27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/1

(1)

Politica de mediu a Uniunii, astfel cum se menționează în programele de acțiune privind mediul, în special în cel de al șaselea program de acțiune pentru mediu adoptat prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), are printre scopurile sale realizarea unor niveluri de calitate a aerului care să nu creeze efecte negative semnificative și să nu genereze riscuri asupra sănătății umane și mediului.

(2)

Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica Uniunii în domeniul mediului ar trebui să urmărească un nivel ridicat de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii.

(3)

Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (4) stabilește conținutul maxim permis de sulf al păcurii, al motorinei și al combustibilului pentru motoare navale și al combustibilului pentru motoare diesel navale utilizate în Uniune.

(4)

Datorită arderii combustibililor marini cu conținut ridicat de sulf, emisiile navelor contribuie la poluarea aerului sub forma dioxidului de sulf și a pulberilor în suspensie, dăunând sănătății umane și mediului și contribuind la depunerile de acizi. În lipsa măsurilor stabilite în prezenta directivă, emisiile provenite din transportul maritim ar fi fost în scurt timp mai ridicate decât emisiile provenite din toate sursele terestre.

(5)

Poluarea aerului cauzată de navele aflate la dană reprezintă un motiv grav de îngrijorare pentru numeroase orașe portuare în ceea ce privește eforturile lor de a atinge valorile-limită ale calității aerului stabilite de Uniune.

(6)

Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea energiei electrice din rețeaua de pe țărm, întrucât energia electrică pentru navele actuale este furnizată de obicei de motoare auxiliare.

(7)

În temeiul Directivei 1999/32/CE, Comisia urmează să înainteze Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a respectivei directive și poate să transmită, împreună cu raportul respectiv, propuneri de modificare a acesteia, în special cu privire la reducerea limitelor aplicabile conținutului de sulf al combustibililor marini în zonele de control al emisiilor de SOx (ZCES), în conformitate cu lucrările Organizației Maritime Internaționale (OMI).

(8)

În 2008, OMI a adoptat o rezoluție pentru modificarea anexei VI la Protocolul din 1997 de modificare a Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL), conținând reglementări privind prevenirea poluării aerului de către nave. Anexa VI revizuită la MARPOL a intrat în vigoare la 1 iulie 2010.

(9)

Anexa VI revizuită la MARPOL introduce, printre altele, limite mai stricte în ceea ce privește conținutul de sulf al combustibililor marini în cadrul ZCES (1,00 % începând cu 1 iulie 2010 și 0,10 % începând cu 1 ianuarie 2015), precum și în zonele maritime din afara ZCES (3,50 % începând cu 1 ianuarie 2012 și, în principiu, 0,50 % începând cu 1 ianuarie 2020). Majoritatea statelor membre sunt obligate, în conformitate cu angajamentele lor internaționale, să solicite navelor să utilizeze combustibili cu un conținut maxim de sulf de 1,00 % în cadrul ZCES începând cu 1 iulie 2010. Pentru a se asigura coerența cu legislația internațională, precum și aplicarea corespunzătoare a noilor standarde stabilite la nivel global privind conținutul de sulf în cadrul Uniunii, Directiva 1999/32/CE ar trebui aliniată la anexa VI revizuită la MARPOL. Pentru a se asigura o minimă calitate a combustibililor utilizați de nave pentru respectarea standardelor tehnologice sau a celor privind calitatea combustibililor, ar trebui să se interzică utilizarea în Uniune a combustibililor marini al căror conținut de sulf depășește standardul general de 3,50 % din greutate, cu excepția combustibililor destinați aprovizionării navelor care utilizează metodele de reducere a emisiilor care funcționează în circuit închis.

(10)

În cadrul procedurilor OMI se pot aduce modificări anexei VI la MARPOL în ceea ce privește ZCES. În cazul în care se introduc modificări suplimentare, inclusiv scutiri, în ceea ce privește aplicarea limitelor ZCES în anexa VI la MARPOL, Comisia ar trebui să analizeze toate modificările de acest tip și, dacă este cazul, să prezinte fără întârziere propunerea necesară, în conformitate cu TFUE, pentru a alinia integral Directiva 1999/32/CE la normele OMI privind ZCES.

