile la export prevăzute la articolele 196-204 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să fie eliminate. În ceea ce privește creditele la export, garanțiile pentru credite la export și programele de asigurări, întreprinderile comerciale agricole de stat care efectuează exporturi și ajutorul alimentar internațional, statele membre pot adopta măsuri naționale care respectă dreptul Uniunii. Întrucât Uniunea și statele membre ale acesteia sunt membre ale OMC, astfel de măsuri naționale ar trebui, de asemenea, să respecte normele prevăzute în Decizia ministerială a OMC din 19 decembrie 2015, din punctul de vedere al dreptului Uniunii și al dreptului internațional.

(60)

Piața internă se bazează pe aplicarea consecventă a normelor în materie de concurență în toate statele membre. Acest lucru necesită continuarea cooperării strânse dintre autoritățile naționale de concurență și Comisie în cadrul rețelei europene a autorităților de concurență, prin intermediul căreia pot fi discutate chestiuni legate de interpretarea și aplicarea normelor în materie de concurență și pot fi coordonate măsurile de aplicare a normelor în materie de concurență, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (19).

(61)

Pentru a asigura utilizarea eficace a articolului 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de către organizațiile interprofesionale, precum și în scopul simplificării și al reducerii sarcinii administrative, acordurile, deciziile și practicile concertate ale organizațiilor interprofesionale nu ar trebui să necesite nicio decizie prealabilă a Comisiei potrivit căreia acestea nu sunt supuse aplicării articolului 101 alineatul (1) din TFUE, cu condiția ca respectivele acorduri, decizii și practici să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, la cererea solicitantului, Comisia ar trebui să emită un aviz cu privire la compatibilitatea cu articolul 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a unor astfel de acorduri, decizii și practici concertate. În pofida unui aviz al Comisiei emis în sensul conformității unor astfel de acorduri, decizii și practici concertate cu articolul respectiv, Comisia ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a declara în orice moment ulterior emiterii unui astfel de aviz că articolul 101 alineatul (1) din TFUE se va aplica pe viitor acordurilor, deciziilor sau practicilor concertate în cauză, dacă acesta constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea articolului 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(62)

Anumite inițiative verticale și orizontale privind produsele agricole și alimentare care vizează aplicarea unor cerințe care sunt mai stricte decât cerințele obligatorii pot avea efecte pozitive asupra obiectivelor de durabilitate. Instituirea unor astfel de acorduri, decizii și practici concertate între producători și operatori la diferite niveluri ale producției, prelucrării și comercializării ar putea, de asemenea, să consolideze poziția producătorilor în cadrul lanțului de aprovizionare și să crească puterea de negociere a acestora. Prin urmare, în circumstanțe specifice, astfel de inițiative nu ar trebui să facă obiectul aplicării articolului 101 alineatul (1) din TFUE. Pentru a asigura utilizarea eficace a acestei noi derogări și în interesul reducerii sarcinilor administrative, astfel de inițiative nu ar trebui să necesite o decizie prealabilă a Comisiei potrivit căreia acestea nu fac obiectul aplicării articolului 101 alineatul (1) din TFUE. Întrucât aceasta este o nouă derogare, este oportun să se prevadă elaborarea de către Comisie a unor orientări pentru operatori cu privire la aplicarea derogării, în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. După acest termen, producătorii ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a solicita Comisiei un aviz cu privire la aplicarea derogării asupra acordurilor, deciziilor și practicilor lor concertate. În cazuri justificate, Comisia ar trebui să poată revizui ulterior conținutul avizului său. Autoritățile naționale de concurență ar trebui să poată decide faptul că un acord, o decizie sau o practică concentrată urmează să fie modificată, întreruptă sau să nu aibă loc sub nicio formă, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru protejarea concurenței, caz în care ar trebui să informeze Comisia cu privire la acțiunile lor.

