PROIECT

---

(1)   JO L 289, 31.10.2013, p. 2.

ANEXĂ

ORIENTĂRI COMUNE PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A ACORDULUI DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI REPUBLICA ARMENIA PRIVIND FACILITAREA ELIBERĂRII VIZELOR

Scopul Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor (denumit în continuare „acordul”), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, este de a facilita, în baza principiului reciprocității, procedurile de eliberare a vizelor către cetățenii armeni, în cazul unei șederi planificate cu o durată de cel mult 90 de zile într-un interval de 180 de zile.

Acordul stabilește, în baza principiului reciprocității, drepturi și obligații opozabile din punct de vedere juridic în scopul simplificării procedurilor de eliberare a vizelor către cetățenii armeni.

Prezentele orientări, adoptate de Comitetul mixt instituit în temeiul articolului 12 din acord (denumit în continuare „Comitetul mixt”), urmăresc să asigure o punerea în aplicare armonizată a acordului de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre ale Uniunii (denumite în continuare „statele membre”). Prezentele orientări nu fac parte din acord și, prin urmare, nu sunt opozabile din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, se recomandă ca personalul diplomatic și consular să le urmeze în mod consecvent în punerea în aplicare a acordului.

Prezentele orientări urmează să fie actualizate pentru a ține seama de experiența dobândită în urma punerii în aplicare a acordului sub responsabilitatea Comitetului mixt.

Pentru a asigura aplicarea continuă și armonizată a acordului și în conformitate cu regulamentul de procedură al Comitetului mixt, părțile au convenit că vor exista contacte informale între reuniunile formale ale Comitetului mixt, în vederea soluționării chestiunilor urgente. Rapoarte detaliate cu privire la aceste chestiuni și la contactele informale vor fi prezentate la următoarea reuniune a Comitetului mixt.

I.   ASPECTE GENERALE

1.1.   Scopul și domeniul de aplicare

Articolul 1 alineatul (1) din acord prevede că:

Acordul se aplică tuturor cetățenilor armeni care solicită o viză de scurtă ședere, indiferent de țara în care își au reședința.

Acordul nu se aplică apatrizilor care dețin un permis de ședere valabil eliberat de Armenia. Acestei categorii de persoane i se aplică normele acquis-ului Uniunii în materie de vize.

Începând cu 10 ianuarie 2013, toți cetățenii Uniunii și cetățenii țărilor asociate spațiului Schengen sunt exonerați de obligația de a deține viză atunci când călătoresc în Armenia pentru o perioadă de maximum 90 de zile sau atunci când tranzitează teritoriul Armeniei.

Articolul 1 alineatul (2) din acord prevede că:

1.2.   Domeniul de aplicare al acordului

Articolul 2 din acord prevede că:

Acordul, fără a aduce atingere articolului 10 din acesta, nu afectează normele existente privind obligațiile în materie de vize și scutirile de viză. De exemplu, articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (1) permite statelor membre să exonereze de obligația de a deține viză, printre alte categorii de persoane, echipajele civile ale aeronavelor și navelor.

În acest context, trebuie menționat că în conformitate cu articolul 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (2), toate statele membre Schengen trebuie să recunoască vizele de lungă ședere și permisele de ședere eliberate de fiecare dintre ele ca fiind valabile pentru șederi de scurtă durată pe teritoriile celorlalte părți. Toate statele membre Schengen acceptă permisele de ședere, vizele de tip „D” și vizele de scurtă ședere eliberate de țările asociate Schengen pentru intrare și ședere de scurtă durată și viceversa.

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (denumit în continuare „Codul de vize”) se aplică tuturor aspectelor nereglementate de acord, cum ar fi stabilirea statului membru Schengen responsabil de prelucrarea unei cereri de viză, motivarea refuzului de eliberare a vizei, dreptul de exercitare a unei căi de atac împotriva unei decizii negative și regula generală privind interviul personal cu solicitantul și furnizarea tuturor informațiilor relevante cu privire la cererea de viză. În plus, normele Schengen (de exemplu, refuzul intrării, dovada mijloacelor de subzistență suficiente etc.) și dreptul intern (de exemplu, recunoașterea documentelor de călătorie, măsurile de expulzare etc.) continuă să se aplice și aspectelor care nu sunt reglementate prin acord.

Chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute în acord, de exemplu, prezentarea de către solicitant a documentelor justificative privind scopul călătoriei pentru categoriile prevăzute la articolul 4, eliberarea vizei poate fi refuzată dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (4) (denumit în continuare „Codul Frontierelor Schengen”), de exemplu persoana nu este în posesia unui document de călătorie valabil, persoana face obiectul unei alerte emise în sistemul de informații Schengen (SIS), persoana este considerată o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă etc.

Alte posibilități de flexibilitate în ceea ce privește eliberarea vizelor prevăzute de Codul de vize se aplică în continuare. De exemplu, vizele cu intrări multiple cu termen lung de valabilitate – până la cinci ani – pot fi eliberate pentru alte categorii de persoane decât cele menționate la articolul 5 din acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 24 din Codul de vize. La fel, dispozițiile de la articolul 16 alineatele (5) și (6) din Codul de vize care permit scutirea de taxa de viză sau reducerea acesteia continuă să se aplice.

1.3.   Tipuri de vize care intră în domeniul de aplicare al acordului

Articolul 3 litera (d) din acord definește o „viză” ca însemnând „o autorizație emisă de un stat membru în vederea tranzitării sau șederii planificate pe teritoriul statelor membre, cu o durată de cel mult 90 de zile, într-un interval de 180 de zile;”.

Facilitările prevăzute în acord se aplică atât vizelor uniforme, cât și vizelor cu valabilitate teritorială limitată.

1.4.   Calcularea duratei de ședere autorizate de o viză

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) a redefinit noțiunea de „scurtă ședere”. Definiția actuală de scurtă ședere este următoarea: „nu depășește 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere”. Această definiție a intrat în vigoare la 18 octombrie 2013 și este cuprinsă în Codul frontierelor Schengen.

Ziua intrării va fi calculată ca prima zi de ședere pe teritoriul statelor membre, iar data de ieșire va fi calculată ca ultima zi de ședere pe teritoriul statelor membre. Termenul „oricare” presupune aplicarea unei perioade de referință „mobile” de 180 de zile, în fiecare zi de ședere luând în considerare retrospectiv ultima perioadă de 180 de zile, pentru a verifica dacă cerința de 90/180 de zile continuă să fie îndeplinită. Aceasta înseamnă că o absență de pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de 90 de zile permite o nouă ședere de până la 90 de zile.

Un calculator pentru șederile de scurtă durată, care poate fi folosit pentru a calcula perioada de ședere permisă în temeiul noilor norme, este disponibil online la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/border-crossing/index_en.htm.

Exemplu de calculare a șederii pe baza actualei definiții:

O persoană care deține o viză cu intrări multiple valabilă 1 an (18 aprilie 2014–18 aprilie 2015) intră pentru prima dată la 19 aprilie 2014 pentru o ședere de trei zile. Apoi, aceasta intră din nou la 18 iunie 2014 pentru o ședere de 86 de zile. Care este situația persoanei în cauză la anumite date specifice? Când i se va permite respectivei persoane o nouă intrare?

La 11 septembrie 2014: în cursul ultimelor 180 de zile (16 martie 2014–11 septembrie 2014), persoana în cauză a rămas pe teritoriul statelor membre timp de trei zile (19–21 aprilie 2014), plus 86 de zile (18 iunie 2014–11 septembrie 2014) = 89 de zile = nu a depășit durata maximă de ședere autorizată. Persoana poate să mai rămână cel mult o zi.

Începând cu 16 octombrie 2014: persoana ar putea intra pe teritoriul statelor membre pentru o ședere de trei zile suplimentare. La 16 octombrie 2014, șederea din 19 aprilie 2014 nu mai este relevantă (se situează în afara perioadei de 180 de zile); la 17 octombrie 2014, șederea din 20 aprilie 2014 nu mai este relevantă (se situează în afara perioadei de 180 de zile; etc.).

