10.6.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 145/36

---

DIRECTIVA 2009/55/CE A CONSILIULUI

din 25 mai 2009

privind scutirile de taxe aplicabile la introducerea definitivă de bunuri personale ale persoanelor fizice provenind dintr-un stat membru

(versiune codificată)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 93,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

întrucât:

(1)

Directiva 83/183/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 privind scutirile de taxe aplicabile importurilor permanente de proprietăți ale persoanelor fizice dintr-un stat membru (3) a fost modificată în mod substanțial și în repetate rânduri (4). Pentru motive motive de claritate și de raționalizare, respectiva directivă ar trebui să fie codificată.

(2)	Pentru a conștientiza populația statelor membre cu privire la activitățile Comunității, ar trebui să fie menținute măsurile deja adoptate în beneficiul persoanelor fizice, pentru a asigura în cadrul Comunității condițiile pieței interne.

(3)

Obstacolele fiscale în calea introducerii într-un stat membru de către persoanele fizice a unor bunuri personale care se găsesc într-un alt stat membru sunt de natură să împiedice, în special, libera circulație a persoanelor în cadrul Comunității. Prin urmare, se impune eliminarea acestor obstacole cât mai rapid prin introducerea unor scutiri de taxe.

(4)	Respectivele scutiri de taxe se pot aplica numai la introducerea de bunuri care nu prezintă nici un caracter comercial sau speculativ și, prin urmare, ar trebui să fie stabilite limitele și condițiile pentru aplicarea acestor scutiri.

(5)	Ca urmare a adoptării unor dispoziții de armonizare în domeniul accizelor și al taxei pe valoarea adăugată, normele referitoare la scutirile de taxe și francize la import au devenit, în aceste domenii, caduce.

(6)	Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul național a directivelor menționate în anexa I partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Statele membre acordă, în condițiile și în cazurile prevăzute în continuare, scutire de impozitul pe consum care se aplică în mod obișnuit la introducerea definitivă de către o persoană fizică a bunurilor personale provenind dintr-un alt stat membru.

(2)   Nu sunt reglementate de prezenta directivă:

(a)	taxa pe valoarea adăugată;

(b)

accizele;

(c)	taxele specifice și/sau periodice legate de folosirea bunurilor menționate la alineatul (1) în interiorul țării, precum, de exemplu, taxele de înmatriculare a vehiculelor, taxele de drum și redevențele TV.

Articolul 2

Condiții privind bunurile

(1)   În înțelesul prezentei directive, „bunuri personale” înseamnă bunurile destinate uzului personal al persoanei în cauză sau nevoilor gospodăriei acesteia. Respectivele bunuri nu trebuie să prezinte, prin natura sau cantitatea lor, un interes comercial și nu trebuie să fie destinate unei activități economice în înțelesul articolului 9 alineatul (1) și al articolelor 10-13 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (5). Cu toate acestea, reprezintă, de asemenea, bunuri personale uneltele sau instrumentele necesare persoanei în cauză pentru exercitarea profesiei sau activității sale.

(2)   Scutirea prevăzută la articolul 1 se acordă bunurilor personale:

(a)

care au fost achiziționate conform condițiilor generale de impozitare în vigoare pe piața internă a unuia dintre statele membre și care nu beneficiază, datorită ieșirii din statul membru de proveniență, de niciun fel de scutiri sau rambursări de impozit pe consum. În sensul prezentei directive, sunt considerate ca îndeplinind această condiție bunurile achiziționate în condițiile prevăzute la articolul 151 din Directiva 2006/112/CE, cu excepția alineatului (1) primul paragraf litera (e);

(b)

care au fost utilizate de persoana în cauză anterior transferului reședinței sau stabilirii unei reședințe secundare. În cazul autovehiculelor (inclusiv remorcile acestora), rulotelor, locuințelor mobile, ambarcațiunilor de agrement și aeronavelor private, statele membre pot solicita ca persoana în cauză să le fi utilizat pentru o perioadă de cel puțin șase luni anterior transferului reședinței.

Pentru bunurile menționate la litera (a) teza a doua, statele membre pot solicita:

(i)	în cazul autovehiculelor (inclusiv remorcile acestora), rulotelor, locuințelor mobile, ambarcațiunilor de agrement și aeronavelor private, ca persoana în cauză să le fi utilizat pentru o perioadă de cel puțin 12 luni anterior transferului reședinței;

(ii)	în cazul altor bunuri, ca persoana în cauză să le fi utilizat pentru o perioadă de cel puțin șase luni anterior transferului reședinței.

(3)   Autoritățile competente solicită dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2) în cazul autovehiculelor (inclusiv remorcile acestora), caravanelor, caselor mobile, bărcilor pentru agrement sau avioanelor personale. În cazul altor bunuri, acestea solicită dovezi numai în cazul în care există suspiciuni serioase de fraudă.

