11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/12

(1)

În comunicarea sa din 18 aprilie 2012, intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, Comisia a subliniat necesitatea unei mai bune cooperări între statele membre și a anunțat lansarea de consultări cu privire la instituirea unei platforme la nivelul Uniunii între inspectoratele de muncă și alte autorități responsabile cu aplicarea legii, pentru a combate munca nedeclarată, vizând îmbunătățirea cooperării, schimbul de bune practici și identificarea unor principii comune pentru inspecții.

(2)

În conformitate cu articolul 148 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin Decizia (UE) 2015/1848 (4), Consiliul a adoptat orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre. Aceste orientări servesc statelor membre la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor. Orientările privind ocuparea forței de muncă constituie baza pentru recomandările specifice fiecărei țări pe care Consiliul le adresează statelor membre în temeiul articolului menționat. În ultimii ani, aceste recomandări specifice fiecărei țări au inclus recomandări privind combaterea muncii nedeclarate.

(3)

Articolul 151 din TFUE stabilește ca obiective în domeniul politicii sociale promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă. În vederea realizării acestor obiective, Uniunea poate susține și completa activitățile statelor membre în domeniile sănătății și securității la locul de muncă, condițiilor de muncă, integrării persoanelor excluse de pe piața forței de muncă și combaterii excluziunii sociale. În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (a) din TFUE, Uniunea poate adopta măsuri menite să încurajeze cooperarea dintre statele membre, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.

(4)

Parlamentul European, în rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa, a salutat inițiativa Comisiei de a crea o platformă europeană și a solicitat intensificarea cooperării la nivelul Uniunii pentru a combate munca nedeclarată, care, astfel cum se arată în rezoluție, afectează în mod negativ economia Uniunii, creând situații de concurență neloială, punând în pericol sustenabilitatea financiară a modelelor sociale ale Uniunii și având drept consecință o lipsă tot mai acută a protecției sociale și a locurilor de muncă pentru lucrători.

(5)

Munca nedeclarată a fost definită în comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2007 intitulată „Accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate” drept „orice activitate remunerată, care este legală în ceea ce privește natura ei, dar nu este declarată autorităților publice, luând în calcul diferențele sistemelor de reglementare din statele membre”. Respectiva definiție a exclus toate activitățile ilegale.

(6)

Munca nedeclarată are, adesea, o dimensiune transfrontalieră. Natura muncii nedeclarate poate să difere de la o țară la alta, în funcție de contextul economic, administrativ și social. Legislația națională în ceea ce privește munca nedeclarată și definițiile utilizate la nivel național sunt diferite. Prin urmare, măsurile care vizează combaterea muncii nedeclarate ar trebui adaptate pentru a ține seama de aceste diferențe.

(7)

Estimările arată că munca nedeclarată constituie o parte semnificativă a economiei Uniunii. Deoarece munca nedeclarată este definită diferit de către legislațiile naționale ale statelor membre, este dificil să se obțină date precise privind amploarea acestui fenomen.

(8)

Utilizarea abuzivă a statutului de independent, astfel cum este definit de către legislația națională, la nivel național sau în situații transfrontaliere, este o formă de muncă declarată în mod fals care este adesea asociată cu munca nedeclarată. Activitatea independentă falsă apare atunci când o persoană este declarată ca independentă, deși aceasta îndeplinește în același timp condițiile caracteristice unui raport de angajare, pentru a evita anumite obligații legale sau fiscale. Platforma instituită prin prezenta decizie („platforma”) ar trebui să abordeze problematica muncii nedeclarate, sub diferitele sale forme, precum și munca declarată în mod fals, asociată acesteia, inclusiv activitatea independentă falsă.

(9)

Munca nedeclarată are implicații grave pentru lucrătorii în cauză, aceștia fiind nevoiți să accepte condiții de muncă precare și, uneori, periculoase, salarii mult mai mici, încălcări grave ale drepturilor lucrătorilor și o protecție mult mai redusă în temeiul legislației muncii și al protecției sociale, ceea ce îi privează astfel pe lucrătorii respectivi de prestații sociale adecvate, de drepturi la pensie și de acces la asistență medicală, precum și de posibilități de dezvoltare a aptitudinilor și de învățare pe tot parcursul vieții.

