9.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/51

(1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește principiile generale care reglementează produsele alimentare și hrana pentru animale în general și siguranța acestora în special, la nivelul Uniunii și la nivel național. El prevede măsuri de urgență în cazul în care este evident că produsele alimentare sau hrana pentru animale importată dintr-o țară terță ar putea constitui un risc grav pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau pentru mediu, iar riscul respectiv nu poate fi controlat în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru sau de statele membre în cauză.

(2)

Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea (2) prevede că procesul de producție în creșterea animalelor și de producție a produselor primare de origine animală trebuie monitorizat în vederea detectării unor reziduuri și substanțe în animalele vii, în excrementele lor și în lichidele biologice, precum și în țesuturile și produsele animale, în hrana pentru animale și în apa de băut.

(3)

Decizia 2002/657/CE a Comisiei din 12 august 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 96/23/CE a Consiliului privind funcționarea metodelor de analiză și interpretarea rezultatelor (3) stabilește norme pentru metode de analiză care urmează a fi folosite la testarea eșantioanelor oficiale prelevate în conformitate cu Directiva 96/23/CE și specifică criterii comune de interpretare a rezultatelor analizelor efectuate de laboratoarele oficiale de control pentru astfel de eșantioane.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală (4) stabilește norme și proceduri pentru clasificarea substanțelor farmacologic active și pentru stabilirea concentrațiilor maxime de reziduuri de astfel de substanțe care pot fi permise în alimente de origine animală.

(5)

În plus, Regulamentul (CE) nr. 470/2009 stabilește norme și proceduri pentru stabilirea nivelului de reziduuri de substanțe farmacologic active, din rațiuni de control, în cazul anumitor substanțe pentru care nu s-a stabilit o limită maximă de reziduuri în conformitate cu regulamentul respectiv.

(6)

Rezultatele unei inspecții a Comisiei în India, în septembrie 2009, au scos în evidență neajunsuri în ceea ce privește sistemul de control al reziduurilor în produse de acvacultură și o lipsă de capacitate corespunzătoare de laborator pentru detectarea anumitor substanțe farmacologic active în astfel de produse, conform cerințelor Directivei 96/23/CE și Deciziei 2002/657/CE.

(7)

Ca urmare a inspecției respective, India a prezentat un plan de acțiune și garanții legate de recomandările din raportul de inspecție. Până la deplina punere în aplicare a planului și garanțiilor respective, continuă să existe riscul ca produse de acvacultură originare din India să conțină reziduuri de anumite substanțe farmacologic active. Prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce la minimum riscul respectiv.

(8)

Decizia 2009/727/CE a Comisiei din 30 septembrie 2009 privind măsurile de urgență aplicabile crustaceelor importate din India și destinate consumului uman sau hranei pentru animale (5) prevede deja că loturile de crustacee de acvacultură introduse din India și destinate consumului uman sau hranei pentru animale trebuie să fie testate pentru a se detecta prezența a nitrofuranilor sau a metaboliților acestora înainte de importul în Uniune. În plus, se cunoaște deopotrivă folosirea în India a cloramfenicolului și tetraciclinelor în produsele de acvacultură altele decât crustaceele.

(9)

De la adoptarea Deciziei 2009/727/CE, numărul de detectări de nitrofurani sau metaboliți ai acestora în crustacee, raportate de statele membre, a scăzut. Prin urmare, este oportun să se adopte măsuri similare cu cele stabilite prin decizia respectivă în ceea ce privește toate produsele de acvacultură importate din India și destinate consumului uman.

(10)

În plus, o proporție semnificativă de produse de acvacultură importate din India ar trebui să fie supusă de către statele membre unor teste obligatorii pentru detectarea de substanțe farmacologic active definite conform Regulamentului (CE) nr. 470/2009, înainte de introducerea acestor produse pe piață. Rezultatele testelor obligatorii respective ar trebui să asigure informații mai precise privind contaminarea efectivă cu reziduurile respective a produselor de acvacultură originare din India. Testele ar trebui să-i descurajeze, de asemenea, pe producătorii din India să folosească substanțele respective în mod necorespunzător.

(11)

Este oportun ca statele membre să notifice Comisia cu privire la rezultatele testelor efectuate, atunci când se detectează prezența substanțelor farmacologic active vizate neautorizate pentru utilizarea la animalele de la care se obțin alimente sau depășirea limitelor maxime de reziduuri stabilite în legislația Uniunii. Statele membre ar trebui, de asemenea, să prezinte rapoarte periodice privind toate testele pe care le efectuează.

(12)

Domeniul de aplicare al prezentei decizii include, de asemenea, crustaceele de acvacultură reglementate în prezent prin Decizia 2009/727/CE. În consecință, din motive de claritate și coerență a legislației Uniunii, decizia respectivă ar trebui să fie abrogată.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

clasificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, la un nivel care depășește limita maximă a reziduurilor stabilită în conformitate cu regulamentul respectiv; sau

(b)

neclasificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 470/2009; cu toate acestea, statul membru vizat nu este obligat să informeze imediat Comisia cu privire la rezultatele acestor teste dacă nivelul reziduurilor este inferior: