31983L0183

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 martie 1983

privind scutirile de taxe aplicabile importurilor permanente de proprietăți ale persoanelor fizice dintr-un stat membru

(83/183/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, pentru ca populația statelor membre să devină mai conștientă de existența Comunității Europene, trebuie adoptate măsuri suplimentare în beneficiul indivizilor, pentru a crea în Comunitate condiții similare cu cele de pe piața internă;

întrucât dificultățile privind impozitarea importului de proprietate privată de către persoane particulare dintr-un stat membru în altul împiedică circulația liberă a persoanelor în interiorul Comunității; întrucât, prin urmare, aceste dificultăți trebuie eliminate cât mai curând prin introducerea de scutiri de taxe;

întrucât scutirile de taxe în cauză se pot aplica doar importurilor de bunuri care nu sunt de natură comercială sau speculativă; întrucât, prin urmare, aplicarea scutirilor trebuie supusă unor limite și condiții,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I

PREVEDERI GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Fiecare stat membru scutește, conform condițiilor și în cazurile prevăzute în cele ce urmează, de impozitul pe cifra de afaceri, de accize și orice alte impozite pe consum care se aplică în mod normal proprietăților importul permanent al proprietății personale dintr-un alt stat membru de către persoane fizice.

(2)   Drepturile și taxele specifice și/sau periodice legate de folosirea acestor proprietăți în interiorul țării, precum taxele de înregistrare a vehiculelor, taxele de drum și abonamentele TV nu sunt reglementate de prezenta directivă.

Articolul 2

Condiții privind proprietatea

(1)   În sensul prezentei directive, „proprietate personală” înseamnă proprietatea pentru uz personal a persoanei în cauză sau pentru nevoile gospodăriei. O asemenea proprietate nu poate să reflecte nici un interes comercial, prin natura sau cantitatea sa, și nici nu este destinată unei activități economice în sensul articolului 4 din Directiva 77/388/CEE (4). Totuși, uneltele sau instrumentele necesare persoanei în cauză pentru exersarea profesiei sau activității sale sunt de asemenea tratate ca proprietate personală.

(2)   Scutirea prevăzută în articolul 1 se acordă proprietății personale:

(3)   Autoritățile competente solicită dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în alineatul (2) în cazul vehiculelor cu motor (inclusiv remorcile acestora), caravanelor, caselor mobile, bărcilor pentru agrement sau avioanelor personale. În cazul altor proprietăți, solicită dovezi doar dacă există suspiciuni grave de fraudă.

Articolul 3

Condiții de import

Importul proprietății se efectuează o dată sau în mai multe rânduri în perioadele menționate în articolele 7, 8, 9 și respectiv 10.

Articolul 4

Obligații ulterioare importului

Proprietatea importată nu se poate dona, închiria sau împrumuta timp de 12 luni de la importul scutit de drepturi, cu excepția situațiilor justificate conform prevederilor adoptate de autoritățile competente ale statului membru în care s-a făcut importul.

Articolul 5

Condiții speciale pentru anumite tipuri de proprietate

(1)   Statele membre pot prevedea ca bunurile menționate în articolul 4 alineatul (1) din Directiva 69/169/CEE (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 82/443/CEE (6), să fie importate fără drepturi vamale numai în limitele cantitative prevăzute în respectivul articol pentru călătorii între statele membre.

(2)   Scutirea importului de cai de călărie, de vehicule cu motor (inclusiv remorcile acestora), de caravane, de case mobile, de bărci de agrement sau de avioane personale se acordă numai dacă persoana fizică își mută domiciliul stabil în statul membru în care s-a făcut importul.

Articolul 6

Norme generale de stabilire a domiciliului

(1)   În sensul prezentei directive, „domiciliu stabil” înseamnă locul unde o persoană locuiește de obicei, cel puțin 185 de zile în fiecare an calendaristic, din cauza relațiilor sale personale sau profesionale, sau în cazul persoanelor care nu au relații profesionale, ci doar personale, în cazul cărora se pot demonstra legături strânse între respectiva persoană și locul în care locuiește.

Totuși, domiciliul stabil al unei persoane ale cărei relații profesionale se află într-un alt loc decât cel al relațiilor sale personale și care, drept urmare, locuiește pe rând în mai multe locuri situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul unde acea persoană are legături personale, cu condiția ca acea persoană să se întoarcă acolo în mod regulat. Această ultimă condiție nu trebuie îndeplinită dacă persoana trăiește într-un stat membru pentru a îndeplini o însărcinare pe o perioadă limitată. Frecventarea unei universități sau a unei școli nu implică transferul domiciliului stabil.

(2)   Persoanele dovedesc locul domiciliului stabil prin orice mijloace corespunzătoare, cum ar fi cartea de identitate sau orice alt document valabil.

(3)   Dacă autoritățile statului membru în care s-a făcut importul au îndoieli privind valabilitatea unei declarații privind domiciliul efectuate conform alineatului (2) sau în scopul unor controale specifice, acestea pot solicita informații sau dovezi suplimentare.

TITLUL II

IMPORTUL PROPRIETĂȚII PERSOANALE LEGAT DE SCHIMBAREA DOMICILIULUI STABIL

Articolul 7

(1)   Scutirea prevăzută în articolul 1 se acordă, sub rezerva îndeplinirii condițiilor menționate în articolele 2 – 5, pentru proprietatea personală importată de o persoană fizică în cazul schimbării domiciliului stabil.

