11/Volumul 40

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

95

L 131/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În urma unei reexaminări efectuate la expirarea măsurilor, Consiliul a instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1334/1999 (2) un drept antidumping definitiv pentru importurile de oxid de magneziu (denumit în continuare „produsul în cauză”) originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”). Aceste măsuri au luat forma unui preț minim de import. În urma unei reexaminări intermediare, prin Regulamentul (CE) nr. 985/2003 (3), Consiliul a modificat forma măsurilor antidumping în vigoare, menținând prețul minim, dar subordonându-le unor condiții specifice și instituind un drept ad valorem de 27,1 % în toate celelalte cazuri.

(2)

Trebuie observat că măsurile inițiale au fost instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 1473/93 al Consiliului (4) („ancheta inițială”).

(3)

În urma publicării unui aviz privind expirarea iminentă a măsurilor antidumping în vigoare aplicabile importurilor de oxid de magneziu originar din RPC (5), serviciile Comisiei au primit o cerere de reexaminare la expirarea măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă la 9 martie 2004 de societatea Eurométaux (denumită în continuare „solicitantul”) în numele unor producători care reprezintă o proporție importantă, respectiv 96 % din producția comunitară totală de oxid de magneziu. În cerere se susținea că expirarea măsurilor riscă să favorizeze continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului cauzat de acesta industriei comunitare.

(4)

Întrucât s-a stabilit, după consultarea comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă pentru a justifica deschiderea unei reexaminări, serviciile Comisiei au anunțat deschiderea unei reexaminări cu ocazia expirării măsurilor (6), în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, și au început o anchetă.

(5)

Serviciile Comisiei au informat oficial producătorii comunitari solicitanți, celălalt producător comunitar care a susținut cererea, producătorii-exportatori din RPC, importatorii-comercianți, industriile utilizatoare despre care se știe că sunt interesate, precum și reprezentanții Guvernului chinez despre deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita audieri în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(6)

Serviciile Comisiei au trimis un chestionar tuturor părților despre care se știe că sunt interesate și celor care au solicitat un chestionar în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(7)

Ținând seama de numărul mare de producători-exportatori din RPC și de importatori ai produsului în cauză, s-a preconizat, în avizul de deschidere, să se recurgă la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a putea decide dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, după caz, pentru a selecta un eșantion, serviciile Comisiei au trimis chestionare prin sondaj, solicitând informații specifice referitoare la volumul vânzărilor și la prețurile medii ale fiecărui producător-exportator și importator în cauză. Nici un producător-exportator sau importator nu a răspuns. Prin urmare, s-a decis să nu se recurgă la tehnica eșantionării.

(8)

În plus, au fost trimise chestionare tuturor producătorilor din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „Statele Unite”), Australia și India (potențiale țări analoage) cunoscuți de serviciile Comisiei.

(9)

Au răspuns la chestionar cei patru producători comunitari solicitanți și un producător din țara analoagă, respectiv Statele Unite.

(10)

Serviciile Comisiei au căutat și verificat toate informațiile considerate necesare, în scopul determinării riscului de continuare sau reapariție a dumpingului și a prejudiciului și pentru examinarea interesului Comunității. S-a procedat la o verificare la fața locului în localurile următoarelor societăți:

(11)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 31 martie 2004 („perioada de anchetă”). Examinarea evoluției situației în vederea evaluării probabilității continuării sau a reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 și sfârșitul perioadei de anchetă („perioada examinată”).

(12)

Produsul în cauză este același produs ca și cel care a făcut obiectul anchetelor anterioare care au dus la instituirea măsurilor aflate în prezent în vigoare, respectiv oxidul de magneziu, și mai exact magnezita caustică calcinată naturală, clasificată la codul NC ex 2519 90 90 (cod TARIC 25199090*10).