Articolul 3

Condiții de introducere

Introducerea de bunuri se poate efectua o dată sau în mai multe rânduri în termenele prevăzute la articolele 7-10.

Articolul 4

Obligații ulterioare introducerii

Autovehiculele (inclusiv remorcile acestora), rulotele, locuințele mobile, ambarcațiunile de agrement și avioanele personale introduse nu pot fi cesionate, închiriate sau împrumutate în perioada de 12 luni următoare introducerii lor cu scutire de obligații fiscale, cu excepția cazurilor justificate corespunzător autorităților competente ale statului membru de destinație.

Articolul 5

Condiții speciale pentru anumite categorii de bunuri

La introducerea de cai de călărie, de autovehicule (inclusiv remorcile acestora), de rulote, de locuințe mobile, de ambarcațiuni de agrement sau de avioane personale scutirea se acordă numai dacă persoana fizică își transferă reședința obișnuită în statul membru de destinație.

Articolul 6

Reguli generale de stabilire a reședinței

(1)   În sensul prezentei directive, „reședința obișnuită” înseamnă locul unde o persoană locuiește în mod obișnuit, adică cel puțin 185 de zile în fiecare an calendaristic, în virtutea relațiilor sale personale și profesionale, sau în cazul persoanelor care nu au relații profesionale, în virtutea unor legături strânse între respectiva persoană și locul în care locuiește.

Cu toate acestea, reședința obișnuită a unei persoane ale cărei relații profesionale se află într-un alt loc decât cel al relațiilor sale personale și care, prin urmare, locuiește alternativ în mai multe locuri situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul unde acea persoană are relații personale, cu condiția ca acea persoană să se întoarcă acolo în mod regulat. Această ultimă condiție nu trebuie îndeplinită dacă persoana trăiește într-un stat membru pentru a îndeplini o însărcinare pe o perioadă limitată. Frecventarea unei universități sau a unei școli nu implică transferul reședinței obișnuite.

(2)   Persoanele fizice fac dovada reședinței obișnuite prin orice mijloace de probă, în special cu cartea de identitate sau orice alt document valabil.

(3)   În cazul în care autoritățile competente ale statului membru de destinație au îndoieli privind valabilitatea unei declarații privind reședința obișnuită, efectuată în conformitate cu alineatul (2), sau în scopul unor controale specifice, acestea pot solicita informații sau probe suplimentare.

CAPITOLUL II

INTRODUCEREA BUNURILOR PERSONALE CU OCAZIA TRANSFERULUI REȘEDINȚEI OBIȘNUITE

Articolul 7

(1)   Scutirea prevăzută la articolul 1 se acordă, în condițiile menționate la articolele 2-5, la introducerea de către o persoană fizică a bunurilor personale cu ocazia transferului reședinței sale obișnuite.

Scutirea se acordă, fără a aduce atingere vreunei proceduri comunitare de tranzit aplicabile, sub rezerva întocmirii unui inventar al bunurilor, pe hârtie simplă, însoțit, în cazul în care statul prevede astfel, de o declarație ale cărei model și conținut se definesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 248a alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a codului vamal comunitar (6). În inventar nu poate fi solicitată nicio mențiune a valorii bunurilor.

(2)   Ultima operațiune de introducere de bunuri trebuie efectuată în termen de 12 luni de la transferul reședinței obișnuite. În cazul în care, în conformitate cu articolul 3, bunurile sunt introduse în cadrul mai multor operațiuni, în perioada menționată, statele membre pot solicita prezentarea unui inventar complet la care alte birouri vamale pot face trimitere, în cazul unor noi mutări, doar la prima introducere. Inventarul în cauză poate fi completat cu acordul autorităților competente din statul membru de destinație.

CAPITOLUL III

INTRODUCEREA BUNURILOR PERSONALE CU OCAZIA MOBILĂRII UNEI REȘEDINȚE SECUNDARE SAU A RENUNȚĂRII LA O ASTFEL DE REȘEDINȚĂ

Articolul 8

(1)   Scutirea prevăzută la articolul 1 se acordă, în condițiile menționate la articolele 2-5, la introducerea de către o persoană fizică a bunurilor personale destinate mobilării unei reședințe secundare.

Această scutire se acordă numai dacă:

(a)	persoana în cauză este proprietara reședinței secundare sau a închiriat-o pentru o perioadă de cel puțin 12 luni;

(b)	bunurile introduse corespund mobilierului obișnuit pentru reședința secundară.