(63)

Articolul 214a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 îi permite Finlandei să acorde, în anumite condiții, ajutoare naționale în sudul Finlandei până în 2022 sub rezerva autorizării de către Comisie. Acordarea respectivelor ajutoare naționale ar trebui să fie în continuare permisă pentru perioada 2023-2027. Pentru a se asigura că acest ajutor poate fi în continuare acordat pe parcursul perioadei de tranziție 2021-2022, noul regim în acest sens ar trebui să se aplice doar începând cu 1 ianuarie 2023.

(64)

Restricțiile privind libera circulație a produselor din sectorul fructelor și legumelor care rezultă din aplicarea măsurilor destinate combaterii răspândirii organismelor dăunătoare plantelor pot crea dificultăți pe piața unuia sau mai multor state membre. Având în vedere, în special, creșterea incidenței organismelor dăunătoare plantelor, este necesar, prin urmare, să se permită măsuri excepționale de sprijin pentru a se ține seama de restricțiile impuse comerțului ca urmare a organismelor dăunătoare plantelor și să se extindă lista de produse pentru care pot fi adoptate măsuri excepționale de sprijin pentru sectorul fructelor și legumelor.

(65)

Existența observatoarelor piețelor și a grupurilor de lucru la nivelul Uniunii pentru piețele agricole s-a dovedit a fi benefică pentru efectuarea unor alegeri în cunoștință de cauză de către operatorii economici și autoritățile publice, precum și pentru facilitarea monitorizării evoluțiilor pieței. În acest scop și pentru a spori transparența piețelor agricole și alimentare la nivelul Uniunii, precum și pentru a contribui la stabilitatea piețelor agricole, respectivele instrumente ar trebui consolidate. Prin urmare, este oportun să se stabilească un cadru juridic formal unic pentru înființarea și operarea observatoarelor piețelor la nivelul Uniunii în oricare sector agricol și să se stabilească obligațiile de notificare și raportare relevante pentru respectivele observatoare.

(66)

Pe baza datelor statistice și a informațiilor colectate pentru monitorizarea piețelor agricole, observatoarele piețelor la nivelul Uniunii ar trebui să identifice amenințările de perturbare a pieței în rapoartele lor. Comisia ar trebui să prezinte periodic Parlamentului European și Consiliului informații cu privire situația pieței pentru produsele agricole, amenințările de perturbare a pieței și măsurile posibile care trebuie luate, prin participări regulate la reuniunile Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și ale Comitetului special pentru agricultură.

(67)

Din motive de claritate, rolul Comisiei în ceea ce privește obligațiile sale existente de a coopera și de a face schimb de informații cu autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (20) și cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) ar trebui să fie prevăzut în mod explicit la articolul 223 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(68)

Obligațiile de raportare caduce ale Comisiei în ceea ce privește piața laptelui și a produselor lactate și extinderea domeniului de aplicare al programului pentru școli ar trebui să fie eliminate. Obligațiile de raportare privind sectorul apicol ar trebui să fie integrate în Regulamentul (UE) 2021/2115. Ar trebui stabilite noi obligații și termene de raportare privind aplicarea normelor în materie de concurență în sectorul agricol, privind înființarea de observatoare ale piețelor la nivelul Uniunii și privind utilizarea de măsuri excepționale. Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte rapoarte privind situația denumirilor comerciale și clasificarea carcaselor în sectorul cărnii de oaie și de capră.

(69)

Dispozițiile referitoare la rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol prevăzute în partea V capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui eliminate, întrucât dispoziții actualizate referitoare la rezerva pentru agricultură sunt stabilite în Regulamentul (UE) 2021/2116.

(70)

Având în vedere derogarea existentă de la denumirile comerciale de utilizat pentru carnea de vițel cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată înregistrată înainte de 29 iunie 2007, din motive de consecvență și pentru a oferi consumatorilor informații clare, statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea de a permite grupurilor responsabile de denumiri de origine protejate sau de indicații geografice protejate înregistrate înainte de data respectivă să deroge de la clasificarea obligatorie a carcaselor de vițel.

(71)

Ar trebui stabilite norme privind evaluarea conflictelor dintre o denumire pentru care s-a solicitat înregistrarea ca denumire de origine sau indicație geografică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 și denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale produse în Uniune, pentru a se ajunge la un echilibru mai just între interesele în cauză.