Începând cu 15 decembrie 2014: persoana ar putea intra pe teritoriul statelor membre pentru alte 86 de zile. La 15 decembrie 2014, șederea din 18 iunie 2014 nu mai este relevantă (se situează în afara perioadei de 180 de zile); la 16 decembrie 2014, șederea din 19 iunie 2014 nu mai este relevantă etc.

1.5.   Situația în ceea ce privește statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, statele membre care nu participă la politica comună a Uniunii în domeniul vizelor și țările asociate

Statele membre care au aderat la Uniune în 2004 (Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia), în 2007 (Bulgaria și România) și în 2013 (Croația) au obligații în temeiul acordului de la data intrării în vigoare a acestuia.

Bulgaria, Croația, Cipru și România nu aplică încă integral acquis-ul Schengen. Aceste state vor continua să elibereze vize naționale cu valabilitate limitată la propriul lor teritoriu național. După ce vor pune în aplicare integral acquis-ul Schengen, aceste state vor aplica acordul în totalitate.

Dreptul intern continuă să se aplice în cazul tuturor aspectelor care nu sunt reglementate de acord până la data aplicării integrale a acquis-ului Schengen de către respectivele state membre. Începând de la acea dată, normele Schengen și/sau dreptul intern se aplică în cazul aspectelor care nu sunt vizate de acord.

Bulgaria, Croația, Cipru și România sunt autorizate să recunoască permisele de ședere, vizele de tip „D” și vizele de scurtă ședere eliberate de toate statele membre Schengen și de țările asociate pentru șederi de scurtă durată pe teritoriul lor. (6)

Acordul nu se aplică Danemarcei, Irlandei și Regatului Unit, dar cuprinde declarații comune cu privire la oportunitatea ca aceste state membre să încheie acorduri bilaterale privind facilitarea eliberării vizelor cu Armenia.

Deși sunt asociate spațiului Schengen, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția nu au obligații în temeiul acordului. Cu toate acestea, acordul include o declarație comună privind oportunitatea încheierii fără întârziere de către respectivele țări asociate spațiului Schengen a unor acorduri bilaterale privind facilitarea eliberării vizelor de scurtă ședere cu Armenia.

1.6.   Acordul și acordurile bilaterale

Articolul 13 din acord prevede că:

Începând de la data intrării în vigoare a acordului, dispozițiile acordurilor bilaterale în vigoare dintre statele membre și Armenia cu privire la aspectele care fac obiectul acordului încetează să se mai aplice. În conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a elimina incompatibilitățile dintre acordurile lor bilaterale și acord.

În cazul în care un stat membru nu a încheiat un acord sau un regim bilateral cu Armenia privind aspectele care nu sunt reglementate de acord, acordul sau regimul bilateral va continua să se aplice după intrarea în vigoare a acordului.

II.   DISPOZIȚII SPECIFICE

2.1.   Norme care se aplică tuturor solicitanților de viză

Se reamintește că facilitățile menționate mai jos privind taxa de viză, durata procedurilor de prelucrare a cererilor de viză, călătoriile în cazul documentelor pierdute sau furate și prelungirea vizelor în situații excepționale se aplică tuturor solicitanților și titularilor de viză armeni, inclusiv turiștilor.

2.1.1.   Taxe pentru prelucrarea cererilor de viză.

Articolul 6 alineatul (1) din acord prevede că:

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din acord, taxa pentru prelucrarea unei cereri de viză este de 35 EUR. Taxa menționată se aplică tuturor solicitanților de viză armeni (inclusiv turiștilor) și se referă la vizele de scurtă ședere, indiferent de numărul de intrări.

Articolul 6 alineatul (2) din acord prevede că (NB: orice modalități de punere în aplicare sunt specifice categoriei):

Pentru a beneficia de scutirea de taxă pentru această categorie, solicitanții de viză trebuie să furnizeze o dovadă a statutului lor de pensionari, însemnând carnetul de pensionar sau certificatul privind primirea unei pensii. Scutirea de taxă nu este justificată atunci când călătoria este întreprinsă în scopul unei activități remunerate.

Pentru a beneficia de scutirea de taxă pentru această categorie, solicitanții de viză trebuie să prezinte documente justificative care să ateste vârsta acestora.

