24.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/1

(1)

La 14 august 2013, Republica Franceză a informat Comisia, Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) și alte state membre, în conformitate cu clauza de salvgardare de la articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, cu privire la adoptarea unei măsuri provizorii la 21 iunie 2013 (2) de protejare a publicului împotriva expunerii la amoniacul eliberat de sărurile de amoniu conținute de materialele izolante din vată de celuloză folosite în construcții.

(2)

Măsura provizorie a fost autorizată până la 14 octombrie 2016, prin Decizia de punere în aplicare 2013/505/UE a Comisiei (3), adoptată în conformitate cu articolul 129 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(3)

În conformitate cu articolul 129 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, Republica Franceză a prezentat agenției un dosar, la 18 iunie 2014, în conformitate cu anexa XV, demarând astfel o procedură de restricționare.

(4)

Dosarul în conformitate cu anexa XV (4) a propus o restricționare cu privire la sărurile anorganice de amoniu, care sunt adăugate în izolația din celuloză ca agenți de ignifugare, dat fiind că, în anumite condiții, acestea generează emisii de amoniac. Dosarul a propus o limită de 3 ppm pentru emisia de amoniac din izolația din celuloză tratată cu săruri anorganice de amoniu, în loc să stabilească o limită pentru conținutul de săruri de amoniu din izolația din celuloză. Dosarul a demonstrat necesitatea unei acțiuni la nivelul Uniunii.

(5)

La 3 martie 2015, Comitetul pentru evaluarea riscurilor (denumit în continuare „CER”) al agenției a adoptat o poziție cu privire la propunerea de restricționare din dosarul în conformitate cu anexa XV, concluzionând că, din cauza emisiilor de amoniac provenite de la amestecuri și articole izolante din celuloză, există un risc la adresa sănătății umane, care trebuie gestionat. CER a afirmat,de asemenea, că propunerea de restricționare, după cum a fost modificată de CER, este cea mai adecvată măsură la nivelul întregii Uniuni pentru a gestiona riscurile identificate, în ceea ce privește reducerea eficace a riscurilor respective.

(6)

CER a propus ca restricționarea că se aplice introducerii pe piață a izolației din celuloză care conține săruri anorganice de amoniu, atât sub formă de amestecuri, cât și de articole. CER a recomandat ca restricționarea să-i oblige pe furnizorii de amestecuri izolante din celuloză să comunice în aval, de-a lungul lanțului de aprovizionare până la consumatorii finali (utilizatori profesionali sau consumatori), care este rata maximă de încărcare permisă (5) a amestecului izolant din celuloză utilizat în testul premergător punerii pe piață, pentru a demonstra conformitatea cu cerințele, de exemplu, prin documentația care însoțește amestecurile sau prin etichetare. Restricționarea ar trebui, de asemenea, să prevadă necesitatea ca rata maximă permisă de încărcare, comunicată de către furnizor, să nu fie depășită atunci când amestecurile izolante din celuloză sunt folosite de către utilizatorii din aval, astfel încât emisiile de amoniac să nu depășească nivelul atins în timpul testului premergător punerii pe piață. CER a recomandat, de asemenea, prin derogare, ca, în cazul amestecurilor izolante din celuloză utilizate exclusiv pentru producerea de articole izolante din celuloză, să nu existe obligația de conformitate cu limita stabilită pentru emisia de amoniac, dat fiind că articolul obținut trebuie să fie la rândul său conform cu limita de emisie, atunci când este introdus pe piață sau utilizat.

(7)

La 10 iunie 2015, Comitetul pentru analiză socioeconomică (denumit în continuare „CASE”) al agenției a adoptat o poziție cu privire la restricționarea propusă în dosarul în conformitate cu anexa XV, arătând că restricționarea propusă, după cum a fost modificată de CASE, este cea mai adecvată măsură la nivelul întregii Uniuni pentru a gestiona riscurile identificate, în ceea ce privește proporționalitatea beneficiilor sale socioeconomice în raport cu costurile sale socioeconomice.

(8)

CASE a concluzionat că operatorii economici ar trebui să aibă la dispoziție doi ani, nu unul, așa cum s-a propus în dosarul în conformitate cu anexa XV, pentru ca aceștia să aibă suficient timp pentru a se asigura că emisiile de amoniac provenite de la izolația din celuloză care conține săruri anorganice de amoniu sunt sub limita de emisie specificată.

(9)

CER și CASE au fost de acord cu Republica Franceză că nu ar trebui acordată o scutire pentru izolația din celuloză tratată cu săruri anorganice de amoniu destinată utilizării în exterior.

(10)

În timpul procesului de restricționare, a fost consultat Forumul pentru schimbul de informații privind aplicarea legii al agenției, iar recomandările acestuia au fost luate în considerare.

(11)

La 25 iunie 2015, agenția i-a transmis Comisiei pozițiile CER și CASE (6). Bazându-se pe aceste poziții, Comisia a concluzionat că izolația din celuloză tratată cu săruri anorganice de amoniu generează un risc inacceptabil pentru sănătatea umană atunci când emisia de amoniac atinge sau depășește o concentrație de 3 ppm, în condițiile de testare specificate.

(12)

La momentul de față, nu este disponibilă nicio metodă specifică de măsurare a emisiei de amoniac provenite de la izolația din celuloză tratată cu săruri anorganice de amoniu. Prin urmare, până la stabilirea unei metode specifice, ar trebui ca o metodă de testare existentă, și anume specificația tehnică CEN/TS 16516, să fie adaptată pentru a fi utilizată în vederea determinării conformității cu restricționarea cu privire la sărurile anorganice de amoniu.

(13)

Părțile interesate ar trebui să aibă suficient timp la dispoziție pentru a lua măsurile adecvate, astfel încât, dacă se utilizează săruri anorganice de amoniu în izolația din celuloză, emisiile de amoniac să nu depășească limita specificată. Prin urmare, aplicarea restricționării cu privire la sărurile anorganice de amoniu ar trebui amânată. Cu toate acestea, în interesul continuității și al securității juridice, restricționarea ar trebui să se aplice imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament într-un stat membru în care se aplică deja măsuri naționale de restricționare a sărurilor de amoniu din izolația din celuloză, care au fost autorizate de către Comisie în contextul procedurii de salvgardare REACH.

(14)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui modificat în consecință.

(15)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu poziția comitetului instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,