(13)

Oxidul de magneziu este obținut din magnezită, un carbonat de magneziu care există în stare naturală. Pentru producerea oxidului de magneziu, magnezita trebuie să fie extrasă, măcinată, triată, apoi calcinată într-un cuptor la temperaturi cuprinse între 700 și 1000 °C. Produsul obținut prin acest procedeu poate avea un conținut variabil de oxid de magneziu. Principalele impurități sunt oxidul de siliciu (SiO2), oxidul de fier (Fe2O3), oxidul de aluminiu (Al2O3), oxidul de calciu (CaO) și oxidul de bor (B2O3). Oxidul de magneziu este utilizat în principal în agricultură, ca hrană a animalelor sau ca îngrășământ, în aplicații industriale din sectorul construcțiilor (învelișuri pentru sol și panouri izolante), precum și pentru fabricarea pastei de celuloză, a hârtiei, a unor produse chimice, a medicamentelor, a produselor ignifuge și a produselor abrazive și pentru protecția mediului.

(14)

Astfel cum s-a stabilit în anchetele precedente, prezenta anchetă de reexaminare a confirmat că produsele exportate de RPC și cele fabricate și vândute de producătorii comunitari pe piața comunitară și de producătorul din țara analoagă pe piața internă a țării respective au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări și, prin urmare, sunt considerate produse similare, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(15)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă expirarea măsurilor poate duce la continuarea dumpingului.

(16)

Întrucât nici un producător-exportator chinez sau importator comunitar nu a cooperat, examinarea a trebuit să se bazeze pe alte surse de informare ale serviciilor Comisiei. În acest sens și în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază, au fost utilizate datele Eurostat (codul NC din 8 cifre și codul TARIC din 10 cifre), verificate cu alte surse.

(17)

Trebuie remarcat că datele Eurostat stabilite pentru codul NC din 8 cifre se referă și la alte produse decât produsul în cauză, în timp ce datele privind perioada examinată corespunzătoare codului TARIC din 10 cifre nu se referă și la cele 10 state aderente.

(18)

În consecință, datele Eurostat stabilite pentru codul TARIC din 10 cifre au fost utilizate pentru cele 15 state membre ale Uniunii Europene înainte de extindere, în timp ce datele Eurostat corespunzătoare codului NC din 8 cifre au fost utilizate pentru cele 10 noi state membre. În plus, pentru a exclude produsele diferite de produsul în cauză, datele Eurostat stabilite pentru codul NC din 8 cifre utilizate pentru cele 10 noi state membre au fost adaptate prin deducerea diferenței, exprimată în procente, dintre datele privind codul NC din 8 cifre și cele privind codul TARIC din 10 cifre comunicate de cele 10 noi state membre în perioada de șase luni de după extindere.

(19)

Pe baza datelor TARIC adaptate, s-a constatat că în perioada de anchetă au fost importate din RPC în Comunitate 115 225 tone de oxid de magneziu, ceea ce reprezintă aproximativ 29 % din consumul comunitar.

(20)

În perioada de anchetă a reexaminării precedente efectuate la expirarea măsurilor, volumul importurilor în Comunitate de oxid de magneziu originar din China a fost de 110 592 tone, adică aproximativ 31 % din consumul comunitar.

(21)

Trebuie remarcat că, întrucât Comunitatea s-a extins la 25 de state membre, nu este posibilă compararea volumelor exporturilor și a cotelor de piață la export constatate cu ocazia reexaminărilor precedente cu cele constatate în prezenta anchetă.

(22)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, serviciile Comisiei au utilizat aceeași metodologie ca și în cadrul anchetei inițiale. Trebuie amintit că marja de dumping stabilită în cadrul anchetei inițiale a fost de 27,1 %.

(23)

Întrucât China are o economie în tranziție, valoarea normală a trebuit să fie stabilită pe baza informațiilor obținute într-o țară terță cu economie de piață corespunzătoare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(24)

Întrucât la reexaminarea precedentă efectuată la expirarea măsurilor a fost selectată India ca țară analoagă pentru stabilirea valorii normale, a fost trimisă o cerere de cooperare producătorilor indieni. De asemenea, o cerere de cooperare a fost adresată tuturor producătorilor cunoscuți din Australia și Statele Unite, țări care au fost propuse ca țări analoage posibile în cererea de reexaminare cu ocazia expirării măsurilor.

(25)

Un producător indian a acceptat să coopereze, dar nu a răspuns la chestionar. Un producător australian a răspuns, dar s-a declarat în imposibilitate de a ajuta serviciile Comisiei prin comunicarea informațiilor solicitate. Doar un producător american a acceptat să furnizeze informațiile solicitate.