Membrii guvernelor regionale înseamnă membrii administrației teritoriale, de exemplu, guvernatorii regiunilor (marzpet) și adjuncții acestora, precum și primarul și viceprimarul orașului Erevan. Pentru a beneficia de scutirea de taxă pentru această categorie, solicitanții de viză trebuie să prezinte documente eliberate de autoritățile armene care să dovedească funcția pe care o dețin.

Pentru a beneficia de scutirea de taxă, trebuie să fie prezentate dovezi că ambii solicitanți de viză se încadrează în această categorie. În cazul persoanelor cu handicap, solicitanții de viză trebuie să prezinte un extras din certificatul medical care atestă handicapul. În cazul în care handicapul solicitantului de viză este evident (persoane nevăzătoare, persoane cu membre amputate) recunoașterea vizuală la oficiul consular este acceptabilă.

În cazuri justificate, cererea de viză poate fi depusă de un reprezentant sau de tutorele persoanei cu handicap.

„(e)	rudele apropiate – soț/soție, copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți – ale cetățenilor armeni aflați în situație de ședere legală pe teritoriul statelor membre sau cetățeni ai Uniunii care au reședința pe teritoriul statului membru ai căror resortisanți sunt;

(f)

membrii delegațiilor oficiale, inclusiv membrii permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Armeniei, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul unuia dintre statele membre;

(g)	elevii, studenții, absolvenții de studii universitare și profesorii însoțitori care efectuează călătorii de studii sau de formare educațională, inclusiv în cadrul programelor de schimb, precum și al altor activități școlare conexe;

(h)	jurnaliștii și personalul tehnic care îi însoțește, în scop profesional;”

Pentru a beneficia de scutirea de taxă pentru această categorie, solicitanții de viză trebuie să prezinte o dovadă că sunt membri ai unei organizații profesionale de jurnalism sau mass-media.

Suporterii nu sunt considerați persoane însoțitoare.

Pentru a beneficia de scutirea de taxă pentru această categorie, solicitanții de viză trebuie să prezinte o dovadă că sunt membri ai organizațiilor societății civile sau organizațiilor fără scop lucrativ.

„(k)	persoanele care participă la activități științifice, academice, culturale sau artistice, inclusiv programe de schimb între universități și alte tipuri de programe de schimb;

(l)

persoanele care au prezentat documente care atestă necesitatea călătoriei lor în scopuri umanitare, inclusiv pentru a primi tratament medical de urgență, precum și persoana care îi însoțește sau persoanele care participă la funeraliile unei rude apropiate sau care vizitează o rudă apropiată grav bolnavă.”

Categoriile de persoane sus-menționate sunt scutite de taxă. În plus, sunt scutite de taxă, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Codul de vize, următoarele categorii de persoane:

—	cercetătorii din țări terțe care se deplasează în Uniunea Europeană în scopul desfășurării cercetării științifice, astfel cum au fost definiți în Recomandarea 2005/761/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7);

—	reprezentanții organizațiilor non-profit cu vârsta de cel mult 25 de ani care participă la seminarii, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale, organizate de organizații non-profit.

Articolul 16 alineatul (6) din Codul de vize dispune:

Articolul 16 alineatul (7) din Codul de vize dispune că taxa de viză se încasează în euro, în moneda națională a țării terțe sau în moneda utilizată în mod curent în țara terță în care este depusă cererea și că taxa nu este rambursabilă, cu excepția cazului în care o cerere este inadmisibilă sau în cazul în care consulatul nu are competența necesară.

Pentru a se evita discrepanțe care ar putea conduce la fenomenul de „visa shopping”, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre din Armenia ar trebui să asigure taxe de viză similare pentru toți solicitanții de viză armeni, atunci când sunt percepute în monedă străină.

Solicitanților de viză armeni li se va elibera o chitanță pentru taxa de viză achitată, în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din Codul de vize.

Articolul 6 alineatul (3) din acord dispune:

În ceea ce privește modalitățile de cooperare cu prestatorii externi de servicii, articolul 43 din Codul de vize detaliază sarcinile acestora.

