(1)

La 29 martie 2017, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumit în continuare „Regatul Unit”) a notificat Consiliului European, în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), intenția sa de a se retrage din Uniune și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

(2)

La 30 ianuarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2020/135 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (1) (denumit în continuare „Acordul de retragere”). Acordul de retragere a intrat în vigoare la 1 februarie 2020.

(3)

La 25 februarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE, Euratom) 2020/266 (2) prin care a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Regatul Unit pentru un nou acord de parteneriat. Negocierile respective s-au desfășurat pe baza directivelor de negociere din 25 februarie 2020.

(4)

Aceste negocieri au avut ca rezultat un Acord comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (denumit în continuare „Acordul comercial și de cooperare”), un Acord între Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate și protecția acestora (denumit în continuare „Acordul privind securitatea informațiilor”), precum și un Acord de cooperare între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în ceea ce privește utilizarea în condiții de siguranță și în scopuri pașnice a energiei nucleare (denumit în continuare „Acordul privind energia nucleară”).

(5)

Acordul comercial și de cooperare stabilește baza unei relații ample între Uniune și Regatul Unit care implică drepturi și obligații reciproce, acțiuni comune și proceduri speciale. Acordul privind securitatea informațiilor este un acord de completare a Acordului comercial și de cooperare, legat intrinsec de acesta din urmă în special în ceea ce privește data de la care începe să se aplice și data încetării. Prin urmare, decizia de semnare a Acordului comercial și de cooperare și a Acordului privind securitatea informațiilor (denumite în continuare „acordurile”) ar trebui să se bazeze pe temeiul juridic care prevede crearea unei asocieri care să permită Uniunii să își asume angajamente în toate domeniile reglementate de tratate.

(6)

Având în vedere natura excepțională și unică a Acordului comercial și de cooperare, care este un acord cuprinzător cu o țară care s-a retras din Uniune, Consiliul decide să recurgă la posibilitatea ca Uniunea să își exercite competența externă în ceea ce privește Regatul Unit.

(7)

Este oportun să se definească modalitățile de reprezentare a Uniunii în cadrul Consiliului de parteneriat și al comitetelor instituite prin Acordul comercial și de cooperare. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia reprezintă Uniunea și exprimă pozițiile Uniunii, astfel cum au fost stabilite de Consiliu în conformitate cu tratatele. Consiliul își exercită funcțiile de definire a politicilor și de coordonare, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (1) din TUE, prin stabilirea pozițiilor care urmează să fie adoptate în numele Uniunii în cadrul Consiliului de parteneriat și al comitetelor instituite prin Acordul comercial și de cooperare. În plus, în cazul în care Consiliul de parteneriat sau comitetele instituite prin Acordul comercial și de cooperare sunt chemate să adopte acte cu efecte juridice, pozițiile care urmează să fie adoptate în numele Uniunii în cadrul organismelor respective se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFEU).

(8)

Fiecare stat membru ar trebui să fie autorizat să trimită un reprezentant care să îl însoțească pe reprezentantul Comisiei, în cadrul delegației Uniunii, la reuniunile Consiliului de parteneriat și la cele ale altor organisme comune instituite prin Acordul comercial și de cooperare.

(9)

Pentru a permite Uniunii să acționeze rapid și eficace pentru a-și proteja interesele în conformitate cu Acordul comercial și de cooperare și până la adoptarea și intrarea în vigoare în Uniune a unui act legislativ specific care să reglementeze adoptarea de măsuri de remediere în temeiul Acordului comercial și de cooperare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ia măsuri de remediere, cum ar fi suspendarea obligațiilor care decurg din Acordul comercial și de cooperare sau din orice acord de completare, în cazul încălcării anumitor dispoziții din Acordul comercial și de cooperare sau în cazul neîndeplinirii anumitor condiții, în special în ceea ce privește comerțul cu mărfuri, asigurarea unor condiții de concurență echitabile, transportul rutier, transportul aerian, pescuitul și programele Uniunii, astfel cum se specifică în Acordul comercial și de cooperare, precum și să ia măsuri de remediere, măsuri de reechilibrare și contramăsuri. Comisia ar trebui să informeze pe deplin și în timp util Consiliul cu privire la intenția sa de a adopta astfel de măsuri, pentru a da posibilitatea unui schimb de opinii relevant la nivelul Consiliului. Comisia ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de opiniile exprimate. Unul sau mai multe state membre poate solicita Comisiei să adopte astfel de măsuri. În cazul în care nu răspunde pozitiv la o astfel de solicitare, Comisia ar trebui să comunice motivele Consiliului în timp util.