(10)

În condițiile în care efectele negative ale muncii nedeclarate asupra societății și a economiei îmbracă forme diferite, platforma are ca scop îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea integrării pe piața forței de muncă și a incluziunii sociale. Munca nedeclarată are implicații bugetare grave prin venituri fiscale și asigurări sociale reduse, subminând astfel sustenabilitatea financiară a sistemelor de protecție socială. Aceasta are un impact negativ asupra ocupării forței de muncă și a productivității și denaturează condițiile de concurență echitabilă.

(11)

Munca nedeclarată are un impact diferit asupra diferitelor grupuri sociale, printre care se numără femeile, migranții și lucrătorii casnici. Unii dintre lucrătorii nedeclarați se află într-o poziție deosebit de vulnerabilă.

(12)

În toate statele membre s-a introdus o gamă largă de abordări și măsuri politice pentru a abordarea muncii nedeclarate. De asemenea, statele membre au încheiat acorduri bilaterale și au realizat proiecte multilaterale privind anumite aspecte ale muncii nedeclarate. Modalitățile de abordare a problemei complexe pe care o constituie munca nedeclarată trebuie în continuare să fie îmbunătățite, o abordare cuprinzătoare fiind necesară în acest scop. Platforma nu ar trebui să împiedice aplicarea acordurilor sau a înțelegerilor bilaterale sau multilaterale privind cooperarea administrativă.

(13)

Participarea la activitățile platformei nu aduce atingere competențelor și/sau obligațiilor statelor membre în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate, nici responsabilităților care le revin acestora la nivel național sau internațional, printre altele, în temeiul convențiilor aplicabile și relevante ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), cum ar fi Convenția nr. 81 privind inspecția muncii în industrie și comerț.

(14)

Cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii rămâne departe de a fi cuprinzătoare în ceea ce privește atât statele membre implicate, cât și aspectele reglementate. Nu există un mecanism formal de cooperare transfrontalieră între autoritățile relevante ale statelor membre pentru a aborda în mod exhaustiv aspectele legate de munca nedeclarată.

(15)

Încurajarea cooperării între statele membre la nivelul Uniunii este necesară pentru a sprijini statele membre să combată munca nedeclarată în mod mai eficient și mai eficace. În acest context, platforma ar trebui să vizeze facilitarea și sprijinirea schimbului de bune practici și de informații și să ofere un cadru la nivelul Uniunii menit să dezvolte înțelegerea comună, expertiza și analiza cu privire la munca nedeclarată. Definițiile și conceptele stabilite în comun cu privire la munca nedeclarată ar trebui să reflecte evoluțiile de pe piața forței de muncă. Platforma ar trebui, de asemenea, să încurajeze cooperarea între diferitele autorități responsabile cu aplicarea legii ale statelor membre, care participă la astfel de acțiuni cu caracter transfrontalier pe bază de voluntariat.

(16)

Prezenta decizie are drept obiectiv să încurajeze cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii. Situația muncii nedeclarate diferă foarte mult de la un stat membru la altul și, prin urmare, nevoile autorităților relevante și ale altor actori ai statelor membre în materie de cooperare diferă la rândul lor. Statele membre își păstrează competența de a decide care este gradul lor de participare la activitățile aprobate în cadrul reuniunii plenare a platformei.

(17)

La nivelul Uniunii ar trebui să se încurajeze o cooperare strânsă și eficace între statele membre, astfel încât acestea să își poată sprijini reciproc și completa activitățile legate de combaterea muncii nedeclarate. Măsurile adoptate la nivel național depind de contextul specific existent în fiecare stat membru individual, iar activitățile desfășurate în cadrul platformei nu se pot substitui unei evaluări naționale a măsurilor corespunzătoare care urmează a fi adoptate.