(72)

În scopul creșterii gradului de conștientizare în rândul consumatorilor cu privire la denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale garantate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, utilizarea obligatorie a simbolurilor Uniunii aferente ar trebui extinsă la materialele publicitare.

(73)

Ar trebui să se prevadă derogări specifice prin care să se permită utilizarea altor denumiri alături de denumirea înregistrată a unei specialități tradiționale garantate. Comisia ar trebui să stabilească perioade de tranziție pentru utilizarea denumirilor care conțin denumiri de specialități tradiționale garantate, în conformitate cu condițiile pentru astfel de perioade de tranziție deja existente pentru denumirile de origine protejate și pentru indicațiile geografice protejate.

(74)

Procedurile legate de înregistrarea denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale garantate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 ar trebui să fie raționalizate și simplificate pentru a garanta faptul că noile denumiri pot fi înregistrate în perioade de timp mai scurte. Procedura de opoziție ar trebui să fie simplificată. Declarația de opoziție motivată ar trebui să prevadă toate motivele opoziției și detaliile respectivelor motive. Acest lucru nu ar trebui să împiedice autoritatea sau persoana care a formulat opoziția să adauge și să prezinte detalii suplimentare în cursul consultărilor menționate la articolul 51 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(75)

Procedura de aprobare a modificărilor aduse caietului de sarcini al produsului prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 ar trebui să fie simplificată prin introducerea unei distincții între modificările la nivelul Uniunii și modificările standard. În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să fie responsabile pentru aprobarea modificărilor standard, iar Comisia ar trebui să își păstreze responsabilitatea pentru aprobarea modificărilor la nivelul Uniunii la caietul de sarcini al produsului. Ar trebui stabilite prevederi pentru a asigura suficient timp pentru facilitarea unei tranziții line de la normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 privind modificarea caietului de sarcini al produsului la noile norme prevăzute în prezentul regulament.

(76)

Având în vedere cererea tot mai mare din partea consumatorilor din Uniune de ceară de albine, utilizarea în creștere a acesteia în sectorul alimentar și legătura sa strânsă cu produsele agricole și cu economia rurală, lista produselor agricole și alimentare prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 ar trebui extinsă pentru a include respectivul produs.

(77)

Având în vedere numărul limitat de înregistrări de indicații geografice ale produselor vitivinicole aromatizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (21), cadrul juridic pentru protecția indicațiilor geografice pentru produsele respective ar trebui să fie simplificat. Produsele vitivinicole aromatizate și alte băuturi alcoolice, cu excepția băuturilor spirtoase și a produselor viticole enumerate în partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui să aibă același regim juridic și aceleași proceduri ca și alte produse agricole și alimentare. Domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 ar trebui să fie extins pentru a include aceste produse. Regulamentul (UE) nr. 251/2014 ar trebui să fie modificat pentru a ține seama de această schimbare în ceea ce privește titlul, domeniul de aplicare și definițiile și în ceea ce privește dispozițiile referitoare la etichetarea produselor vitivinicole aromatizate. Ar trebui să se asigure o tranziție lină pentru denumirile protejate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 251/2014.

(78)

Pentru a facilita comerțul cu țările terțe, ar trebui să se prevadă că statele membre pot permite includerea pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta produselor vitivinicole aromatizate fabricate pentru export a denumirilor de vânzare solicitate de țările terțe, inclusiv în alte limbi decât limbile oficiale ale Uniunii, cu condiția ca pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta să apară și denumirile de vânzare corespunzătoare prevăzute în anexa II.

(79)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa denumirile de vânzare și denumirile produselor vitivinicole aromatizate prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 251/2014, în vederea adaptării acestora pentru a ține seama de progresele tehnice, de evoluțiile științifice și ale pieței și de sănătatea consumatorilor sau nevoile acestora de informare.