(2)   Ultima proprietate trebuie importată la cel târziu 12 luni de la schimbarea domiciliului stabil.

TITLUL III

IMPORTUL PROPRIETĂȚII PERSONALE LEGAT DE MOBILAREA SAU RENUNȚAREA LA O REZIDENȚĂ SECUNDARĂ

Articolul 8

(1)   Scutirea prevăzută în articolul 1 se acordă, conform condițiilor menționate în articolele 2 – 5, pentru proprietatea personală importată de un persoană fizică pentru a-și mobila rezidența secundară.

Această scutire se acordă numai dacă:

(2)   De asemenea, scutirea se acordă, în condițiile menționate în alineatul (1), dacă, în urma renunțării la rezidența secundară, proprietatea este importată la domiciliul stabil sau la o altă rezidență secundară, cu condiția ca proprietatea respectivă să fi fost în posesia persoanei în cauză și ca persoana să o fi folosit pentru o perioadă de cel puțin 12 luni.

Ultima proprietate trebuie importată la cel târziu 12 luni de la renunțarea la rezidența secundară.

Articolul 4 nu se aplică în cazul proprietății reimportate.

TITLUL IV

IMPORTUL PROPRIETĂȚII LA CĂSĂTORIE

Articolul 9

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) a doua liniuță, dar fără a aduce atingere celorlalte prevederi din articolele 2 – 5, orice persoană are dreptul, la căsătorie, la scutirea de taxe menționată în articolul 1 dacă importă, în statul membru în care are intenția de a-și stabili domiciliul, proprietatea personală pe care a achiziționat-o sau care a intrat în posesia sa cu cel puțin 3 luni înainte, cu condiția ca:

(2)   De asemenea, scutirea se acordă cu privire la cadourile oferite de obicei cu ocazia unei căsătorii și care sunt trimise unei persoane cu respectarea condițiilor menționate în alineatul (1) de persoane cu domiciliul stabil într-un stat membru, altul decât cel în care s-a făcut importul. Scutirea se aplică unor cadouri care nu depășesc valoarea unitară de 200 ECU. Totuși, statele membre pot acorda scutiri dacă suma de 200 de ECU s-a depășit, cu condiția ca valorarea fiecărui cadou să nu depășească 1 000 ECU.

(3)   Statele membre pot condiționa acordarea unei asemenea scutiri de depunerea unei garanții adecvate, dacă proprietatea este importată înainte de data căsătoriei.

(4)   Dacă o persoană fizică nu poate face dovada căsătoriei în termen de 4 luni de la data stabilită pentru respectiva căsătorie, drepturile sunt scadente la data importului.

TITLUL V

IMPORTUL PROPRIETĂȚII PERSONALE A UNEI PERSOANE DECEDATE, OBȚINUTE PRIN MOȘTENIRE

Articolul 10

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatele (2) și (3), articolul 4 și articolul 5 alineatul (2), dar fără a aduce atingere celorlalte prevederi din articolele 2, 3 și 5, orice persoană fizică care obține prin moștenire (causa mortis) proprietatea sau uzufructul proprietății unei persoane decedate, proprietate care este situată în interiorul unui stat membru, are drept la scutirile de taxe menționate în articolul 1 dacă importă o asemenea proprietate într-un alt stat membru în care deține un domiciliu, cu condiția ca:

TITLUL VI

PREVEDERI FINALE

Articolul 11

(1)   Până la intrarea în vigoare a normelor privind taxele comunitare adoptate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 77/388/CEE, statele membre încearcă să reducă cât mai mult posibil formalitățile privind importurile făcute de persoane fizice în limitele și condițiile prevăzute în prezenta directivă și să evite formalitățile de import care prevăd controale care necesită descărcarea sau reîncărcarea la frontieră.

(2)   Statele membre pot menține sau/și introduce mai multe condiții de acordare a scutirilor de taxă decât cele prevăzute în prezenta directivă, cu excepția celor menționate în articolul 2 alineatul (2).

(3)   Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre nu pot aplica în interiorul comunității, în temeiul prezentei directive, scutiri de taxe mai puțin favorabile decât cele pe care le acordă importării de proprietăți personale din țări terțe de către persoane fizice.

Articolul 12

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 1984. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Totuși, Republica Elenă poate menține sistemul de taxare în vigoare la ora actuală, cu condiția să se evite dubla impunere, până când este introdus sistemul comun de TVA.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum și, în special, dispozițiile care rezultă în urma punerii în aplicare a prevederilor din articolul 11 alineatele (2) și (3). Comisia informează celelalte state membre cu privire la dispozițiile cele mai recente.

(3)   La fiecare doi ani, după consultarea statelor membre, Comisia trimite Consiliului și Parlamentului European un raport cu privire la stadiul punerii în aplicare a prezentei directive în statele membre.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 267, 21.11.1975, p. 11.

(2)  JO C 53, 8.3.1976, p. 39.

(3)  JO C 131, 12.6.1976, p. 49.

(4)  JO L 145, 13.6.1977, p. 1.

(5)  JO L 133, 4.6.1969, p. 6.

(6)  JO L 206, 14.7.1982, p. 35.