11/Volumul 31

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 025/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În iulie 2000, prin Regulamentul (CE) nr. 1603/2000 (2), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv asupra importurilor de etanolamină originară din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”). Dreptul se prezenta sub forma unui drept specific.

(2)

În 13 iunie 2002, Comisia a anunțat, printr-un aviz (denumit în continuare „aviz de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (3), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale privind măsurile antidumping care se aplică importurilor în Comunitate de etanolamină originară din SUA.

(3)

Această reexaminare a fost deschisă la inițiativa Comisiei pentru a examina utilitatea măsurilor în vigoare. Măsurile actuale, care se prezintă sub forma unui drept specific, nu prevăd situațiile în care mărfurile importate se deteriorează înainte de punerea în liberă circulație.

(4)

Comisia a informat oficial producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii cunoscuți a fi în cauză și asociațiile acestora, precum și reprezentanții țării exportatoare vizate și producătorii comunitari despre deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul fixat în avizul de deschidere.

(5)

Un anumit număr de producători-exportatori din țara în cauză, precum și producători comunitari și importatori-comercianți comunitari și-au făcut cunoscute punctele de vedere în scris. Toate părțile care au solicitat în termenul fixat și care au demonstrat că existau anumite motive pentru a fi audiate au avut posibilitatea de a fi audiate.

(6)

Comisia a căutat și verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare în scopul determinării utilității măsurilor în vigoare.

(7)

Articolul 145 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 (4) de stabilire a dispozițiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar prevede, în scopul stabilirii valorii în vamă, o repartiție proporțională a prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit în caz de deteriorare a mărfurilor înainte de punerea în liberă circulație.

(8)

Pentru a se evita perceperea unei sume excesive cu titlu de drept antidumping, dreptul specific trebuie, în caz de deteriorare a mărfurilor, să fie redus cu un procent care corespunde cu prețul efectiv plătit sau care urmează să fie plătit.

(9)

Producătorii comunitari au susținut că termenul „deteriorat” este vag și poate duce la o interpretare în sens larg susceptibilă de a duce la practici de eludare sau chiar de a face drepturile antidumping ineficiente. Pentru a se evita o asemenea practică, s-a propus ca, atunci când autoritățile vamale consideră că un produs este deteriorat, să se procedeze la o contraexpertiză independentă pentru a vedea dacă mărfurile sunt deteriorate sau nu.

(10)

Trebuie remarcat că evaluarea mărfurilor, deteriorate sau nu, se efectuează de către autoritățile vamale, în conformitate cu normele stabilite de Codul Vamal Comunitar, care nu permit interpretări în sens larg susceptibile de a face dreptul antidumping ineficient. Ținând cont de existența acestor norme, nu este necesar să se prevadă dispoziții specifice pentru a reglementa mărfurile supuse măsurilor antidumping. Așadar, cererea de contraexpertiză obligatorie se respinge.

(11)

Un importator în legătură a susținut că nu trebuie să se aplice nici un drept antidumping atunci când un produs este deteriorat, deoarece nu trebuie considerat un produs similar.

(12)

În această privință, un produs nu încetează în mod automat să fie un produs similar atunci când este deteriorat. Poate avea în continuare aceleași caracteristici fizice și chimice și să fie utilizat pentru aceleași scopuri, cauzând eventual astfel un prejudiciu industriei comunitare. Așadar, argumentul se respinge.

(13)

Se conchide deci că, în absența unui argument fondat prezentat de părțile interesate, în cazul care mărfurile au fost deteriorate înainte de punerea în liberă circulație, atunci când prețul plătit sau care urmează să fie plătit se calculează proporțional pentru stabilirea valorii în vamă, dreptul specific se reduce cu un procent care corespunde cu prețul efectiv plătit sau care urmează să fie plătit,