(10)

Pentru a-i permite Uniunii să reacționeze în timp util în cazul în care condițiile relevante nu mai sunt îndeplinite, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ia anumite decizii de suspendare a avantajelor acordate Regatului Unit în temeiul Anexei privind produsele ecologice și al Anexei privind medicamentele. Comisia ar trebui să informeze pe deplin și în timp util Consiliul cu privire la intenția sa de a adopta astfel de măsuri, pentru a da posibilitatea unui schimb de opinii relevant la nivelul Consiliului. Comisia ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de opiniile exprimate. Unul sau mai multe state membre poate solicita Comisiei să adopte astfel de măsuri. În cazul în care nu răspunde pozitiv la o astfel de solicitare, Comisia ar trebui să comunice motivele Consiliului în timp util.

(11)

Ori de câte ori Uniunea are obligația de a acționa pentru a respecta acordurile, o astfel de acțiune trebuie întreprinsă în conformitate cu tratatele, cu respectarea limitelor competențelor conferite fiecărei instituții a Uniunii. Prin urmare, Comisia este cea care furnizează Regatului Unit informațiile sau notificările prevăzute în acorduri, cu excepția cazului în care acordurile fac trimitere la alte instituții, organe, oficii și agenții specifice ale Uniunii, și consultă Regatul Unit cu privire la chestiunile specifice. De asemenea, Comisia este cea care reprezintă Uniunea în fața instanței de arbitraj atunci când un litigiu este supus arbitrajului în conformitate cu Acordul comercial și de cooperare. În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din TUE, Comisia consultă Consiliul în prealabil, de exemplu transmițându-i punctele principale ale documentelor pe care Uniunea intenționează să le prezinte instanței de arbitraj și ținând seama în cea mai mare măsură de comentariile formulate de Consiliu.

(12)

Acordul comercial și de cooperare nu exclude posibilitatea ca statele membre să încheie aranjamente sau acorduri bilaterale cu Regatul Unit privind chestiuni specifice care intră sub incidența Acordului comercial și de cooperare în domeniul transportului aerian, al cooperării administrative în sectorul vamal și al TVA și al securității sociale în anumite condiții.

(13)

Prin urmare, este necesar să se stabilească un cadru de urmat de către statele membre în cazul în care acestea decid să încheie aranjamente sau acorduri bilaterale cu Regatul Unit în domeniul transportului aerian, al cooperării administrative în sectorul vamal și al TVA și al securității sociale, precum și condițiile și procedura prin care statele membre pot negocia și încheia astfel de aranjamente sau acorduri bilaterale, astfel încât să se asigure faptul că acestea sunt compatibile cu scopul Acordului comercial și de cooperare și cu dreptul Uniunii și că ele țin cont de piața internă și de interesele mai largi ale Uniunii. În plus, statele membre care intenționează să negocieze și să încheie acorduri bilaterale cu Regatul Unit în domenii care nu intră sub incidența Acordului comercial și de cooperare ar trebui să informeze Comisia cu privire la intențiile lor și la progresul negocierilor, cu respectarea deplină a principiului cooperării loiale.