(80)

Pentru a oferi consumatorilor un nivel de informare mai ridicat, la Regulamentul (UE) nr. 251/2014 ar trebui adăugate etichetarea obligatorie a produselor vitivinicole aromatizate cu o declarație nutrițională și o listă a ingredientelor. Cu toate acestea, producătorii ar trebui să aibă opțiunea de a limita conținutul declarației nutriționale pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta doar la valoarea energetică și de a pune la dispoziție declarația nutrițională integrală și lista ingredientelor prin mijloace electronice, cu condiția ca aceștia să evite orice colectare sau monitorizare a datelor utilizatorilor și să nu furnizeze informații în scopuri de comercializare. Cu toate acestea, opțiunea de a nu prezenta o declarație nutrițională integrală pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta nu ar trebui să afecteze cerința existentă ca eticheta să conțină lista substanțelor care provoacă alergii sau intoleranțe. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în vederea completării Regulamentului (UE) nr. 251/2014 prin stabilirea de norme detaliate privind indicarea și denumirea ingredientelor pentru produsele vitivinicole aromatizate. După data aplicării noilor cerințe de etichetare ar trebui permisă comercializarea în continuare a stocurilor existente de produse vitivinicole aromatizate, până la epuizarea acestora. Ar trebui să li se permită operatorilor un timp suficient pentru a se adapta la noile cerințe de etichetare înainte ca acestea să devină aplicabile.

(81)

Este oportun să se permită adăugarea unei cantități limitate de băuturi spirtoase la prepararea vinurilor aromatizate din oricare dintre categoriile prevăzute la litera A din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 251/2014. Întrucât progresul tehnic permite în prezent producerea de vermut fără adaos de alcool, nu ar trebui să mai existe cerința de a adăuga alcool în cazul vermutului. Având în vedere cererea consumatorilor, este oportun să se permită combinarea vinului roșu cu cel alb pentru a produce Glühwein. Pentru a se ține seama de o băutură aromatizată pe bază de vin existentă pe piața poloneză, este oportun să se creeze categoria „wino ziołowe” nouă, stabilindu-se în dreptul Uniunii cerințele tradiționale pentru producerea acesteia.

(82)

Având în vedere dimensiunea redusă, depărtarea și situația specifică în ceea ce privește securitatea alimentară, piețele locale din Réunion sunt deosebit de vulnerabile la fluctuațiile prețurilor. Organizațiile interprofesionale reunesc producători și alți operatori din diferite etape ale lanțului de aprovizionare cu alimente și pot juca un rol în sprijinirea conservării și diversificării producției locale. În contextul specific al securității alimentare din Réunion, este oportun să se prevadă, prin derogare de la articolul 165 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, că, în cazul în care normele unei organizații interprofesionale recunoscute sunt extinse către operatori care nu sunt membri ai organizației interprofesionale, Franța poate decide, după consultarea părților interesate relevante, ca operatorii care nu sunt membri ai organizației interprofesionale să aibă obligația de a plăti contribuții financiare pentru activitățile vizate de normele extinse care sunt în interesul economic general al operatorilor economici ale căror activități se desfășoară exclusiv în Réunion, în legătură cu produse destinate pieței locale.

(83)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 251/2014 și (UE) nr. 228/2013 ar trebui să fie modificate în consecință.

(84)

Ar trebui instituite dispoziții tranzitorii pentru cererile de protecție și de înregistrare a denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale garantate care au fost depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru cheltuielile suportate înainte de 1 ianuarie 2023 în temeiul schemelor de ajutor pentru ulei de măsline și măsline de masă, fructe și legume, vin, apicultură și hamei, pentru programele operaționale ale organizațiilor de producători recunoscute și ale asociațiilor de organizații de producători recunoscute din sectorul fructelor și legumelor și programele de sprijin în sectorul vitivinicol stabilite la articolele 29-60 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(85)

Pentru a asigura o tranziție fără dificultăți către noul cadru juridic prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/2115, modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 legate de respectivul cadru juridic nou ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2023.

(86)

Pentru a asigura o bună punere în aplicare a măsurilor avute în vedere și luând în considerare caracterul urgent, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,