(26)

În ceea ce privește Statele Unite, s-a constatat că există o concurență suficient de puternică pe piața acestei țări. Într-adevăr, nu există drepturi antidumping aplicabile importurilor de oxid de magneziu, volume considerabile ale produsului în cauză sunt importate din diferite țări terțe și există doi producători locali concurenți. Producătorul american care a cooperat utilizează același proces de producție ca și producătorii chinezi. Vânzările interne realizate de producătorul american reprezintă un procent semnificativ (aproximativ 83 %) din totalul importurilor comunitare din RPC în cursul perioadei de anchetă.

(27)

Prin urmare, s-a concluzionat că Statele Unite reprezintă o țară analoagă corespunzătoare pentru stabilirea valorii normale.

(28)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a examinat, ținând cont de prețurile practicate, dacă vânzările pe piața internă ale producătorului american pot fi considerate ca fiind realizate în cadrul unor operațiuni comerciale normale. În acest sens, costul de producție total unitar practicat în perioada de anchetă a fost comparat cu prețul unitar mediu al vânzărilor realizate în aceeași perioadă. S-a constatat că toate vânzările au fost rentabile. De asemenea, ancheta a arătat că toate vânzările realizate de producătorul din Statele Unite care a cooperat au fost efectuate spre clienți independenți. Prin urmare, prețurile plătite sau care trebuie să fie plătite de clienți independenți pe piața internă americană în cadrul unor operațiuni comerciale normale au fost utilizate pentru a determina valoarea normală, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(29)

Astfel cum s-a menționat anterior, în lipsa altor informații mai fiabile, prețul de export a fost stabilit pe baza datelor Eurostat. S-a constatat că datele Eurostat referitoare la prețuri au fost înregistrate pe baza prețurilor CIF frontieră comunitară. Aceste prețuri au fost transformate în prețuri FOB, deducându-se cheltuielile de transport maritim și de asigurare. În lipsa unor date mai fiabile, informațiile necesare privind aceste costuri și utilizate în efectuarea calculelor au fost furnizate de industria comunitară.

(30)

În scopul efectuării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au efectuat ajustări pentru a se ține seama de diferențele despre care s-a susținut și demonstrat că afectează comparabilitatea prețurilor, în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În acest sens, au fost ajustate cheltuielile de transport maritim și de navlosire internă.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între a valoarea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export, astfel cum a fost determinată mai sus. Această comparație a arătat existența unui dumping. Marja de dumping exprimată în procentaj din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, a fost de 100,73 %, cu mult mai mare decât nivelul constatat în cadrul anchetei precedente (41,9 %).

(32)

După analizarea existenței dumpingului în perioada de anchetă, s-a examinat, de asemenea, probabilitatea continuării dumpingului. În lipsa cooperării producătorilor-exportatori și având în vedere numărul mic al surselor publice de informare despre industria chineză a oxidului de magneziu, concluziile care urmează se bazează, în principal, pe datele disponibile, și anume pe informațiile privind studiile de piață bazate pe statisticile comerciale japoneze, pe US bureau of the Census și pe datele administrației vamale chineze furnizate de reclamant.

(33)

În conformitate cu cererea de reexaminare la expirarea măsurilor, producătorii chinezi au importante capacități de producție de rezervă, întrucât China deține cele mai mari resurse de minereu de magnezită din lume, estimate la 1 300 000 tone. Potrivit estimărilor, capacitatea totală de producție chineză a produsului în cauză este estimată între 800 000 și 1 000 000 de tone pe an, în timp ce consumul intern chinez este estimat la 250 000 tone, iar exporturile, la aproximativ 550 000 tone pe an. În consecință, producția chineză ar putea crește rapid în cazul în care condițiile pieței ar justifica acest lucru.

(34)

Pe baza acelorași surse, s-a stabilit că exporturile chineze totale de oxid de magneziu în lume au crescut cu 17 % între 1999 și 2003, de la 465 900 la 545 600 tone. Prețurile de export pe alte piețe mondiale, precum Japonia sau Statele Unite, sunt cu aproximativ 38 % mai mici decât prețurile de export spre Comunitate, astfel încât, în cazul abrogării măsurilor existente, exportatorii ar putea fi încurajați să își crească exporturile spre Comunitate, decât spre alte țări terțe.