(11)

Introducerea unor noi zone de control al emisiilor ar trebui să se facă în temeiul procedurii OMI, în conformitate cu anexa VI la MARPOL, și ar trebui să se fondeze pe o documentație bine pregătită pe baza unor criterii ecologice și economice și sprijinită de date științifice.

(12)

În conformitate cu reglementarea 18 din anexa VI revizuită la MARPOL, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura disponibilitatea combustibililor marini conformi cu prezenta directivă.

(13)

Având în vedere dimensiunea mondială a politicii de mediu și a emisiilor din transportul naval, ar trebui stabilite standarde de emisie ambițioase la nivel mondial.

(14)

Navele de pasageri operează în principal în porturi sau în apropiere de zonele costiere și au efecte semnificative asupra sănătății umane și mediului. Pentru a îmbunătăți calitatea aerului în jurul porturilor și în zonele de coastă, navele respective trebuie să utilizeze combustibili marini cu un conținut maxim de sulf de 1,50 % până în momentul în care se aplică standarde mai stricte tuturor navelor din apele teritoriale, zonele economice exclusive și zonele de control al poluării ale statelor membre.

(15)

În conformitate cu articolul 193 din TFUE, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice niciun stat membru să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte pentru a încuraja implementarea timpurie în ceea ce privește conținutul maxim de sulf al combustibililor marini, de exemplu recurgând la metode de reducere a emisiilor în afara ZCES.

(16)

Pentru a facilita tranziția către noile tehnologii de motoare cu potențialul de a asigura alte reduceri semnificative ale emisiilor în sectorul maritim, Comisia ar trebui să exploreze și alte posibilități care să permită și să încurajeze utilizarea pe nave a motoarelor alimentate cu gaz.

(17)

Este necesară aplicarea corespunzătoare a obligațiilor privind conținutul de sulf al combustibililor marini pentru atingerea obiectivelor Directivei 1999/32/CE. Experiența anterioară privind punerea în aplicare a Directivei 1999/32/CE a demonstrat că este necesar un sistem mai puternic de monitorizare și aplicare pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a directivei respective. În acest scop, este necesar ca statele membre să asigure eșantionarea corespunzătoare și suficient de frecventă a combustibililor marini introduși pe piață sau utilizați la bordul navelor, precum și verificarea periodică a jurnalelor de bord și a notelor de livrare a buncherului. De asemenea, este necesar ca statele membre să stabilească un sistem de sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive în cazul nerespectării dispozițiilor Directivei 1999/32/CE. De asemenea, pentru a se asigura o transparență mai mare a informațiilor, este oportună publicarea registrului furnizorilor locali de combustibili marini.

(18)

Rapoartele înaintate de statele membre în temeiul Directivei 1999/32/CE s-au dovedit a fi insuficiente în scopul verificării nivelului de conformitate cu directiva respectivă din cauza lipsei unor dispoziții armonizate și suficient de precise privind conținutul și formatul rapoartelor elaborate de statele membre. În consecință, sunt necesare indicații mai detaliate în ceea ce privește conținutul și formatul rapoartelor respective pentru a se asigura o raportare mai armonizată.

(19)

În urma adoptării Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (5), care reformează legislația Uniunii privind emisiile industriale, este necesară modificarea în consecință a dispozițiilor Directivei 1999/32/CE privind conținutul maxim de sulf al păcurii.

(20)

Respectarea limitelor privind conținutul scăzut de sulf al combustibililor marini, în special în interiorul ZCES, poate avea drept rezultat o creștere semnificativă a prețurilor la astfel de combustibili, cel puțin pe termen scurt, și poate avea un efect negativ asupra competitivității transportului maritim pe distanțe scurte în raport cu alte moduri de transport, precum și asupra competitivității industriilor din țările vecine cu ZCES. Sunt necesare soluții corespunzătoare pentru reducerea costurilor aferente punerii în conformitate, suportate de industriile afectate, cum ar fi autorizarea unor metode de conformitate alternative și mai eficiente din punct de vedere al costurilor decât punerea în conformitate sub aspectul calității combustibililor și, după caz, acordarea de sprijin. Comisia va monitoriza îndeaproape, între altele pe baza rapoartelor primite de la statele membre, efectele respectării de către sectorul transportului maritim a noilor standarde calitative pentru combustibili, acordând o atenție specială unui posibil transfer modal dinspre transportul maritim către cel terestru, și va propune, dacă este cazul, măsuri adecvate pentru a contracara o asemenea tendință.