2.1.2.   Durata procedurilor pentru prelucrarea cererilor de viză

Articolul 7 din acord prevede că:

O decizie privind cererea de viză se ia, în principiu, în termen de 10 zile calendaristice de la data depunerii unei cereri admisibile de viză.

Perioada menționată poate fi prelungită până la 30 de zile calendaristice în cazuri individuale, și anume atunci când este necesară examinarea mai aprofundată a cererii sau, în cazul reprezentării, atunci când sunt consultate autoritățile statului membru reprezentat.

Toate aceste termene încep să curgă numai din momentul în care dosarul de cerere de viză este complet, și anume de la data primirii cererii de viză și a documentelor justificative.

În principiu, pentru misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre care au un sistem de programare, perioada de așteptare pentru obținerea unei programări nu este inclusă în timpul de prelucrare. Acest aspect, precum și alte dispoziții de natură practică pentru depunerea unei cereri de viză sunt reglementate prin normele generale prevăzute în articolul 9 din Codul de vize.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din acord, atunci când este necesară o programare pentru depunerea unei cereri, aceasta „se face, de regulă, în termen de două săptămâni de la data solicitării programării.”

În cazuri de urgență justificate (în care nu s-a putut depune o cerere de viză mai devreme din motive care nu ar fi putut fi prevăzute de solicitant), „consulatul poate permite solicitanților să-și depună cererile fără programare prealabilă sau cu acordarea unei programări pe loc.”

La stabilirea programării, eventuala situație de urgență invocată de solicitantul de viză trebuie să fie luată în considerare. Decizia privind reducerea termenului pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de viză este luată de către funcționarul consular, astfel cum se prevede în articolul 7 alineatul (3) din acord.

2.1.3.   Prelungirea vizei în situații excepționale

Articolul 9 din acord prevede că:

În ceea ce privește prelungirea perioadei de valabilitate a vizei din motive personale justificate, în cazul în care titularul vizei nu poate părăsi teritoriul statului membru până la data menționată pe autocolantul de viză, dispozițiile articolul 33 din Codului de vize se aplică în măsura în care acestea sunt compatibile cu acordul. Cu toate acestea, în temeiul acordului, prelungirea vizei se efectuează gratuit în situațiile de forță majoră sau din motive umanitare.

2.2.   Norme care se aplică anumitor categorii de solicitanți de viză

2.2.1.   Documente justificative privind scopul călătoriei

Pentru categoriile de persoane enumerate la articolul 4 alineatul (1) din acord sunt necesare numai documentele justificative indicate privind scopul călătoriei. În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din acord, nu se va mai solicita nicio altă justificare, invitație sau validare referitoare la scopul călătoriei. Totuși, aceasta nu înseamnă renunțarea la cerința de prezentare în persoană pentru depunerea cererii de viză sau pentru furnizarea documentelor justificative privind, de exemplu, mijloacele de subzistență.

Dacă, în cazuri individuale, persistă îndoieli cu privire la autenticitatea documentului care face dovada scopului călătoriei, în conformitate cu articolul 21 alineatul (8) din Codul de vize, solicitantul de viză poate fi convocat pentru un interviu suplimentar amănunțit la ambasadă și/sau consulat, în cadrul căruia respectivului solicitant i se vor adresa întrebări privind scopul real al vizitei sau intenția sa de întoarcere în țara de origine. În astfel de cazuri individuale, solicitantul de viză poate furniza documente suplimentare sau i se pot cerere astfel de documente de către funcționarul consular în mod excepțional. Comitetul mixt va monitoriza îndeaproape respectiva chestiune.

Pentru categoriile de persoane care nu sunt menționate la articolul 4 alineatul (1) din acord (de exemplu, turiștii), se aplică în continuare normele generale privind documentele care fac dovada scopului călătoriei. Același lucru este valabil și pentru documentele referitoare la consimțământul părinților pentru călătoria copiilor cu vârsta sub 18 ani.

Normele Schengen și dreptul intern se aplică în cazul aspectelor nereglementate prin acord, precum recunoașterea documentelor de călătorie, garanțiile privind întoarcerea în țara de origine și mijloacele suficiente de subzistență.