(14)

Se reamintește că, în conformitate cu articolul FINPROV.1 alineatul (3) din Acordul comercial și de cooperare și în concordanță cu declarația Consiliului European și a Comisiei Europene privind domeniul de aplicare teritorială a viitoarelor acorduri, consemnată în procesul-verbal al reuniunii Consiliului European din 25 noiembrie 2018, Acordul comercial și de cooperare nu se aplică Gibraltarului și nu are efecte pe teritoriul respectiv. După cum se prevede în declarația respectivă, „acest lucru nu exclude posibilitatea de a avea acorduri separate între Uniune și Regatul Unit în ceea ce privește Gibraltarul” și „fără a aduce atingere competențelor Uniunii și cu deplina respectare a integrității teritoriale a statelor sale membre, astfel cum se garantează la articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel de acorduri separate vor necesita un acord prealabil al Regatului Spaniei”.

(15)

Exercitarea competențelor Uniunii prin intermediul Acordului comercial și de cooperare nu aduce atingere competențelor Uniunii și, respectiv, ale statelor membre în ceea ce privește orice negociere, semnare sau încheiere, aflată în curs sau viitoare, a unui acord internațional cu o țară terță, și nici în ceea ce privește orice viitoare negociere, semnare sau încheiere a unui acord de completare menționat la articolul COMPROV.2 [Acorduri de completare] din Acordul comercial și de cooperare.

(16)

Fiind o țară care s-a retras din Uniune, Regatul Unit se află într-o situație diferită și excepțională în raport cu Uniunea, în comparație cu alte țări terțe cu care Uniunea a negociat și a încheiat acorduri. În temeiul Acordului de retragere, dreptul Uniunii se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia pe durata perioadei de tranziție, iar, la încheierea acestei perioade, baza cooperării cu statele membre ale Uniunii se află, prin urmare, la un nivel foarte ridicat, în special în domeniul pieței interne, al politicii comune în domeniul pescuitului și al spațiului de libertate, securitate și justiție. Perioada de tranziție se va termina la 31 decembrie 2020, dată după care dispozițiile privind alte chestiuni legate de separare prevăzute în Acordul de retragere vor reglementa încheierea armonioasă a acestei cooperări într-o serie de domenii. În cazul în care acordurile nu intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2021, cooperarea dintre Uniune și Regatul Unit va fi redusă la un nivel care nu este nici dezirabil, nici în interesul Uniunii, provocând perturbări în relația dintre Uniune și Regatul Unit. Astfel de perturbări pot fi limitate prin aplicarea cu titlu provizoriu a acordurilor.

(17)

În consecință, având în vedere situația excepțională a Regatului Unit în raport cu Uniunea, caracterul urgent al situației generate de încheierea perioadei de tranziție la 31 decembrie 2020, precum și necesitatea de a se acorda suficient timp Parlamentului European și Consiliului pentru examinarea corespunzătoare a deciziei preconizate privind încheierea acordurilor și a textelor acordurilor, acordurile ar trebui aplicate cu titlu provizoriu, până la finalizarea procedurilor necesare pentru intrarea lor în vigoare.

(18)

Din cauză că negocierile acordurilor s-au finalizat foarte târziu, doar cu șapte zile înainte de încheierea perioadei de tranziție, nu a fost posibil să se procedeze la revizuirea finală de către experții juriști-lingviști a textelor acordurilor înainte de semnarea lor. În consecință, imediat după semnarea acordurilor, părțile ar trebui să procedeze la revizuirea finală de către experții juriști-lingviști a textelor acordurilor în toate cele 24 de limbi oficiale. Revizuirea respectivă de către experții juriști-lingviști ar trebui finalizată în timp util. Printr-un schimb de note diplomatice, părțile ar trebui să confirme apoi textele acordurilor revizuite, în toate aceste limbi, drept autentice și definitive. Respectivele texte revizuite ar trebui să înlocuiască ab initio versiunile semnate ale acordurilor.

(19)

Acordurile ar trebui să fie semnate, iar declarațiile și notificarea atașate ar trebui să fie aprobate în numele Uniunii.

(20)

Semnarea Acordului comercial și de cooperare în ceea ce privește chestiunile care intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Tratatul Euratom”) face obiectul unei proceduri separate,