(35)

În plus, în 2003, prețurile exporturilor chineze spre Japonia au scăzut cu aproximativ 13 %, de la 109,4 USD pe tonă în 2000 la 95 USD pe tonă în 2003. Prețurile de export spre Statele Unite au scăzut, de asemenea, cu aproximativ 8 % în aceeași perioadă, de la 133 USD pe tonă în 2000 la 122 USD pe tonă în 2003.

(36)

Aceasta demonstrează clar că, în cazul abrogării măsurilor, exportatorii chinezi ar fi interesați să se orienteze spre piața Comunității, ținând cont de importanta capacitate de producție de rezervă a acestora și de nivelul superior al prețurilor din Comunitate, în raport cu cel din țările terțe.

(37)

De asemenea, trebuie remarcat că nivelul general al prețurilor practicate pentru produsul în cauză în Comunitate face piața comunitară foarte atractivă, ceea ce încurajează și mai mult creșterea exporturilor spre Comunitate, printr-o creștere a producției. În plus, prețurile de export spre țările terțe s-au dovedit a fi mai mici decât prețurile practicate pe piața comunitară. Cu toate acestea, este probabil că prețurile atrăgătoare, relativ ridicate, de pe piața comunitară nu vor putea fi menținute pe termen lung. În cazul abrogării măsurilor, numeroșii exportatori chinezi, doritori să își mărească cotele de piață, vor fi interesați în mod special de piața comunitară. Cu toate acestea, o astfel de creștere a concurenței ar putea antrena o scădere a prețurilor. Prin urmare, este foarte probabil că toți operatorii prezenți pe piața Comunității vor trebui să își reducă prețurile în consecință.

(38)

Ancheta demonstrează că Republica Populară Chineză a continuat practicile de dumping în perioada de anchetă, la un nivel cu mult superior celui precedent. Întrucât RPC dispune de considerabile capacități de producție neutilizate și întrucât exporturile chineze către țările terțe sunt efectuate la prețuri mai mici decât cele destinate Comunității, este foarte probabil că, în cazul abrogării măsurilor existente, producătorii-exportatori chinezi își vor mări substanțial exporturile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză destinat Comunității.

(39)

Cei patru producători comunitari reclamanți au răspuns la chestionar și au cooperat pe deplin la anchetă. În perioada de anchetă, ei reprezentau 96 % din producția comunitară.

(40)

Pe această bază, cei patru producători comunitari reclamanți constituie industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(41)

Consumul comunitar a fost determinat pe baza volumului combinat al vânzărilor efectuate de industria comunitară în Comunitate, al importurilor din RPC și al importurilor din alte țări terțe.

Tabelul 1 – Consumul comunitar (volumele vânzărilor)

(42)

Consumul de oxid de magneziu în Uniunea Europeană a crescut între 2000 și 2002, atingând un nivel maxim de aproximativ 456 197 tone în cursul anului 2002 și scăzând apoi în 2003 și în perioada de anchetă până la 392 416 tone. În total, consumul a scăzut în perioada examinată cu 7 %, în ciuda unei creșteri de 6 % între 2000 și 2001.

(43)

O fluctuație a consumului produsului în cauză, constând într-o evoluție pozitivă sau negativă de 10 % față de anul precedent, nu indică în mod necesar o tendință pe termen lung. Industria comunitară susține că piața mondială a oxidului de magneziu este relativ stabilă și că fluctuația ușoară înregistrată se încadrează într-o evoluție normală a consumului pe termen lung.

(44)

Volumele importurilor din RPC au avut o tendință similară consumului comunitar. Ele au crescut, în medie, cu 8 % până în 2002, și ulterior au început să scadă. Global, importurile din RPC au scăzut cu 18 % în perioada examinată, de la 140 171 la 115 225 tone.

Tabelul 2 – Importurile din RPC

(45)

Cota de piață a importurilor din China a crescut până la 36 % în 2002, urmând tendința creșterii consumului comunitar. Din 2003, cota de piață a început să scadă ușor, atingând, cu toate acestea, un nivel de 29 % în perioada de anchetă.

Tabelul 3 – Cota de piață a importurilor chineze

(46)

Prețul mediu de import practicat de RPC a scăzut constant, înregistrând o diminuare totală de 24 % în perioada examinată.