În principiu, originalul documentului cerut la articolul 4 alineatul (1) din acord este prezentat împreună cu cererea de viză. Cu toate acestea, consulatul poate începe prelucrarea cererii de viză pe baza unor copii ale documentelor. Totuși, consulatul poate solicita documentul original în cazul în care se depune pentru prima dată o cerere de viză, precum și în cazuri individuale, dacă există îndoieli.

Articolul 4 alineatul (1) din acord prevede că:

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din acord reglementează situația rudelor apropiate din Armenia care călătoresc în statele membre pentru a vizita cetățeni ai Armeniei aflați în situație de ședere legală pe teritoriul statelor membre sau cetățeni ai Uniunii care au reședința pe teritoriul statului membru ai cărui resortisanți sunt.

Autenticitatea semnăturii persoanei care face invitația trebuie să fie confirmată de autoritatea competentă în conformitate cu legislația națională a țării de reședință. Invitația de participare ar trebui să fie validată de autoritățile competente. În cazul diplomaților, personalului tehnic și administrativ și al altor funcționari detașați de guvernul Republicii Armenia în statele membre, autenticitatea semnăturii trebuie să fie confirmată printr-o scrisoare sau notă verbală eliberată de direcția misiunii diplomatice sau a oficiului consular.

Numele solicitantului de viză trebuie să fie indicat în scrisoarea emisă de autoritatea competentă care confirmă că persoana face parte din delegația care călătorește pe teritoriul celeilalte părți cu scopul de a participa la reuniunea oficială. Numele solicitantului de viză nu trebuie să fie indicat în invitația oficială de participare, deși acest lucru ar putea fi necesar atunci când invitația oficială este adresată unei anumite persoane.

Respectiva dispoziție se aplică membrilor delegațiilor oficiale, indiferent de tipul de pașaport pe care îl dețin.

O legitimație de student este acceptată pentru a justifica scopul călătoriei doar dacă este emisă de universitatea, colegiul sau școala gazdă unde urmează să aibă loc studiile sau formarea educațională.

Trebuie prezentat documentul emis de instituția medicală, care confirmă cele trei elemente (necesitatea îngrijirii medicale în respectiva instituție, necesitatea ca persoana să fie însoțită și dovada mijloacelor financiare suficiente pentru achitarea tratamentului medical, de exemplu dovada plății în avans).

Această categorie nu include jurnaliștii independenți și asistenții acestora.

Se prezintă certificatul sau documentul care dovedește că solicitantul de viză este jurnalist calificat sau o persoană care îl însoțește pe jurnalist în scop profesional și documentul original eliberat de angajatorul respectivei persoane, care stipulează că scopul călătoriei este desfășurarea unei activități cu caracter jurnalistic sau oferirea de asistență în legătură cu o astfel de activitate.

În Armenia există o serie de organizații profesionale care reprezintă interesele jurnaliștilor sau ale persoanelor care îi însoțesc pe jurnaliști în scop profesional și care pot elibera certificate care atestă că persoana în cauză este jurnalist calificat sau o persoană care îl însoțește pe jurnalist în scop profesional într-un anumit domeniu. Pentru a evalua statutul profesional al acestor organizații, consulatele por consulta www.e-register.am. Consulatele pot accepta, de asemenea, un certificat eliberat de angajatorul solicitantului.

Lista persoanelor însoțitoare în cazul evenimentelor sportive internaționale se va limita la persoanele care fac acest lucru în scop profesional: antrenori, maseuri, manageri, personalul medical și directorii cluburilor sportive. Prin urmare, suporterii nu sunt considerați persoane însoțitoare.

Pentru a verifica existența unor organizații de afaceri, consulatele pot consulta www.e-register.am.

„(h)	pentru membri ai profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe, simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare: — o cerere scrisă din partea organizației-gazdă care să confirme că persoana în cauză participă la eveniment;

(i)

pentru reprezentanți ai organizațiilor societății civile și persoanele invitate de organizațiile nonprofit ale comunității armene înregistrate în statele membre atunci când efectuează călătorii în scopul formării educaționale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb sau al programelor de sprijin comunitare și panarmene: — o cerere scrisă din partea organizației-gazdă, o confirmare că persoana respectivă reprezintă organizația societății civile sau participă la activități de sprijin panarmene sau comunitare și certificatul privind constituirea unei astfel de organizații de la registrul competent, eliberat de o autoritate de stat, în conformitate cu legislația națională;”.

