EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32006D0916

Decizia Comisiei din 11 decembrie 2006 privind derogarea de la anumite dispoziții ale Directivei 2000/29/CE a Consiliului pentru plantele de Vitis L., cu excepția fructelor, originare din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [notificată cu numărul C(2006) 6365]

JO L 142M, 5.6.2007, p. 799–802 (MT)
JO L 349, 12.12.2006, p. 52–55 (ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (BG, RO, HR)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2006/916/oj

03/Volumul 78

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

125


32006D0916


L 349/52

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 11 decembrie 2006

privind derogarea de la anumite dispoziții ale Directivei 2000/29/CE a Consiliului pentru plantele de Vitis L., cu excepția fructelor, originare din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

[notificată cu numărul C(2006) 6365]

(2006/916/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), în special articolul 15 alineatul (1),

având în vedere cererea prezentată de Slovenia,

întrucât:

(1)

În temeiul Directivei 2000/29/CE, plantele de Vitis L., cu excepția fructelor, originare din țări terțe nu pot fi, în principiu, introduse în Comunitate.

(2)

Slovenia a solicitat o derogare astfel încât să poată autoriza importul plantelor de Vitis L., cu excepția fructelor, originare din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pe o perioadă limitată, pentru a permite pepinierelor specializate să înmulțească aceste plante în Uniunea Europeană înainte de a le reexporta în Croația sau în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

(3)

Comisia consideră că nu există nici un risc de propagare a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale dacă plantele de Vitis L., cu excepția fructelor, originare din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sunt supuse unor condiții specifice stabilite în prezenta decizie.

(4)

În consecință, ar trebui ca statele membre să fie autorizate pe o perioadă limitată să permită introducerea pe teritoriul acestora a unor asemenea plante, cu respectarea unor condiții specifice.

(5)

Autorizația expiră în cazul în care se stabilește că aceste condiții specifice enunțate în prezenta decizie nu sunt suficiente pentru a preveni introducerea organismelor dăunătoare în Comunitate sau că aceste condiții nu au fost respectate.

(6)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE în ceea ce privește anexa III partea A punctul 15 la directiva menționată, statele membre sunt autorizate să permită introducerea pe teritoriul lor a plantelor de Vitis L., cu excepția fructelor, destinate altoirii în Comunitate și originare din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (denumite în continuare „plantele”).

Pentru a putea beneficia de derogare, plantele trebuie să îndeplinească, în afară de cerințele stabilite în anexele I și II la Directiva 2000/29/CE, condițiile stabilite în anexa la prezenta decizie și să fie introduse în Comunitate între 1 ianuarie și 31 martie 2007.

Articolul 2

Statele membre care utilizează derogarea prevăzută la articolul 1 furnizează Comisiei și celorlalte state membre, înainte de 15 noiembrie 2007:

(a)

informațiile referitoare la cantitățile importate în temeiul prezentei decizii și

(b)

un raport tehnic detaliat cu privire la inspecțiile oficiale menționate la punctul 6 din anexă.

Orice stat membru în care plantele sunt altoite după introducerea lor pe teritoriul său transmite, de asemenea, Comisiei și celorlalte state membre, înainte de 15 noiembrie 2007, un raport tehnic detaliat cu privire la inspecțiile și testele oficiale menționate la punctul 8 litera (b) din anexă.

Articolul 3

Statele membre notifică de îndată Comisiei și celorlalte state membre toate loturile introduse pe teritoriul lor în temeiul prezentei decizii, care s-au dovedit ulterior a nu fi conforme condițiilor enunțate în decizie.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Markos KYPRIANOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/35/CE a Comisiei (JO L 88, 25.3.2006, p. 9).


ANEXĂ

Condiții specifice care se aplică plantelor de Vitis L., cu excepția fructelor, originare din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, care beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 1

1.

Plantele constituie material de înmulțire sub formă de mugure dormind din soiurile Babić, Borgonja, Dišeča belina, Graševina, Grk, Hrvatica, Kraljevina, Malvazija istarska, Maraština, Malvasija, Muškat momjanski, Muškat ruža porečki, Plavac mali, Plavina-Plavka, Pošip, Škrlet, Teran, Trnjak, Plavac veli, Vugava sau Žlahtina:

(a)

destinate altoirii în Comunitate, în locațiile menționate la punctul 7, pe portaltoaie produse în Comunitate;

(b)

recoltate în pepiniere înregistrate oficial în Croația sau în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Statele membre care utilizează derogarea pun listele pepinierelor înregistrate la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre, până la 31 decembrie 2006. Aceste liste conțin numele soiului, numărul de rânduri plantate cu acest soi, numărul de răsaduri pe rând pentru fiecare din aceste pepiniere, în măsura în care acestea sunt considerate pregătite pentru a fi expediate în Comunitate în 2007, cu respectarea condițiilor stabilite în prezenta decizie;

(c)

ambalate corespunzător, ambalajul fiind recunoscut printr-o marcă ce permite identificarea pepinierei înregistrate și a soiului.

2.

Plantele sunt însoțite de un certificat fitosanitar emis în Croația sau în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, pe baza rezultatelor examinării prevăzute de aceasta, și care certifică în special că plantele sunt indemne de următoarele organisme dăunătoare:

 

Daktulosphaira vitifoliae (Fitch)

 

Xylophilus ampelinus (Panagopoulos) Willems et al.