Tabelul 4 – Prețul mediu al importurilor chineze

(47)

Prețul mediu al importurilor produsului în cauză din RPC în perioada de anchetă era de 133 EUR pe tonă CIF frontieră comunitară, astfel cum a fost indicat în codul TARIC. În scopul analizării subcotării prețurilor, au fost comparate prețurile de vânzare medii (franco fabrică) ale industriei comunitare cu prețurile de import chineze în perioada de anchetă, ajustate pentru a ține cont de costurile posterioare importului, de drepturile vamale și de drepturile antidumping. Analiza nu a relevat existența unei subcotări.

(48)

Producția industriei comunitare a crescut mai întâi cu 4 % între 2000 și 2001, urmând într-o anumită măsură tendința consumului comunitar. Ulterior, ea continuat să scadă, înregistrând în perioada examinată o diminuare globală de 5 %. În perioada de anchetă, producția de oxid de magneziu a industriei comunitare a reprezentat aproximativ 55 % din consumul comunitar.

Tabelul 6 – Capacitatea de producție

(49)

Capacitatea de producție a rămas stabilă în cursul perioadei examinate.

Tabelul 7 – Utilizarea capacității

(50)

Tabelul anterior arată că, în perioada examinată, utilizarea capacității a urmat aceeași tendință ca și producția. După ce a crescut între 2000 și 2001, aceasta a scăzut în mod constant. În perioada examinată, diminuarea înregistrată a fost de 5 puncte procentuale.

(51)

Între 2000 și perioada de anchetă, vânzările industriei comunitare către clienți independenți pe piața Comunității au scăzut cu 11 %. Vânzările către societățile de legătură au crescut cu 57 % între 2000 și perioada de anchetă. Aceste vânzări vizau o singură societate și erau efectuate către filiale aparținând aceluiași grup. Ele au reprezentat aproximativ 17 % din totalul vânzărilor de oxid de magneziu din perioada examinată.

(52)

Volumul total al vânzărilor pe piața Comunității a scăzut cu aproximativ 3 % între 2000 și perioada de anchetă.

Tabelul 9 – Prețurile de vânzare ale oxidului de magneziu practicate de industria comunitară

(53)

Între 2000 și perioada de anchetă, prețurile de vânzare medii ale oxidului de magneziu practicate de industria comunitară pe piața Comunității au crescut cu 9 %. Prețurile de vânzare au atins un nivel maxim în 2002, scăzând apoi ușor în 2003 și în cursul perioadei de anchetă.

(54)

Cota de piață deținută de industria comunitară a crescut de la 62 % în 2000 la 65 % în perioada de anchetă. Ea a înregistrat o creștere semnificativă între 2002 și 2003 (7 % din piață).

(55)

Aparent, industria comunitară a reușit să câștige cote de piață grație competitivității prețurilor sale față de cele practicate de celelalte țări terțe.

(56)

Tabelul anterior arată că, în perioada examinată, stocurile au scăzut cu 19 %. Între 2000 și 2003, stocurile erau de aproximativ 43 000 tone, în timp ce, în perioada de anchetă, ele abia atingeau un nivel cu puțin peste 35 000 tone.

(57)

Stocurile, care reprezentau aproximativ 16 % din volumul vânzărilor industriei comunitare în Uniunea Europeană în 2000, au scăzut la aproximativ 14 % din vânzările în Uniunea Europeană în cursul perioadei de anchetă.

(58)

În cursul perioadei examinate, rentabilitatea, exprimată ca procentaj din valoarea netă a vânzărilor către părți independente, a evoluat după cum urmează:

Tabelul 12 – Rentabilitatea

(59)

După ce au înregistrat o pierdere în 2000, vânzările industriei comunitare au început să devină rentabile până la sfârșitul perioadei de anchetă. În 2002, rentabilitatea a atins un nivel maxim de 4,3 %, dar a scăzut la 0,1 % în 2003 și la 1,6 % în perioada de anchetă. Scăderea din 2003 s-a datorat diminuării volumelor vânzărilor și presiunii exercitate asupra prețurilor de exporturile chineze, care nu au permis industriei comunitare să își ridice prețurile la un nivel suficient pentru a atinge o marjă a profitului rezonabilă.