(2)   De asemenea, scutirea se acordă, în condițiile menționate la alineatul (1), în cazul introducerii de bunuri pentru reședința obișnuită sau pentru o altă reședință secundară ca urmare a renunțării la reședința secundară, cu condiția ca bunurile respective să fi fost efectiv în posesia persoanei în cauză și aceasta să le fi folosit anterior stabilirii reședinței secundare.

Ultima operațiune de introducere de bunuri trebuie efectuată în termen de 12 luni de la renunțarea la rezidența secundară.

CAPITOLUL IV

INTRODUCEREA DE BUNURI CU OCAZIA CĂSĂTORIEI

Articolul 9

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 2-5, orice persoană are dreptul, cu ocazia căsătoriei, la scutirea de taxele menționate la articolul 1 alineatul (1) la introducerea în statul membru în care intenționează să își transfere reședința obișnuită a bunurilor personale dobândite sau utilizate, în următoarele condiții:

(a)	introducerea să aibă loc într-o perioada care începe cu două luni înainte de data stabilită a căsătoriei și se încheie la patru luni după data căsătoriei;

(b)	persoana în cauză face dovada că formalitățile preliminare necesare pentru căsătorie au fost începute sau că s-a celebrat căsătoria.

(2)   Scutirea se acordă, de asemenea, pentru cadourile oferite în mod obișnuit cu ocazia căsătoriei, primite de o persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) de la persoane având reședința obișnuită într-un alt stat membru decât statul membru de destinație. Scutirea se aplică cadourilor a căror valoare unitară este de maximum 350 EUR. Cu toate acestea, statele membre pot să acorde scutiri cu valori mai mari de 350 EUR cu condiția ca valoarea fiecărui cadou scutit să nu depășească 1 400 EUR.

(3)   Statele membre pot condiționa acordarea unei asemenea scutiri de depunerea unei garanții adecvate, dacă bunul este introdus înainte de data căsătoriei.

(4)   Dacă o persoană fizică nu poate face dovada căsătoriei în termen de 4 luni de la data indicată pentru respectiva căsătorie, taxele sunt scadente la data introducerii.

CAPITOLUL V

INTRODUCEREA BUNURILOR PERSONALE ALE UNEI PERSOANE DECEDATE, DOBÂNDITE PRIN MOȘTENIRE

Articolul 10

Prin derogare de la articolul 2 alineatele (2) și (3), articolul 4 și articolul 5 alineatul (2), dar fără a aduce atingere celorlalte prevederi din articolele 2, 3 și 5, orice persoană fizică care obține prin moștenire (mortis causa) proprietatea sau uzufructul asupra bunurilor unei persoane decedate, care sunt situate într-un stat membru, poate introduce aceste bunuri într-un alt stat membru în care deține o reședință, cu scutire de taxe menționate la articolul 1 alineatul (1), în următoarele condiții:

(a)	persoana fizică să furnizeze autorităților competente ale statului membru de destinație o declarație eliberată de un notariat sau o altă autoritate competentă a statului membru de proveniență, care dovedește că bunurile pe care le introduce au fost obținute prin moștenire.

(b)	introducerea se efectuează în termen de 2 ani de la data la care persoana fizică a intrat în posesia lor.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

(1)   Statele membre încearcă să reducă cât mai mult posibil formalitățile privind introducerile făcute de persoane fizice în limitele și condițiile prevăzute în prezenta directivă și să evite formalitățile de introducere care presupun controale care necesită descărcarea sau reîncărcarea la intrarea în statul membru de destinație.

(2)   Statele membre pot menține și/sau introduce condiții de acordare a scutirilor de taxă mai puțin stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă, cu excepția celor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a).

(3)   Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre nu pot aplica în interiorul Comunității, în temeiul prezentei directive, scutiri de taxe mai puțin favorabile decât cele pe care le acordă importurilor de bunuri personale din țări terțe de către persoane fizice.

Articolul 12

(1)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, în special dispozițiile care rezultă în urma punerii în aplicare a dispozițiilor articolului 11 alineatele (2) și (3). Comisia aduce la cunoștința celorlalte state membre aceste dispoziții.

(2)   La fiecare doi ani, după consultarea statelor membre, Comisia trimite Consiliului și Parlamentului European un raport cu privire la stadiul punerii în aplicare a prezentei directive în statele membre.

Articolul 13

Directiva 83/183/CEE astfel cum a fost modificată prin directivele menționate în anexa I partea A se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul național și de aplicare a directivelor prevăzute în anexa I partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 14

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul din 16 decembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Avizul din 17 septembrie 2008 (JO C 77, 31.3.2009, p. 148).

(3)  JO L 105, 23.4.1983, p. 64.

(4)  A se vedea anexa I partea A.

(5)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(6)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

---

---

---