(18)

Statele membre și autoritățile lor relevante își păstrează competența în ceea ce privește identificarea, analiza și soluționarea problemelor practice legate de asigurarea respectării legislației relevante a Uniunii privind condițiile de muncă și protecția socială la locul de muncă și în ceea ce privește stabilirea măsurilor care trebuie adoptate la nivel național pentru a transpune în practică rezultatele activităților desfășurate în cadrul platformei.

(19)

Platforma ar trebui să facă uz de toate sursele pertinente de informații, în special studii, acorduri bilaterale încheiate între statele membre și proiecte de cooperare multilaterală, și să creeze sinergii între instrumentele și structurile existente la nivelul Uniunii pentru a maximiza efectul disuasiv sau preventiv al măsurilor respective. Acțiunile desfășurate în cadrul platformei ar putea lua forma unui cadru pentru instruiri comune, evaluări inter pares, a instituirii unor instrumente precum băncile de cunoștințe interactive, ținând seama de studiile existente privind fezabilitatea, printre altele de activitatea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) și, având în vedere importanța protecției datelor, a unor soluții pentru schimbul de date. Campaniile europene sau strategiile comune ar putea crește gradul de conștientizare privind munca nedeclarată, bazându-se în acest scop pe politici și strategii care există deja într-o măsură mai mică sau mai mare în statele membre, menite să sensibilizeze opinia publică în legătură cu munca nedeclarată. Platforma ar trebui să includă și actori neguvernamentali, ca surse importante de informații.

(20)

Platforma ar trebui să contribuie la consolidarea cooperării între statele membre, inclusiv prin facilitarea adoptării unor abordări inovatoare în ceea ce privește cooperarea și asigurarea respectării normelor la nivel transfrontalier, precum și prin evaluarea experiențelor dobândite de statele membre în urma unei astfel de cooperări. Realizarea în timp util a schimburilor de informații este esențială pentru a reduce amploarea fenomenului muncii nedeclarate.

(21)

În cazul în care un membru al platformei consideră că prezentarea unor cazuri specifice este oportună în vederea facilitării schimbului de informații și de bune practici în cadrul platformei, respectivele cazuri ar trebui anonimizate în mod corespunzător. Platforma poate desfășura o activitate eficace numai cu condiția ca persoanele care fac cunoscute cazuri de muncă nedeclarată să fie protejate împotriva unui tratament nefavorabil. Prin urmare, platforma ar trebui să joace rolul unui forum pentru schimbul de bune practici în acest domeniu.

(22)

Schimbul de informații și de bune practici realizat în cadrul platformei ar trebui să îi permită acesteia să aibă o contribuție utilă la eventuale inițiative adoptate la nivelul Uniunii în vederea combaterii muncii nedeclarate, inclusiv la inițiative ale Comisiei. În contextul Semestrului european, activitățile desfășurate în cadrul platformei ar putea avea o contribuție utilă în cadrul dezbaterilor referitoare la măsurile propuse pentru a aborda problema muncii nedeclarate.

(23)

O serie de autorități naționale diferite sunt responsabile cu aplicarea legii în domeniul muncii nedeclarate, cum ar fi inspectoratele de muncă, alte autorități care au atribuții în domeniul sănătății și în cel al siguranței la locul de muncă, inspectoratele de securitate socială și autoritățile fiscale. În anumite cazuri pot fi de asemenea implicate autoritățile de migrație și serviciile de ocupare a forței de muncă, autoritățile vamale și autoritățile responsabile pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor, poliția, procuratura și partenerii sociali.

(24)

Pentru a aborda munca nedeclarată în mod cuprinzător și cu succes, este necesar ca în statele membre să fie pusă în aplicare o combinație de politici. Acest demers ar trebui facilitat prin încurajarea unei cooperări structurate între autoritățile relevante și alți actori. Platforma ar trebui să includă toate autoritățile naționale relevante, în special autoritățile responsabile cu aplicarea legii, care conduc și/sau sunt active în combaterea muncii nedeclarate. Statele membre își păstrează competența de a decide ce autorități le reprezintă în contextul diferitelor activități ale platformei. Cooperarea dintre autoritățile naționale din statele membre ar trebui să se conformeze dreptului aplicabil al Uniunii și legislațiilor statelor membre.