(60)

Trebuie remarcat că, în cazul în care s-ar ține cont de vânzările spre părți de legătură, rentabilitatea ar fi mult mai mică, dar tendința globală nu s-ar modifica.

Tabelul 13 – Fluxul de lichidități

(61)

Fluxul de lichidități a crescut cu 34 % în perioada examinată, urmând o tendință similară celei a rentabilității.

(62)

Investițiile au scăzut cu aproximativ 19 % între 2000 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, în cursul prezentei perioade de anchetă, investițiile erau cu 24 % superioare celor din perioada de anchetă corespunzătoare anchetei precedente, în cursul căreia au atins nivelul maxim de 4 219 000 ECU. Investițiile au vizat, în special, îmbunătățirea și continuarea raționalizării procesului de producție, în vederea reducerii costurilor și a respectării normelor de mediu.

Tabelul 15 – Randamentul investițiilor

(63)

După ce a înregistrat rezultate negative în 2000, randamentul investițiilor a crescut cu aproximativ 11,6 puncte procentuale în perioada examinată, urmând astfel o tendință similară celei a rentabilității.

(64)

În perioada examinată, industria comunitară și-a menținut capacitatea de a obține capitaluri.

(65)

Tabelul anterior arată că nivelul de ocupare a forței de muncă a scăzut cu 20 % în perioada examinată. Principala scădere s-a produs între 2001 și perioada de anchetă.

(66)

Întrucât producția a scăzut într-un ritm inferior celui al nivelului ocupării forței de muncă, productivitatea a crescut cu 19 % în aceeași perioadă, astfel cum indică tabelul următor:

Tabelul 17 – Productivitatea

(67)

În perioada examinată, salariile lucrătorilor din industria comunitară au scăzut cu aproximativ 4 %.

Tabelul 18 – Salariile

(68)

Ancheta a arătat că exporturile industriei comunitare au evoluat după cum urmează:

Tabelul 19 – Exporturile industriei comunitare

(69)

Exporturile de oxid de magneziu ale industriei comunitare au crescut cu 8 % în perioada examinată, în principal în 2002. Cu toate acestea, o creștere a volumului exporturilor a avut doar un efect limitat asupra situației industriei comunitare, întrucât aceste exporturi au reprezentat, în medie, aproximativ 4 % din totalul vânzărilor industriei comunitare.

(70)

Volumele și prețul mediu al oxidului de magneziu importat în Comunitate din alte țări terțe decât RPC au evoluat după cum urmează:

Tabelul 20 – Importurile în Comunitate din alte țări terțe (volumul)

Tabelul 21 – Importurile în Comunitate din alte țări terțe (prețul mediu)

Tabelul 22 – Cota de piață a importurilor în Comunitate din alte țări terțe

(71)

Volumele totale ale importului de oxid de magneziu din alte țări terțe decât RPC au scăzut în perioada examinată, de la 10 252 tone în 2000 la 7 172 tone în perioada de anchetă. Pentru calcularea cotelor de piață deținute de importurile din alte țări terțe, s-a operat o mică ajustare, excluzând volumul importurilor vândute pe piața comunitară și cumpărate de un producător comunitar de la filiala sa din Turcia. Cota de piață a acestor importuri a scăzut de la 2 % la 1 % în această perioadă. Principalii exportatori în Comunitate au fost Turcia, Israel, Australia și Statele Unite.

(72)

Prețurile medii ale importurilor din alte țări terțe au rămas cu mult superioare celor practicate de industria comunitară în perioada de anchetă. Cu toate acestea, trebuie remarcat că datele Eurostat stabilite pentru codul TARIC din 10 cifre cuprind, de asemenea, prețurile oxidului de magneziu sintetic, cu un grad de puritate cu mult superior celui al produsului în cauză și având, prin urmare, un preț mai ridicat. Deși nu există informații precise privind raportul dintre oxidul de magneziu sintetic și produsul în cauză în gama de produse la care se referă datele Eurostat cu codul TARIC din 10 cifre, totuși, se poate presupune în mod rezonabil că nivelul prețului general al oxidului de magneziu din țări terțe era superior celui practicat de industria comunitară în perioada de anchetă.

