(1)

Decizia de punere în aplicare a Comisiei 2014/908/UE (2) stabilește liste ale țărilor și teritoriilor terțe ale căror mecanisme de supraveghere și de reglementare sunt considerate echivalente cu mecanismele corespunzătoare de supraveghere și de reglementare aplicate în Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)

Comisia a efectuat noi evaluări ale mecanismelor de reglementare și de supraveghere aplicabile instituțiilor de credit din anumite țări și teritorii terțe. Aceste evaluări i-au permis Comisiei să stabilească dacă mecanismele respective sunt sau nu echivalente pentru a determina modul în care trebuie tratate categoriile relevante de expuneri menționate la articolele 107, 114, 115, 116, și 142 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)

Echivalența a fost determinată printr-o analiză bazată pe rezultate a mecanismelor de reglementare și de supraveghere din țara terță care testează capacitatea acestora de a atinge aceleași obiective generale ca mecanismele Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare. Obiectivele vizează, în special, stabilitatea și integritatea sistemului financiar atât la nivel național, cât și în ansamblu, la nivel global; protecția efectivă și corespunzătoare a deponenților și a altor consumatori de servicii financiare; cooperarea dintre diferiți actori ai sistemului financiar, inclusiv autoritățile de reglementare și de supraveghere; independența și eficacitatea supravegherii; punerea în aplicare și asigurarea respectării efective a standardelor relevante convenite la nivel internațional. Pentru a atinge aceleași obiective generale ca cele ale mecanismelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare, mecanismele de supraveghere și de reglementare din țara terță ar trebui să respecte o serie de standarde operaționale, organizatorice și de supraveghere care să reflecte elementele esențiale ale cerințelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare aplicabile categoriilor relevante de instituții financiare.

(4)

În evaluările sale, Comisia a avut în vedere evoluția mecanismelor de supraveghere și de reglementare din Serbia și Coreea de Sud de la adoptarea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/536 a Comisiei (3) și a luat în considerare sursele de informații disponibile, inclusiv evaluarea efectuată de Autoritatea Bancară Europeană, care a recomandat considerarea cadrelor de supraveghere și de reglementare aplicabile instituțiilor de credit din aceste țări terțe ca fiind echivalente cadrului juridic al Uniunii în sensul articolului 107 alineatul (3), al articolului 114 alineatul (7), al articolului 115 alineatul (4), al articolului 116 alineatul (5) și al articolului 142 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Comisia ia act, de asemenea, de faptul că Serbia și-a îmbunătățit în mod semnificativ cadrul de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și că își continuă eforturile în acest sens.

(5)

Comisia a concluzionat că în Serbia și în Coreea de Sud există mecanisme de supraveghere și de reglementare care respectă o serie de standarde operaționale, organizatorice și de supraveghere care sunt cel puțin echivalente elementelor esențiale ale mecanismelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare aplicabile instituțiilor de credit. Prin urmare, este adecvat să se considere că cerințele de supraveghere și de reglementare aplicate instituțiilor de credit din Serbia și Coreea de Sud sunt cel puțin echivalente cerințelor aplicate în Uniune în sensul articolului 107 alineatul (3), al articolului 114 alineatul (7), al articolului 115 alineatul (4), al articolului 116 alineatul (5) și al articolului 142 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(6)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE ar trebui modificată pentru a include Serbia și Coreea de Sud în listele relevante de țări și teritorii terțe ale căror cerințe de supraveghere și de reglementare sunt considerate echivalente regimului din Uniune, în scopul tratării expunerilor vizate la articolele 107, 114, 115, 116 și 142 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(7)

Listele țărilor și teritoriilor terțe considerate a fi echivalente în sensul dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu sunt exhaustive. Comisia, cu sprijinul Autorității Bancare Europene, va continua să monitorizeze cu regularitate evoluția mecanismelor de supraveghere și de reglementare ale țărilor și teritoriilor terțe în vederea actualizării, după caz și cel puțin o dată la 5 ani, a listelor de țări și teritorii terțe prevăzute în Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE, ținând seama, în special, de evoluția mecanismelor de supraveghere și de reglementare, atât în Uniune, cât și la nivel mondial, și în lumina noilor surse disponibile de informații relevante.

(8)

Evaluarea periodică a cerințelor prudențiale și de supraveghere aplicabile în țările și teritoriile terțe menționate în anexele I-V la Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca o evaluare specifică să fie realizată de către Comisie pentru o anumită țară terță sau un anumit teritoriu terț, în orice moment în afara evaluării generale, în cazul în care evoluții relevante impun reevaluarea de către Comisie a recunoașterii acordate prin Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE. Reevaluarea respectivă ar putea duce la retragerea recunoașterii echivalenței.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului bancar european,