(25)

Pentru a-și atinge obiectivele, platforma ar trebui să fie sprijinită de un reprezentant la nivel înalt în fiecare stat membru, care ar trebui să își coordoneze activitatea și să ia legătura cu autoritățile statelor membre și, dacă este cazul, cu alți actori, inclusiv cu partenerii sociali, care se ocupă de aspectele multiple ale muncii nedeclarate.

(26)

Platforma ar trebui să implice partenerii sociali de la nivelul Uniunii atât la nivel intersectorial, cât și în sectoarele care sunt cel mai grav afectate de munca nedeclarată sau au o importanță deosebită în cadrul eforturilor de combatere a acesteia și ar trebui să coopereze cu organizații internaționale relevante, precum OIM, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și agențiile Uniunii, în special Eurofound și Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA). Implicarea Eurofound și a EU-OSHA în activitatea platformei în calitate de observatori nu ar trebui să aibă drept efect extinderea mandatelor actuale ale acestora.

(27)

Platforma ar trebui să adopte reguli de procedură, programe de activitate și rapoarte periodice.

(28)

Platforma ar trebui să poată înființa grupuri de lucru pentru a examina aspecte specifice și ar trebui să se poată baza pe expertiza unor profesioniști cu competențe specifice.

(29)

Platforma ar trebui să coopereze cu grupurile de experți și comitetele relevante la nivelul Uniunii a căror activitate are legături cu munca nedeclarată.

(30)

Platforma și activitățile acesteia ar trebui să fie finanțate prin axa PROGRESS a Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) în cadrul creditelor stabilite de Parlamentul European și de Consiliu. Comisia ar trebui să se asigure că platforma utilizează resursele financiare care îi sunt atribuite într-un mod transparent și eficient.

(31)

Având în vedere importanța principiilor privind transparența și accesul la documente, prevăzute de articolul 15 din TFUE, platforma ar trebui să își desfășoare activitatea în mod transparent, în conformitate cu principiile sus-menționate.

(32)

Comisia ar trebui să ia măsurile administrative necesare pentru a configura platforma.

(33)

Platforma ar trebui să respecte pe deplin drepturile fundamentale, precum și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(34)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), precum și măsurile naționale relevante de punere în aplicare se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.

(35)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,

(a)

câte un reprezentant la nivel înalt desemnat de către fiecare dintre statele membre, care reprezintă respectivul stat membru;

(b)

un reprezentant al Comisiei;

(c)

cel mult patru reprezentanți ai partenerilor sociali intersectoriali la nivelul Uniunii, desemnați de către partenerii sociali respectivi și reprezentând în mod egal angajatorii și lucrătorii.

(a)

cel mult 14 reprezentanți ai partenerilor sociali din sectoarele cu o incidență ridicată a muncii nedeclarate, desemnați de către partenerii sociali respectivi și care reprezintă în mod egal angajatorii și lucrătorii;

(b)

un reprezentant al Eurofound;

(c)

un reprezentant al EU-OSHA;

(d)

un reprezentant al OIM;

(e)

câte un reprezentant pentru fiecare stat terț din Spațiul Economic European.

(a)

consolidarea cooperării între autoritățile relevante ale statelor membre și alți actori implicați pentru a combate, în mod mai eficient și mai eficace, munca nedeclarată sub diferitele sale forme, precum și munca declarată în mod fals, asociată acesteia, inclusiv activitatea independentă falsă;

(b)

îmbunătățirea capacității diferitelor autorități relevante și a diferiților actori din statele membre pentru a aborda aspectele transfrontaliere ale muncii nedeclarate, contribuind în acest mod la crearea unor condiții de concurență echitabile;

(c)

sensibilizarea opiniei publice cu privire la chestiunile legate de munca nedeclarată și la necesitatea adoptării urgente a unor măsuri adecvate, precum și încurajarea statelor membre pentru a-și intensifica eforturile în abordarea muncii nedeclarate.

(a)

schimbul de bune practici și de informații;

(b)

dezvoltarea expertizei și analiză;

(c)

încurajarea și facilitarea abordărilor inovatoare pentru a asigura desfășurarea în mod eficace și eficient a cooperării și a evaluării experiențelor la nivel transfrontalier;

(d)

contribuții la o înțelegere transsectorială a aspectelor legate de munca nedeclarată.