(73)

Astfel cum s-a explicat anterior, consumul produsului în cauză a scăzut ușor în perioada examinată. Ca și în cadrul precedentei reexaminări efectuate cu ocazia expirării măsurilor, se consideră totuși că, în perioada examinată, consumul comunitar nu a avut un impact semnificativ asupra situației industriei comunitare, astfel cum se menționează la considerentul 42 referitor la consumul comunitar.

(74)

Măsurile în vigoare au permis o redresare parțială a industriei comunitare după 2000. Factori economici precum cotele de piață, rentabilitatea, randamentul investițiilor, fluxul de lichidități, productivitatea și stocurile de închidere au avut o evoluție pozitivă. Vânzările industriei comunitare au fost rentabile din 2001 (0,9 %) până în perioada de anchetă (1,6 %). Cu toate acestea, din cauza presiunii exercitate de exportatorii chinezi, industria comunitară nu a fost în măsură să realizeze profituri suficiente pentru a-și asigura viabilitatea în viitor. Tendința de scădere a producției (–5 %), a capacității de utilizare (–5 %) și a vânzărilor pe piața Comunității (–3 %) a urmat, mai mult sau mai puțin, scăderea consumului. Totuși, această scădere s-a făcut în detrimentul ocupării forței de muncă (–20 %) și al investițiilor (–19 %). Trebuie remarcat că vânzările efectuate de un producător comunitar părților de legătură nu au modificat în mod semnificativ situația industriei comunitare. Prin urmare, se poate concluziona că, deși situația industriei comunitare s-a îmbunătățit, aceasta rămâne vulnerabilă, în special din cauza persistenței importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, eforturile industriei comunitare pentru îmbunătățirea competitivității sale nu au avut pe deplin rezultatele așteptate.

(75)

Pe de altă parte, trebuie subliniat, de asemenea, că volumul și cota de piață a importurilor chineze au scăzut în perioada examinată. În afară de aceasta, s-a constatat că prețurile importurilor chineze nu au subcotat prețurile industriei comunitare. În aceste condiții și ținând cont, în special, de îmbunătățirea limitată a situației industriei comunitare, de scăderea importurilor și a cotei de piață chineze, precum și de absența subcotării, nu a putut fi stabilită continuarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping. În consecință, s-a examinat dacă există riscul reapariției prejudiciului în cazul expirării măsurilor.

(76)

În ceea ce privește efectul probabil al expirării măsurilor în vigoare asupra situației industriei comunitare, s-au luat în considerare anumiți factori, în paralel cu elementele rezumate la considerentele anterioare.

(77)

Astfel cum s-a indicat mai sus, în cazul expirării măsurilor antidumping, este foarte probabil ca importurile la prețuri de dumping din RPC ale produsului în cauză să crească în mod considerabil, ținând cont de enormele capacități de producție neutilizate de care dispune RPC, din cauza faptului că aceasta posedă cele mai mari resurse de minereu de magnezită din lume.

(78)

Comparația între importurile din RPC și cele din alte țări terțe în Comunitate a dus la apariția unor diferențe semnificative de preț. Prețurile importurilor din alte țări terțe erau foarte ridicate în perioada examinată, în timp ce prețurile importurilor chineze care făceau obiectul unui dumping au scăzut continuu. Pe de altă parte, faptul că prețurile chineze la export către celelalte piețe mari ale oxidului de magneziu erau cu 38 % inferioare prețurilor de export spre Comunitate arată în mod clar că industria comunitară se confrunta cu o presiune crescută din cauza creșterii exporturilor produsului în cauză din RPC la prețuri făcând obiectul unui dumping, ținând cont de faptul că aceste exporturi au exercitat deja o presiune spre scădere asupra prețurilor comunitare în perioada examinată.

(79)

În conformitate cu cele de mai sus, se concluzionează că expirarea măsurilor ar antrena, cel mai probabil, o reapariție a prejudiciului cauzat industriei comunitare.

(80)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping în vigoare este sau nu contrară interesului Comunității, în ansamblul său. Determinarea interesului Comunității se bazează pe o evaluare a tuturor intereselor în cauză, respectiv a intereselor industriei comunitare, ale importatorilor-comercianți, precum și ale utilizatorilor și ale furnizorilor produsului în cauză.