 

Grapevine Flavescence dorée

 

Xylella fastidiosa (Well și Raju)

 

Trechispora brinkmannii (Bresad.) Rogers

 

Tobacco ringspot virus

 

Tomato ringspot virus

 

Blueberry leaf mottle virus

 

Peach rosette mosaic virus.

Certificatul indică, la rubrica „Declarație suplimentară”, mențiunea „Prezentul lot respectă condițiile stabilite de Decizia 2006/916/CE”.

3.

Organizația oficială pentru protecția plantelor din Croația sau din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei garantează identitatea și integritatea plantelor din momentul recoltării menționate la punctul 1 litera (b) până la exportul în Comunitate.

4.

Plantele trebuie introduse prin punctele de intrare indicate în acest scop de statul membru în care sunt situate.

Aceste puncte de intrare, precum și numele și adresa organismului oficial competent, prevăzut în Directiva 2000/29/CE, responsabil de fiecare punct de intrare sunt notificate Comisiei de statele membre cu destul timp înainte și, la cerere, sunt puse la dispoziția celorlalte state membre.

Atunci când introducerea plantelor în Comunitate are loc într-un alt stat membru decât statul membru care folosește autorizația menționată la articolul 1, denumită în continuare „autorizație”, organismele oficiale responsabile din statul membru în care are loc această introducere informează pe cele din statele membre care utilizează autorizația și cooperează cu acestea pentru a asigura respectarea prezentei decizii.

5.

Înainte de introducerea în Comunitate, importatorul este informat oficial despre condițiile enunțate la punctele 1-4; importatorul în cauză notifică detaliile fiecărei introduceri cu destul timp înainte organismelor oficiale competente ale statului membru în care are loc această introducere, iar statul membru în cauză transmite de îndată Comisiei detaliile notificării, precizând:

(a)

tipul de material;

(b)

soiul și cantitatea;

(c)

data introducerii declarate și confirmarea punctului de intrare;

(d)

numele, adresa și amplasamentul locațiilor menționate la punctul 7 în care vor fi asamblați și depozitați altoii.

Importatorul informează organismele oficiale în cauză cu privire la orice modificare a detaliilor menționate anterior, de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Statul membru în cauză comunică de îndată Comisiei informațiile menționate, precum și orice modificare a acestora.

Cu cel puțin două săptămâni înainte de data introducerii, importatorul notifică organismului oficial responsabil locațiile menționate la punctul 7, în care trebuie altoite plantele.

6.

Inspecțiile, inclusiv testele, după caz, solicitate la articolul 13 din Directiva 2000/29/CE, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii, se efectuează de către organismele oficiale responsabile din statele membre care utilizează autorizația, după caz, cu concursul organismelor oficiale responsabile din statul membru în care trebuie să fie depozitate plantele.

Pe parcursul acestor inspecții, statul sau statele membre controlează absența oricărui alt organism dăunător menționat la punctul 2 și, în cazul în care este necesar, efectuează un test în acest scop. Prezența oricărui organism de acest tip se notifică de îndată Comisiei. Se adoptă măsuri corespunzătoare pentru distrugerea organismelor menționate și, după caz, a plantelor în cauză.

7.

Plantele nu se altoiesc decât în locații oficial declarate și aprobate în scopul autorizației.

Persoana care intenționează să altoiască plantele comunică în prealabil organismelor oficiale responsabile din statul membru în care se află locațiile numele și adresa proprietarului acestora.

Atunci când locația aleasă pentru altoire se găsește într-un alt stat membru decât cel care utilizează autorizația, organismele oficiale responsabile ale statului membru care utilizează autorizația informează pe cele din statul membru în care trebuie altoite plantele cu privire la numele și adresa locațiilor în care trebuie altoite plantele. Aceste informații se transmit în momentul primirii notificării prealabile din partea importatorului, prevăzută la punctul 5 paragraful al patrulea.

8.

În locațiile menționate la punctul 7:

(a)

plantele declarate indemne de organismele dăunătoare menționate la punctul 2 se pot utiliza apoi pentru altoirea pe portaltoaie de origine comunitară. Butașii se păstrează ulterior în condiții corespunzătoare, într-un mediu de cultură adaptat, însă nu trebuie plantați sau crescuți pe câmp. Butașii rămân în aceste locații timp de maximum 18 luni înainte de a fi exportați spre o destinație în afara Comunității, menționată la punctul 9;

(b)

plantele sunt supuse, în perioada de vegetație de după altoire, unei inspecții vizuale efectuate de organismele oficiale competente respective din statul membru în care sunt altoite, în momente corespunzătoare, în vederea depistării organismelor dăunătoare sau a semnelor sau simptomelor cauzate de un organism dăunător; ca urmare a acestei inspecții, se identifică prin teste corespunzătoare orice organism dăunător care a cauzat asemenea semne sau simptome;

(c)

orice butaș care, în cursul inspecțiilor sau testelor prevăzute la literele (a) și (b), nu a fost declarat indemn de organismele dăunătoare enumerate la punctul 2 sau care ar trebui pus în carantină este distrus imediat sub controlul respectivelor organisme oficiale competente.

9.

Toate plantele care rezultă dintr-o altoire reușită din altoii menționați la punctul 1 nu se exportă ca butași decât în Croația sau Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Organismele oficiale competente dintr-un stat membru care utilizează autorizația garantează distrugerea oficială a tuturor plantelor sau părților de plante care nu au făcut obiectul acestui export. Cantitățile de butași reușiți, de plante oficial distruse și de plante reexportate ulterior în Croația sau Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sunt înregistrate într-un registru. Aceste informații sunt puse la dispoziția Comisiei.


Top