(21)

Este important să se limiteze transferul modal de la transportul maritim către cel terestru, întrucât creșterea volumului de mărfuri transportate pe cale rutieră ar contrazice în multe cazuri obiectivele Uniunii în materie de schimbări climatice și ar conduce la o creștere a aglomerației din trafic.

(22)

Costurile aferente noilor cerințe de reducere a emisiilor de dioxid de sulf ar putea determina transferul modal de la transportul maritim către cel terestru și ar putea avea efecte negative asupra competitivității industriilor. Comisia ar trebui să utilizeze pe deplin instrumente precum Marco Polo și rețeaua transeuropeană de transport, pentru a oferi asistență punctuală și pentru a reduce la minimum riscul transferului modal. Statele membre ar putea considera necesar să ofere sprijin operatorilor afectați de prezenta directivă în conformitate cu regulile aplicabile privind ajutoarele de stat.

(23)

În conformitate cu orientările existente în materie de ajutoare de stat pentru protecția mediului și fără a aduce atingere viitoarelor modificări ale acestora, statele membre pot acorda ajutoare de stat operatorilor afectați de prezenta directivă, inclusiv ajutoare pentru operațiunile de modernizare a navelor existente, cu condiția ca aceste ajutoare să fie considerate a fi compatibile cu piața internă în conformitate cu articolele 107 și 108 din TFUE, în special în lumina orientărilor aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat pentru protecția mediului. În acest context, Comisia poate lua în considerare faptul că utilizarea unor metode de reducere a emisiilor depășește cerințele prezentei directive prin reducerea nu doar a emisiilor de dioxid de sulf, ci și a altor emisii.

(24)

Ar trebui facilitat accesul la metodele de reducere a emisiilor. Aceste metode pot asigura reduceri ale emisiilor cel puțin echivalente sau chiar mai mari decât cele care pot fi obținute prin utilizarea combustibililor cu conținut redus de sulf, cu condiția ca acestea să nu aibă efecte negative semnificative asupra mediului (de exemplu asupra ecosistemelor marine) și să fie dezvoltate în urma aprobării mecanismelor corespunzătoare de autorizare și de control. Metodele alternative deja cunoscute, cum ar fi utilizarea sistemelor de purificare a gazelor de evacuare de la bordul navelor, amestecul de combustibil și gaz natural lichefiat (GNL) sau utilizarea biocombustibililor, ar trebui recunoscute în Uniune. Este important să se promoveze testarea și dezvoltarea de noi metode de reducere a emisiilor, printre altele pentru a limita transferul modal de la transportul maritim către cel terestru.

(25)

Metodele de reducere a emisiilor prezintă potențialul unor reduceri semnificative ale emisiilor. Prin urmare, Comisia ar trebui să promoveze testarea și dezvoltarea acestor tehnologii, printre altele analizând posibilitatea creării unui program comun cofinanțat împreună cu industria, bazat pe principiile unor programe similare, cum ar fi programul Clean Sky.

(26)

Comisia, în cooperare cu statele membre și cu părțile interesate, ar trebui să dezvolte în continuare măsuri dintre cele identificate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 septembrie 2011 intitulat „Reducerea emisiilor poluante provenite din transportul maritim și pachetul de instrumente pentru transportul sustenabil pe apă”.