(a)

sporește cunoștințele privind munca nedeclarată, inclusiv cu privire la cauzele acestui fenomen și la diferențele regionale, prin intermediul unor definiții și concepte comune, al unor instrumente de măsurare bazate pe date concrete și prin promovarea de analize comparative, precum și prin instrumente metodologice relevante pentru colectarea datelor, bazate pe activitatea altor organisme, inclusiv Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și Comitetul pentru protecție socială (CPS);

(b)

dezvoltă cunoștințele și înțelegerea reciprocă cu privire la diferitele sisteme și practici de combatere a muncii nedeclarate, inclusiv cu privire la aspectele transfrontaliere ale acestora;

(c)

dezvoltă analiza eficacității diferitelor măsuri de politică în combaterea muncii nedeclarate, inclusiv măsuri de prevenire și sancțiuni;

(d)

stabilește instrumente pentru un schimb eficient de informații și de experiență, de exemplu, o bancă de cunoștințe privind diferite practici și măsuri, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale aplicate în statele membre pentru a combate munca nedeclarată;

(e)

dezvoltă diferite instrumente, spre exemplu orientări privind punerea în aplicare a normelor, manuale de bune practici și principii comune privind inspecțiile pentru combaterea muncii nedeclarate, și evaluează experiențele legate de utilizarea acestor instrumente;

(f)

facilitează și sprijină diferite forme de cooperare între statele membre prin creșterea capacității lor de a aborda aspectele transfrontaliere ale muncii nedeclarate prin promovarea și facilitarea abordărilor inovatoare, cum ar fi schimbul de personal, prin utilizarea bazelor de date, în conformitate cu legislația națională aplicabilă privind protecția datelor, precum și prin activități comune și evaluarea experiențelor legate de o astfel de cooperare desfășurată între statele membre participante;

(g)

examinează fezabilitatea introducerii unui sistem care să permită schimbul rapid de informații și îmbunătățește schimbul de date în conformitate cu normele de protecție a datelor ale Uniunii, inclusiv explorarea posibilităților de utilizare a Sistemului de informare al pieței interne (IMI) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și a Sistemului de schimb electronic de informații în materie de securitate socială (EESSI);

(h)

asigură schimbul de experiență între autoritățile naționale în legătură cu punerea în aplicare a dreptului relevant al Uniunii care servește obiectivului de combatere a muncii nedeclarate;

(i)

dezvoltă și, dacă este cazul, îmbunătățește capacitatea de instruire pentru autoritățile relevante și dezvoltă un cadru de formare comun;

(j)

organizează evaluări inter pares pentru a urmări progresul în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate înregistrat de statele membre care au ales să participe la evaluările respective;

(k)

asigură schimbul de experiență și dezvoltarea de bune practici în contextul cooperării dintre autoritățile relevante ale statelor membre și, dacă este cazul, țările terțe pentru a garanta faptul că prin cooperarea respectivă pot fi abordate mai eficient problemele legate de munca nedeclarată cu care se confruntă țările în cauză;

(l)

sporește gradul de conștientizare a problemei muncii nedeclarate prin desfășurarea de activități comune, cum ar fi campanii europene și coordonarea unor strategii regionale sau la nivelul Uniunii, inclusiv abordări sectoriale;

(m)

asigură schimbul de experiență în ceea ce privește acțiunile de consiliere și de informare a lucrătorilor afectați de practicile care presupun utilizarea muncii nedeclarate.

(a)

regulamentul său de procedură;

(b)

programe de activitate bienale care prevăd, printre altele, prioritățile acesteia și o descriere concretă a activităților menționate la articolul 6;

(c)

rapoarte ale platformei la fiecare doi ani;

(d)

constituirea de grupuri de lucru pentru a examina aspectele menționate în programele de activitate, inclusiv modalitățile practice de desfășurare a activității respectivelor grupuri de lucru, care sunt dizolvate de îndată ce mandatele acestora sunt îndeplinite.