Trebuie să fie prezentat un document din partea unei organizații a societății civile care confirmă că solicitantul reprezintă organizația respectivă.

Autoritatea armeană competentă care eliberează certificatul de înființare a unei organizații a societății civile este Ministerul Justiției.

Registrul în care sunt înregistrate certificatele privind înființarea organizațiilor societății civile este Registrul de stat al persoanelor juridice. Ministerul Justiției administrează baza de date a ONG-urilor care este disponibilă prin intermediul site-ului /https://www.e-register.am/ al Ministerului Justiției.

Membrii individuali ai organizațiilor societății civile nu intră sub incidența acordului.

Asociația națională a transportatorilor din Armenia care are competența de a emite o cerere scrisă pentru conducătorii auto profesioniști este Asociația transportatorilor rutieri internaționali din Armenia (AIRCA).

Șeful administrației/primarul orașului sau al altei localități care are competența de a emite cererea scrisă este șeful administrației/primarul orașului sau al altei localități unde urmează să aibă loc programul de înfrățire. Respectiva categorie include doar programele oficiale de înfrățire.

Acordul nu specifică dacă documentul oficial sus-menționat trebuie să fie eliberat de autoritățile țării unde se află cimitirul sau de cele ale țării în care își are reședința persoana care dorește să viziteze cimitirul. Ar trebui să se accepte că autoritățile competente din fiecare dintre cele două țări pot elibera un astfel de document oficial.

Trebuie să fie furnizat documentul oficial sus-menționat care confirmă existența și conservarea mormintelor, precum și a relațiilor de familie sau de altă natură între solicitantul de viză și persoana decedată.

Acordul nu creează noi norme în materie de răspundere pentru persoanele fizice sau juridice care emit cererile scrise. Dreptul Uniunii și/sau dreptul intern respectiv se aplică în cazul falsificării unor astfel de cereri.

2.2.2.   Eliberarea vizelor cu intrări multiple

În cazul în care solicitantul de viză trebuie să călătorească în mod frecvent în statele membre, se pot elibera vize de scurtă ședere pentru mai multe vizite, cu condiția ca durata totală a respectivelor vizite să nu depășească 90 de zile într-un interval de 180 de zile.

Articolul 5 din acord prevede că:

Ținând seama de statutul profesional al respectivelor categorii de persoane sau de relația de rudenie cu un cetățean al Armeniei care are dreptul de ședere legală pe teritoriul statelor membre sau cu un cetățean al Uniunii care are reședința într-un stat membru al cărui resortisant este, se justifică acordarea unei vize cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de cinci ani sau cu valabilitate limitată la durata mandatului sau la șederea legală în cazul în care acestea nu depășesc cinci ani.

Persoanele care intră sub incidența articolul 5 alineatul (1) litera (a) din acord trebuie să facă dovada șederii legale a gazdei.

În ceea ce privește persoanele care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (b) din acord, acestea ar trebui să prezinte confirmarea statutului lor profesional și a duratei mandatului acestora.

Respectiva dispoziție nu se aplică persoanelor care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (b) din acord dacă sunt scutite în temeiul acordului de cerința privind viza, și anume dacă sunt titularii unui pașaport diplomatic.

Persoanele care intră sub incidența articolul 5 alineatul (1) litera (c) din acord trebuie să facă dovada statutului lor de membru permanent al delegației oficiale și a necesității de a participa în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb.

În cazurile în care necesitatea sau intenția de a călători în mod frecvent sau regulat este vădit limitată la o perioadă mai scurtă, valabilitatea vizei cu intrări multiple se va limita la această perioadă.

În principiu, vizele cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de un an vor fi eliberate categoriilor sus-menționate de solicitanți de viză dacă în anul precedent (12 luni) solicitantul de viză a obținut cel puțin o viză și a utilizat-o în conformitate cu legislația statului membru (statelor membre) vizitat(e) privind intrarea și șederea pe teritoriul acestuia (teritoriile acestora) (de exemplu persoana nu a depășit perioada de ședere permisă) și dacă există motive pentru solicitarea unei vize cu intrări multiple.