(27)

Metodele alternative de reducere a emisiilor, cum ar fi unele tipuri de instalații de epurare, ar putea genera deșeuri care ar trebui tratate corespunzător și nu ar trebui deversate în mare. În așteptarea revizuirii Directivei 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură (6), statele membre ar trebui să asigure, în conformitate cu angajamentele lor internaționale, disponibilitatea unor instalații portuare de preluare a deșeurilor suficiente pentru a satisface nevoile navelor care utilizează sisteme de epurare a gazelor de eșapament. În procesul de revizuire a Directivei 2000/59/CE, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea includerii deșeurilor provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament în baza principiului de a nu aplica taxe speciale taxelor portuare în cazul deșeurilor provenite din exploatarea navelor prevăzute în directiva respectivă.

(28)

În cadrul revizuirii, în 2013, a politicii sale privind calitatea aerului, Comisia ar trebui să reflecteze la modul în care ar putea să reducă poluarea aerului, inclusiv în apele teritoriale ale statelor membre.

(29)

Sancțiunile eficace, proporționale și disuasive sunt importante pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/32/CE. Statele membre ar trebui să includă în respectivele sancțiuni amenzi calculate astfel încât să se asigure că amenzile respective cel puțin îi privează pe cei responsabili de beneficiile economice obținute în urma încălcării și că respectivele amenzi cresc progresiv în cazul unor încălcări repetate. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei dispozițiile privind sancțiunile.

(30)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea valorilor echivalente ale emisiilor și a criteriilor aplicabile în cazul utilizării metodelor de reducere a emisiilor, în vederea adaptării dispozițiilor Directivei 1999/32/CE la progresul științific și tehnic și în vederea asigurării unei coerențe stricte cu instrumentele relevante ale OMI, precum și în ceea ce privește modificarea articolului 2 punctele 1, 2, 3, 3a, 3b și 4, a articolului 6 alineatul (1a) litera (b) și a articolului 6 alineatul (2) din Directiva 1999/32/CE, în vederea adaptării dispozițiilor directivei respective la progresul științific și tehnic. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(31)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/32/CE, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (7).

(32)

Se recomandă Comitetului pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de stabilire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (8) să asiste Comisia în aprobarea metodelor de reducere a emisiilor care nu sunt reglementate de Directiva 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime (9).

(33)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011 (10), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(34)

Prin urmare, Directiva 1999/32/CE ar trebui să fie modificată în consecință,

1.

La articolul 1 alineatul (2), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

4.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

Conținutul maxim de sulf al combustibililor marini

Statele membre se asigură că pe teritoriul lor nu sunt utilizați combustibilii marini al căror conținut de sulf depășește 3,50 % din greutate, cu excepția combustibililor destinați aprovizionării navelor care utilizează metodele de reducere a emisiilor prevăzute la articolul 4c care funcționează în circuit închis.”

5.

La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că pe teritoriul lor nu sunt utilizate tipurile de combustibil pentru motoare al căror conținut de sulf depășește 0,10 % din greutate.”

6.

Articolul 4a se modifică după cum urmează:

7.

Articolele 4b și 4c se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 4b

Conținutul maxim de sulf al combustibililor marini utilizați de navele aflate la dană în porturile Uniunii

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că navele aflate la dană în porturile Uniunii nu utilizează combustibili marini cu un conținut de sulf ce depășește 0,10 % din greutate, acordând echipajului suficient timp pentru a finaliza orice operațiune necesară de schimbare a combustibilului, cât mai curând posibil după sosirea la dană și cât mai târziu posibil înainte de plecare.

Statele membre solicită ca durata oricărei operațiuni de schimbare a combustibilului să fie înregistrată în jurnalele de bord ale navei.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică:

(3)   Statele membre se asigură că nu sunt introduse pe piață pe teritoriul lor tipuri de combustibil pentru motoare navale al căror conținut de sulf depășește 0,10 % din greutate.

Articolul 4c

Metode de reducere a emisiilor

(1)   Statele membre autorizează utilizarea metodelor de reducere a emisiilor de către nave, indiferent de pavilionul arborat, în porturile, apele teritoriale, zonele economice exclusive și zonele lor de control al poluării ca alternativă la utilizarea combustibililor marini care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 4a și 4b, sub rezerva alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol.