(81)

Trebuie amintit că, în cadrul reexaminării precedente, s-a considerat că reinstituirea măsurilor nu este contrară interesului Comunității. În plus, întrucât prezenta anchetă este, de asemenea, o reexaminare efectuată cu ocazia expirării măsurilor, ea permite analizarea eventualelor efecte negative anormale ale acestor măsuri asupra părților în cauză.

(82)

Pe această bază, s-a verificat dacă, în ciuda concluziilor privind probabilitatea continuării dumpingului prejudiciabil, există motive întemeiate de a considera că menținerea măsurilor nu este în interesul Comunității, în acest caz particular.

(83)

Se amintește că s-a stabilit că există o probabilitate a continuării dumpingului cu privire la produsul în cauză originar din RPC și un risc al reapariției prejudiciului suferit de industria comunitară din cauza acestor importuri. În afară de aceasta, s-a constatat că situația industriei comunitare rămâne fragilă. Continuarea măsurilor ar trebui să o ajute să se redreseze complet în urma prejudiciului pe care l-a suferit și să evite un nou prejudiciu. Prin urmare, este în interesul industriei comunitare să se mențină măsurile aplicate importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping.

(84)

Serviciile Comisiei au trimis chestionare către 23 de importatori-comercianți menționați în cerere. Nu s-a primit nici un răspuns.

(85)

În aceste circumstanțe, s-a concluzionat că măsurile în vigoare nu au un impact semnificativ asupra importatorilor sau a comercianților și că, prin urmare, continuarea măsurilor nu ar afecta părțile în cauză în mod considerabil. Această concluzie este conformă celor stabilite în anchetele precedente.

(86)

Serviciile Comisiei au trimis chestionare la patru utilizatori. Nu s-a primit nici un răspuns.

(87)

Ținând cont de lipsa răspunsurilor la chestionare și a unor date verificabile care să justifice expirarea măsurilor în vigoare, ca și în cadrul reexaminării precedente efectuate cu ocazia expirării măsurilor, s-a concluzionat că menținerea drepturilor nu ar avea un efect semnificativ asupra utilizatorilor.

(88)

Ancheta a demonstrat că exportatorii chinezi au continuat practicile de dumping în perioada de anchetă. De asemenea, s-a demonstrat că piața Comunității era atractivă pentru acești exportatori, ținând cont de nivelul prețurilor pe care le practică pe alte piețe de export și de importantele capacități de producție neutilizate de care dispune RPC. Prin urmare, în cazul abrogării măsurilor, este probabil ca importuri care fac obiectul unui dumping să intre în cantități enorme pe piața Comunității.

(89)

Este și mai probabil ca situația financiară a industriei comunitare, caracterizată printr-o scădere a producției, a vânzărilor și a ocupării a forței de muncă, precum și printr-o insuficiență a beneficiilor în perioada examinată, să se deterioreze și mai mult în cazul abrogării măsurilor, concomitent cu introducerea masivă pe piața Comunității a importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping.

(90)

În ceea ce privește interesul Comunității, s-a concluzionat că nu există motive întemeiate pentru a nu institui măsuri antidumping împotriva importurilor produsului în cauză originar din RPC.

(91)

Prin urmare, s-a considerat că este oportună menținerea măsurilor antidumping aplicate în prezent importurilor de oxid de magneziu originar din RPC.

(92)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea menținerii măsurilor existente. De asemenea, părților li s-a acordat un termen în care să își poată prezenta observațiile cu privire la informațiile comunicate. Nu a fost primit nici un comentariu care să modifice concluziile menționate anterior.

(93)

Din cele de mai sus rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de oxid de magneziu originar din RPC, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1334/1999 al Consiliului, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 985/2003, trebuie să fie menținute,

(a)

egală cu diferența dintre prețul minim de import de 112 EUR pe tonă și prețul net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, în cazul în care acesta din urmă este:

(b)

zero în cazul în care prețul net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, stabilit pe baza unei facturi eliberate de un exportator din Republica Populară Chineză direct unei părți independente din Comunitate este egal sau mai mare decât prețul minim de import de 112 EUR pe tonă (cod adițional TARIC A420);

(c)

egală cu un drept ad valorem de 27,1 % în toate celelalte cazuri care nu intră sub incidența literelor (a) și (b) (cod adițional TARIC A999).