În cazurile în care nu se justifică eliberarea unei vize valabile pe o perioadă de un an, de exemplu, dacă durata programului de schimb este mai scurtă de un an sau dacă persoana nu are nevoie să călătorească un an întreg, termenul de valabilitate al vizei va fi mai scurt de un an cu condiția ca celelalte cerințe pentru eliberarea vizei să fie îndeplinite.

Vizele cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de la doi la cinci ani vor fi eliberate categoriilor de solicitanți de viză menționate la articolul 5 alineatul (2) din acord cu condiția ca în ultimii doi ani precedenți (24 de luni) aceste persoane să fi utilizat cele două vize cu intrări multiple cu durată de un an în conformitate cu legislația privind intrarea și șederea din teritoriul (teritoriile) statului membru (statelor membre) vizitat(e) și ca motivele pentru solicitarea vizei cu intrări multiple să fie încă valabile. Trebuie reținut că o viză cu un termen de valabilitate de la doi la cinci ani va fi eliberată numai în cazul în care pentru solicitantul de viză au fost eliberate două vize valabile cel puțin un an pe parcursul ultimilor doi ani precedenți (24 de luni) și dacă respectiva persoană a utilizat respectivele vize în conformitate cu legislația statului membru (statelor membre) vizitat(e) privind intrarea și șederea. Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre vor decide, pe baza evaluării fiecărei cereri de viză, termenul de valabilitate al respectivelor vize, și anume de la doi la cinci ani.

Nu există nicio obligație de a elibera o viză cu intrări multiple dacă solicitantul nu a utilizat o viză eliberată anterior.

2.2.3.   Titularii pașapoartelor diplomatice

Articolul 10 din acord prevede că:

Procedurile de trimitere la post a diplomaților în statele membre nu sunt vizate de acord. Se aplică procedura de acreditare obișnuită.

III.   COOPERAREA ÎN MATERIE DE DOCUMENTE DE CĂLĂTORIE

Într-o declarație comună anexată la acord, părțile au convenit asupra necesității evaluării, de către Comitetul mixt, a impactului nivelului de securitate al documentelor de călătorie respective asupra funcționării acordului. În acest scop, părțile au convenit să se informeze reciproc în mod periodic cu privire la măsurile luate pentru a se evita proliferarea documentelor de călătorie, dezvoltând aspectele tehnice ale securității documentelor de călătorie, precum și cu privire la procesul de personalizare a eliberării documentelor de călătorie.

IV.   STATISTICI

Pentru a permite Comitetului mixt să monitorizeze în mod eficient punerea în aplicare a acordului, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre transmit statistici Comisiei o dată la șase luni. Statisticile respective ar trebui, atunci când este posibil, să includă o defalcare lunară cu privire la:

—	numărul fiecărui tip de vize eliberate către diferitele categorii care intră sub incidența acordului;

—	numărul de refuzuri de eliberare a vizei pentru diferitele categorii care intră sub incidența acordului;

—	numărul de vize cu intrări multiple eliberate;

—	durata de valabilitate a vizelor cu intrări multiple eliberate;

—	numărul de vize eliberate fără taxe către diferitele categorii care intră sub incidența acordului.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

(2)   JO L 239, 22.9.2000, p. 19.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen, a Regulamentelor (CE) nr. 1683/95 și (CE) nr. 539/2001 ale Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (CE) nr. 810/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 1).

(6)  Decizia nr. 565/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoașterea unilaterală de către Bulgaria, Croația, Cipru și România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru tranzitul sau șederea preconizată pe teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr. 895/2006/CE și nr. 582/2008/CE (JO L 157, 27.5.2014, p. 23).

(7)  Recomandarea 2005/761/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind facilitarea eliberării de către statele membre a vizelor uniforme de scurtă ședere pentru cercetătorii resortisanți ai țărilor terțe care se deplasează în scopul cercetării științifice în Comunitate (JO L 289, 3.11.2005, p. 23).