(2)   Navele care utilizează metodele de reducere a emisiilor prevăzute la alineatul (1) înregistrează în mod continuu reduceri ale emisiilor de dioxid de sulf care să fie cel puțin echivalente cu cele care s-ar obține prin utilizarea combustibililor marini care îndeplinesc cerințele menționate la articolele 4a și 4b. Valorile de emisie echivalente se determină în conformitate cu anexa I.

(2a)   Statele membre încurajează, ca soluție alternativă de reducere a emisiilor, ca navele ce staționează în port să utilizeze energie electrică produsă la țărm.

(3)   Metodele de reducere a emisiilor prevăzute la alineatul (1) trebuie să respecte criteriile specificate în instrumentele menționate în anexa II.

(4)   În cazurile în care acest lucru este justificat în lumina progreselor științifice și tehnice legate de metodele alternative de reducere a emisiilor și într-o manieră care să asigure coerența strictă cu instrumentele și standardele relevante adoptate de OMI, Comisia:

8.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 4d

Aprobarea metodelor de reducere a emisiilor care urmează să fie utilizate la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru

(1)   Metodele de reducere a emisiilor care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 96/98/CE a Consiliului (14) se aprobă în conformitate cu directiva respectivă.

(2)   Metodele de reducere a emisiilor care nu sunt reglementate de alineatul (1) de la prezentul articol se aprobă în conformitate cu procedura menționată la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (15), luând în considerare:

Articolul 4e

Încercarea noilor metode de reducere a emisiilor

Statele membre, în cooperare cu alte state, pot, după caz, să aprobe încercări pentru metodele de reducere a emisiilor pe navele care arborează pavilionul lor sau în zonele maritime aflate sub jurisdicția lor. În timpul încercărilor nu este obligatorie utilizarea combustibililor marini care respectă cerințele articolelor 4a și 4b, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

Articolul 4f

Măsuri financiare

Statele membre pot adopta măsuri financiare în favoarea operatorilor afectați de prezenta directivă în cazul în care măsurile financiare respective sunt conforme cu regulile privind ajutoarele de stat aplicabile sau care urmează să fie adoptate în acest domeniu.

9.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Eșantionarea și analiza

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a verifica prin prelevarea de eșantioane dacă conținutul de sulf al combustibililor utilizați respectă cerințele de la articolele 3, 3a, 4, 4a și 4b. Prelevarea eșantioanelor începe la data la care intră în vigoare limita aplicabilă privind conținutul maxim de sulf al combustibilului. Aceasta se efectuează periodic, cu o frecvență suficientă și în cantități suficiente și astfel încât eșantioanele să fie reprezentative pentru combustibilul examinat și, în cazul combustibililor marini, pentru combustibilul utilizat de nave pe perioada în care se află în zonele maritime și porturile respective. Eșantioanele se analizează fără întârzieri nejustificate.

(1a)   Se utilizează următoarele metode de prelevare a eșantioanelor, analiză și inspecție a combustibililor marini:

(1b)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare cu privire la:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2).

(2)   Metoda de referință adoptată pentru determinarea conținutului de sulf este metoda ISO 8754 (2003) sau PrEN ISO 14596 (2007).

Pentru a stabili dacă combustibilul marin furnizat către nave și utilizat la bordul acestora respectă limitele privind conținutul de sulf menționate la articolele 3a, 4, 4a și 4b, se utilizează procedura de verificare a combustibilului prevăzută la apendicele VI din anexa VI la MARPOL.”

10.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 8 se elimină.

12.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (16).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

13.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 9a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4c alineatul (4) și la articolul 7 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 17 decembrie 2012. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 4c alineatul (4) și la articolul 7 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4c alineatul (4) și al articolului 7 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

14.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu prezenta directivă.

(2)   Sancțiunile stabilite trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive și pot include amenzi calculate într-o asemenea manieră încât să se asigure că amenzile respective cel puțin îi privează pe cei responsabili de beneficiile economice obținute în urma încălcării și că respectivele amenzi cresc progresiv în cazul unor încălcări repetate.”

15.

Anexa la Directiva 1999/32/CE se înlocuiește cu anexa la prezenta directivă.